Contestaţie liberare condiţionată.Admitere.Lipsă motivare, analiza condiţiilor liberării condiţionate priveşte o altă persoană . Art. 6 paragraf 1 din cedo

La ordine fiind pronunţarea contestaţiilor formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi şi de către contestatorul – condamnat MC împotriva sentinţei penale nr. 977/13.04.2017, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul penal nr. /245/2017.

În urma deliberării, asupra contestaţiilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 977 din 13.04.2017 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosarul nr. /245/2017  s-a dispus următoarele:

„În baza disp. art. 587 Cod procedură penală, respinge propunerea comisiei din cadrul Penitenciarului Iaşi privind liberarea condiţionată a condamnatului MC, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, privind liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1654/24.11.2016 a Judecătoriei Bacău.

În baza disp. art. 587 alin. 2 Cod procedură penală, o nouă cerere de liberare condiţionată va  putea fi formulată după un termen de 3 luni calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Iaşi a reţinut următoarele:

„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, jud. Dâmboviţa,  sub nr. /284/2017 din data de 31.01.2017, condamnatul PS, deţinut în Penitenciarul Iaşi, a solicitat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 97/28.10.2014 a Tribunalului Neamţ.

Prin sentinţa penală nr. 79/09.02.2017, în baza disp. art. 587 alin. 1 Cod procedură penală, judecătoria Răcari şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

La această instanţă cauza a fost înregistrată sub nr. /284/2017.

Cu adresa nr. X/86417/05.04.2017, administraţia Penitenciarului Iaşi a înaintat procesul – verbal nr. 51/19.12.2016 al comisiei de liberare condiţionată din cadrul Penitenciarului Iaşi, cu precizarea că, prin sentinţa penală nr. 282/08.02.2017 a Judecătoriei Iaşi, instanţa a respins propunerea de liberare condiţionată şi a stabilit termen pentru reanalizare după data de 08.06.2017. 

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine:

Prin sentinţa penală nr. 97/P/2014 din data de 28.10.2014 a Tribunalului Neamţ, petentul PS a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prev. şi ped. de disp. art. 32 Cod penal raportat la disp. art. 188 Cod penal.

S-a reţinut că, la data de 17.03.2014, pe fondul consumului excesiv de alcool, inculpatul PS a lovit-o pe persoana vătămată IG cu cuţitul în diferite regiuni ale corpului şi i-a provocat multiple plăgi înjunghiate care au necesitat pentru vindecare un număr de 30 – 35 zile de îngrijiri medicale şi care, prin gravitatea lor, au pus în primejdie viaţa victimei. 

Pe numele condamnatului, Tribunalul Neamţ a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 354/P/2014 din data de 20.01.2015, pedeapsă ce se execută în perioada 17.03.2014 – 16.03.2018.

Prin procesul – verbal nr. 51/19.12.2016, comisia din cadrul Penitenciarului Iaşi a propus liberarea condiţionată a condamnatului PS.

Judecătoria Iaşi, prin sentinţa penală nr. 282/08.02.2017, pronunţată în dosarul nr. /245/2016, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 142/CJ/30.03.2017 a Tribunalului Iaşi, a respins cererea condamnatului şi propunerea de liberare condiţionată şi a stabilit că o nouă cerere de liberare condiţionată poate fi formulată după data de 08.06.2017. 

Prin urmare, întrucât cererea petentului a fost soluţionată cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa penală nr. 282/08.02.2017 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 142/CJ/30.03.2017 a Tribunalului Iaşi, în baza disp. art. 587 Cod procedură penală, instanţa va respinge cererea petentului PS privind liberarea condiţionată  din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 97/28.10.2014 a Tribunalului Iaşi.

Se va constata că, prin sentinţa penală nr.  282/08.02.2017 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 142/CJ/30.03.2017 a Tribunalului Iaşi, s-a stabilit termen pentru reînnoirea cererii după data de 08.06.2017.

În baza disp. art. 272 Cod procedură penală, suma de 130 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, condamnatul va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare. ” .

****

În termenul prevăzut de art. 587 alin. 3 Cod procedură penală, împotriva acestei hotărâri au  declarat contestaţie  atât condamnatul MC, cât şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi.

În susţinerea orală a contestaţiei, condamnatul MC a arătat că considerentele sentinţei penale contestate privesc o altă persoană condamnată şi nu persoana sa şi situaţia sa.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, în motivarea acesteia s-a arătat că modalitatea de stabilire a termenului de reiterare a cererii de liberare condiționată, prin indicarea unui interval de timp de la rămânerea definitivă a hotărârii, nu conferă dispozitivului sentinței penale suficientă claritate și predictibilitate și că se apreciază că instanța de fond trebuia să stabilească un termen concret de reanalizare, respectiv să indice o dată după care petentul poate formula o nouă cerere de liberare condiționată.

S-a menționat astfel că la momentul pronunțării sentinței, instanța a făcut o analiză a condițiilor pentru acordarea liberării condiționate în funcție de particularitățile situației petentului-comportamentul acestuia, perioada deja executată, activitățile desfășurate de acesta-context în care se consideră că fixarea termenului de reiterare trebuie să fie condiționată de aceeași analiză făcută de instanță cu privire la persoana petentului.

Or, s-a susținut de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, că socotirea termenului de reiterare de la rămânerea definitivă a sentinței, face ca reînnoirea cererii să fie influențată și de elemente procedurale (promovarea căilor de atac, termenele de redactare a hotărârii), nu numai de cele de drept substanțial.

S-a susținut că, în acest mod, este posibil, pe de o parte, ca termenul avut în vedere de către judecătorul de fond să fie cu mult depășit în cazul în care se formulează contestație de către procuror sau motivarea hotărârii de fond se face într-un termen extins; pe de altă parte, petentul ar putea considera că este în detrimentul său să promoveze propria cale de atac, care ar duce la prelungirea datei rămânerii definitive a hotărârii.

S-a considerat, de asemenea, că dispozițiile art. 587 alin. 2 Cod procedură penală, care stabilesc că „termenul nu poate fi mai mare de un an și curge de la data rămânerii definitive a hotărârii” nu se referă la modalitatea de stabilire a acestuia de către instanța de fond, ci conferă o limitare generală, care să fie avută în vedere inclusiv după promovarea unei eventuale căi de atac.

Pentru motivele arătate, s-a solicitat să se procedeze la admiterea contestației, iar instanța de control judiciar să stabilească un termen concret, o dată, după care cererea de liberare condiționată să poată fi reiterată.

****

Tribunalul, examinând actele şi lucrările dosarului de fond şi sentinţa contestată, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept, în limitele prev. de art. 4251 Cod procedură penală şi raportat la toate dispoziţiile legale incidente, constată ca fiind fondate  contestaţiile formulate atât  de condamnatul MC, cât şi de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, pentru următoarele considerente:

Tribunalul reţine că art. 401-404 Cod procedură penală consacră principiul potrivit căruia hotărârile judecătoreşti trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestuia constituie motiv de desfiinţare a lor, iar pe de altă parte, deciziile magistraţilor trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.

Rolul motivării hotărârilor este acela de a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanţele superioare.

De altfel, chiar CEDO (în cauza Achina împotriva României şi cauza G. împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi arată că dreptul la un proces echitabil, nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen concret al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, sau cel puţin de a le aprecia.

A nu motiva o hotărâre şi a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, făcând imposibil controlul judiciar, conducând la încălcarea prevederilor art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Or, din considerentele sentinţei penale contestate, reiese că judecătorul din cadrul Judecătoriei Iaşi a efectuat o analiză a condiţiilor privind liberarea condiţionată a unei alte persoane condamnate, respectiv a deţinutului PS şi nu a contestatorului de faţă, MC, cu care a fost dealtfel investită prin propunerea Comisiei de liberare din cadrul Penitenciarului Iaşi, ceea ce echivalează practic cu o lipsă a motivării hotărârii .

În consecinţă, Tribunalul constată lipsa cu desăvârşire a considerentelor pentru care Judecătoria Iaşi a respins propunerea Comisiei de liberare din cadrul Penitenciarului Iaşi privind pe deţinutul-contestator MC.

Aşa fiind, Tribunalul reţine că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea judecătorului cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărărilor părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 401-404 CPP şi art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Motivarea reprezintă  un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin.3 din Constituţia României şi art. 6 alin.1 din CEDO.

Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, instanţă care are în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen concret a mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acestuia, de natură, prin urmare, să justifice desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare.

Într-adevăr, atâta timp cât în considerente judecătorul nu analizează probele care au fost administrate cu privire la persoana-condamnată cu care a fost sesizată de către Comisia de liberare, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauză referitoare la această persoană şi nu la un alt deţinut, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o desfiinţare cu trimitere.

Or, prin faptul că  prima instanţă nu a analizat în cadrul considerentelor hotărârii probele administrate în privinţa persoanei condamnate MC, au fost nesocotite dispoziţiile art. 587 Cod procedură penală rap. la art. 59 Cod penal din 1969, art. 401-404 Cod procedură penală şi art. 6 paragraf 1 din CEDO, fiind încălcat astfel dreptul contestatorilor la un proces echitabil.

În aceste condiţii, contestatorului i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel, decât prin desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Iaşi, pentru a se asigura părţilor, accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din CEDO. Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparenţă a justiţiei, inerent oricărui act jurisdicţional.

Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justiţiabilului de a fi convins că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale propuse de participanţi şi, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaşte oportunitatea promovării căilor de atac.

În considerarea tuturor argumentelor expuse, constatând întemeiate criticile formulate în susţinerea contestaţiei, în modalitatea arătată, precum şi nelegalitatea sentinţei penale, din aceste considerente, în limitele şi pentru motivele analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) teza I Cod procedură penală rap. la art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. 3 din Constituţia României, Tribunalul  va admite contestaţiile formulate  de către persoana-condamnată  MC, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi  şi de către Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, împotriva sentinţei penale nr.977 din 13.04.2017 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosarul nr. /245/2017, pe care o va desfiinţa integral.

În consecinţă, Tribunalul va  dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Iaşi, în vederea rejudecării propunerii Comisiei din cadrul Penitenciarului Iaşi privind liberarea condiţionată a persoanei-condamnate MC, a cărei sentinţă urmează să cuprindă în mod explicit temeiurile şi argumentele de fapt şi de drept care vor sta în sprijinul soluţiei ce se va adopta în cauză  .

În temeiul art. 272 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru contestator în calea de atac a contestaţiei (delegaţie nr. 2204/17.05.2017), în cuantum de 130 lei,  se va achita din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând să rămână în sarcina statului, conform art. 275 alin. 6 teza I Cod procedură penală .

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în calea de atac a contestaţiei vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) teza I Cod procedură penală rap. la art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. 3 din Constituţia României admite contestaţiile formulate  de către persoana-condamnată  MC, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi  şi de către Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, împotriva sentinţei penale nr.977 din 13.04.2017 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosarul nr. /245/2017, sentinţă penală  pe care o desfiinţează integral.

Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Iaşi, în vederea rejudecării propunerii Comisiei din cadrul Penitenciarului Iaşi privind liberarea condiţionată a persoanei-condamnate MC, a cărei sentinţă urmează să cuprindă în mod explicit temeiurile şi argumentele de fapt şi de drept care vor sta în sprijinul soluţiei ce se va adopta în cauză.

Domenii speta

Spete similare