Fond funciar

 Pe rol fiind pronunţarea cauzei civile privind pe reclamantul TMC,domiciliată în şi pe pârâtele COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LG 18/1991 HUŞI, Judeţul Vaslui şi CONSILIUL LOCAL HUŞI,cu sediul în municipiul Huşi,str. 1 Decembrie,nr.9,judeţul Vaslui având ca obiect „fond funciar”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  la pronunţare,lipsesc părţile .

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că, dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 23 octombrie 2017, au fost consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanţa,  din lipsă de timp pentru deliberare, amână pronunţarea pentru termenul de astăzi.

Instanţa lasă cauza în pronunţare, după deliberare dându-se sentinţa de faţă.

I N S T A N T A

Asupra acţiunii civile de faţă;

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă la nr. 786/244/2016, reclamanta TMC, a chemat în judecată pârâta Comisia Locala Huşi pentru aplicarea Legii fondului funciar cu sediul în mun. Huşi, str. 1 Decembrie, nr. 9, jud. Vaslui, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să i se retrocedeze terenul din mun. Huşi, str. Ştefan cel Mare, nr. 68, acolo unde a fost demolată casa părinţilor ei P M şi P T.

În motivarea acţiunii, reclamanta a precizat că imobilul a apartinut părinţilor ei, a fost demolat şi că  a făcut demersuri pentru retrocedarea acestuia, fără rezultat. Reclamanta a solicitat să fie pusă în posesie pe acest teren, pe vechiul amplasament sau să primească despăgubiri la preţul pieţei, cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea nu a fost motivată în drept. Pentru dovedirea cauzei, reclamanta a depus la dosarul cauzei un act de vânzare-cumpărare transcris la nr. 208 din 24.09.1948 la Tribunalul jud. Fălciu.

Printr-o cerere completatoare depusă la dosar la data de 03.05.2016, reclamanta cheamă în judecată şi Consiliul Local al mun. Huşi, pentru acelaşi obiect.

Pârâta Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei. Intimata a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Huşi conform art. 129 şi 130 NCPC a cauzelor ce au ca obiect cereri formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile reluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, având în vedere că în cauză a fost emisă o Dispozitie a Primarului municipiului Huşi cu nr. 43/22.01.2003, iar prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se stabileşte ca decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării ori a cererii de restituire în natura poate fi atacată la secţia civila a tribunalului. Pentru raţiuni de simetrie si cererile formulate împotriva refuzului de a se emite decizia sau dispoziţia motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri trebuie adresate tot acestei instanţe.

Pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat având în vedere că pretenţiile actuale ale reclamantei au făcut obiectul unei alte cereri de chemare în judecata din 09.03.2005 în dosarul civil nr. 860/2005 pe rolul Tribunalului Vaslui, în aceste condiţii a solicitat a se vedea soluţia pronunţată în acest dosar.

Pârâta a invocat deasemenea şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei locale pentru aplicarea legii fondului funciar întrucât aceasta este constituită conform prevederilor art.12 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, iar obiectul cererii de chemare în judecată face referire la Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Pe fondul cauzei pârâta a precizat că în fapt, reclamanta a solicitat punerea în posesie sau despăgubiri pentru imobilul situat in strada Ştefan cel Mare nr. 68, din Husi, judeţul Vaslui.

Invocând cererea nr. 545 din 10 Februarie 1998 şi cererea nr. 3418/20.03.2000, cereri pentru care s-au solicitat completări cu documente, a arătat că aceasta apare anexa 22 în aplicarea Legii nr. 247/2005 cu suprafaţa de 0,50 teren arabil care nu face obiectul acestei cereri.

Cu privire la imobilul din str Ştefan cel Mare nr. 68, ulterior apariţiei Legii nr. 10/2001 privind regimul ridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, reclamanta a depus cererea nr. 5269/21.02.2002 prin care solicita retrocedarea imobilului din strada Ştefan cel Mare nr. 63, fără a respecta condiţiile legale prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001 de a depune notificare prin executor judecătoresc în termenul legal, cererile fiind supuse termenului de decădere de 6 luni stabilit de art. 22 din legea nr. 10/2001, termen prelungit succesiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001 si prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145.

În acest sens a fost emisă dispoziţia Primarului municipiului Huşi nr. 43/22 ianuarie 2003, prin care s-a solutionat cererea numitei Toderascu Miluţa Cornelia, prin respingerea acesteia.

Soluţionarea acestei cereri de retrocedare a făcut obiectul unui proces pe rolul Tribunalului Vaslui în dosarul civil nr. 860/2005, pentru care a fost emisă Hotărâre Judecătorească, în aceste condiţii a solicitat a se vedea soluţia pronunţată în acest dosar.

În concluzie, a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată, deoarece solicitarea acesteia a fost soluţionată în baza Legii 10/2001.

În drept, intimata a invocat disp. art. 205 Cod Procedura Civilă.

În temeiul art. 411 Cod pr. civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Prin sentinţa civilă nr. 557 pron. la data de 12.09.2016, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Vaslui.

Instanţa a reţinut că, potrivit art. 95 din Noul Cod pr. Civilă, tribunalele judecă în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege in competenţa altor instanţe. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, ,,Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. IX din 20 martie 2006, obligatorie pentru instanţe, potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedura civilă, ,,instanţa căreia îi revine competenţa de a soluţiona cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deţinătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziţie motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001, este secţia civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul persoana juridică respectivă”.

În urma precizărilor făcute de reclamantă în dosarul nr. 1799/89/2016, Tribunalul reţine că aceasta a formulat cerere în baza Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991 şi nu în baza Legii nr. 10/2001, astfel competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Huşi.

Curtea de Apel Iaşi a soluţionat conflictul negativ de competenţă şi a reţinut că Judecătoria Huşi este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

În cauză a fost introdus şi Consiliul Local Huşi, conform cererii modificatoare depusă de reclamantă la fila 8.

CONSILIUL LOCAL HUŞI, a formulat întâmpinare prin care, a solicitat instanţei ca, pe baza probelor administrate, să respingă acţiunea.

Pârâtul a invocat excepţia perimării stabilită prin sentinţa civilă nr. 1919/10.10.2006 a Tribunalului Vaslui care a constatat perimarea acţiunii.

Pârâtul a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Huşi, întrucât acesta este un organ deliberativ şi nu executiv.

Pe fond, o astfel de acţiune  prin care reclamanta solicită reconstituirea suprafeţei de 300 mp teren din intravilanul mun. Huşi, întemeiată pe Legea nr. 10/2001, nu poate fi promovată având în vedere şi precizările făcute şi de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competenţa pentru Legea nr. 10/2001  aparţine Tribunalului Vaslui.

Reclamanta T M, la data de 21.02.2002, a depus o cerere care a fost înregistrată cu nr.5269 prin care solicita terenul din Huşi, str. Ştefan cel Mare, fost nr. 68, proprietatea părinţilor, fără a depune însă niciun act. După discuţii purtate cu reclamanta pentru a depune actele de proprietate ale imobilului demolat, acte ce nu au fost depuse, s-a emis dispoziţia de respingere a cererii cu nr. 43/22.01.2003 a primarului mun. Huşi, dipoziţie ce a fost înaintată reclamantei. La Tribunalul Vaslui s-a înregistrat contestaţia la dispoziţia primarului cu nr. 43/22.01.2003 şi face obiectul dosarului nr. 831/89/2005 (860/2005), acţiune ce a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1919/10.10.2006 prin care s-a constatat perimarea acţiunii. Reclamanta a făcut recurs la decizia Tribunalului Vaslui, recurs ce a fost înregistrat la Curtea de Apel Iaşi la data de 22.01.2007, iar în 11.06.2008 s-a constatat că este perimat recursul prin Decizia nr. 254/11.06.2008. Ultima modificare a fost înregistrată la Curtea de Apel la 28.01.2017, obiectul dosarului fiind Legea 10/2001- perimare. În anul 2016, reclamanta a mai făcut o cerere la Tribunalul Vaslui, cerere ce face obiectul dosarului nr. 1799/89/2016, cu obiect legea 10/2001, cu altă motivaţie pentru reconstituirea suprafeţei de 300 mp teren. Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 94/2017 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Huşi, iar Curtea de Apel Iaşi a rezolvat conflictul de competenţă din dosarul 240/45/2017, prin sentinţa civilă nr. 27/2017 stabilind în favoarea Judecătoriei Huşi competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta Toderaşcu Miluţa Cornelia. Pârâta a precizat că cele menţionate în cererea cu nr. 3418 din 14.03.2000, trimisă de Petrescu Tasia, mama reclamantei, şi înregistrată la Primăria mun. Huşi, nu putea fi rezolvată în baza legii fondului funciar, având în vedere că imobilul a fost demolat şi pe teren a fost construită o alimentară. Pe

acest teren, părinţii reclamantei au primit despăgubiri în valoare de 1,50 lei/mp conform legilor în vigoare la acea dată. Terenul nu putea fi restituit pe vechiul amplasament întrucât pe acest teren au fost făcute investiţii. Restituirea s-ar fi putut face doar în cazul în care terenul ar fi fost liber.

Faţă de cele prezentate mai sus, a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată întrucât regimul juridic care se putea aplica cererii era numai Legea 10/2001 şi nu legile fondului funciar.

În drept, intimata a invocat disp. art. 205 cod procedură civilă şi textele legale la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.

În conformitate cu art. 411 alin. (I) pct. 2) din C. proc. Civ., în caz de neprezentare, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Potrivit disp. art. 248 Cod pr. civilă, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac inutila, in totul sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Locale Huşi pentru aplicarea Legii fondului funciar, instanţa constată că este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 116 al. 1 şi 2 din Legea 18/1991:

(1) Comisiile comunale, orasenesti si municipale, constituite potrivit prevederilor art. 12, vor efectua lucrarile si operatiunile stabilite de lege, din competenta lor, indiferent daca se reconstituie sau se constituie dreptul de proprietate ori se restituie terenuri prin ordinul prefectului, inaintand aceste lucrari, dupa caz, comisiilor judetene sau prefectului, in vederea eliberarii titlurilor de proprietate, respectiv emiterii ordinului prefectului.

(2) Comisiile prevazute la alin. (1) vor efectua operatiunile de punere in posesie, intocmind in acest scop procese-verbale pe care le vor inainta comisiilor judetene.”

Potrivit dispoziţiilor menţionate, Comisia Locală are competenţa de soluţionare a cererii reclamantei, conform cadrului procesual stabilit de Curtea de Apel Iaşi în sentinţa nr. 27 din 23.03.2017, astfel încât instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Locale Huşi pentru aplicarea Legii fondului funciar.

Pe aceleaşi considerente, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului Consiliul Local al mun. Huşi, jud. Vaslui. Consiliul Local este organ executiv, printre atribuţiile prev. de art. 38 din Legea nr.215 din 2001, a administraţiei publice locale, nu se prevede şi obligaţia de reconstituire a dreptului de proprietate.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, potrivit art. 432 C.pr.civ.,  excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs.

Pârâta a precizat că pe rolul Tribunalul Vaslui s-a înregistrat contestaţia la dispoziţia primarului cu nr. 43/22.01.2003 ce a făcut obiectul dosarului nr. 831/89/2005 (860/2005), acţiune ce a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1919/10.10.2006 prin care s-a constatat perimarea acţiunii. Reclamanta a făcut recurs la decizia Tribunalului Vaslui, recurs ce a fost înregistrat la Curtea de Apel Iaşi la data de 22.01.2007, iar în 11.06.2008 s-a constatat că este perimat recursul prin Decizia nr. 254/11.06.2008. Ultima modificare a fost înregistrată la Curtea de Apel la 28.01.2017, obiectul dosarului fiind Legea 10/2001- perimare.

Conform acestor precizări, cererea reclamantei nu a fost soluţionată pe fond, ci pe excepţia de perimare, prin urmare nu putem vorbi despre o autoritate de lucru judecat, din moment ce fondul cauzei nu a fost judecat. Pentru aceste motive, excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 21.02.2002, reclamanta T M, a depus o cerere la Comisia Locală Huşi, înregistrată sub nr. 5269 prin care solicita terenul din Huşi, str. Ştefan cel Mare, fost nr. 68, proprietatea părinţilor, fără a depune însă niciun act doveditor al proprietăţii. Ca urmare, primarul mun. Huşi a emis dispoziţia de respingere a cererii nr. 43/22.01.2003. Reclamanta a formulat  contestaţie la dispoziţia primarului cu nr. 43/22.01.2003, cerere ce a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1919/10.10.2006 prin care s-a constatat perimarea acţiunii. Reclamanta a formulat şi recurs la decizia Tribunalului Vaslui, recurs ce a fost înregistrat la Curtea de Apel Iaşi la data de 22.01.2007, iar prin Decizia nr. 254/11.06.2008 s-a constatat că este perimat recursul.

Conform disp. art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, „terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere”.

In speţă, din probele administrate în cauză rezultă faptul că terenul solicitat de reclamantă este situat in intravilanul municipiului Huşi şi este ocupat de investiţii, respectiv de o alimentară, astfel încât nu mai este liber şi la dispozitia Comisiei de fond funciar şi nu poate fi restituit în natură.

Potrivit disp. art. 24 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari, iar conform alin. 2 al aceluiaşi articol, foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.

De asemenea, potrivit dispozitiilor Legii 1/2000, persoanelor indreptatite carora nu li se poate reconstitui dreptul de proprietate in natura, pentru categoria de terenuri indicate in cuprinsul legii, li se vor acorda despagubiri, insa această lege nu prevede posibilitatea acordarii de despagubiri pentru terenurile din intravilan si care nu mai pot fi restituite in natura.

Prin urmare, instanta apreciaza ca prevederile legale anterior enuntate nu sunt incidente în speta de fata, compensarea cu o suprafata de teren echivalenta sau acordarea de despagubiri banesti fiind posibilă doar în cazul terenurilor care au aparţinut fostelor cooperative agricole de producţie sau a celor agricole si forestiere şi nu în cazul terenurilor intravilane. Terenul solicitat de reclamanta este teren intravilan ocupat de constructii, astfel încât nu poate fi atribuită o altă suprafaţă în echivalent si nici nu pot fi acordate despagubiri, terenul neintrând în sfera de incidenţă a prevederilor art. 24 din Legea nr. 18/1991 sau ale Legii 1/2000.

Fata de cele expuse, instanta va respinge actiunea formulată şi va lua act, conform dispoziţiilor art. 453 Cod pr. civilă, că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Locale Huşi pentru aplicarea Legii fondului funciar.

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului Consiliul Local al mun. Huşi, jud. Vaslui.

Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta T M C, , în contradictoriu cu pârâta Comisia Locala Huşi pentru aplicarea Legii fondului funciar, cu sediul în mun. Huşi, str. 1 Decembrie, nr. 9, jud. Vaslui şi Consiliul Local al mun. Huşi, jud. Vaslui, cu sediul în mun. Huşi, str. 1 Decembrie, nr. 9, jud. Vaslui.

Ia act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. În  cazul declarării apelului, cererea se va depune la Judecătoria Huşi.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 06.11.2017.

Domenii speta

Spete similare