Pretentii

Prin decizia civilă nr. 243/06.04.2017, tribunalul a respins ca neîntemeiat apelul declarat de către apelanta-reclamantă  S.C. CV S.A. în contradictoriu cu intimatul-pârât MI.

A obligat apelanta la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând  onorariu avocat în apel către intimat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 762 din 11.03.2016 Judecătoria A a respins acţiunea civilă având ca obiect pretenţii, formulată de reclamanta S.C. CV S.A., în contradictoriu cu pârâtul MI, ca neîntemeiată.

A obligat reclamanta la plata sumei de 1400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

 Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele: 

„Prin nota de constatare nr. RO101084/02.04.2015, întocmită de reprezentanţii S.C. CD SA, s-a evidenţiat faptul consumului de  energie electrică la imobilul aparținând pârâtului MI, titular al contractului de furnizare a energiei electrice nr. M/1/0051646381/12.06.2012, fără ca această energie electrică  să fie înregistrată de aparatul de măsură, în condițiile în care în urma controlului efectuat în data de 02.04.2015 la locul de consum al pârâtului, a fost găsit branşament interceptat între Fb şi contor un conductor de culoare roşie şi negru fază şi nul, în urma unei intervenţii neautorizate asupra instalaţiei distribuitorului care alimenta instalaţia de utilizare ocolind contorul, iar instalaţia clandestină era ascunsă sub un tablou pictat şi s-a procedat, cu acordul pârâtului, la inventarierea receptoarelor de energie electrică, aşa încât consumul de energie electrică este identificat în nota de calcul/fişa de evaluare a energiei electrice consumate şi neînregistrate, fiind emise facturile fiscale nr. 2061737393 din data de 09.04.2015 și nr. 2061737394/09.04.2015, reprezentând recuperare energie electrică, verificare şi constatare consum neînregistrat.

În drept, conform  art. 5 alin. 1 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, dispoziţiile Codului Civil (2009) se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare (s.n. 01.10.2011), precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, astfel că, faţă de  momentul naşterii obligaţiei  pârâtului – 02.04.2015- data efectuării constatărilor privind consumul de energie electrică neînregistrat de aparatul de măsurare, instanţa reţine că în cauză, raportul juridic dintre părţi este guvernat de dispoziţiile  Noului Cod civil.

Între pârâtul MI, în calitate de client/consumator şi reclamanta S.C. CV S.A., în calitate vânzător/furnizor, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. M/1/0051646381/12.06.2012, în baza căruia reclamanta avea obligaţia principală de a furniza energie electrică la locul de consum situat în com. P, judeţul T, iar pârâtul, în mod corelativ, avea obligaţia să achite integral şi la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.

Potrivit art. 7 lit. g din contractul încheiat între părţi, consumatorul are obligația de a nu permite altor persoane, cu excepția personalului furnizorului, să intervină la contorul de decontare sau la instalația furnizorului, iar în cazul în care consumatorul folosește receptoare electrice improvizate sau care influențează parametrii de calitate ai energiei electrice (...) sau care periclitează continuitatea în alimentarea cu energie electrică a altor consumatori, acesta urmează să suporte plata daunelor justificate pe care le-a produs (vezi art. 12 alin. 2 din contractul încheiat de părți).

Instanţa reţine că nota de constatare nu a fost încheiată în prezenţa pârâtului care nu a semnat-o, iar consumul fraudulos de energie electrică a fost calculat conform dispoziţiilor art.142 alin (4) din HG nr.1007/2004, potrivit cărora, în cazul consumului fraudulos, perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici şi de 6 luni pentru ceilalţi consumatori.

S-a întocmit, în acest sens, fişa de evaluare a energiei electrice consumate şi neînregistrate şi au fost emise facturile nr. 2061737393 din 09.04.2015 și nr. 2061737394/09.04.2015, facturi  care deși necontestate în termenul de 15 zile de la primire, potrivit art. 156 din Regulamentul de furnizare  a energiei electrice la consumatori  aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, atestă contravaloarea energiei electrice  neînregistrate de aparatul de măsură, în condițiile montării unei instalații clandestine care a ocolit contorul electric în urma unei intervenții neautorizate asupra acestuia din urmă.

În raport de această situaţie de fapt, reclamanta a solicitat, în cadrul răspunderii civile contractuale, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat în cuantum de 28 183,78 lei, reprezentând recuperarea energiei electrice consumate şi neînregistrate şi contravaloare servicii efectuate pentru verificarea instalaţiei electrice.

În cauza de faţă, în raport de situaţia de fapt mai sus expusă (existenţa relaţiei contractuale dintre părţi), instanţa apreciază că sunt aplicabile principiile răspunderii contractuale.

Conform art. 1270 alin. 1 N. C. civ., „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”. Este instituit aşadar principiul obligativităţii contractului în raporturile dintre părţi (pacta sunt servanda). Neexecutarea ori executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate de părţi dă dreptul persoanei păgubite la repararea prejudiciului cauzat.

Pentru angajarea răspunderii civile contractuale a unei persoane este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite (nerespectarea dispoziţiilor contractuale), existenţa vinovăţiei celui căruia i se impută fapta ilicită, cauzarea unui prejudiciu, precum şi reţinerea unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa reţine că fapta ilicită a pârâtului constă în nerespectarea prevederilor contractuale care îi impuneau obligaţia de a nu interveni la contorul de decontare sau la instalaţia furnizorului, respectiv de a nu folosi receptoare electrice improvizate, contrar mențiunilor din nota de constatare întocmită de reprezentanții intimatei care indică existența unei  intervenţii  neautorizate asupra contorului electric,  în sensul că a fost găsit branşament interceptat între Fb şi contor un conductor de culoare roşie şi negru fază şi nul, ocolind contorul, iar instalaţia clandestină era ascunsă sub un tablou pictat, aspect însușit de expertiza electroenergetică întocmită în cauză, expertul  în specialitatea electroenergetică precizând că au fost identificate acțiuni având scopul denaturării datelor de măsurare prin ocolirea contorului și racordarea directă și neautorizată a clientului final/utilizator la rețeaua electrică sau la un branșament.

În ceea ce privește prejudiciul produs reclamantei, reprezentând consecinţa faptei pârâtului de a-şi nesocoti obligaţiile ce-i reveneau potrivit contractului pe care l-a încheiat cu reclamanta, format din contravaloarea facturilor fiscale reprezentând recuperare energie electrică, verificare şi constatare consum neînregistrat, respectiv suma de 28 183,78  lei, instanța reține că nu are un caracter cert, în contextul în care modalitatea de calcul a acestuia s-a realizat în baza fișei emise de reclamantă, iar expertul a înțeles să răspundă obiectivului stabilit de instanță privind metoda de calcul a energiei electrice neînregistrate prin trimiterea la dispozițiile art. 2517 C. civil vizând termenul general de 3 ani de prescripție extinctivă pentru perioada supusă controlului 02.04.2012-02.04.2015.

Procedând în acest mod, expertul tehnic judiciar a valorificat datele rezultând din fișa de calcul a energiei electrice neînregistrate de contor, emisă de reclamantă, prin includerea în mod eronat în perioada de calcul a intervalului de timp 02.04.2012-02.04.2015 (reprezentând 3 ani anteriori controlului finalizat prin nota de constatare nr. RO101084/02.04.2015) contrar Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr. 1007/2004, în sensul că perioada de recalculare nu va fi mai mare de un an pentru  consumatorii casnici, or pârâtul face parte din această categorie.

În consecinţă, nefiind îndeplinită condiția caracterului cert al prejudiciului, examinarea  celorlalte  condiţii ale răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtului, în conformitate cu dispozițiile art. 1350 alin. 2 N. C. civ., apare inutilă, întrucât îndeplinirea lor trebuie realizată cumulativ, așa încât instanţa va respinge acțiunea dedusă judecății ca neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 451-453 C. proc. civ., reclamanta fiind în culpă procesuală prin pierderea procesului, va fi obligată să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 1400 lei, reprezentând onorariu avocat.”

Împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de apel  SC CV SA prin care a solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivare, apelanta a arătat că temeiul de drept al acţiunii a fost răspunderea contractuală iar prejudiciul este unul extracontractual. Apelanta a susţinut că sunt întemeiate concluziile expertizei iar unitatea de măsură a energiei electrice se află în paza juridică a pârâtei, intervenţia neautorizată având drept scop ocolirea echipamentului de măsurare a energiei electrice consumate. În ceea ce priveşte calculul prejudiciului apelanta a precizat că acesta a fost efectuat conform Ordinului 64/2015, în sistem pauşal, pe baza inventarierii receptorilor electrici alimentaţi cu energia electrică prin instalaţia improvizată.  Sentinţa este criticabilă şi sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată, onorariul avocatului fiind exagerat de mare astfel încât se impune reducerea acestuia. 

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 466 şi urm, C.pr.civ.

În probaţiune, apelanta a solicitat proba cu înscrisuri şi expertiză.

Verificând legalitatea şi temeinicia Sentinţei apelate, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:

Tribunalul consideră ca fiind neîntemeiate argumentele expuse de apelantă în cererea de apel și apreciază că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a condiției răspunderii civile referitoare la prejudiciu. În acord cu instanța de fond, tribunalul reține că, caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur sub aspectul existenţei sale dar şi sub aspectul întinderii şi posibilităţii de evaluare.

Pentru dovedirea caracterului cert al prejudiciului, instanţa a  administrat proba cu expertiză tehnică judiciară în domeniul electroenergetic.

Din concluziile raportului de completare a expertizei (obiectivul nr. 1, f. 44 dosar apel) reiese că determinarea și calculul energiei s-au efectuat în sistem pauşal potrivit art. 80 din Odinul nr. 64/2014 dar expertul nu a putut indica metoda şi procedura de calcul efectivă avută în vedere la calculul efectuat.

Art. 80 alin. 1 din Ordinul nr. 64/2014 prevede clar că în situaţiile în care consumul de energie electrică nu poate fi determinat prin măsurare, acesta se stabileşte în sistem pauşal în conformitate cu procedura specifică aprobată de ANRE.

Aşadar, art. 80 alin. 1 din Ordinul nr. 64/2014 se referă în mod special la faptul că calculul în sistem pauşal, inclusiv în cazul unui consum fraudulos, trebuie să se facă după o procedură specifică, care trebuie să fie aprobată de ANRE iar această procedură nici măcar nu a fost expusă sau indicată în vreun fel de către expert.

Mai mult decât atât, pe lângă faptul că expertul a calculat contravaloarea energiei electrice fără să poată indica procedura folosită, calculul s-a făcut pentru o perioadă de 3 ani aleasă de expert cu justificarea că în lipsa unui alt termen prevăzut de lege s-a raportat la termenul general de prescripţie. O asemenea manieră de calcul este greu de acceptat având în vedere că termenul general de prescripţie are o cu totul altă finalitate şi nu poate constitui drept reper pentru calculul energiei presupus sustrase. Tribunalul reţine că sub imperiul vechii reglementări, art. 142 din HG 1007/2004, perioada de calcul retroactiv era de 12 luni pentru consumatorii casnici, însă aceste dispoziţii legale nu mai sunt aplicabile întrucât HG 1007/2004 a fost abrogat prin Hotărârea Guvernului nr. 934/2014 odată cu intrarea în vigoare a Ordinului nr. 64/2014.

Totodată, din răspunsul la obiectivul nr 2 al raportului de completare a expertizei, tribunalul reţine că presupusa procedură la care face referire art. 80 din Ordinul 64/2014 nu a fost aprobată de ANRE.

Concluziile expertizei potrivit cărora ANRE nu are competenţe să aprobe astfel de proceduri, pe lângă faptul că fac referire la unele adrese din anul 2009 şi la legea 13/2007 care este în prezent abrogată, sunt irelevante atât timp cât dispoziţiile art. 80 alin. 1 din Ordinul nr. 64/2014 prevăd clar că în situaţiile în care consumul de energie electrică nu poate fi determinat prin măsurare, acesta se stabileşte în sistem pauşal în conformitate cu procedura specifică aprobată de ANRE.

În aceste condiţii, tribunalul apreciază că înscrisurile depuse la dosar de apelantă - situaţia contului,  fişa de evaluare a energiei electrice consumată şi neînregistrată – cantitate de recuperat, precum şi facturile emise pe numele intimatului, înscrisuri întocmite unilateral de apelantă, nu pot dovedi în mod cert cuantumul exact al presupusului prejudiciu.

Mai mult decât atât, tribunalul reţine că şi expertiza efectuată în cauză şi completarea acesteia din apel au fost întocmite prin raportare la anumite proceduri şi moduri de calcul care nu au putut fi indicate de către expert şi în orice caz, neaprobate de ANRE, aşa cum prevede art. 80 alin. 1 din Ordinul nr. 64/2014 iar dispoziţiile Ordinului nr. 121/2015 sunt inaplicabile în cauză având în vedere data întocmirii notei de constatare, aspect relevat şi de către expert.

Astfel, având în vedere că, chiar şi în cadrul expertizei, determinarea cuantumului prejudiciului s-a făcut în temeiul unor proceduri neaprobate de ANRE, tribunalul consideră că în mod corect instanța de fond nu a ținut cont de concluziile expertizei referitoare la determinarea prejudiciului şi a sumei reținute în sarcina intimatului prin emiterea facturilor. 

În ciuda oricăror concluzii ale expertizei, nu poate fi pusă la îndoială obligativitatea aprobării de către ANRE a procedurile specifice de calcul al consumului de energie electrică în sistem pauşal, iar orice determinare a unor sume reprezentând contravaloarea energiei în sistem pauşal pe baza unor proceduri neaprobate şi nelegale, nu poate produce efecte juridice.

Tribunalul apreciază ca neîntemeiate şi criticile legate de cuantumul onorariului avocatului intimatului de 1400 de lei. Nu pot fi primite susţinerile apelantei potrivit cărora nu a putut lua cunoştinţă de cuantumul onorariului avocatului intimatului întrucât chitanţele de la filele 101-103 au fost depuse la dosar încă din data de 11.02.2016, apelanta având suficient timp pentru a studia aceste înscrisuri până la data de 11.03.2016 când s-a pronunţat soluţia atacată. Cât despre presupusa disproporţie a cuantumului onorariului de avocat, tribunalul apreciază că suma de 1400 de lei este una adecvată şi rezonabilă în raport de complexitatea, durata şi natura cauzei, astfel încât nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ.

Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 C.pr.civ., a respins ca neîntemeiat apelul, hotărârea primei instanţe fiind temeinică şi legală.

Potrivit art. 453 C.pr.civ., apelanta a fost obligată la plata către intimat a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând  onorariu avocat achitat de intimat în apel.

Domenii speta

Spete similare