Camera preliminară. Cereri şi excepţii. Provocare (poliţienească), condiţii. Investigator sub acoperire, condiţii de autorizare, calitatea de ofiţer al poliţiei judiciare.

Camera preliminară. Cereri şi excepţii. Provocare (poliţienească), condiţii. Investigator sub acoperire, condiţii de autorizare, calitatea de ofiţer al poliţiei judiciare.

Pentru a se putea reţine existenţa provocării inculpatului în săvârşirea sau continuarea săvârşirii unei fapte penale din partea investigatorului sub acoperire, se impune ca fapta presupus infracţională să fie comisă la solicitarea investigatorului sub acoperire, care avea obligaţia de a o descoperi, respectiv să nu existe nici un indiciu că fapta ar fi fost săvârşită fără această intervenţie.

Potrivit art. 148 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire, se poate dispune doar când probele sau localizarea şi identificarea inculpatului nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.

Potrivit prevederilor art. 148 alin. 4  Cod procedură penală, investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din cadrul poliţiei judiciare.

Extras hotărâre:

Examinând cererile formulate de către inculpatul A, prin apărător ales, cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală prin prisma dispoziţiilor art. 345 alin. (1) Cod procedură penală, constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 342 Cod procedură penală, obiectul procedurii de cameră preliminară îl constituie verificarea competenţei şi legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În ce priveşte competenţa şi legalitatea sesizării instanţei

În raport cu dispoziţiile art. 36 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară constată competenţa Tribunalului Satu Mare în soluţionarea cauzei privind rechizitoriul emis de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Satu Mare, în dosar cu nr. …/D/P/2017, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, faptă prevăzută de art. 374 alin. 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

În altă ordine de idei, constată că rechizitoriul a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 328 Cod procedură penală, respectiv cuprinde datele referitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului, încadrarea juridică, la profilul moral şi de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

Situaţia de fapt reţinută în cuprinsul rechizitoriului este susţinută, potrivit acestuia, cu mijloacele de probă indicate în capitolul III „mijloace de probă”.

În ce priveşte legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală

Este nefondată cererea inculpatului A privind excluderea probelor obţinute prin folosirea investigatorului sub acoperire, solicitare întemeiată pe dispoziţiile art. 102 alin. 2 Cod procedură penală, pe motiv că ar fi fost încălcate prevederile art. 101 alin. 3 Cod procedură penală.

Potrivit prevederilor art. 101 alin. 3 Cod procedură penală, este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe iar potrivit art. 102 alin. 2 Cod procedură penală, probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.

Provocarea reprezintă acţiunea neloială realizată în scopul obţinerii de probe, constând în determinarea cu ştiinţă a unei persoane să comită sau să continue săvârşirea unei infracţiuni. Provocarea constituie una dintre sursele nulităţilor în procesul penal, care are ca efect subsecvent excluderea probelor obţinute ca urmare a provocării.

În privinţa provocării poliţieneşti, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut referire la doctrina „caracterului pasiv” al activităţii investigatorilor sub acoperire, activitate  care nu poate fi considerată provocare dacă activitatea acestora a fost autorizată în condiţiile legii (I), există o suspiciune rezonabilă că o persoană participă la o infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni (II) şi investigatorul sub acoperire nu a făcut altceva decât să ofere suspectului o ocazie obişnuită de a comite o infracţiune (care nu are caracter excepţional) (III).

Rezultă că, pentru a se putea reţine existenţa provocării inculpatului în săvârşirea sau continuarea săvârşirii unei fapte penale din partea investigatorului sub acoperire, se impune ca fapta presupus infracţională să fie comisă la solicitarea investigatorului sub acoperire, care avea obligaţia de a o descoperi, respectiv să nu existe nici un indiciu că fapta ar fi fost săvârşită fără această intervenţie.

În ce priveşte prezenta cauză, autorizarea investigatorului sub acoperire în mediul online, a avut loc prin Ordonanţa procurorului din data de ZZ.LL.2017. Potrivit acestei ordonanţe, investigatorul a fost autorizat în următoarele limite:

- creării unui cont pe website-ul x, utilizarea adresei de e-mail: y, adresă de e-mail creată pe numele de cod atribuit;

- relaţionare cu utilizatorul contului cu denumirea "z" prin postarea de mesaje sau orice alte forme de comunicare;

- obţinerea parolelor de acces la fişierele postate de utilizatorul "z";

- accesarea oricăror date informatice comunicate de utilizatorul contului cu denumirea " z "şi salvarea acestora pe un suport de stocare a datelor extern;

- acceptarea oricăror date informatice comunicate de utilizatorul contul cu denumirea „z” şi salvarea acestora pe un suport de stocare a datelor extern;

-  încărcarea pe website-ul x a unor imagini, în scopul relaţionării cu ceilalţi utilizatori;

- relaţionarea cu alţi utilizatori ai unor conturi create pe website-ul x în scopul obţinerii mijloacelor de probă, inclusiv accesarea şi acceptarea oricăror date informatice deţinute de aceştia.

La momentul autorizării investigatorului sub acoperire organele de urmărire penala aveau doar simple indicii cu privire la comiterea infracţiunii de pornografie infantilă, în condiţiile în care fotografiile poştale de inculpat prin utilizarea contului cu denumirea "z” fără parolă, reprezentau doar minori, fotografiaţi în anumite ipostaze indecente, dar fără a avea un comportament sexual explicit.

Prin urmare, la momentul autorizării investigatorului sub acoperire, organele de urmărire penală aveau doar simple indicii cu privire la comiterea infracţiunii de pornografie infantilă, în condiţiile în care fotografiile postate de inculpat prin utilizarea contului cu denumirea "z”, fără parolă, reprezentau doar minori, fotografiaţi în anumite ipostaze indecente, dar fără a avea un comportament sexual explicit.

Faţă de inculpatul A s-a dispus trimiterea în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, comisă în modalitatea stocării şi punerii la dispoziţia altor persoane a unor fişiere conţinând materiale pornografice cu minori, aşa încât nu se poate reţine că organul de urmărire penală ar fi provocat actele materiale de stocare de materiale pornografice cu minori, cât timp dacă inculpatul nu ar fi deţinut aceste fotografii anterior autorizării, ar fi comunicat organului de urmărire penală doar parolele de acces la unele fotografii fără conţinut pornografic explicit. Nici în ce priveşte comiterea activităţii infracţionale în modalitatea „punerii la dispoziţie”, nu se poate reţine existenţa unei provocări din partea investigatorului sub acoperire, cât timp solicitarea investigatorului a vizat doar comunicarea parolelor pentru unele albume parolate, postate anterior de către inculpat.

În ce priveşte critica de nelegalitate a Ordonanţei procurorului din data de zz.ll.2017 privind autorizarea investigatorului sub acoperire, determinată de încălcarea prevederilor art. 148 alin. 1 lit. c (şi a art. 150 alin. 1 lit. c Cod procedură penală), constată că şi aceasta este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor legale invocate de către inculpat, autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire, se poate dispune doar când probele sau localizarea şi identificarea inculpatului nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.

Deşi inculpatul susţine că ar fi fost încălcate aceste prevederi legale cât timp din datele deţinute la momentul autorizării investigatorului sub acoperire, se putea realiza cu uşurinţă, identificarea suspectului, judecătorul de cameră preliminară reţine că autorizarea investigatorului a fost dată pentru obţinerea probelor, care nu puteau fi obţinute în alt mod şi nu pentru identificarea persoanei suspectului, situaţie în care au fost respectate întrutotul prevederile art. 148 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.

Astfel, aşa cum s-a arătat în prealabil, la momentul autorizării investigatorului sub acoperire (LL 2017), organul de urmărire penală avea doar simple indicii cu privite la comiterea unei infracţiuni de pornografie infantilă, dată fiind împrejurarea că inculpatul manifesta un interes deosebit pentru postarea unor fotografii cu minori în ipostaze indecente.

Obţinerea probelor în sensul că inculpatul deţine şi fotografii reprezentând minori având un comportament sexual explicit, se putea realiza prin efectuarea unor percheziţii, dar autorizarea efectuării acestora presupunea existenţa unor probe sau date privind săvârşirea acestei infracţiuni. Ori pentru obţinerea acestor probe se impunea autorizarea investigatorului sub acoperire.

În ce priveşte critica privind încălcarea prevederilor art. 142 Cod procedură penală, în sensul că din actele dosarului de urmărire penală nu rezultă calitatea de ofiţer judiciar al investigatorului sub acoperire, judecătorul de cameră preliminară reţine că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 148 alin. 4  Cod procedură penală (care nu au suferit modificări), investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din cadrul poliţiei judiciare.

Ordonanţa procurorului din data de ZZ.LL.2017 (aflată la filele 30-32, d.u.p.), cuprinde dispoziţia expresă de autorizare a folosirii, în calitate de investigator sub acoperire, cu identitate atribuită, …, a unui lucrător de poliţie judiciară. Autorizarea folosirii în cauză a investigatorului sub acoperire, a avut loc la solicitarea organelor de urmărire penală (S.C.C.O. Satu Mare), solicitare ce cuprinde menţiunea că datele reale de identificare ale investigatorului acoperit au fost introduse într-un plic de hârtie sigilat cu sigiliul tip … nr. ….

Procesele verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire (aflate la filele 35-38, 57-59 şi 85-87, d.u.p.), cuprind menţiunea „investigator sub acoperire B din cadrul B.C.C.O. Oradea”.

Din cuprinsul acestora rezultă că în cauză a fost autorizată folosirea unui investigator sub acoperire, respectiv a unui ofiţer de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Oradea. În aceste condiţii, judecătorul de cameră preliminară reţine că nu se mai impune consultarea datelor aflate în plicul de hârtie sigilat cu sigiliul tip … nr. …, ce a fost înaintat de către D.I.I.C.O.T. Satu Mare la data de ZZ.LL.2017, cât timp aflarea adevăratei identităţi a investigatorului sub acoperire (în sensul art. 149 alin. 2 Cod procedură penală) nu este necesară la acest moment.

În plus, judecătorul de cameră preliminară mai reţine că din prevederile art. 102 alin. 3 Cod procedură penală rezultă că excluderea probelor nelegal sau neloial administrate nu este o sancţiune procesuală autonomă, ci subsumată sancţiunii nulităţii, intervenind numai în măsura în care se constată nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată. În cauză, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. 281 - 282 Cod procedură penală, cererea de excludere a unor probe este neîntemeiată.

În raport cu cele mai sus menţionate, în baza art. 345 alin. 1 Cod procedură penală vor fi respinse cererile formulate de către inculpatul A, prin apărător ales, cu privire la excluderea unor probe obţinute în mod nelegal.

Totodată, în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală judecătorul de cameră preliminară va constata legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriului cu nr. …/D/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Satu Mare, fiind respectate dispoziţiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor, cu respectarea dispoziţiilor art. 114 - 123 din acelaşi cod, precum şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

De asemenea, va dispune începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul A, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 374 alin. 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, urmând a se dispune începerea judecăţii, la rămânerea definitivă, conform dispozitivului prezentei.

Domenii speta

Spete similare