Anulare proces verbal emis de Ministerul Mediului. Atribuire fond cinegetic

Anulare proces verbal emis de Ministerul Mediului. Atribuire fond cinegetic

- art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004

- art. 397 alin. 1 Cod de procedură civilă

- art. 4 alin. 1 din Ordinul M.M.P. nr. 1221/2010

- art. 1 - 4 şi art. 5 din O.G. nr. 33/2002

Curtea a apreciat ca fiind nefondate susţinerile recurentei Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (...) referitoare la excepţia inadmisibilităţii contestării adeverinţelor eliberate de unităţile administrativ teritoriale, sens în care a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ reprezintă actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Raportat la textul legal mai sus arătat Curtea a apreciat că, având în vedere că adeverinţele contestate au stat la baza emiterii unui act administrativ individual, respectiv a dovezii nr. (...)/12.12.2012 a Gărzii Forestiere (...), prin efectele produse, se pot încadra în categoria mai generală a actelor administrative ce pot fi atacate în temeiul Legii 554/200.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile, Curtea a apreciat-o ca fiind nefondată, reţinând că, din înscrisurile de la filele 123-129 din vol. I dosar Tribunal (...) rezultă că înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ – 5.02.2013 - , în luna ianuarie 2013, intimata a solicitat pe cale administrativă revocarea actelor care au stat la baza atribuirii către Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (...) a fondului cinegetic nr. (...) (...).

Este nefondată şi susţinerea recurentei potrivit căreia este lipsită de interes cererea de anulare a celor cinci adeverinţe în analiza valabilităţii dovezii ITRSV (...) deoarece, chiar dacă acestea erau eronate atribuirea de către minister a fondului cinegetic putea fi făcută în baza adeverinţelor emise de celelalte mii de persoane fizice şi juridice care au propus-o pe recurenta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (...) câtă vreme la dosarul cauzei nu există dovezi în acest sens, însăşi recurenta prezentând această susţinere ca o posibilitate şi nu ca o certitudine.

Curtea a apreciat ca fiind nefondate şi criticile recurentei privind lipsa unei analize complete a tuturor adeverinţelor emise părţilor, instanţa de fond fiind investită prin petitul cererii de chemare în judecată, iar potrivit art. 397 alin.1 Cod procedură civilă aceasta nu se poate pronunţa decât în limitele în care a fost investită prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, câtă vreme prin cererea de chemare în judecată s-au formulat cereri doar cu privire la adeverinţele emise de cele cinci primării, instanţa nu putea analiza din oficiu restul adeverinţelor emise.

De asemenea, instanţa a analizat adeverinţele emise de cele cinci primării prin prisma susţinerilor şi criticilor formulate de părţi în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinările depuse la dosarul cauzei, în baza probelor administrate în cauză.

Cu privire la adeverinţele contestate Curtea a reţinut că potrivit art. 4 alin. 1 din anexa Ordinului nr. 1221/2010 adeverinţele eliberate de unităţile administrativ teritoriale sunt avute în vedere la stabilirea de către Garda Forestieră a includerii suprafeţelor de terenuri menţionate în acestea în fondul cinegetic pentru care se solicită atribuirea, în favoarea celui care solicită atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, în vedere determinării procentului din suprafaţa fondului deţinut în proprietate de cel care a propus solicitantul.

Prin urmare, în baza înscrisurilor eliberate de unităţile administrativ teritoriale pe a căror rază se află suprafeţele de teren Garda Forestieră analizează modul în care suprafeţele terenurilor arătate ca fiind deţinute în proprietate de membrii unei asociaţii se suprapun pe suprafaţa unui fond cinegetic cu privire la care se solicită atribuirea directă spre gestionare, împrejurare faţă de care este evident că acestea trebuie să conţină date suficiente care să permită realizarea efectivă şi corectă a suprapunerii de către Garda Forestieră, adică să cuprindă toate menţiunile arătate la art. 5 din OG nr. 33/2002.

Examinând adeverinţele nr. (...)/08.10.2012 eliberată de Primăria Comunei (...) (f.137-140 vol. I), nr. (...)/07.09.2012 eliberată de Primăria Comunei (II) (f.141-145 vol. I), nr. (...)/20.09.2012 eliberată de Primăria Comunei (...) (f.172-175), nr. (...)/ 12.09.2012 eliberată de Primăria Comunei (...) (f.4-10 vol. VIII) şi nr. (...)/26.09.2012 eliberată de Primăria Comunei (...) (f.21-24), s-a constatat că acestea nu cuprind date concrete privitoare la documentul din care rezultă existenţa dreptului pe care îl atestă, unitatea de măsură a suprafeţei de teren, iar adeverinţele eliberate de Primăria Comunei (...), Primăria Comunei (...) şi Primăria Comunei (II) nu cuprinde nici măcar menţiuni privitoare la dreptul pe care îl atestă (f.21-24 vol. I).

Este nefondată susţinerea recurentei potrivit căreia este evident că unitatea de măsură este ha, nemaifolosindu-se în România alte unităţi de măsură, câtă vreme unităţile de măsură exemplificate – iugăr, stânjen, picioare – erau folosite în trecut, existând posibilitatea ca şi în prezent aceste unităţi de măsură să figureze înscrise în colile de carte funciară, în măsura în care nu s-a făcut dovada conversiunii acestora.

De asemenea, şi restul lipsurilor identificate de către instanţa de fond din cuprinsul unor adeverinţe (persoanele şi suprafeţele de teren deţinute de aceste în proprietate şi astfel cum sunt indicate în adeverinţă figurează în registrul agricol, fără indicarea poziţiei din registru şi a titlului de proprietate) justifică soluţia pronunţată de instanţa de fond, nefiind satisfăcută condiţia prevăzută de art. 5 din OG nr. 33/2002, aceste acte trebuind să permită Gărzii Forestiere să realizeze corect şi efectiv verificarea suprapunerii terenurilor pe fondul cinegetic în cauză.

Referitor la susţinerea recurentei potrivit căreia nu a identificat nici un motiv de anulabilitate a adeverinţelor prin raportare la dispoziţiile OG nr.33/2002 Curtea a apreciat-o ca fiind nefondată, deoarece lipsurile identificate – lipsa datelor concrete privitoare la documentul din care rezultă existenţa dreptului pe care îl atestă, a unităţii de măsură a suprafeţei de teren, lipsa menţiunilor privitoare la dreptul pe care îl atestă, neindicarea poziţiei din registru şi a titlului de proprietate – contravin condiţiilor impuse de art. 1-4 din OG nr.33/2002 pentru eliberarea certificatelor şi adeverinţelor de către autorităţile publice.

În condiţiile în care adeverinţele emise de cele cinci primării nu respectă dispoziţiile legale ce reglementează condiţiile în care acestea pot fi eliberate este nefondată susţinerea recurentei Garda Forestieră (...) potrivit căreia instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile art.4 alin. 1 litera a) din Ordinul MMP nr.1221/2010.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 1919 din 2 octombrie 2017

Prin Sentinţa nr. (...) din 12.12.2016 Tribunalul (...) a respins, ca neîntemeiate, excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile şi excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea adeverinţelor emise de autorităţile publice locale, invocate de pârâta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (...). A admis cererea formulată de reclamanta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (II), cu sediul în (II), nr.237, judeţul (...) în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră (...) (fost ITRSV (...)), cu sediul în (...), str. (...), jud. (...), Primăria Comunei (...), cu sediul în (...), jud. (...), Primăria Comunei (...), cu sediul în (...), jud. (...), Primăria Comunei (...), cu sediul în (...), jud. (...), Primăria Comunei (...), cu sediul în (...), jud. (...), Primăria Comunei (II), cu sediul în (II), nr. 67, jud. (...), Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (...), cu sediul în (...), str. (...), jud. (...) şi Asociaţia de Terenuri (...), cu sediul în (...), (...), jud. (...). A anulat adeverinţa nr. (...)/08.10.2012 eliberată de Primăria Comunei (...), adeverinţa nr. (...)/07.09.2012 eliberată de Primăria Comunei (II), adeverinţa nr. (...)/20.09.2012 eliberată de Primăria Comunei (...), adeverinţa nr. (...)/12.09.2012 eliberată de Primăria Comunei (...), adeverinţa nr. (...)/26.09.2012 eliberată de Primăria Comunei (...), dovada nr. (...)/12.12.2012 emisă de ITRSV (...) şi anexa acesteia. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei mai sus arătate s-au formulat următoarele recursuri:

Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (...) a solicitat admiterea recursului formulat, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate, în principal ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar ca fiind lipsită de interes şi nedovedită.

În motivarea recursului formulat s-a arătat că adeverinţele atacate nu sunt acte administrative în sensul dispoziţiilor art.2 litera c) din Legea nr.554/2004, acestea fiind simple dovezi ale unei situaţii juridice (atestă proprietatea UAT - urilor asupra unor terenuri) fără nici o legătură cu „organizarea executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

S-a apreciat ca fiind eronată reţinerea instanţei de fond potrivit căreia, acestea, deşi nu ar fi în sine acte administrative, totuşi, întrucât au stat la baza emiterii dovezii nr.(...)/12.12.2012 a Gărzii Forestiere, pot face obiectul unui control de legalitate, recurenta apreciind că obiect al contenciosului administrativ îl constituie doar actul administrativ nu şi restul actelor care au stat la baza emiterii acestuia, deoarece, în caz contrar, contenciosul administrativ s-ar extinde şi asupra unor acte care nu au nici o legătură cu actele administrative, ajungându-se la anularea pe calea contenciosului a unor acte juridice care au un regim propriu şi diferit de contestare.

Recurenta a arătat că în speţă nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de lege, învederându-se că prezenta cauză a fost investită Tribunalului (...) în urma admiterii de către ICCJ a unui recurs formulat de către recurentă, dispunându-se, printre altele şi reverificarea competenţei materiale, separat a Curţii de Apel (...) şi Tribunalului (...), pentru fiecare capăt de cerere impunându-se verificarea îndeplinirii sau nu a procedurii prealabile, cerinţă obligatorie într-un litigiu de contencios administrativ potrivit art.7 din Legea contenciosului administrativ.

S-a apreciat ca fiind greşită reţinerea de către instanţa de fond a împrejurării că, anterior formulării acţiunii, intimata – reclamantă a solicitat pe cale administrativă revocarea actelor ce au stat la baza atribuirii către AJVPS (...) a fondului cinegetic, arătând că înainte de a se adresa contenciosului intimata a solicitat anularea procesului verbal nr.(...)/7.01.2013 a Comisiei de atribuire a fondului cinegetic, document emis de o comisie din cadrul Ministerului Mediului, proces verbal ce face obiectul unui alt dosar pe rol la Curtea de Apel (...), din care s-a disjuns prezentul dosar.

În cauză procedura prealabilă trebuia realizată cu UAT - urile vizate şi Garda Forestieră, ceea ce nu s-a făcut, iar instanţa de fond nu a ţinut cont de dispoziţia ICCJ potrivit căreia se impune verificarea îndeplinirii sau nu a procedurii prealabile, cerinţă obligatorie într-un litigiu de contencios administrativ potrivit art.7 din Legea contenciosului administrativ.

Pe fondul cauzei s-a arătat că cererea de anulare a adeverinţelor emise celor cinci UAT -  uri este total lipsită de interes în analiza valabilităţii dovezii ITRSV (...) întrucât aceasta avea în vedere adeverinţe emise de sute de persoane fizice şi juridice şi multe alte primării.

S-a arătat că atribuirea fondurilor de vânătoare către gestionarii stabiliţi prin dispoziţia Camerei de atribuire din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor s-a făcut conform procedurii prevăzute de art.3 din Ordinul 2265/2010, sens în care recurenta a depus dosarul complet în vederea atribuirii în administrare a faunei cinegetice de pe fondul cinegetic nr. (...) (...) iar comisia, luând act de situaţia că Asociaţia Proprietarilor de Terenuri Agricole, Păşuni şi Păduri (...) deţinea un procent de peste 50% din fondul cinegetic, de fapt 97,17%, a hotărât atribuirea către recurentă a fondului cinegetic în discuţie.

În aceste condiţii, este evident că anularea doar a adeverinţelor celor cinci primării nu ar fi dus la nerealizarea procentului de 50% din fondul cinegetic, analiza impunându-se a fi făcută cu privire la toate primăriile, persoanele fizice şi juridice şi, abia apoi să se ajungă la valabilitatea dovezii ITRSV, deoarece, chiar dacă adeverinţele emise de cele cinci primării ar fi eronate, atribuirea făcută de minister putea fi corectă în baza adeverinţelor emise de celelalte mii de persoane fizice şi juridice care a propus-o pe recurentă.

S-a apreciat că o analiză pertinentă a adeverinţelor presupune o analiză completă a tuturor adeverinţelor deţinute de părţile implicate deoarece primăriile şi asociaţiile de proprietari au emis aceleaşi adeverinţe pentru aceleaşi suprafeţe atât pentru recurentă cât şi pentru intimată.

Dacă se va constata că suprafeţele emise în favoarea recurentei nu se suprapun peste suprafaţa fondului cinegetic, reclamanta-intimată va fi declarată câştigătoare a procedurii de atribuire dacă are exact aceeaşi suprafaţă confirmată prin aceleaşi tipuri de adeverinţe ca şi cele emise recurentei, adeverinţele intimatei neputând face în condiţiile date, controlul contenciosului administrativ, recurenta neavând, la data respectivă, nici un motiv să le conteste.

S-a apreciat că situaţia ar fi una inechitabilă şi nelegală, chestiune care ar impune compararea tuturor suprafeţelor şi adeverinţelor, atât a celor eliberate în favoarea recurentei, cât şi a celor eliberate în favoarea intimatei.

Recurenta a arătat că probatoriul administrat nu a fost complet analizat, solicitându-se a se observa că suprafeţele deţinute de proprietarii care au propus-o pe aceasta sunt mai mici decât suprafeţele propuse de aceeaşi subiecţi pentru reclamantă, apreciind că, în măsura în care aceleaşi UAT - uri au făcut propuneri pentru aceleaşi suprafeţe şi, în măsura în care suprafeţele prezentate de Asociaţia (II) nu sunt contestate, cu atât mai mult ale recurentei, fiind în limita celor deţinute de reclamantă, nu pot fi contestate.

Recurenta a criticat totodată insuficienta analiză a adeverinţelor arătând că în ceea ce priveşte posibilitatea de realizare a suprapunerii, aceasta s-a făcut de ITRSV (...) prin mijloace specifice, tehnice şi s-a realizat în aceeaşi măsură şi în aceleaşi condiţii atât pentru recurentă cât şi pentru intimata-reclamantă, în baza aceloraşi tipuri de adeverinţe socotite de instanţă ca insuficiente, astfel că, dacă pentru recurentă nu s-a realizat corect, înseamnă că situaţia este identică şi pentru intimata-reclamantă.

S-a învederat că instanţa nu a arătat care sunt menţiunile lipsă pentru a putea fi verificate şi analizate într-un alt registru, precizându-se că, deşi se invocă aplicabilitatea OG nr.33/2002 recurenta nu a identificat nici un motiv de anulabilitate a acestora raportat la cele patru articole din ordonanţă.

Singura aparentă critică este aceea că în unele tabele însoţitoare ale persoanelor care au aderat la Asociaţia (...) lipseşte pe alocuri menţiunea privind indicarea unităţii de măsură, precizându-se că aceste tabele nu se vor anula, precum şi faptul că este vorba de ha, singura unitate de măsură care se aplică în materie de fond de vânătoare, fiind absurdă susţinerea potrivit căreia fondul de vânătoare ar putea fi măsurat în mp ori în iugăre/stânjeni sau picioare, asemenea unităţi de măsură nemaifiind folosite în România de peste 100 de ani.

Relativ la modul de eliberare a adeverinţelor s-a apreciat că aşa-zisele lipsuri – nesolicitarea adeverinţei de către persoana interesată, vicii în antet, neprecizarea persoanelor care sunt proprietare ale terenurilor, lipsa numărului de înregistrare – sunt neadevărate şi oricum nu pot constitui elemente de anulare a unor acte administrative legal întocmite şi eliberate.

Garda Forestieră (...) a solicitat admiterea recursului formulat şi menţinerea dovezii nr.(...)/12.12.2012 şi a anexei ca fiind legal emise de către ITRSV (...), arătând în motivare că instanţa a anulat dovada cu numărul mai sus indicat cu aplicarea greşită a legii, neţinându-se cont de prevederile art.4 alin.1 litera a) potrivit cărora dovada deţinerii în proprietate a suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari se face cu copii de pe documentele de proprietate sau cu înscrisuri eliberate de unitatea administrativ teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective.

Recurenta a arătat că a emis dovada nr.(...)/12.12.2012 şi anexa nr.(...)/12.12.2012 la dovadă în baza documentelor de proprietate asupra terenurilor înscrise în Asociaţia Proprietarilor de Terenuri Agricole, Păşuni şi Păduri (...), documente de proprietate ce au fost depuse la dosarul înaintat de AJVPS (...) Comisiei de Atribuire a Fondurilor Cinegetice din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor în vederea atribuirii directe a fondului cinegetic nr.(...) (...), (...).

Prin dovada cu numărul de mai sus recurenta a certificat faptul că, din suprafaţa totală de teren de 10316,58 ha cuprinsă în documentele de proprietate şi în adeverinţele eliberate de primăriile înscrise în anexa la dovadă, suprafaţa de teren de 6473,35 ha este inclusă în fondul cinegetic nr.(...) (...) în favoarea AJVPS (...), iar prin dovada nr.(...)/12.12.2012 se certifică faptul că, din suprafaţa totală de teren de 6046,70 ha cuprinsă în documentele de proprietate şi în adeverinţele eliberate de primăriile înscrise în anexa la dovadă, suprafaţa de teren de 3718,28 ha este inclusă în fondul cinegetic nr.(...) (...) în favoarea AJVPS (...).

În susţinerea legalităţii dovezii emise recurenta a invocat prevederile articolelor 6 şi 8 din Legea nr. 407/2006 şi ale articolelor 1, 3, 4, 7 şi 9 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin OMMP nr. 1221/2010.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 30.03.2017 intimata Garda Forestieră (...) a solicitat respingerea recursului formulat de AJFPS (...) arătând în motivare că dovada nr. (...)/12.12.2012 şi a anexa au fost legal emise de către ITRSV (...), iar instanţa a anulat dovada cu numărul mai sus indicat cu aplicarea greşită a legii, neţinându-se cont de prevederile art. 4 alin.1 litera a) potrivit cărora dovada deţinerii în proprietate a suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari se face cu copii de pe documentele de proprietate sau cu înscrisuri eliberate de unitatea administrativ teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective, reluând totodată dispoziţiile legale la care a făcut referire în cererea de recurs.

Intimata Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (...) a arătat în întâmpinarea depusă la dosar la data de 4.03.2017 că nu se opune admiterii recursului formulat de Garda Forestieră (...), criticile formulate de aceasta şi temeiurile legale invocate fiind corecte şi incidente în cauză.

Intimata Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (II) a solicitat respingerea recursurilor formulate, arătând, în esenţă, că toate adeverinţele au fost eliberate cu încălcarea legii, în sensul că nu sunt solicitate individual de către persoanele interesate, conform art. 3 din OG nr. 33/2002, nu conţin sintagma „deţin în proprietate”, nu au număr de înregistrare, nu conţin date de identificare a suprafeţelor de teren, unitatea de măsură, nu sunt semnate de primar, ori ştampila este xeroxată.

Referitor la excepţiile invocate s-a arătat că potrivit art.7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 procedura prealabilă nu este obligatorie dacă, potrivit art. 4, la cererea părţii interesate ori din oficiu, instanţa de fond constată că soluţionarea fondului cauzei depinde de actul administrativ căruia i s-a cerut verificarea legalităţii.

Examinând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

Curtea a apreciat ca fiind nefondate susţinerile recurentei Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (...) referitoare la excepţia inadmisibilităţii contestării adeverinţelor eliberate de unităţile administrativ teritoriale, sens în care a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ reprezintă actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Raportat la textul legal mai sus arătat Curtea a apreciat că, având în vedere că adeverinţele contestate au stat la baza emiterii unui act administrativ individual, respectiv a dovezii nr. (...)/12.12.2012 a Gărzii Forestiere (...), prin efectele produse, se pot încadra în categoria mai generală a actelor administrative ce pot fi atacate în temeiul Legii 554/200.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile, Curtea a apreciat-o ca fiind nefondată, reţinând că, din înscrisurile de la filele 123-129 din vol. I dosar Tribunal (...) rezultă că înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ – 5.02.2013 - , în luna ianuarie 2013, intimata a solicitat pe cale administrativă revocarea actelor care au stat la baza atribuirii către Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (...) a fondului cinegetic nr. (...) (...).

Este nefondată şi susţinerea recurentei potrivit căreia este lipsită de interes cererea de anulare a celor cinci adeverinţe în analiza valabilităţii dovezii ITRSV (...) deoarece, chiar dacă acestea erau eronate atribuirea de către minister a fondului cinegetic putea fi făcută în baza adeverinţelor emise de celelalte mii de persoane fizice şi juridice care au propus-o pe recurenta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (...) câtă vreme la dosarul cauzei nu există dovezi în acest sens, însăşi recurenta prezentând această susţinere ca o posibilitate şi nu ca o certitudine.

Curtea a apreciat ca fiind nefondate şi criticile recurentei privind lipsa unei analize complete a tuturor adeverinţelor emise părţilor, instanţa de fond fiind investită prin petitul cererii de chemare în judecată, iar potrivit art. 397 alin.1 Cod procedură civilă aceasta nu se poate pronunţa decât în limitele în care a fost investită prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, câtă vreme prin cererea de chemare în judecată s-au formulat cereri doar cu privire la adeverinţele emise de cele cinci primării, instanţa nu putea analiza din oficiu restul adeverinţelor emise.

De asemenea, instanţa a analizat adeverinţele emise de cele cinci primării prin prisma susţinerilor şi criticilor formulate de părţi în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinările depuse la dosarul cauzei, în baza probelor administrate în cauză.

Cu privire la adeverinţele contestate Curtea a reţinut că potrivit art. 4 alin. 1 din anexa Ordinului nr. 1221/2010 adeverinţele eliberate de unităţile administrativ teritoriale sunt avute în vedere la stabilirea de către Garda Forestieră a includerii suprafeţelor de terenuri menţionate în acestea în fondul cinegetic pentru care se solicită atribuirea, în favoarea celui care solicită atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, în vedere determinării procentului din suprafaţa fondului deţinut în proprietate de cel care a propus solicitantul.

Prin urmare, în baza înscrisurilor eliberate de unităţile administrativ teritoriale pe a căror rază se află suprafeţele de teren Garda Forestieră analizează modul în care suprafeţele terenurilor arătate ca fiind deţinute în proprietate de membrii unei asociaţii se suprapun pe suprafaţa unui fond cinegetic cu privire la care se solicită atribuirea directă spre gestionare, împrejurare faţă de care este evident că acestea trebuie să conţină date suficiente care să permită realizarea efectivă şi corectă a suprapunerii de către Garda Forestieră, adică să cuprindă toate menţiunile arătate la art. 5 din OG nr. 33/2002.

Examinând adeverinţele nr. (...)/08.10.2012 eliberată de Primăria Comunei (...) (f.137-140 vol. I), nr. (...)/07.09.2012 eliberată de Primăria Comunei (II) (f.141-145 vol. I), nr. (...)/20.09.2012 eliberată de Primăria Comunei (...) (f.172-175), nr. (...)/ 12.09.2012 eliberată de Primăria Comunei (...) (f.4-10 vol. VIII) şi nr. (...)/26.09.2012 eliberată de Primăria Comunei (...) (f.21-24), s-a constatat că acestea nu cuprind date concrete privitoare la documentul din care rezultă existenţa dreptului pe care îl atestă, unitatea de măsură a suprafeţei de teren, iar adeverinţele eliberate de Primăria Comunei (...), Primăria Comunei (...) şi Primăria Comunei (II) nu cuprinde nici măcar menţiuni privitoare la dreptul pe care îl atestă (f.21-24 vol. I).

Este nefondată susţinerea recurentei potrivit căreia este evident că unitatea de măsură este ha, nemaifolosindu-se în România alte unităţi de măsură, câtă vreme unităţile de măsură exemplificate – iugăr, stânjen, picioare – erau folosite în trecut, existând posibilitatea ca şi în prezent aceste unităţi de măsură să figureze înscrise în colile de carte funciară, în măsura în care nu s-a făcut dovada conversiunii acestora.

De asemenea, şi restul lipsurilor identificate de către instanţa de fond din cuprinsul unor adeverinţe (persoanele şi suprafeţele de teren deţinute de aceste în proprietate şi astfel cum sunt indicate în adeverinţă figurează în registrul agricol, fără indicarea poziţiei din registru şi a titlului de proprietate) justifică soluţia pronunţată de instanţa de fond, nefiind satisfăcută condiţia prevăzută de art. 5 din OG nr. 33/2002, aceste acte trebuind să permită Gărzii Forestiere să realizeze corect şi efectiv verificarea suprapunerii terenurilor pe fondul cinegetic în cauză.

Referitor la susţinerea recurentei potrivit căreia nu a identificat nici un motiv de anulabilitate a adeverinţelor prin raportare la dispoziţiile OG nr.33/2002 Curtea a apreciat-o ca fiind nefondată, deoarece lipsurile identificate – lipsa datelor concrete privitoare la documentul din care rezultă existenţa dreptului pe care îl atestă, a unităţii de măsură a suprafeţei de teren, lipsa menţiunilor privitoare la dreptul pe care îl atestă, neindicarea poziţiei din registru şi a titlului de proprietate – contravin condiţiilor impuse de art. 1-4 din OG nr.33/2002 pentru eliberarea certificatelor şi adeverinţelor de către autorităţile publice.

În condiţiile în care adeverinţele emise de cele cinci primării nu respectă dispoziţiile legale ce reglementează condiţiile în care acestea pot fi eliberate este nefondată susţinerea recurentei Garda Forestieră (...) potrivit căreia instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile art.4 alin. 1 litera a) din Ordinul MMP nr.1221/2010.

Raportat la considerentele mai sus expuse Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii pârâţi ASOCIAŢIA JUDEŢEANĂ A VÂNĂTORILOR ŞI PESCARILOR SPORTIVI (...) şi GARDA FORESTIERĂ (...) (I.T.R.S.V.), în contradictoriu cu intimaţii pârâţi ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI DE TERENURI (...), PRIMĂRIA COMUNEI (…), PRIMĂRIA COMUNEI (...), PRIMĂRIA COMUNEI (...), PRIMĂRIA COMUNEI (...), PRIMĂRIA COMUNEI (...) şi MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR - PRIN COMISIA DE ATRIBUIRE A DREPTULUI DE GESTIONARE A FAUNEI CINEGETICE DIN CADRUL DIRECŢIEI GENERALE PĂDURI şi intimata reclamantă ASOCIAŢIA VÂNĂTORILOR ŞI PESCARILOR SPORTIVI (II), împotriva sentinţei nr. (...) din 12.12.2016 pronunţată de Tribunalul (...), pe care a menţinut-o în totul, fără cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare