Anulare act administrativ.Dovada inlocuitoare permis.

Sentinţă civilă 1303 din 27.09.2018


Pe rol se află pronunţarea hotărârii în cauza de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul CA şi pe pârâţii Inspectoratul De Poliţie Judeţean Iaşi, Serviciul Rutier Iaşi, ZL, având ca obiect anulare act administrativ Rejudecare.

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Iași – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal la data de 09.08.2016, sub nr. unic E-cris .../99/2016, reclamantul CA a solicitat anularea tuturor actelor administrative emise de Serviciul Rutier Iași constând în dovada cu seria Cu nr. 645527/22.06.2015; adresa nr. 657009/19.08.2015; dovada cu seria CU nr. 1111257/16.11.2015; adresa nr. 653932/18.12.2015; dovada cu seria Cu nr. 1189191/15.06.2015; dovada cu seria CU nr. 1254221/17.11.2015; Adresa nr. 653932/18.12.2015 comunicată cu data de 08.01.2016; Adresa nr. 2783/13.01.2016; Adresa nr. 1101787/29.02.2016; Adresa nr. 5424/30.03.2016; precum și obligarea în solidar a pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, Serviciul rutier Iași, Șeful Serviciului Rutier și ZL, la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 euro.

Sintetizând motivele cererii introductive, reclamantul a arătat în fapt că la data de 22.05.2014 a fost sancționat contravențional în baza procesului-verbal seria CP nr. 6538902 cu sancțiunea complementară suspendarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice pe durata a 90 de zile.

La data de 15.10.2015 a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea acelorași prevederi ale OUG nr. 195/2002, în baza procesului-verbal seria CP nr. 7601859 fiindu-i aplicată, alături de sancțiunea amenzii, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

În urma soluțiilor de respingere pronunțate de instanțe în plângerile asupra proceselor-verbale, la data de 13.05.2015 reclamantul a predat permisul de conducere Serviciului Poliției Rutiere Iași, iar pentru promovarea testului privind circulația pe drumurile publice, s-a prezentat la ghișeu pentru ridicarea permisului.

Predarea permisului a fost refuzată motivat de faptul că la data de 22.06.2011 a rămas definitivă decizia prin care s-a respins acțiunea de anulare a unui proces-verbal de contravenție încheiat la data de 07.04.2010, iar reclamantul nu a predat permisul de conducere, fiind aplicată majorarea sancțiunii cu 30 de zile, suspendare care a început să curgă, potrivit dispoziției Serviciului rutier, la data de 16.06.2015, deși permisul fusese predat de reclamant la data de 13.05.2015.

Reclamantul a efectuat demersuri la Serviciul Rutier Iași pentru soluționarea situației, formulând petiții, cereri și solicitând audiențe în acest scop, fiindu-i comunicate adresele de răspuns ale serviciului rutier pe care le-a menționat în obiectul acțiunii ce conțin răspunsuri nefavorabile soluționării în sensul dorit de reclamant care a formulat plângere prealabilă la data de 16.12.2015.

A invocat reclamantul atitudinea perpetuă abuzivă prin aplicarea în mod suplimentar și cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 195/2002 a suspendării dreptului de a conduce autoturismul cu o perioadă de 6 luni, deși intervenise prescripția executării acestei sancțiuni cu suspendarea, adică în termen de 6 luni de la data de 22.06.2011 raportat la dispozițiile art. 13 alin. 1 și alin. 2 din OG nr. 2/2001 actualizată, și cu toate că permisul a fost predat din data de 13.05.2015.

A mai susținut reclamantul a fost pus în imposibilitatea reală de a-și desfășura activitatea de avocat, neputând ajunge la instanțele de judecată din alte localități, a fost pus în imposibilitatea de a o aproviziona cu alimente și medicamente membrii familiei sale, aflați în vârstă și suferind de afecțiuni medicale, fiind nevoit să apeleze la alte persoane sau mijloace de transport pentru deplasările necesare.

Solicită așadar reclamantul obligarea în solidar a pârâților la plata daunelor morale ca urmare a suferințelor de ordin psihic, fiindu-i afectată viața familială și socială, ca urmare a faptelor abuzive, nelegale și necinstite exercitate de pârâți.

În drept au fost invocate prevederile art. 1, art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârților, martori în persoana numiților TC, AV.

2. Poziţia procesuală a pârâților

Pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.

A arătat pârâtul că reclamantul a fost sancționat contravențional la data de 15.10.2014 se Serviciul Rutier Vaslui, împotriva actului sancționator reclamantul formulând contestație ce a format obiectul dosarului civil nr. .../333/2015 pe rolul Judecătoriei Vaslui.

La data de 13.05.2015, reclamantul a predat permisul de conducere Serviciului rutier Iași, motivat de faptul că prin sentința nr. 224/28.01.2015 Judecătoria Vaslui a dispus respingerea plângerii contravenționale.

Față de petent, Serviciul Rutier Vaslui a propus și aprobat suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 14.05.2015, măsura complementară fiind redusă la 30 de zile de către aceeași structură de poliție rutieră, reclamantul făcând dovada îndeplinirii cerințelor prev. de art. 221 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

În ziua de 15.06.2015, reclamantul s-a prezentat în cadrul serviciului Rutier Iași ocazie cu care a fost solicitată restituirea documentului în cauză, ocazie cu care lucrătorul aflat la ghișeu a efectuat verificări cu privire la stadiul litigiului privind contestația formulată împotriva actului de constatare și sancționare a contravenției încheiat la data de 07.04.2010, prin care petentul a fost sancționat pe raza de competență a Serviciului Rutier Iași, acțiune ce a format obiectul dosarului civil nr. 10404/245/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei Vaslui.

Motivat de soluția dispusă, s-au inițiat demersurile legale de punere în aplicare a deciziei civile emisă la 22.06.2011 de Tribunalul Iași în dosarul nr. 10404/245/2010.

Conform cadrului dispozițional, s-a procedat la reținerea permisului de conducere și la eliberarea dovezii înlocuitoare cu seria CU nr. 1189191 din 15.06.2015. Totodată, s-a întocmit raportul cu nr. 645527/15.06.2015 prin care s-a propus și aprobat suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 16.06.2015, în cauză făcându-se prin același raport și aplicarea art. 118 alin. 4 și 5 din OUG nr. 195/2002, fapt pentru care s-a dispus majorarea cu 30 de zile a perioadei suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât s-a stabilit că respectiva decizie a rămas definitivă la data de 22.06.2011.

A invocat pârâtul dispozițiile art. 37 din OG nr. 2/2001, nefiind necesară emiterea unui alt act administrativ de executare, și a arătat că reclamantul avea obligația legală ca, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărâri judecătorești prin care s-a respins plângerea contravențională, să se prezinte la Serviciul rutier al IPJ Iași pentru a preda permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.

Întrucât reclamantul nu înțeles să respecte această prevedere legală s-a trecut la executarea silită a hotărârii judecătorești. În acest sens, la data de 15.06.2015, Serviciul Rutier din cadrul IPJ Iași a procedat la reținerea permisului de conducere și i-a eliberat reclamantului dovada înlocuitoare.

Reclamantul a solicitat revocarea măsurii, prin plângerea nr. 657009/18.08.2015, cerând punctual considerarea zilei de 13.05.2015 ca dată de început a executării sancțiunii complementare în cauză dispusă împotriva sa, conform comunicării pârâtului cu nr. 645527/22.06.2015.

Potrivit răspunsului înregistrat cu nr. 657009/19.08.2015 reclamantului i s-a comunicat că solicitarea nu a fost soluționată favorabilă întrucât perioada cuprinsă între datele de 13.05. – 15.06.2015 nu poate fio considerat ca perioadă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice în înțelesul dispozițiilor art. 97 alin. 3 din OUG nr. 195/2002. Totodată, reclamantul a fost informat că din interpretarea logică și sistematică a disp. art. 111 din OUG nr. 195/2002 rezultă că dovada înlocuitoare a permisului de conducere este un document asimilat acestuia și prin urmare se impunea uzitarea ei prin predarea documentului în cauză la Serviciul Rutier Iași, în termenul imperativ de 15 zile de la data pronunțării hotărârii.

A arătat pârâtul că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor legale, deși a luat cunoștință de aspectele expuse adoptând o stare de pasivitate.

La data de 15.11.2015 reclamantul s-a prezentat la Serviciul rutier Iași solicitând restituirea documentului în cauză, motivat că măsura suspendării a expirat la data de 14.11.2015, și, în contextul dat s-u inițiat demersurile legale de punere în aplicare a deciziei civile emisă de Tribunalul Iași în dosarul nr. 18235/245/2014.

Conform cadrului dispozițional în vigoare s-a procedat la reținerea dovezii eliberată cu seria CU nr. 1189191 din 15.06.2015 și emiterea documentului similar cu seria CU nr. 1111257/16.11.2015, cu drept de circulație până la orele 24.

Totodată, s-a întocmit raportul înregistrat în evidențele pârâtului sub nr. 1254221/16.11.2015 prin care s-a propus și aprobat suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de +0 de zile începând cu data de 17.11.2015.

În cauză, prin raport s-a făcut și aplicabilitatea prevederilor art. 118 alin. 4 și 5 din OUG nr. 195/2002 prin care s-a dispus inclusiv majorarea cu 30 de zile a perioadei suspendării exercitării dreptului de a conduce întrucât s-a stabilit că respectiva decizie a rămas definitivă la data de 29.07.2015.

A precizat pârâtul că în intervalul 15.08.2015-17.11.2015 față de reclamant nu au fost dispuse de către Serviciul rutier măsuri restrictive cu privire la dreptul acestuia de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

În acest context nu poate fi primită susținerea reclamantului că executarea sancțiunii complementare a început să curgă la data de 13.05.2015 și respectiv de la data de 29.07.2015, față de redactarea art. 118 alin. 4  și 5 din OUG 195/2002, deoarece nu se poate desprinde concluzia că suspendarea dreptului de a conduce începe să curgă ope legis de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și nici măcar de la împlinirea celor 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, ci din momentul în care contravenientul predă permisul de conducere serviciului rutier competent, soluție care rezidă și din prevederile art. 113 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 195/2002 care stipulează că permisul de conducere se restituie la expirarea perioadei de suspendare, ceea ce implică, în mod obligatoriu, predarea prealabilă a permisului.

Relevantă în cauză este și prevederea art. 121 alin. 2 OUG nr. 195/2002 care prevede că executarea sancțiunii complementare se prescrie în același termen în care se prescrie sancțiunea contravențională principală. La data notificării reclamantului termenul de prescripție al executării era reglementat de art. 131 alin. 1 și 2din OG nr. 92/2003 C. proc. fisc.

A concluzionat pârâtul că plângerea contravențională suspendă executarea sancțiunilor până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, fiind suspendat inclusiv termenul de prescripție al executării silite a acestora, de la această dată urmând a opera fie executarea de bună voie a sancțiunilor, fie executarea silită a acestora, în acest caz perioada de suspendare a dreptului de a conduce urmând a fi majorată cu 30 de zile conform art. 118 alin. 5 din OUG 195/2002

În cauza de față s-a trecut la executarea silită a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce în termenul de prescripție prevăzut de lege pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă emisă la data de 22.06.2011 de tribunalul Iași în dosarul nr. 10404/245/2010 și a deciziei nr. 1100/2015 din 29.07.2015 emisă în dosarul nr. 18235/245/2014.

A apreciat pârâtul că s-au respectat prevederile legale în materie, cererea de anulare fiind neîntemeiată, și de asemenea cererea de acordare a daunelor morale, pe de o parte față de legalitatea măsurii, iar pe de altă parte în absența probelor, în cauză neexistând nici faptă ilicită, nici prejudiciu, nici vinovăție.

Pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Prin sentința 343/14.03.2017 a Tribunalului Iași s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind ca nu sunt acte administrative, actele contestate.

Împotriva acestei sentințe a declarata recurs reclamantul și prin decizia 1735/22.11.2017 a Curții de Apel Iași s-a admis si trimis cauza la rejudecare motivat de  faptul că judecătorul fondului nu a procedat astfel, statuând în mod formal că acţiunea este inadmisibilă, deşi, aşa cum s-a arătat chiar în considerente, din chiar documentele aflate la dosar rezultau actele administrative de care reclamantul este nemulţumit, reclamând nelegalitatea lor. S-a încălcat în acest fel dreptul reclamantului de acces la justiţie, consacrat de art. 6 din CEDO.

Cauza a fost reinregistrată sub nr. 4768/R/99/2016*. Prin încheierea din data de 04.04.2018 s-a clarificat cadrul procesual, in sensul ca reclamantul a indicat ca înțelege sa se judece cu IPJ, Serviciul rutier si ZL sef serviciu rutier pentru daunele morale solicitate. 

Pârâtul ZL a depus întâmpinare si a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, reluând cele expuse de IPJ prin întâmpinare.

S-a încuviințat și administrat proba cu acte, martori si interogatoriu.

S-au audiat martorii TC si AV.

S-a depus răspuns la interogator de către IPJ - Serviciul rutier.

In ceea ce privește solicitarea de a da eficientă dispozițiilor 358 cod procedură civilă, Tribunalul nu va face aplicarea acestor dispoziții, deoarece IPJ-serviciul rutier a răspuns prin intermediul serviciului juridic, conform înscrisului de la filele 102-105 dosar rejudecare.

Analizând actele si lucrările dosarului Tribunalul retine următoarele:

Astfel cum rezultă din petitul acțiunii pendinte, reclamantul CA a solicitat anularea următoarelor acte emise de Serviciul Rutier Iași: dovada cu seria CU nr. 645527/22.06.2015; (înscrisul existent la fila 11 dosar)adresa nr. 657009/19.08.2015; (înscrisul existent la fila 13-14 dosar),dovada cu seria CU nr. 1111257/16.11.2015; (înscrisul existent la fila 15 dosar),adresa nr. 653932/18.12.2015; (înscrisul existent la fila 24 dosar),dovada cu seria CU nr. 1189191/15.06.2015; (înscrisul existent la fila 22 dosar),dovada cu seria CU nr. 1254221/17.11.2015; (înscrisul existent la fila 35 dosar),adresa nr. 2783/13.01.2016; (înscrisul existent la fila 28 dosar),adresa nr. 1101787/29.02.2016; (înscrisul existent la fila 32 dosar),adresa nr. 5424/30.03.2016; (înscrisul existent la fila 37 dosar), precum di obligarea pârâtelor la plata daunelor morale de 20000 euro

Apreciază ca dispozițiile de prelungire a suspendării dreptului de a conduce sunt nelegale, si i-au provocat un real prejudiciu moral din prisma poziției profesionale  pe care o deține .

Analizând actele ce au stat la baza emiterii dispozițiilor de prelungire si a dovezilor înlocuitoare, retine tribunul următoarele:

Reclamantul a fost sancționat contravențional, prin procesul verbal seria CP nr. 7601859 încheiat la data de 15.10.2014 prin care s-a reţinut că la data de 15.10.2014, ora 08.28, petentul a condus autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare IS 02 AIC,  pe  DJ 248, în localitatea Rebricea , cu viteza 125 km/h., viteza stabilită cu aparatul radar şi înregistrată video, depăşind astfel viteza legală admisă în localitate faptă prevăzută şi sancţionată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, luându-se împotriva petentului măsura principală de sancţionare cu 9 puncte amendă în cuantum de 810 lei şi măsura tehnico-administrativă de reţinere a permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehiculele pe o durată de 90 de zile. Împotriva actului sancționator reclamantul formulând contestație ce a format obiectul dosarului civil nr. 7878/333/2014 pe rolul Judecătoriei Vaslui. Prin sentința civilă 224/28.01.2015 a Judecătoriei Vaslui s-a respins ca neîntemeiata plângerea

La data de 13.05.2015, reclamantul a predat permisul de conducere Serviciului rutier Iași, motivat de faptul că prin sentința nr. 224/28.01.2015 Judecătoria Vaslui a dispus respingerea plângerii contravenționale.

Față de reclamant, Serviciul Rutier Vaslui a propus și aprobat suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 14.05.2015, măsura complementară fiind redusă la 30 de zile.

La data de 15.06.2015, reclamantul s-a prezentat în cadrul serviciului Rutier Iași pentru a i se restitui permisul de conducere ocazie cu care lucrătorul aflat la ghișeu a efectuat verificări și a constata ca nu s-a executat sancțiunea complementară față de  sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr 5875751 încheiat de IPJ Iaşi la data de 07.04.2010 a fost sancţionat petentul CA  cu avertisment şi 3 puncte  penalizare pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 108 alin. 1, lit. b, pct. 3 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi cu amendă în cuantum de 240 lei şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută şi pedepsită de art. 100 alin. 3, lit. g din O.U.G. nr 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Împotriva acestui proces verbal reclamantul a formulat plângere contravențională, si prin decizia  964/22.06.2011 a Tribunalului Iași s-a admis  recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie  Judeţean Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 12661 din 24.09.2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă ce a fost modificată în tot , in sensul respingerii  plângerii formulată de petentul CA  împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 5875751 încheiat de I.P.J. Iaşi la data de 07.04.2010.

Reclamantul avea astfel obligația de a preda permisul in termenul prevazut de lege  la IPJ.

Cum in cauza reclamantul nu s-a conformat serviciul rutier a  inițiat demersurile legale de punere în aplicare a deciziei civile emisă la 22.06.2011 de Tribunalul Iași în dosarul nr. 10404/245/2010.

Conform cadrului dispozițional, s-a procedat la reținerea permisului de conducere și la eliberarea dovezii înlocuitoare cu seria CU nr. 1189191 din 15.06.2015. Totodată, s-a întocmit raportul cu nr. 645527/15.06.2015 prin care s-a propus și aprobat suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 16.06.2015, în cauză făcându-se prin același raport și aplicarea art. 118 alin. 4 și 5 din OUG nr. 195/2002, fapt pentru care s-a dispus majorarea cu 30 de zile a perioadei suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât s-a stabilit că respectiva decizie a rămas definitivă la data de 22.06.2011.

In cauza nu se pune problema răspunderii contravenționale și prescrierii aplicării sancțiunii, așa cum se apără reclamantul, deoarece s-a trecut la etapa executării sancțiunilor aplicate deja, majorarea aplicata este tocmai atitudinii reclamantului de a nu preda la timp permisul, iar daca am accepta situația invocata de către reclamant, nu s-ar ajunge niciodată la majorarea deoarece petenții ar aștepta cele 6 luni si nu ar preda permisul pentru a se prescrie aplicarea majorării prevăzuta de art. 118 din OUG 195/2002

Scopul emiterii actelor nu este organizarea executării sau executarea în concret a legii ci acela de a aduce la cunoştinţa reclamantului măsura dispusă prin procesul verbal de contravenţie, majorata ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale de către reclamant. Sancţiunea complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce dispusă prin acest proces verbal nu este noua ci doar perioada termenul, astfel incât nu suntem pe tărâmul art 13 din OG 2/2001. În cauza nu mai sunt incidente dispozițiile OG 2/2001 ci ale codului de fiscal si de procedura fiscala care prevăd ca dreptul de executarea silita a creanțelor fiscale se prescriu in termen de 5 ani de la 01.01 a anului  următor celui in care a luat naștere acest drept. Cum in cauza nu sa prescris executarea cererea de executarea a sancțiunii principale nu s-a prescris nici punerea in executarea a sanctiunii complementare.

Astfel, retine tribunalul ca potrivit  dispozițiilor  art. 37 din OG nr. 2/2001 reclamantul avea obligația legală ca, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărâri judecătorești prin care s-a respins plângerea contravențională, să se prezinte la Serviciul rutier al IPJ Iași pentru a preda permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce. Întrucât reclamantul nu înțeles să respecte această prevedere legală, in mod legal si justificat  s-a trecut la executarea silită a hotărârii judecătorești sens in care la data de 15.06.2015, Serviciul Rutier din cadrul IPJ Iași a procedat la reținerea permisului de conducere și i-a eliberat reclamantului dovada înlocuitoare.

Fată de aceste aspecte reținute sunt legal emise adresa nr. 645527/22.06.2015 și dovada înlocuitoare CU 1189191.

In ceea ce privește dovada eliberată cu seria CU nr. 1189191 din 15.06.2015 și emiterea documentului similar cu seria CU nr. 1111257/16.11.2015, cu drept de circulație până la orele 24, retine tribunalul că, la data de 15.11.2015 reclamantul s-a prezentat la Serviciul rutier Iași solicitând restituirea documentului în cauză, motivat că măsura suspendării a expirat la data de 14.11.2015, și, în acest context s-au inițiat demersurile legale de punere în aplicare a deciziei civile emisă de Tribunalul Iași în dosarul nr. 18235/245/2014 de către serviciul rutier.

Conform cadrului dispozițional în vigoare s-a procedat la reținerea dovezii eliberată cu seria CU nr. 1189191 din 15.06.2015 și emiterea documentului similar cu seria CU nr. 1111257/16.11.2015, cu drept de circulație până la orele 24.

Din  raportul înregistrat în evidențele pârâtului sub nr. 1254221/16.11.2015 rezultă că  s-a propus și aprobat suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile începând cu data de 17.11.2015(fila 85 dosar).

În cauză, s-au aplicat prevederilor art. 118 alin. 4 și 5 din OUG nr. 195/2002 prin care s-a dispus inclusiv majorarea cu 30 de zile a perioadei suspendării exercitării dreptului de a conduce întrucât s-a stabilit că respectiva decizie a rămas definitivă la data de 29.07.2015.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CP CP nr. 6538902 din 22.05.2014,  petentul CA a fost sancţionat contravenţional cu o amendă în cuantum de 935 lei pentru încălcarea art. 102 alin. 3 lit.  e , art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 si art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2  din OUG nr. 195/2002,  constând în aceea că la data de 22.05.2014, a condus auto marca VW cu numar de înmatriculare IS 02 AIC pe DN 28, km 42  si a fost înregistrat cu aparatul radar cu o viteza de 146 km/h pe un sector de drum cu limita de viteza de 100 km/h .Ulterior, in încercarea  de a-l opri pe acesta, petentul a fost surprins de aparatul radar cu o viteza de 102 km/h pe un sector de drum cu limita de viteza legala de 50 km/h. De asemenea, petentul a folosit telefonul mobil fără a utiliza un dispozitiv de tip „mâini libere”.

Împotriva acestui proces verbal reclamantul a formulat plângere contravențională.

Retine Tribunalul că prin sentința nr 4748/2015 din 06.04.2015 a Judecătoriei Iasi s-a respins  plângerea contravenţională, ca neîntemeiată, iar prin decizia 1100/29.07.2015  a fost respins apelul, data la care decizia a devenit definitivă, iar procesul verbal seria CP nr. 6538902 din 22.05.2014 executoriu.

Tribunalul nu poate primita susținerea reclamantului că executarea sancțiunii complementare a început să curgă la data de 13.05.2015 și respectiv de la data de 29.07.2015, față de redactarea art. 118 alin. 4  și 5 din OUG 195/2002, deoarece se poate desprinde concluzia că suspendarea dreptului de a conduce începe să curgă ope legis de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești .

Aceasta măsura a suspendării curge de la data luării măsurii respectiv 16.11.2015 când s-a predat permis, fiind operațiune obligatorie predarea  permisul de conducere serviciului rutier competent, soluție care rezidă și din prevederile art. 113 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 195/2002 care stipulează că permisul de conducere se restituie la expirarea perioadei de suspendare, ceea ce implică, în mod obligatoriu, predarea prealabilă a permisului.

Fata de aceste aspecte reținute, tribunalul apreciază ca si aceste dovazi  eliberate cu seria CU nr. 1189191 din 15.06.2015 și emiterea documentului similar cu seria CU nr. 1111257/16.11.2015 sunt legal emise.

În cauza de față s-a trecut la executarea silită a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce în termenul de prescripție prevăzut de lege pentru punerea în executare a titlurilor executoriii reprezentate de decizia civilă emisă la data de 22.06.2011 de tribunalul Iași în dosarul nr. 10404/245/2010 și a deciziei nr. 1100/2015 din 29.07.2015 emisă în dosarul nr. 18235/245/2014.

Față de aceste aspecte reținute, retine tribunalul ca si adresele răspuns ale IPJ , respectiv, Serviciul rutier, nr. 657009/19.08.2015, nr. 653932/18.12.2015, nr. 2783/13.01.2016;  1101787/29.02.2016,adresa nr. 5424/30.03.2016 , care constituie în fapt răspunsurile autorității la petițiile și memoriile reclamantului prin care a prezentat contextul reținerii permisului de conducere și a sesizat neeliberarea actului, adrese prin care se expune situația de fapt legată de existența proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, a măsurilor complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule, soluțiile instanțelor judecătorești dispuse în cauzele care au ca obiect plângerile contravenționale care le privesc; datele de predare a permisului de conducere; reținerea permisului de conducere și eliberarea dovezilor înlocuitoare; împrejurarea majorării cu 30 de zile a perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce,  modul de aplicare a prevederilor din OUG nr. 195/2002, sau se reiterează răspunsurile anterioare sunt legal emise.

In ceea ce privește daunele morale solicitate in solidar fata de pârâți, retine Tribunalul ca in raport de soluția data fata de anularea actelor administrative emise de IPJ respectiv serviciul rutier, urmează a  le  respinge, fiind și acestea neîntemeiate, nefiind cauzat niciun prejudiciu moral prin emiterea unor acte legale.

In ceea ce privește daunele morale solicitate fata de seful serviciului rutier ZL , retine tribunalul că si acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Acordarea daunelor morale trebuie dovedite prin existenta condițiilor necesare atragerii răspunderii civile delictuale.

Reclamantul pretinde ca a fost prejudicia moral prin neprimirea in audiențe de către seful serviciul rutier ZL, ori analizând acest petit din prisma probelor administrare, rezulta ca reclamantul a intrat in audienta, însa a fost primit de alte persoane nu de d.lul ZL. Faptul ca a fost dirijat reclamantul către o alta persoană, respectiv ofițer specializat  comisar MC nu este de natura a cauza un prejudiciu moral reclamantului.

Pentru aceste motive, instanța urmează să respingă întregime acțiunea de față.