Condițiile răspunderii disciplinare. Încălcarea dispozițiilor regulamentului intern.

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 17.04.2018 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă B. solicitând anularea deciziei de sancţionare nr. 267 din 15.03.2018 şi comunicată la data de 19.03.2018, precum şi acordarea de daune morale în cuantum de 1 leu. A mai solicitat plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, a arătat că a început să lucreze în anul 1984 la fosta C., ocupându-se de atunci de mentenanţa şi repararea aparaturii medicale din spitale, desfăşurându-şi activitatea în sediul maternităţii. Începând cu anul 2007 deţine Autorizaţia de liberă practică nr. 23 ce îi permite să profeseze ca tehnician de aparatură medicală.

În anul 2003 s-a încheiat un contract între Spitalul ... Elveţia şi pârâta din prezenta cauză, prin care s-au oferit, spre folosinţă gratuită, o serie de aparate de sterilizare, fiindu-i predată cheia service. Utilizarea acestor bunuri a fost permisă doar prin intermediul său, fiindu-i plătit cursul de specializare în repararea acestor aparate de către spitalul din Elveţia.

Începând cu data de 06.09.2017, conducerea spitalului a hotărât să încheie un contract cu o societate comercială care să se ocupe de repararea acestor aparate, până la acea dată el fiind responsabil de buna lor funcţionare.

A arătat că aşa cum rezultă şi din înscrisurile pe care le-a depus la dosar, la momentul intrării în vigoare a contractului, aparatul respectiv funcţiona, aspect ce a fost îndepărtat de către membrii comisiei de disciplină.

În data de 20.09.2018 a însoţit reprezentantul firmei ce trebuia să se ocupe de repararea aparatului, însă i-a explicat că nu poate înmâna cheia service, întrucât cheia service se înmânează de către firma constructoare doar persoanelor care au absolvit un curs de specializare la sediul ei, pentru a evita eventualele accidente cu victime, fiind o instalaţie sub presiune cu pericol crescut în funcţionare de aceea aşa cum a mai arătat, folosinţa acestor aparate a fost condiţionată de intermedierea sa.

A explicat direcţiunii că nu îşi asumă o astfel de răspundere şi, dacă se insistă să predea această cheie către reprezentantul firmei, va trebui să se întocmească un proces verbal în acest sens, lucru care s-a şi întâmplat.

A arătat că atitudinea sa corectă, susţinută şi de mail-ul primit de la direcţiunea spitalului elveţian, a deranjat conducerea spitalului, ce a decis să îl sancţioneze, fără a avea vreun motiv întemeiat.

A mai arătat că are cu toţi colegii de serviciu o relaţie de muncă extraordinară şi apreciază că sancţionarea sa în mod abuziv i-a adus un prejudiciu de imagine nejustificat, sens în care a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 1 leu, cu titlul de daune morale, conform art. 253 din Codul Muncii.

A mai arătat că nu este singura decizie abuzivă împotriva sa, instanţa anulând o astfel de sancţiune împotriva sa, hotărâre ce a rămas definitivă prin respingerea apelului în ds. nr. 441/40/2017.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri si cu martori.

În drept, a invocat prevederile dispoziţilor art. 253, 266 şi urm. din Codul muncii şi 453 Cod procedură civilă.

La cerere au fost anexate înscrisuri.

Pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă B. a depus la dosar întâmpinare, arătând că reclamantul A. este salariatul unităţii, desfăşurându-şi activitatea în funcţia de tehnician în cadrul Compartimentului supraveghere aparatură medicală şi monitorizare firme de mentenanţă din cadrul Biroului tehnic.

Prin Decizia nr. 267/2018 reclamantul a fost sancţionat cu „reducerea salariului de bază pe o durată de 2 luni cu 10%”, conform prevederilor art. 248 alin. 1 lit. c) din Codul muncii.

Sancţiunea a fost dată de depăşirea atribuţiilor de serviciu.

Prin referatul nr. 42285/22.09.2017, Comisia de disciplină a fost sesizată asupra refuzului reclamantului de a permite accesul firmei de mentenanţă la aparatul de sterilizare Ecoline din Secţia exterioară OG, prin nepredarea cheii service în data de 20.09.2017.

La referat s-au ataşat declaraţiile reprezentantului firmei de mentenanţă, ale asistenţilor prezenţi la Sterilizare şi ale salariaţilor Biroului tehnic asupra incidentului din 20.09.2017, conform cărora reclamantul a refuzat predarea cheii Service a aparatului Ecoline către reprezentantul firmei de mentenanţă pentru constatarea defecţiunii. A menţionat că el este împuternicit de proprietarul aparatului, Spitalul din Elveția, pentru intervenţii la aparate. Cheia Service a aparatului este personală, dată de producătorul acestuia. Aceasta a fost predată managerului pe bază de proces-verbal în data de 20.09.2017.

În notele de relaţii nr. 43836/03.10.2017 şi nr. 47899/27.10.2017 transmise Comisiei de disciplină, referitor la acuzele de refuz a predării cheii Service ale aparatelor Ecoline şi permiterea accesului reprezentantului firmei de mentenanţă pentru constatarea defecţiunilor, reclamantul a arătat că:

- în data de 20.09.2017 l-a însoţit pe reprezentantul firmei de service/mentenanţă la Sterilizarea secţiei exterioare OG, la solicitarea managerului unităţii. Faţă în faţă cu aparatele Ecoline, reclamantul a observat că reprezentantul firmei de service/ mentenanţă nu avea cunoştinţe tehnice despre aceste aparate, motiv pentru care l-a informat asupra faptului că uşile de acces pentru service ale aparatelor au cheie care i-a fost predată de producător după absolvirea cursurilor de specializare şi că i-o va înmâna când va absolvi şi el aceste cursuri.

- reprezentantul firmei de service/mentenanţă l-a ameninţat şi a plecat, iar după o perioadă de timp a fost chemat din nou la sterilizare, moment în care managerul unităţii i-a solicitat predarea cheii Service ale aparatelor către reprezentantul firmei de service/ mentenanţă cu care spitalul are încheiat contract;

- a refuzat, explicând managerului că această cheie Service este proprietatea spitalului elveţian şi i-a fost dată în folosinţă în nume personal de firma producătoare după absolvirea cursurilor de specializare plătite de spitalul elveţian, el fiind parte din contractul de dare în folosinţă din 2003 şi obligat să menţină în funcţiune aparatele pe o perioadă de 15 ani, ceea ce a reuşit în ultimii 14 ani;

- aparatul a fost disponibil oricărui operator, dar era defect, defecţiunea apărând în timpul contractului cu firma a cărui reprezentant se prezentase în ziua de 20.09.2017;

- cheia Service a fost predată pe bază de proces-verbal managerului unităţii, salariatul delimitându-se de orice posibil eveniment viitor, responsabilitatea revenind managerului şi şefului serviciului RUNOS (semnatari ai procesului-verbal de predare-primire cheie Service);

- a anunţat proprietarul, spitalul elveţian, care, printr-o adresă din 18.10.2017 a menţionat că sunt proprietarii aparatului şi au permis utilizarea acestuia doar prin intermediul domnului A.

A ataşat confirmarea cursului de specializare efectuat la firma producătoare a aparatelor, contractul de dare în folosinţă din 2003 semnat de spitalul elveţian şi fostul Spital de OG, autorizaţia de liberă practică, adresa spitalului elveţian din 18.10.2017.

Comisia de disciplină analizând înscrisurile depuse (referatul de sesizare şi anexele sale, Notele de relaţii ale domnului tehn. A. şi anexele acesteia, Raportul 39110/04.09.2017 a Biroului Juridic referitor la abilitatea salariatului tehn. A. de a emite acte valabile de întreţinere/reparaţii/service a aparatelor medicale în baza autorizaţiei de liberă practică) a înlăturat apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, concluzionând că salariatul și-a depăşit atribuţiile de serviciu, manifestându-se ca proprietar indirect al acestor aparate, neconsiderând că este în obligaţia sa să raporteze persoanelor ierarhic superioare pentru luarea lor în evidenţă, în aceste condiţii Spitalul neputând încheia Contract de service şi mentenanţă pentru aparatura respectivă.

A arătat că prin Raportul nr. 39110/04.09.2017, s-a constatat că salariatul nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a emite acte valabile de întreţinere/reparaţii/service ale aparatelor medicale având în vedere dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical şi menţiunile din Autorizaţia de liberă practică nr. 23/2007, ţinând cont de faptul că spitalul nu este o unitate autorizată conform O.U.G. nr. 83/2000 sau art. 927 al Legii nr. 95/2006.

În acelaşi Raport s-a arătat că în contractul de susţinere financiară încheiat de fostul Spital OG cu Spitalul din Elveția în anul 2003, nu se face nicio referire la un eventual transfer de proprietate după 15 ani de utilizare, nici dacă întreţinerea/reparaţiile se vor face de către responsabilul aparaturii tehnico-medicale - reclamantul A.

Comisia de disciplină a întocmit Raportul nr. 7616/16.02.2018, constatând că faptele pentru care reclamantul a fost cercetat constituie abatere disciplinară şi propunând sancţionarea acestuia.

Având în vedere că propunerea din raportul de cercetare disciplinară este doar un punct de vedere a comisiei de cercetare disciplinară, conducătorul unităţii, respectiv managerul, conform art. 29 din Regulamentul intern, prin rezoluţia dată, a stabilit ca sancţiune disciplinară „reducerea salariului de bază pe o durată de 2 luni cu 10%”, conform art. 248 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, considerând că, la sancţiunea propusă, comisia de cercetare disciplinară nu a ţinut cont de sancţiunile aplicate anterior şi de următoarele considerente:

- aparatele din contractul de dare în folosinţă încheiat în 2003 cu Spitalul din Elveția au fost înregistrate în evidenţele contabile abia în anul 2015, spitalul fiind obligat să aibă o evidenţă a aparaturii medicale, iar pentru aparatele puse în funcţiune şi utilizate fiind obligat să asigure verificarea periodică, întreţinerea şi repararea dispozitivelor medicale cu unităţi avizate pentru efectuarea acestor servicii, persoane fizice sau juridice pentru care s-a emis avizul de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (Legea nr. 95/2006, art. 927, art. 933, O.U.G. nr. 83/2000);

- contractul de service cu societatea D. a fost încheiat în 06.09.2017, pentru prima dată pentru aparatele Ecoline, astfel că afirmaţia salariatului că defecţiunea a apărut în timpul contractului cu această firmă este neadevărată;

 - deşi a susţinut că este abilitat de proprietar şi specializat de producător pentru a menţine în funcţiune aparatele Ecoline, salariatul tehn. A. nu a reparat/nu a întreprins demersurile necesare reparării aparatului defect;

- prin refuzul său de a permite accesul reprezentantului firmei cu care unitatea are încheiat contract, salariatul și-a asumat calităţi neconforme cu postul său, interferând cu obligaţiile contractuale asumate de unitate ce-ar fi putut prejudicia interesul financiar al spitalului, punând în pericol buna desfăşurare a activităţii de sterilizare de la secţia exterioară OG şi nu a respectat un ordin direct al conducătorului unităţii.

A solicitat să se reţină faptul că în cererea de chemare în judecată reclamantul nu menţionează niciun motiv şi niciun temei legal pentru anularea decizei de sancţionare. Referitor la solicitarea de daune morale, a arătat că reclamantul nu a adus niciun fel de dovezi care să susţină îndeplinirea condiţiilor cumulative legale obligatorii pentru angajarea răspunderii civile contractuale, respectiv: fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia.

Cu privire la afirmaţia că Decizia contestată nr. 267/2018 nu este singura decizie abuzivă aplicată lui, a arătat că instanţele de judecată au menţinut, la fond şi la apel, sancţionarea reclamantului pentru absenţă de la serviciu (dosar nr. .../40/2017).

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi cu martori.

La întâmpinare au fost anexate înscrisuri.

Prin răspuns la întâmpinare reclamantul a arătat că susţinerile pârâtului sunt neadevărate. Accesul la aparate a fost tot timpul liber, iar cheia despre care a discutat nu îngrădeşte accesul niciunuia dintre operatorii sau firmele service calificate.

Aceasta cheie face diferenţa dintre persoanele calificate și cele necalificate de către firma E., fiindu-i înmânată cu obligaţia de a nu o înstrăina, pentru a evita accidentele cu victime, fie ele din partea pacienţilor operaţi cu materiale sterilizate necorespunzător sau ale operatorilor medicali.

Conform atribuţiilor de serviciu din procedura P 111-01 punctul 8.5, ar fi trebuit să supravegheze cum se desfăşoară reparaţiile și, dacă acestea sunt conforme cu realitatea, să semneze la rubrica beneficiar din Raportul Service, emis de societate, alături de cineva din personalul medical.

A arătat că nu avea obligaţia să acorde asistenţă tehnică firmelor service necalificate, cu atât mai mult cu cât cheia service a făcut parte din trusa sa de scule și dispozitive care a fost cumpărată de proprietarul aparaturii. Identic, ar fi trebuit să se regăsească în patrimoniul S.C. D. S.R.L. o cheie similară, în cazul în care aceştia ar fi fost acreditaţi şi calificaţi în acest sens.

Aşa cum a arătat, a fost de acord să predea cheia, dar și responsabilitatea ce survine proprietarului acestei chei în caz de accident. Prin urmare a fost încheiat procesul verbal între el și manager. Nu putea preda cheia firmei și să rămână responsabil de eventualele greşeli, datorate lipsei lor de pregătire profesională.

Astfel s-a gândit la interesul general al pacienţilor care nu au nicio culpă cu privire la managementul defectuos de care pârâta beneficiază. A mai menţionat că pârâta nu are un drept de proprietate asupra cheii service.

Pentru a evidenţia şi mai concret situaţia dezastruoasă în care se află pârâta din punct de vedere al service-ului de care beneficiază această aparatură, a arătat că unul din cele două aparate și anume Ecoline 2 este defect încă din 18 ianuarie 2018.

A menţionat că acest aparat funcţionează pe toate programele mai puţin cel care verifica calitatea sterilizării și anume programul Bowie-Dick, fiind evident că ceva nu funcţionează conform cu programul din memoria autoclavului, firma reuşind să repare doar defecţiunile simple şi evidente.

A arătat că a fost acuzat de nenumărate ori că sabotează spitalul de către manager, fiindu-i interzis accesul cu desăvârşire în Serviciul Sterilizare sub ameninţarea că va sancţiona personalul sanitar care permite acest lucru. Această decizie a fost adusă la cunoştinţa celor prezenţi inclusiv martorului ing. F. în data de 20.09.2017, după predarea cheii service .

Prin precizările depuse la data de 14.06.2018 pârâtul a arătat că în contractul de susţinere financiară încheiat cu fostul Spital de OG cu Spitalul din Elveția în anul 2003 se specifică expres că fostul Spital OG se obliga la întreţinerea curentă şi excepţională a aparatelor, dar nicăieri nu se menţionează că întreţinerea, reparaţiile se vor face de către responsabilul aparaturii tehnico-medicale respectiv de către reclamant.

După preluarea întregului patrimoniu a fostului spital din martie 2012 obligaţia de întreţinere curentă şi excepţională i-a revenit pârâtului. Nici după această dată reclamantul nu a primit sarcini pentru întreţinerea, reparaţia aparatelor de sterilizare ce fac obiectul contractului de susţinere financiară din anul 2003.

De asemenea, nici din adresa din 18.10.2017 a Spitalului din Elveția nu se face vreo menţiune că reclamantul ar fi cel care trebuie să asigure service-ul şi mentenanţa aparatelor.

De altfel, reclamantul nu a pus la dispoziţia comisiei de disciplină şi nici instanţei adresa pe care a trimis-o Spitalului din Elveția după incidentul din septembrie 2017.

Referitor la certificatul emis de firma furnizoare a solicitat să se observe că reclamantul a participat la un curs de pregătire tehnică a produselor de sterilizare, dar nu este specificat şi faptul că acesta este autorizat de către firmă pentru întreţinere, reparaţii, service ale aparatelor. Presupunând că a fost autorizat pentru aceasta în anul 2003, trebuia să se autorizeze şi conform prevederilor legale din România pentru a putea întreţine, repara aparate de sterilizare - art. 927 al Legii nr. 95/2006 prin intermediul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 601 din 14 iunie 2018,Tribunalul Botoşani a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul A., împotriva Deciziei nr. 267/15.03.2018 emisă de pârâtul Spitalul Judeţean B.; a anulat Decizia nr. 267/15.03.2018; a respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată şi a daunelor morale în cuantum de 1 leu.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamantul este angajat al unităţii pârâte desfăşurându-şi activitatea în funcţia de tehnician în cadrul Compartimentului Supraveghere Aparatură Medicală şi Monitorizare Firme de Mentenanţă din cadrul Biroului Tehnic.

Prin Decizia nr. 267 emisă la 15.03.2018 acesta a fost sancţionat cu reducerea salariului de bază pe o durată de două luni cu 10% în baza prevederilor art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii.

S-a reţinut că fapta ce constituie abatere disciplinară constă în depăşirea atribuţiilor de serviciu prin refuzul de a permite accesul firmei de mentenanţă la aparatul de sterilizare Ecolane din Secţia OG prin nepredarea cheii service a acestora, aspecte sesizate prin referatul nr. 42285 din 22.09.2017 şi declaraţiile anexate acestuia.

S-a arătat că prin referatul nr. 42285 din 22.09.2017 Comisia de Disciplină a fost sesizată asupra refuzului reclamantului de a preda cheia service în data de 20.09.2017.

 S-a arătat că prevederile încălcate sunt prevederile art. 32 pct. 2 lit. b, d, art. 21 alin. 2 lit. d, h şi obligaţiile ce rezultă din dreptul angajatorului de a stabili organizarea şi funcţionarea unităţii şi de a stabili atribuţii corespunzătoare fiecărui salariat, art. 20 alin. 1 lit. a, b din Regulamentul Intern; art. 39 alin. 2 lit. c şi art. 40 alin. 1 lit. a şi b din Codul muncii.

Reclamantul a arătat că nu a existat un refuz propriu-zis în predarea cheii service, însă a solicitat ca această predare să se facă în anumite condiţii care să-i ofere posibilitatea să fie înlăturată răspunderea sa în împrejurarea în care în legătură cu utilizarea maşinii Sterilizator E. ar interveni incidente.

Astfel cum rezultă din documentul înaintat la 18.10.2017 de Spitalul din Elveția în legătură cu acest sterilizator s-a arătat că reprezintă proprietatea acestui din urmă spital care a permis utilizarea maşinii doar prin intermediul reclamantul A. căruia i-a plătit cursul de specializare susţinut de specialiştii E.

Reclamantul deţine autorizaţie de liberă practică emisă de Ministerul Sănătăţii Publice Autoritatea de Sănătate Publică a Judeţului.

Prin Contractul de susţinere financiară intervenit între Spitalul din Elveția şi Spitalul de OG s-a stabilit că Spitalul din Elveția rămâne proprietarul tuturor aparaturilor (sterilizator cu aburi E. tip AS Vapofix 603, Spălătoare dezinfectante de instrumente BHT), la pct. 5 din Contract stabilindu-se că se angajează să formeze personal sanitar al Unităţii de Sterilizare şi responsabilul aparaturii tehnico-medicale, cu menţiunea că instalarea este garantată de către firma furnizoare E..

În cuprinsul contractului reclamantul figurează ca „responsabil aparatură tehnico-medicală”.

Faţă de aceste documente care confirmă susţinerile reclamantului potrivit cărora utilizarea maşinii a fost permisă doar prin intermediul reclamantului de către proprietarul acestuia, instanţa a reţinut că refuzul reclamantului de a preda cheia service la data de 20.09.2017 decât în anumite condiţii, nu constituie abatere disciplinară în sensul art. 247 alin. 2 din Legea nr. 53/2003. Potrivit acestui text de lege abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Potrivit art. 39 alin. 2 lit. c din Legea nr. 53/2003 „salariatului îi revine, în principal, următoarele obligaţii:

c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă; ... „

iar potrivit art. 40 alin. 1 lit. a şi b „ (1) Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:

a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;

b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condiţiile legii...”.

Prin modalitatea în care a acţionat reclamantul acesta nu a încălcat dreptul angajatorului de a stabili organizarea şi funcţionarea unităţii şi de a stabili atribuţii corespunzătoare fiecărui salariat câtă vreme acesta justifică atitudinea sa prin obligaţiile asumate prin contractul de susţinere financiară din 06.10.2003 confirmat prin adresa înaintată la 18.10.2017 de proprietarul aparatului.

De altfel, acesta astfel cum rezultă din procesul verbal din 20.09.2017 a şi predat cheia service a aparatelor managerului spitalului cu menţiunea că îşi declină răspunderea pentru evenimente în legătură cu aparatele Ecoline începând cu data de 20.09.2017 începând cu ora 14,30.

Faţă de cele menţionate mai sus instanţa a constatat că în mod greşit s-a reţinut de către angajator că reclamantul şi-a depăşit atribuţiile de serviciu prin refuzul de a permite accesul firmei de mentenanţă la aparatul de sterilizare prin nepredarea cheii service astfel că, a admis contestaţia formulată şi a dispus anularea deciziei nr. 267 din 15.03.2018 emisă de către pârât.

În ceea ce priveşte pretenţiile formulate având ca obiect acordarea de daune morale în cuantum de 1 leu instanţa le-a respins şi a apreciat că admiterea contestaţiei împotriva deciziei de sancţionare disciplinară constituie o reparaţie suficientă pentru prejudiciul moral cauzat prin emiterea acesteia.

Potrivit art. 249 Cod procedură civilă cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. Cum, reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată suportate de prezenta cauză, au fost respinse şi aceste pretenţii ca nefondate.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Spitalul Judeţean B.

Apelantul arată că prin sentinţa apelată, instanţa de fond în mod eronat a respins cererea unităţii.

Aşa cum a menţionat şi la instanţa de fond, în contractul de susţinere financiară încheiat de fostul Spital OG cu Spitalul din Elveția în anul 2003 se specifică expres că fostul Spital OG se obligă la întreţinerea curentă și excepţională a aparatelor, dar nicăieri nu se menţionează că întreţinerea/reparaţii/service se va face de către responsabilul aparaturii tehnico - medicale – reclamantul A.

Nici în adresa din 18.10.2017 a Spitalul din Elveția nu se face vreo menţiune că reclamantul ar fi cel care trebuie să asigure service-ul şi mentenanţa aparatelor.

După preluarea întregului patrimoniu al fostului Spital OG în martie 2012, obligaţia de întreţinere curentă şi excepţională a aparatelor a revenit Spitalului Judeţean de Urgenţă B., iar reclamantul nu a primit sarcini pentru întreţinerea/reparaţiile/ service-ul aparatelor de sterilizare ce fac obiectul contractului de susţinere financiară din 2003.

Instanţa de fond a reţinut că fapta reclamantului nu se încadrează în definiţia abaterii disciplinare prevăzute de art. 247 alin. 2 al Codului muncii, conform căruia „Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, Regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici”.

Apelantul arată că instanţa de fond a făcut greşit aplicarea acestei prevederi legale, deoarece fapta reclamantului de a nu preda cheia de acces la aparatul de sterilizare reprezentantului firmei cu care unitatea are încheiat contract de service, reprezintă asumarea unor calităţi neconforme cu postul său, interferarea cu obligaţiile contractuale asumate de unitate ce-ar fi putut prejudicia interesul financiar al spitalului, punerea în pericol a bunei desfăşurări a activităţii de sterilizare de la secţia exterioară de OG şi nerespectarea unui ordin direct al conducătorului unităţii.

Astfel, prin fapta sa, reclamantul a încălcat dispoziţiile Regulamentului intern art. 32 pct. 2 lit. b (să fie fideli faţă de spital în executarea sarcinilor de serviciu, să nu prejudicieze interesul financiar al spitalului), d (să respecte dispoziţiile şi ordinele legale ale şefilor ierarhici), art. 21 alin. 2 lit. d (fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu), h (să nu facă uz de calităţi neconforme cu postul pe care a fost angajat).

Fată de cele arătate mai sus, ţinând cont de înscrisurile depuse la fond, apelantul solicită admiterea apelului, casarea sentinţei, rejudecarea fondului si respingerea acţiunii pârâtului.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466 - 482 Cod procedură civilă.

Reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Reclamantul este angajat al unităţii pârâte desfăşurându-şi activitatea în funcţia de tehnician în cadrul Compartimentului Supraveghere Aparatură Medicală şi Monitorizare Firme de Mentenanţă din cadrul Biroului Tehnic, iar prin Decizia nr. 267 emisă la 15.03.2018 acesta a fost sancţionat cu reducerea salariului de bază pe o durată de două luni cu 10% în baza prevederilor art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii.

S-a reţinut în motivarea deciziei că fapta ce constituie abatere disciplinară constă în depăşirea atribuţiilor de serviciu prin refuzul de a permite accesul firmei de mentenanţă la aparatul de sterilizare Ecolane din Secţia OG prin nepredarea cheii service a acestuia, aspecte sesizate prin referatul nr. 42285 din 22.09.2017 şi declaraţiile anexate acestuia.

Prin referatul nr. 42285 din 22.09.2017 Comisia de Disciplină a fost sesizată asupra refuzului reclamantului de a preda cheia service în data de 20.09.2017.

Prevederile încălcate au fost menționate ca fiind art. 32 pct. 2 lit. b, d, art. 21 alin. 2 lit. d, h şi obligaţiile ce rezultă din dreptul angajatorului de a stabili organizarea şi funcţionarea unităţii şi de a stabili atribuţii corespunzătoare fiecărui salariat, art. 20 alin. 1 lit. a, b din Regulamentul Intern; art. 39 alin. 2 lit. c şi art. 40 alin. 1 lit. a şi b din Codul muncii.

Potrivit art. 247 alin. 2 din Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Deci, elementele esenţiale, definitorii ale răspunderii disciplinare, fără a căror existenţă cumulată nu poate exista o atare răspundere, sunt: calitatea de salariat, existenţa unei fapte ilicite, săvârşirea faptei cu vinovăţie, un rezultat dăunător şi legătura de cauzalitate între faptă şi rezultat.

Ceea ce trebuie analizat în prezentul litigiu vizează întrunirea condiţiilor pentru antrenarea răspunderii disciplinare a părţii salariate.

În primul rând avem calitatea de salariat a reclamantului astfel cum mai sus s-a arătat.

În al doilea rând avem existenţa faptei ilicite, sub forma refuzului reclamantului de a preda cheia service în data de 20.09.2017.

De altfel, reclamantul nu a negat existența acestui refuz, ci a încercat să-l justifice prin contractul din 2003 încheiat între Spitalul OG şi Spitalul din Elveția, prin care, conform susţinerilor sale, acesta din urmă, proprietarul sterilizatorului, a permis utilizarea maşinii doar prin intermediul reclamantului A. căruia i-a plătit cursul de specializare susţinut de specialiştii E.

De asemenea, a arătat reclamantul, aspect evidențiat și de prima instanță, că a solicitat ca această predare a cheii service să se facă în anumite condiţii care să-i ofere posibilitatea să fie înlăturată răspunderea sa în împrejurarea în care în legătură cu utilizarea maşinii Sterilizator Schaerer ar interveni incidente.

Se reține că în contractul de susţinere financiară încheiat de fostul Spital OG cu Spitalul din Elveția în anul 2003 se specifică expres că fostul Spital OG se obligă la întreţinerea curentă și excepţională a aparatelor. Se observă că nu se menţionează în acest contract că întreţinerea/reparaţii/service se va face de către responsabilul aparaturii tehnico - medicale – reclamantul A.

Nici în adresa din 18.10.2017 a Spitalului ...Elveția nu se face vreo menţiune că reclamantul ar fi cel care trebuie să asigure service-ul şi mentenanţa aparatelor. Se precizează în această adresă că Spitalul ...Elveția a permis „utilizarea mașinii doar prin intermediul domnului A. căruia i-am plătit cursul de specializare susținut de specialiștii E.”. Utilizarea nu echivalează cu asigurarea service-ului sau a mentenanţei aparatelor.

 Deci, obligaţia de întreţinere curentă şi excepţională a aparatelor îi revine Spitalului Judeţean de Urgenţă B., iar reclamantul nu a primit sarcini pentru întreţinerea/reparaţiile/ service-ul aparatelor de sterilizare ce fac obiectul contractului de susţinere financiară din 2003.

În fișa postului reclamantului depusă la dosar de către acesta (filele 10 – 16 dosar apel) se menționează, Cap. III, Atribuții, competențe, sarcini și responsabilități, că „urmărește funcționarea în bune condiții a instalațiilor medicale și aparaturii medicale”, „întocmește rapoarte constatatoare pentru toate defecțiunile”, „participă la orice intervenție sau verificare la aparatura din dotare efectuată de firme de service”. Deci, nu se menționează că întreținerea/reparații/service se va face de către reclamantul A.

Deci, în speţă, rezultă depăşirea atribuţiilor de serviciu de către reclamant, iar, prin fapta sa, reclamantul a încălcat dispoziţiile Regulamentului intern, precizate de pârât şi al căror conţinut nu a fost contestat de către reclamant, respectiv art. 32 pct. 2 lit. b (să fie fidel faţă de spital în executarea sarcinilor de serviciu, să nu prejudicieze interesul financiar al spitalului), d (să respecte dispoziţiile şi ordinele legale ale şefilor ierarhici), art. 21 alin. 2 lit. d (fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu), h (să nu facă uz de calităţi neconforme cu postul pe care a fost angajat).

Se conchide că fapta reclamantului de a nu preda cheia de acces la aparatul de sterilizare reprezentantului firmei cu care unitatea are încheiat contract de service, reprezintă, astfel cum s-a arătat în decizia de sancționare disciplinară, asumarea unor calităţi neconforme cu postul său, interferarea cu obligaţiile contractuale asumate de unitate ce-ar fi putut prejudicia interesul financiar al spitalului, punerea în pericol a bunei desfăşurări a activităţii de sterilizare de la secţia exterioară de OG şi nerespectarea unui ordin direct al conducătorului unităţii.

În ceea ce priveşte săvârşirea faptei cu vinovăţie, Curtea analizând susţinerile reclamantului vizând vinovăţia sa în ceea ce priveşte faptele din decizia contestată reţine că, contrar alegaţiilor reclamantului, din materialul probator administrat, a reieşit clar vinovăţia acestuia de natură a atrage răspunderea disciplinară aplicată prin decizia de sancționare disciplinară. Se conchide că este vorba despre încălcarea, cu vinovăţie, de către reclamant a atribuţiilor sale de serviciu, aspect în raport de care Curtea constată că este întrunită latura subiectivă a răspunderii disciplinare - vinovăţia.

Numai vinovăţia salariatului poate atrage răspunderea acestuia. Nu are relevanţă forma vinovăţiei, ci relevant este ca salariatul să fie vinovat pentru încălcarea disciplinei muncii.

Gradul de vinovăţie este determinant în stabilirea sancţiunii disciplinare, iar sancţiunea aplicată, cea a reducerii salariului de bază pe o durată de două luni cu 10%, este stabilită în raport de situaţia de fapt şi dispoziţiile art. 250 din Codul muncii.

De asemenea, Curtea constată că faţă de fapta reţinută în sarcina reclamantului nu se regăseşte, în speţă, nici una dintre cauzele de exonerare de răspundere disciplinară şi anume: constrângerea fizică, starea de necesitate, legitima apărare, eroarea de fapt, forţa majoră, cazul fortuit sau constrângerea morală.

Faţă de toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, urmează ca instanţa să admită apelul, să schimbe în parte sentinţa civilă nr. 601 din 14 iunie 2018 a Tribunalului Botoşani, în sensul că va respinge contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 267 din 15 martie 2018 emisă de Spitalul Judeţean B. ca nefondată.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare