Natura juridică a hotărârii de excludere din partid a unuia dintre membri prin raportare la prevederile art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Rezumat

Față de conținutul art. 2 lit. b și c din Lg. nr. 554/2004 hotărârea prin care s-a dispus excluderea unui membru din partid nu este un act administrativ în sensul menționat de textul legal, controlul de legalitate al unei astfel de hotărâri revenind instanței civile.

Hotărârea:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi înregistrată sub nr. .../86/2018 din data de 16.04.2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtelor Partidul B. şi Partidul B. Bucureşti la emiterea unei adrese prin care să indice Consiliului Local C. că persoana de pe lista Partidului B. ce urmează a fi validată ca şi consilier local este reclamantul.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa nr.837/13.09.2018, a respins excepţiile nulităţii, inadmisibilităţii, lipsei de interes a cererii de chemare în judecată ca nefondate şi a respins ca nefondată acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, reclamantul a promovat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

În esenţă, faţă de motivarea instanţei de fond că reclamantul nu a atacat Hotărârea nr. 1/16.12.2017 prin care s-a dispus excluderea sa din partid, recurentul arată că respectivul înscris nu i-a fost comunicat, luând cunoştinţă de acesta în cadrul prezentului litigiu când a fost depus de către partea potrivnică. Precizează însă că l-a atacat ulterior, pe cale separată. Recurentul consideră că şi dacă nu a contestat hotărârea de excludere, instanţa avea posibilitatea de a analiza și de a se pronunţa asupra legalităţii  adresei nr. ..../29.12.2017, atacată în prezentul dosar.

Recursul este neîntemeiat.

Curtea constată că prin Hotărârea nr. 1 din 16.12.2017, Partidul B. C. a hotărât excluderea reclamantului din partid, consecinţa directă a acestei măsuri a fost imposibilitatea validării recurentului pentru mandatul de consilier local în cadrul Consiliului Local C., urmare a demisiei domnului D..

Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr.530 din 12.12.2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr.23 din 13.01.2014, Curtea Constituţională a României a constatat că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt neconstituţionale, reţinând, în esenţă, în considerentele deciziei, că partidele politice sunt persoane juridice de drept public (art.1 teza a II-a din Legea nr.14/2003), iar dispoziţia legală analizată, care obstrucţionează membrul de partid de a contesta în faţa instanţei judecătoreşti măsura excluderii din partid (indiferent de motiv), este contrară dreptului de acces la o instanţă judecătorească şi vine în contradicţie flagrantă cu dispoziţiile art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţei CEDO privind dreptul la un proces echitabil.

Curtea constată că, în plan normativ, Legea nr.14/2003 nu a fost pusă în acord cu Decizia Curţii Constituţionale a României în sensul de a reglementa natura căii de atac declarată împotriva respectivei hotărâri şi instanţa competentă.

În acest sens, Curtea, raportându-se la dispoziţiile art. 2 lit. b şi c din Legea nr. 554/2004, constată că Hotărârea prin care s-a dispus măsura excluderii din partid a unui membru nu este un act administrativ în sensul dispoziţiilor legale de drept comun mai sus menţionate, aşa încât controlul de legalitate a unei atari hotărâri revine instanţei civile potrivit normelor de competenţă incidente.

În speţă, instanţa civilă, învestită cu acţiunea recurentului prin care a contestat legalitatea Hotărârii Partidului B. prin care s-a dispus măsura excluderii din partid, prin încheierea nr. 226 din 05.03.2019 a anulat cererea reclamantului în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Având în vedere considerentele expuse în precedent, care argumentează decizia Curţii în sensul în care Hotărârea Partidului B. privind excluderea din partid a recurentului nu are natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual, Curtea în prezentul litigiu nu poate verifica din oficiu, pe cale incidentală legalitatea Hotărârii Partidului B. mai sus menţionată, prin activarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 care reglementează „excepţia de nelegalitate”, contrar susţinerilor formulate în memoriul de recurs.

Prin urmare, constatând că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu respectarea normelor de drept material, nefiind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 496 din Codul de procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare