Anulare acte administrative. Legalitate diminuare spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică pentru personalul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Acordarea sporurilor neprevăzute de lege.

Sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică invocat de reclamanţi nu poate fi acordat decât în conformitate cu Ordinul nr. 836 emis la data de 01.03.2017 de preşedintele ANAF, prin care se stabileşte începând cu data de 01.03.207 un cuantum al sporului în procent de 5% aplicat la salariul brut lunar.

În speţă, însă, nu se pune problema achitării drepturilor salariale constând în sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, ci a modului de stabilire a acestor drepturi, care se face în conformitate cu art. 12 alin. 9 din OUG nr. 83/2014, respectiv în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui ANAF, fiind aplicabil deopotrivă personalului care funcţionează efectiv în cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală, precum şi personalului detaşat din această structură în cadrul parchetelor, pe posturi de specialişti.

Curtea consideră că dispoziţiile care impun menţinerea salariului se referă la salariul de bază, iar nu la sporuri, cu atât mai puţin la sporurile ce nu sunt prevăzute de lege într-un cuantum expres determinat, ci condiţiile acordării lor sunt lăsate la latitudinea ordonatorului de credit.

În ceea ce priveşte legalitatea diminuării sporului, se reţine că, potrivit considerentelor Deciziei nr. 1250/2010 a Curţii Constituţionale, statul are deplină legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează, iar prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 108 din 14 februarie 2006 s-a statuat că acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare, legiuitorul fiind în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.

Art. 12 alin. 9 din OUG nr. 83/2014

Art. 5 din cap. VIII din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010

Art. 4 alin. 12 din OUG nr. 74/2013

Art. 7, 8 din HG nr. 1860/2006

Decizia Curţii Constituţionale nr. 1250/2010

Decizia Curţii Constituţionale nr. 108/2006

Art. 1 alin. 1 din OUG nr. 9/2017

Prin cererea formulată la data de 28.06.2017 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. …/36/2017, reclamanţii … au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Procurorul General, să se dispună: anularea Ordinului 1021 emis la 27.03.2017 de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală; anularea Ordinului nr. 1394 emis la 03.04.2017 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; anularea deciziilor nr. 1430/22/05/2017, nr. 1431/24/05/2017, nr. 1429/24/05/2017, nr. 1327/07/06/2017, nr. 1428/24/05/2017 şi nr. 1484/2305/2017 emise de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prin care au fost respinse contestaţiile - procedură prealabilă formulate împotriva Ordinului nr. 1021/2017; anularea ordinelor nr. 1677/15/05/2017, nr. 1678/15/05/2017, nr. 1676/15/05/2017, nr. 1737/23/05/2017, nr. 1679/15/05/2017 şi nr. 1671/15/05/2017, emise de Procurorul General, de soluţionare a plângerii prealabile formulate împotriva Ordinului nr. 1394/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Procuror General; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor ocazionate de proces.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că, în fapt, prin Ordinul nr. 343/C/10/02/2014, respectiv nr. 222/10/02/2014, reclamanţii …, inspectori antifraudă la Direcţia de combatere a fraudelor din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, au fost detaşaţi, pe o perioadă de trei ani, de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la Ministerul Public, pe posturi de specialişti antifraudă, conform anexei ordinului.

Prin Ordinul nr. 964 emis de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, începând cu data de 01.05.2015, s-a decis că personalul din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector - şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector general antifraudă, beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% aplicat la salariul brut lunar, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 8 şi alin. 9 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015.

Prin Ordinul nr. 1770/C/30/06/2015, respectiv nr. 1540/80/06/2015, reclamanţii [...] şi [...], inspectori antifraudă la Direcţia de combatere a fraudelor din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, au fost detaşaţi pe o perioadă de trei ani de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la Ministerul Public, pe posturi de specialişti antifraudă, conform anexei ordinului.

Prin Ordinul nr. 457/C/10/02/2017, respectiv nr. 721/10/02/2017, începând cu data de 10.02.2017, pentru reclamanţii [...], [...], [...] şi [...], inspectori antifraudă la Direcţia de combatere a fraudelor din cadrul Direcţiei Generate Antifraudă Fiscală, s-a prelungit detaşarea, pe o perioadă de trei ani, de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la Ministerul Public, pe posturi de specialişti antifraudă, conform anexei ordinului.

Prin Ordinul nr. 836 emis la data de 10/03/2017 de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, având în vedere Nota nr. [...]/01/03/2017 a Direcţiei Generale de Organizare şi Resurse Umane, aprobată de conducerea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, începând cu data de 01.03.2017, s-a dispus că personalul din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector general antifraudă beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 5% aplicat la salariul brut lunar, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 8 şi alin. 9 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şt completări prin Legea nr. 71/2015, coroborat cu art. 7 alin. 4 şi alin. 5 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi cu art. 1 alin. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 9/2017.

Prin Ordinul nr. 1021 emis la data de 27/03/2017 de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, având în vedere Ordinul nr. 836/2017 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, începând cu data de 01.03.2017, s-a dispus că personalul din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector general antifraudă beneficiază de drepturile salariale, astfel cum sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din acest ordin, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 8 şi alin. 9 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015 coroborat cu art. 7 alin. 4 şi alin. 5 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2016şi cu art. 1 alin. 3 din OUG nr. 9/2017.

Prin Ordinul nr. 1394/03/04/2017 emis de Procurorul General s-a dispus ca, începând cu data de 01.03.2017, specialiştii antifraudă detaşaţi în cadrul Ministerului Public beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele nr. 1-18 (coloana 8).

Reclamanţii au formulat contestaţie împotriva Ordinului nr. 1021/27/03/2017 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, arătând că nu le-au fost comunicate următoarele documente: Ordinul nr. 836/01/03/2017 şi Ordinul nr. 1021/27.03.2017 şi că au aflat de existenţa acestora la data de 04.04.2017, la primirea Ordinului nr. 1394/03.04.2017 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Au arătat că diminuarea drepturilor salariale s-a făcut cu menţionarea unor cauze care nu privesc activitatea desfăşurată în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi, mai mult, nu este rezultatul unor modificări de acte normative (art. 12 alin. 9 şi 10 din OUG nr. 83/2014 sunt în vigoare şi neschimbate) şi nu are la bază criterii prevăzute de legislaţia în vigoare.

De asemenea, au formulat contestaţie şi împotriva Ordinului nr. 1394/03.04.2017 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care au arătat că la baza emiterii acestui ordin a stat Ordinul nr. 1021/2017 şi Nota Secţiei de resurse umane şi documentare nr. 3794/2017.

Au arătat că cele două acte care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 1394/03.04.2017 nu poartă data întocmirii acestora şi nu le-au fost comunicate pentru a lua cunoştinţă de conţinutul acestora.

Au arătat că diminuarea drepturilor salariale s-a făcut cu menţionarea unor cauze care nu privesc activitatea desfăşurată în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi DIICOT Constanţa şi, mai mult, nu este rezultatul unor modificări de acte normative (art. 12 alin. 9 şi 10 din OUG nr. 83/2014 sunt în vigoare şi neschimbate) şi nu are la bază criterii prevăzute de legislaţia în vigoare.

Au mai arătat că, deşi unul dintre temeiurile legale pentru emiterea Ordinului nr. 1394/03.04.2017 a fost art. 1 alin. 3 din OUG nr. 9/2017, acesta a fost emis cu ignorarea dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din acelaşi act invocat.

Nu în ultimul rând, au arătat că, deşi până în prezent nu le-a fost comunicat niciun ordin prin care prevederile OPANAF nr. 1009/30/04/2015 îşi încetează aplicabilitatea, le-a fost comunicat Ordinul nr. 1394/03/04/2017 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că începând cu data de 01.03.2017 să fie diminuat cuantumul brut al salariului.

Contestaţiile formulate împotriva Ordinului nr. 1021/2017 au fost respinse prin următoarele Decizii: nr. 1430/22/05/2017, nr. 1431/24/05/2017, nr. 1429/24/05/2017, nr. 1327/07/06/2017, nr. 1428/24/05/2017 şi nr. 1484/2305/2017.

Prin aceste decizii, reclamanţilor li s-au pus în vedere următoarele:

1. Cu referire la diminuarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, au fost invocate prevederile art. 12 alin. 8 şi 9 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015;

2. Dispoziţiile legale nu impun acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică într-un procent fix, de 25%, prin sintagma folosită de legiuitor „acordat în condiţiile stabilite prin ordin at preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală” înţelegându-se faptul că se lasă la latitudinea instituţiei stabilirea efectivă a cuantumului, cu respectarea limitei maxime de 25% în funcţie de fondurile bugetare alocate;

3. Ţinând cont de specificul activităţii personalului Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, conducerea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a apreciat necesitatea menţinerii majorării de 75% din salariul de bază pentru activitatea desfăşurată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează;

4. În ceea ce priveşte solicitarea de revocare a Ordinului nr. 1021/2017, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi alin. 6 din Legea nr. 554/2004, anularea actului administrativ, ca operaţiune juridică, se dispune de către instanţa de judecată;

5. În ceea ce priveşte acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% personalului din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor, au arătat că unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă; formulării generale a textului legal trebuie să-i corespundă o aplicare generală a acestuia, fără a face apel la distincţii pe care legea nu le prevede. Diferenţa operată în privinţa plăţii sporului la nivel de cuantum al acestuia, în funcţie de structura în care este încadrat inspectorul antifraudă, nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul juridic diferenţiat aplicat.

Contestaţiile formulate împotriva Ordinului nr. 1394/2017 au fost respinse prin următoarele Ordine: Ordinul nr. 1677/15/05/2017, Ordinul nr. 1678/15/05/2017, Ordinul nr. 1676/15/05/2017, Ordinul nr. 1737/23/05/2017, Ordinul nr. 1679/15/05/2017 şi Ordinul nr. 1671/15/05/2017.

Reclamanţii au susţinut că răspunsurile oferite de cei doi emitenţi la plângerile prealabile formulate nu răspund motivelor de nelegalitate ridicate şi contravin dispoziţiilor legale incidente.

În raport de această situaţie, au formulat prezenta acţiune în contencios administrativ urmând ca instanţa, funcţie de documentaţia care a stat la baza ordinelor contestate şi în raport de motivele de nelegalitate ridicate, să stabilească legalitatea/nelegalitatea actelor contestate.

Reclamanţii menţin punctul de vedere exprimat în procedura prealabilă şi apreciază în continuare că cele două ordine sunt nelegale, ca şi răspunsurile oferite la plângerea prealabilă efectuată.

În răspunsurile oferite, Preşedintele ANAF expune consideraţii referitoare la necesitatea diminuării sporului, invocând dispoziţiile legale care îl reglementează şi care îl prevăd în cote variabile.

Cu referire la Ordinul nr. 1021/2017, solicită să se observe că acesta a fost emis la data de 27/03/2017, însă efectele lui s-au produs retroactiv, începând cu data de 01/03/2017, cum se menţionează de altfel în cuprinsul actului. Din această perspectivă, ordinul emis este nelegal întrucât încalcă principiul neretroactivităţii legii, consacrat în art. 15 alin. 2 din Constituţia României. Orice act trebuie să producă efecte doar pe viitor, adică după data emiterii acestuia, neputând fi atinse drepturile legitime de care reclamanţii se bucurau prin actul anterior.

Deşi a fost invocat acest motiv de nelegalitate, organul emitent nu a analizat deloc această critică.

În egală măsură, arată că acordarea sporului de 25% s-a dispus prin Ordinul 1009/30.04.2015, ordin care nu a fost modificat/retractat prin niciun act subsecvent, astfel încât, în momentul de faţă, Ordinul nr. 1009/2015 produce efecte.

Cu privire la măsurile dispuse prin ordin, apreciază că acestea sunt rezultatul unor erori, al arbitrariului, ceea ce afectează actul cu nevalabilitatea. În preambulul ordinelor contestate se invocă nota de fundamentare [...]/01/03/2017 prin care s-au arătat dificultăţile financiare şi posibilitatea plăţii acestui spor. În nota de fundamentare invocată drept justificare a luării măsurii se arată foarte clar în pagina trei, paragraf 3 că „ …că nu au fost incluse salariile brute ale personalului Direcţiei de combatere a fraudelor din cadrul Direcţiei Generale antifraudă fiscală care este plătit, începând cu data de 01.01.2015 de către Ministerul Public”. Deci nota de fundamentare nu a avut în vedere şi nu a luat în calcul salariile şi implicit sporul reclamanţilor, întrucât plata nu se face din fondurile ANAF, ci de către Ministerul Public, situaţie în care ordinul contestat nu are nicio justificare legală, niciun fundament.

Deşi unul din temeiurile legale pentru emiterea Ordinului nr. 1394/03/04/2917 a fost art. 1 alin. 3 din OUG nr. 9/2017, acesta a fost emis cu ignorarea dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din acelaşi act invocat, care prevede că „în perioada 1 martie - 31 decembrie 2017, se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna februarie 2017 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea - cadru nr. 284/2012 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.”

Având în vedere că, în speţă, condiţiile în care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea nu s-au modificat (situaţie în care s-ar fi justificat modificarea salariilor aflate în plată faţă de nivelul acordat în luna februarie 2017) dispoziţiile art. 1 alin. 1 din OUG 9/2017 rămân pe deplin aplicabile, astfel că Ordinul nr. 1394/03/04/2017 a fost emis cu încălcarea acestui articol de lege.

Consideră că invocarea, pentru emiterea ordinului contestat, a OPANAF nr. 835/2017 şi nr. 836/2017 nu îşi găseşte aplicabilitatea în prezenta cauză, deoarece din nota care a stat la fundamentarea acestora, nr. [...]/01/03/2017, rezultă că reducerea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de la un cuantum de 25% la 5% aplicat personalului din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector general antifraudă a fost motivată prin reducerea bugetului acordat acestei instituţii pentru exerciţiul bugetar 2017.

Referitor la conţinutul acestei note cu nr. [...]/01/03/2017, consideră că aceasta a fost dată cu încălcarea principiilor care stau la baza exercitării funcţiei publice de legalitate, imparţialitate, obiectivitate şi transparenţă prevăzute la art. 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, republicată. Direcţia generală de buget şi contabilitate din cadrul MFP a comunicat prin adresa nr. A-ECA _906/23/02/2017, că fondul bugetar aprobat pentru anul 2017 repartizat pentru aparatul propriu al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este de 185.638.000 lei (15.469.833 x 12 luni). În cuprinsul aceleiaşi adrese s-a menţionat că fondurile bugetare reprezintă un procent de 95,38 % din execuţia anului 2016. Această situaţie se datorează numai unor estimări eronate privind necesarul fondului de salarii pe anul 2017. La data de 01.03.2017, Direcţia generală de buget şi contabilitate a comunicat că în luna ianuarie 2017 fondul de salarii realizat la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a fost de 16.550.265 lei, iar în luna februarie 2017 a fost de 16.597.833 lei, prin urmare, mai mari decât plafonul de 15.469.833 lei (calculat mai sus). În fondul bugetar de 185.638.000 lei aprobat pentru anul 2017 şi repartizat aparatului propriu al ANAF (circa 20.000 de salariaţi) nu au fost incluse salariile brute ale personalului Direcţiei de combatere a fraudelor (318 inspectori antifraudă) din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă fiscală, aşa cum este precizat în pagina nr. 3 paragraful 3 din nota de fundamentare [...]/01/03/2017.

Pentru încadrarea în bugetul comunicat Agenţiei Naţionale Administrare Fiscală pentru anul 2017, s-a propus ca unică soluţie diminuarea cuantumului sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de la 25% cât a fost iniţial acordat începând cu data de 01.05.2015, la un cuantum al sporului de 5% începând cu 01.03.2017, doar celor 1.272 de salariaţi, inspectori antifraudă cu funcţii de execuţie şi de conducere încadraţi efectiv la data de 01.03.2017 în cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală (fără cei 318 inspectori antifraudă din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor detaşaţi la parchete).

Prin emiterea ordinelor nr. 835 şi 836 din 01.03.2017, conducerea ANAF a procedat discriminatoriu faţă de inspectorii antifraudă (de execuţie şi de conducere) din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală, cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. 1 şi art. 53 din Constituţia României, art. 27 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcţionarilor publici întrucât s-a intervenit asupra prevederilor constituţionale pe baza unor opinii.

Pe cale de consecinţă, concluziile notei [...]/01/03/2017 s-au răsfrânt şi asupra Inspectorilor antifraudă din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor, detaşaţi la parchete, ale căror salarii au fost plătite în mod corespunzător de Ministerul Public.

Reclamanţii susţin această teză, cu atât mai mult cu cât atribuţiile de serviciu sunt stabilite conform OUG 74/2013 în mod diferenţiat faţă de inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală, care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă în cadrul ANAF, prin urmare nu se poate pune problema unei identităţi de situaţie care să genereze discriminări între persoane care exercită aceleaşi atribuţii.

Inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor, detaşaţi pe funcţii de specialişti la parchete şi plătiţi din bugetul Ministerului Public, au beneficiat de prevederile ordinului OPANAF nr. 1009/30/04/2015 potrivit căruia, începând cu data de 1 mai 2015, cuantumul brut al salariilor pentru personalul din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor care ocupă funcţii specifice de inspector antifraudă se majorează prin includerea sumei aferente sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică.

Prin urmare, prin aceste dispoziţii, sumele aferente sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică au fost incluse în cuantumul brut al salariilor pentru personalul DGAF - Direcţia de combatere a fraudelor care ocupă funcţiile de specialişti, cuantumul brut al indemnizaţiilor lunare fiind majorate corespunzător cu aceste sume. Aceste dispoziţii sunt diferite faţă de cele ale OPANAF nr. 964/2015, care a acordat personalului din cadrul DGAF care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector general antifraudă un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% aplicat salariului brut lunar, având în vedere că, în cazul acestor categorii salariale, sporul nu a fost introdus în salariul brut.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Reţinând culpa procesuală a pârâţilor, solicită obligarea acestora la plata cheltuielilor ocazionate de proces.

În drept au fost invocate dispoziţiile menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

În probaţiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri. Ataşat cererii de chemare în judecată, reclamanţii au depus, în copie, actele contestate, procedura prealabilă efectuată în ceea ce priveşte cele două ordine, răspunsul primit la plângerea prealabilă, copia actelor care atestă detaşarea în cadrul parchetelor, împuternicire avocaţială. Totodată, a solicitat instanţei ca, în temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, cu modificări la zi, să pună în vedere celor doi emitenţi să înainteze documentaţiile care au stat la baza actelor contestate.

Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Procurorul General a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale susţinând că nu poate fi obligat să răspundă faţă de pretenţiile formulate de reclamanţi prin actul de sesizare a instanţei întrucât nu are nicio legătură cu raportul juridic dedus judecăţii. Pârâtul a arătat că, în mod concret, nu are calitatea de plătitor al drepturilor solicitate de reclamanţi.

Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că Ordinul nr. 1394/2017 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respectă prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, articol care stabileşte menţinerea în plată, la nivelul acordat pentru luna februarie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, precum şi a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din acest salariu.

Sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, acordat în baza prevederilor art. 12 alin. (1) şi alin. (9) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, este un spor în afara salariului de bază, calculat ca procent de până la 25% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

În vederea respectării prevederilor legale menţionate, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a emis: Ordinul nr. 835/2017 privind încetarea aplicabilităţii prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 964/2015 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prin care personalul din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector general antifraudă a beneficiat de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25 % aplicat la salariul brut şi Ordinul nr. 836/2017 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prin care personalul din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector general antifraudă beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 5% aplicat la salariul brut lunar.

Potrivit art. 7 alin. (4) şi (5) din OUG nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare (articol menţinut şi în perioada 1 martie - 31 decembrie 2017 conform art. 1 alin. (3) din OUG nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative) stabileşte că „(4) Prevederile art. 13 alin. (5) - (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. 12 alin. (6) - (11) din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017. (5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică cu încadrarea în cheltuielile cu salariile aprobate prin bugetul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi, după caz, prin bugetele instituţiilor publice din sectorul de apărare, ordine publică şi securitate naţională.”

Arată că argumentarea cauzelor care au generat această reducere a procentului de acordare a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică nu intră în responsabilitatea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta constituind raţiunea care a determinat emiterea Ordinelor nr. 835/2017 şi 836/2017 ale Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Conform art. 4 alin. (12) şi (13) lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 144/2014 „(12) Inspectorii antifraudă sunt detaşaţi în interesul serviciului pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii detaşării în funcţie, cu acordul acestora. Pe perioada detaşării inspectorii antifraudă beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege în cazul detaşării.”, iar în conformitate cu prevederile art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, cu modificările şi completările ulterioare, „Drepturile salariale aferente muncii prestate la locul detaşării şi cheltuielile de detaşare se plătesc de unitatea la care se efectuează detaşarea, cu excepţia cazurilor când prin lege se prevede altfel.”

Art. 89 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stipulează că „(4) Pe perioada detaşării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică şi salariul. Dacă salariul corespunzător funcţiei publice pe care este detaşat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detaşării în altă localitate autoritatea sau instituţia publică beneficiară este obligată să-i suporte costul integral al transportului, dus şi întors, cel puţin o dată pe lună, al cazării şi al indemnizaţiei de detaşare.”

Având în vedere actele menţionate, precum şi faptul că specialiştii antifraudă detaşaţi în cadrul parchetelor în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 74/2013 beneficiază în prezent de drepturile salariale mai favorabile (cele stabilite de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală), prin Ordinul nr. 1394/2017 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost stabilite drepturile salariale de care vor beneficia aceste persoane începând cu data de 1 martie 2017, drepturile salariale fiind calculate şi comunicate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Ordinul colectiv nr. 1021/27.03.2017.

În concluzie, solicită admiterea excepţiei invocate, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate prevederile legale menţionate în cuprinsul întâmpinării.

Prin întâmpinare, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, învederând că art. 11 din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prevede că soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite şi poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariate, la sediul ordonatorului de credite; ordonatorii de credite soluţionează contestaţiile în termen de 30 de zile, iar împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei.

Având în vedere că, în prezenta cauză, nu s-a formulat contestaţie în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, cererea de chemare în judecată introdusă la instanţa de contencios administrativ este inadmisibilă.

În cazul in care instanţa de judecată înţelege să treacă peste această excepţie, pârâtul înţelege să invoce tardivitatea introducerii acţiunii, faţă de art. 11 alin. 4 din OUG nr. 83/2014, care prevede că împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei. Or, în prezenta cauză, nu s-a formulat acţiune în conformitate cu dispoziţiile legale citate anterior, astfel încât cererea de chemare în judecată introdusă la instanţa de contencios administrativ este tardivă.

Pe fond, consideră că acţiunea este neîntemeiată, susţinând că, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (9) şi (10) din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.71/2015, personalul din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector-şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector general antifraudă, beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, prevăzut la art. 5 din cap. VIII din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordat în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin.(8) din actul normativ menţionat mai sus, la stabilirea indemnizaţiilor, compensaţiilor, sporurilor, majorărilor salariilor de bază prin acordarea de clase de salarizare suplimentare şi altor drepturi acordate conform actelor normative în vigoare pentru personalul din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector-şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector-general antifraudă, nu se aplică prevederile art. 3.

Aşadar, indemnizaţiile, compensaţiile, sporurile, majorările salariilor de bază prin acordarea de clase de salarizare suplimentare şi altor drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare pentru personalul din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală se stabilesc cu luarea în calcul a drepturilor incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010.

Având în vedere că Legea nr. 71/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 233/2015 din 06 aprilie 2015, drepturile prevăzute la art. 12 alin. (9) - (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 au fost acordate începând cu 01 mai 2015, în cuantum de 25% pentru tot personalul încadrat sau detaşat pe funcţiile specifice de inspector antifraudă, inspector-şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector-general antifraudă, prin Ordinul nr. 964/2015 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ţinând cont de încadrarea în cheltuielile cu salariile aprobate prin bugetul agenţiei.

Având în vedere că instituţia se încadra în cheltuielile cu salariile aprobate prin bugetul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prin actele succesive de salarizare a funcţionarilor publici, s-a stabilit (menţinut) sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%.

Potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) şi (5) din OUG nr. 99/2016, „(4) [...] prevederile art. 12 alin. (6) - (11) din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017.

(5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică cu încadrarea în cheltuielile cu salariile aprobate prin bugetul Agenţiei Naţionale pentru Administrare Fiscală şi, după caz, prin bugetele instituţiilor publice din sectorul de apărare, ordine publică şi securitate naţională”.

Potrivit art. 1 alin. (3) din OUG nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, „prevederile art. 1 alin. (3) - (5), art. 2 - 4, art. 5 alin. (2) - (4) şi art. 6 - 11 din OUG nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie - 31 decembrie 2017”.

Învederează că în construcţia bugetară pentru anul 2017 nu s-au alocat fonduri care să susţină acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică, până la nivelul maxim prevăzut de lege (25% din salariul de bază), de care au beneficiat inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală în anii precedenţi.

Fondul total bugetar aprobat pentru anul 2017 repartizat aparatului propriu al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală s-a diminuat cu 4,62 puncte procentuale, reprezentând un procent de 95,38% din execuţia anului 2016.

Având în vedere că fondul de salarii alocat aparatului propriu al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este insuficient pentru plata salariilor personalului angajat, acest fapt a implicat analizarea, identificarea şi luarea de măsuri corespunzătoare pentru aplicarea prevederilor legale privind încadrarea în cheltuielile cu salariile aprobate pentru bugetul agenţiei.

Subliniază că dispoziţiile legale nu impun acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică într-un procent fix, de 25%.

În acest sens, învederează că, aşa cum a mai arătat, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (9) şi (10) din OUG nr. 83/2014, sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică este în cuantum de până la 25% şi se acordă în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Pe lângă măsura de reducere a procentului sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de la 25% la 5% au fost luate şi alte măsuri la nivelul aparatului propriu al agenţiei, respectiv: sistarea organizării concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante, o analiză a nevoii de personal la nivelul aparatului propriu şi găsirea de soluţii alternative la ocuparea prin transfer/detaşare a posturilor vacante, suspendarea cel puţin până în trimestrul al IV-lea a promovării în grad profesional imediat superior celui deţinut a personalului agenţiei etc.

Referitor la susţinerea potrivit căreia sporul în cuantum de 25% care compune dreptul salarial este „un drept câştigat”, precizează că prin Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005, Curtea Constituţională a statuat că atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege, legiuitorul fiind în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou.

De asemenea, arată că, prin Decizia nr. 1250 din 7 octombrie 2010, Curtea Constituţională a stabilit că statul are deplină legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează; acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare, legiuitorul fiind în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 108 din 14 februarie 2006).

Precizează că de la data de 01.07.2017 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, unde conform art. 44 alin. (1) pct. 11 se abrogă dispoziţiile cap. I, cuprinzând art. 1 - 13 şi art. 32, 321 şi 33 din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Consideră că nu poate fi reţinută susţinerea reclamanţilor în sensul că Ordinul nr. 835/2017 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscal a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, învederează că intenţia de reglementare nu a vizat modificarea actului normativ de bază, ce legiferează acordarea sporului supus discuţiei, astfel încât să devină aplicabile dispoziţiile specifice procedurii de elaborare şi de avizare, astfel cum se regăsesc în cuprinsul art. 6 alin (1), art. 7 alin. (1), alin. (3) şi alin. (6), precum şi art. 9 alin. (1).

Precizează că preşedintele agenţiei a stabilit, în limita competenţelor date de legiuitor, modalitatea de acordare a sporului, începând cu data de 1 martie 2017 prin emiterea ordinului criticat, cu respectarea întocmai a prevederilor legii în baza şi în executarea căruia a fost emis.

Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, solicită instanţei respingerea lui, ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 din Codul de procedură civilă, iar, în subsidiar, în raport de 453 alin. 2 diminuarea cuantumului acestora.

În concluzie, în ipoteza respingerii excepţiei inadmisibilităţii şi tardivităţii, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate prevederile legale menţionate în cuprinsul întâmpinării.

În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri, ataşând documentaţia care a stat la baza emiterii actului contestat.

Reclamanţii au depus la dosar note scrise prin care au răspuns excepţiilor invocate de pârâţi, susţinând, în esenţă, următoarele:

Solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive, invocată de pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Procurorul General, solicitând să se observe că excepţia nu este motivată.

Totodată, solicită să se aibă în vedere faptul că reclamanţii sunt detaşaţi în cadrul acestei instituţii şi că Procurorul General a emis unele dintre actele atacate, astfel încât în mod evident autoritatea emitentă trebuie să stea în judecată.

Subliniază împrejurarea că şi cu acest pârât reclamanţii au urmat procedura prealabilă, procedură în care nu şi-a declinat calitatea ci, dimpotrivă, a răspuns.

Arată că, prin prezenta acţiune, reclamanţii solicită şi anularea ordinelor emise de Procurorul General în ceea ce priveşte soluţionarea procedurii administrative.

Solicită respingerea excepţiei inadmisibilităţii, invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, apreciind că, sub un prim aspect, instanţa trebuie să constate că în cauză nu se mai poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 11 din OUG nr. 83/2014, care au fost abrogate prin legea unică a salarizării, chiar înainte de a-şi formula apărarea în cauză părţile din litigiu.

În situaţia în care s-ar reţine că inadmisibilitatea s-a invocat prin raportare la dispoziţiile legale anterior menţionate, solicită să se observe că norma are în vedere trei situaţii, anume formularea contestaţiilor la angajator în legătură cu: stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază 7 salariilor funcţiilor de bază. Ori, în cauză nu este vorba despre niciuna dintre cele trei situaţii, ci despre un spor ce a fost acordat în baza unui ordin, spor ce a fost diminuat prin ordinele contestate.

În situaţia în care instanţa va reţine incidenţa acestui text de lege, solicită să se observe că reclamanţii ar fi trebuit să facă procedura în termen de 5 zile, iar aceştia au formulat plângere prealabilă în termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004.

Consideră că în analiza acestei excepţii trebuie să se observe în primul rând faptul că reclamanţilor nu le-au fost comunicate actele, aşa încât în opinia apărării şi la acest moment reclamanţii sunt în termen să efectueze procedura prealabilă.

Subliniază că reclamanţii nu se situează sub incidenţa dispoziţiilor art. 11 din OUG nr. 83/2014.

Solicită respingerea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu motivaţia că, indiferent ce norma juridică ce se va reţine ca fiind aplicabilă, raportat la data la care reclamanţii au primit răspuns la procedura prealabilă, cererea este formulată în termen.

În temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va examina cu prioritate excepţiile invocate de pârâţi, excepţii care sunt de natură a face de prisos cercetarea pe fond a pricinii.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Procurorul General, Curtea reţine că obiectul acţiunii vizează şi anularea Ordinului nr. 1394 emis la 03.04.2017 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi anularea ordinelor nr. 1677/15/05/2017, nr. 1678/15/05/2017, nr. 1676/15/05/2017, nr. 1737/23/05/2017, nr. 1679/15/05/2017 şi nr. 1671/15/05/2017 emise de Procurorul General, prin care au fost soluţionate plângerile prealabile formulate împotriva Ordinului nr. 1394/2017.

Ori, în considerarea calităţii de emitent al actelor contestate, în mod evident, acest pârât are legitimare procesuală pasivă în cauză, fiind parte a raportului juridic de drept administrativ care a generat litigiul dedus judecăţii. Raportul juridic ce constituie fundamentul demersului judiciar de faţă reprezintă un raport juridic special, născut în activitatea de executare a legii, activitate efectuată de către o autoritate publică, în regim de putere publică. Prin emiterea actelor administrative contestate, pârâtul dobândeşte calitate procesuală în contenciosul administrativ dat fiind faptul că, în speţă, conflictul s-a născut tocmai din emiterea actului administrativ a cărui legalitate se impune a fi cercetată.

Pentru aceste considerente, urmează a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca nefondată.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi la excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocate de pârâta ANAF în raport de dispoziţiile art. 11 din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, instanţa reţine că procedura de soluţionare a contestaţiilor reglementată de aceste dispoziţii se referă în mod exclusiv la stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, situaţie ce nu se regăseşte în cauză.

Într-adevăr, abrogarea acestor dispoziţii începând cu data de 01.07.2017, prin Legea - cadru nr. 153/2017 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu ar fi fost de natură a atrage inaplicabilitatea lor în speţă având în vedere că acţiunea este formulată anterior abrogării, astfel încât normele procedurale aplicabile nu ar putea fi decât cele aflate în vigoare la momentul sesizării instanţei.

Curtea constată, însă, că problema care se pune în cauză nu se referă la stabilirea salariilor de bază, ci a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, astfel încât ceea ce contestă reclamanţii nu se identifică întocmai cu ipoteza legală invocată.

Conform art. 11 din OUG nr. 83/2014, angajatul trebuie să urmeze procedura contestaţiei administrative reglementate de acest text legal atunci când sesizează instanţa de contencios administrativ cu acţiune ce are ca obiect anularea/revocarea/modificarea actului administrativ, comunicat, prin care s-a dispus încadrarea/reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice şi s-au stabilit drepturile salariale ce se acordă potrivit acestei încadrări/reîncadrări, respectiv s-au stabilit salariile de bază.

În caz contrar, cum este şi cazul de faţă, angajatul nu este ţinut a urma contestaţia administrativă menţionată, ci se poate adresa, în cazul în care este funcţionar public, iar actul de stabilire a drepturilor salariale reprezentând sporuri constituie un act administrativ, instanţei de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu respectarea art. 7 din această lege.

În speţă, reclamanţii au făcut dovada formulării plângerilor prealabile împotriva ordinului nr. 1021/27.03.2017 emis de Preşedintele ANAF, în interiorul termenului stabilit de art. 7 din Legea nr. 554/2004 (în condiţiile în care au luat cunoştinţă de existenţa actului administrativ la data de 4.04.2017, respectiv 6.04.2017 în cazul reclamantei [...], odată cu comunicarea ordinului nr. 1394/3.04.207 emis de Procurorul General).

În atare situaţie, constatând că reclamanţii îndeplinesc condiţiile de sesizare a instanţei impuse de Legea nr. 554/2004, urmează a respinge ca nefondate atât excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cât şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii, apreciind în concluzie că reclamanţii nu erau ţinuţi de parcurgerea contestaţiei administrative prevăzute de art. 11 din OUG nr. 83/2014.

Pe fond, analizând criticile de nelegalitate invocate cu privire la actele administrative contestate, Curtea constată că sunt neîntemeiate.

Reclamanţii îndeplinesc funcţia de inspectori antifraudă în Direcţia de combatere a fraudelor din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, fiind detaşaţi în structurile de parchet pe o perioadă de trei ani, conform Ordinelor comune nr. 343/C/10/02/2014, respectiv 222/10/02/2014, nr. 1770/C/30/06/2015, respectiv 1540/80/06/2015 şi nr. 457/C/10.02.2017, respectiv nr. 721/10.02.2017 de prelungire a detaşării.

Prin Ordinul nr. 964/24.04.2015 emis de Preşedintele ANAF s-a stabilit că, începând cu data de 1 mai 2015, personalul din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector - şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector general antifraudă, beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% aplicat la salariul brut lunar, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 8 şi alin. 9 din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, iar prin Ordinul nr. 1009/30.04.2015 s-a stabilit că, începând cu data de 1 mai 2015, cuantumul brut al salariilor pentru acelaşi personal se majorează prin includerea sumei aferente acestui spor.

Ulterior, prin Ordinul nr. 835/1.03.2017, Preşedintele ANAF a dispus, începând cu data de 01.03.2017, încetarea aplicabilităţii prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 964/2015 privind stabilirea cuantumului sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 25%, iar prin Ordinul nr. 836/10.03.2017, având în vedere Nota nr. [...]/01/03/2017 a Direcţiei Generale de Organizare şi Resurse Umane, aprobată de conducerea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, s-a stabilit că, începând cu data de 01.03.2017, personalul din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector general antifraudă beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 5% aplicat la salariul brut lunar, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 8 şi alin. 9 din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modificări şt completări prin Legea nr. 71/2015, coroborat cu art. 7 alin. 4 şi alin. 5 din OUG nr. 99/2016 şi cu art. 1 alin. 3 din OUG nr. 9/2017.

De asemenea, prin Ordinul nr. 1021 emis la data de 27.03.2017 de Preşedintele ANAF, având în vedere Ordinul nr. 836/2017, s-a prevăzut că, începând cu data de 01.03.2017, personalul din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector general antifraudă beneficiază de drepturile salariale, astfel cum sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din acest ordin, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 8 şi alin. 9 din OUG nr. 83/2014 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015 coroborat cu art. 7 alin. 4 şi alin. 5 din OUG nr. 99/2016 şi cu art. 1 alin. 3 din OUG nr. 9/2017.

În continuare, prin Ordinul nr. 1394/03/04/2017 emis de Procurorul General s-a stabilit că, începând cu data de 01.03.2017, specialiştii antifraudă detaşaţi în cadrul Ministerului Public beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele nr. 1-18 (coloana 8), aplicându-se un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 5%.

Reclamanţii au formulat contestaţie (plângere prealabilă) împotriva Ordinului nr. 1021/27/03/2017 emis de Preşedintele ANAF, precum şi împotriva Ordinului nr. 1394/03.04.2017 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţii ce au fost respinse.

Instanţa reţine că modul de acordare a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică este prevăzut la art. 12 alin. 9 din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.71/2015, potrivit cu care personalul din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector-şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector general antifraudă, beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, prevăzut la art. 5 din cap. VIII din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordat în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Prin urmare, sporul invocat de reclamanţi nu poate fi acordat decât în conformitate cu Ordinul nr. 836 emis la data de 1.03.2017 de preşedintele ANAF, prin care se stabileşte începând cu data de 1.03.207 un cuantum al sporului în procent de 5% aplicat la salariul brut lunar.

Într-adevăr, potrivit art. 4 alin. 12 din OUG nr. 74/2013, „Inspectorii antifraudă sunt detaşaţi în interesul serviciului pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii detaşării în funcţie, cu acordul acestora. Pe perioada detaşării inspectorii antifraudă beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege în cazul detaşării.”, iar în conformitate cu prevederile art. 7 din HG nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, cu modificările şi completările ulterioare, „Drepturile salariale aferente muncii prestate la locul detaşării şi cheltuielile de detaşare se plătesc de unitatea la care se efectuează detaşarea, cu excepţia cazurilor când prin lege se prevede altfel.”

De asemenea, art. 8 din HG nr. 1860/2006, „Pe durata delegării şi detaşării persoana îşi păstrează funcţia, clasa, gradul profesional şi treapta de salarizare sau, după caz, gradul sau treapta profesională şi salariul avute la locul de muncă. Când detaşarea se dispune într-o funcţie pentru care este stabilit un salariu mai mare, persoana detaşată poate opta pentru acest salariu, în condiţiile prevăzute de lege.”

În speţă, însă, nu se pune problema achitării drepturilor salariale constând în sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, ci a modului de stabilire a acestor drepturi, care se face în conformitate cu art. 12 alin. 9 din OUG nr. 83/2014, respectiv în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui ANAF, fiind aplicabil deopotrivă personalului care funcţionează efectiv în cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală, precum şi personalului detaşat din această structură în cadrul parchetelor, pe posturi de specialişti.

Curtea consideră că dispoziţiile care impun menţinerea salariului se referă la salariul de bază, iar nu la sporuri, cu atât mai puţin la sporurile ce nu sunt prevăzute de lege într-un cuantum expres determinat, ci condiţiile acordării lor sunt lăsate la latitudinea ordonatorului de credit.

Mai mult, nu poate fi reţinută aserţiunea reclamanţilor potrivit cu care dificultăţile financiare identificate la nivelul ANAF, care au justificat reducerea sporului, nu afectează în aceeaşi măsură şi bugetul alocat Ministerului Public în condiţiile în care, aşa cum s-a mai arătat, problema care se pune nu vizează plata sporului, respectiv posibilitatea reală de suportare a acestuia de către angajator, ci modul de stabilire a cuantumului dreptului salarial constând în acest spor, mod care este dat în competenţa legală a preşedintelui ANAF.

Instanţa apreciază că o altfel de interpretare ar conduce la inechităţi în sistemul salarial pentru aceeaşi categorie de salariaţi, care îşi desfăşoară activitatea în condiţii asemănătoare, situaţie nepermisă de lege.

Prin urmare, indiferent de motivul care a determinat diminuarea sporului de la 25% la 5%, stabilirea cuantumului de 5% prin ordin al preşedintelui ANAF face obligatorie aplicarea aceluiaşi cuantum atât personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul ANAF, cât şi celui detaşat la Ministerul Public, astfel încât Ordinul nr. 1394/3.04.2017 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ICCJ apare ca fiind perfect legal.

În ceea ce priveşte legalitatea diminuării sporului, se reţine că, potrivit considerentelor Deciziei nr. 1250/2010 a Curţii Constituţionale, statul are deplină legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează, iar prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 108 din 14 februarie 2006 s-a statuat că acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare, legiuitorul fiind în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.

Prin urmare, decizia de diminuare a sporului acordat reclamanţilor reprezintă o chestiune de oportunitate, ce nu poate face obiectul controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ decât în măsura în care s-ar dovedi că excedează marjei de apreciere a autorităţii publice, prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, îmbrăcând astfel forma excesului de putere (art. 2 lit. n din Legea nr. 554/2004), situaţie ce nu s-a dovedit în cauză.

În egală măsură, Curtea constată că nu se poate susţine încălcarea, prin Ordinul ANAF nr. 1021/27.03.2017, prin care se stabilesc în concret drepturile salariale începând cu data de 01.03.2017, a principiului neretroactivităţii legii, atâta timp cât din succesiunea actelor administrative adoptate rezultă că începând cu data de 1.03.2017 a încetat aplicabilitatea prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 964/2015 privind stabilirea cuantumului sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% (prin Ordinul nr. 835/01.03.2017), iar prin Ordinul nr. 836/10.03.2017 s-a stabilit că, începând cu aceeaşi dată, personalul din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală care ocupă funcţii publice specifice de inspector antifraudă, inspector şef antifraudă, inspector general adjunct antifraudă şi inspector general antifraudă beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 5% aplicat la salariul brut lunar.

Se observă astfel că Ordinul nr. 1021/27.03.2017 nu stabileşte în mod retroactiv o anumită situaţie juridică, ci a fost adoptat în aplicarea în concret a unor dispoziţii cu caracter normativ emise anterior, chiar de la 01.03.2017.

Referitor la aplicarea art. 1 alin. 1 din OUG nr. 9/2017, potrivit cu care „În perioada 1 martie - 31 decembrie 2017, se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna februarie 2017 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii …”, Curtea consideră că aceste dispoziţii se referă la sporurile al căror cuantum este fix, determinat chiar prin lege, iar nu la sporurile ce se stabilesc, conform competenţelor legale, de către ordonatorul de credit, în speţă preşedintele ANAF, care trebuie să asigure deopotrivă încadrarea în cheltuielile cu salariile aprobate prin bugetul instituţiei.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele de nelegalitate invocate de reclamanţi sunt nefondate, urmează a respinge acţiunea ca atare, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.

Domenii speta

Spete similare