Pretentii accident respinsa-cer interventie admisa

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA  CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

DOSAR NR. xxxx/212/2016

SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxxxxxx

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE xxxxxxxxxx

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : xxxxxxxxxxx

GREFIER : xxxxxxxxxxxxxxx

Acțiune în pretenții - prejudiciu suferit ca urmare a accidentului rutier, daune morale și materiale, cerere de intervenție în interes propriu

Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamantul XXXXXXXX, domiciliat în Xxxxxxxx,  în contradictoriu cu pârâta S.C. AR S.A., cu sediul în xxxxxxxx și intervenient forțat XXXXXXXX, domiciliat în Xxxxxxxx, intervenient voluntar principal fiind CI SA cu sediul în xxxxxxxx.

Dezbaterile s-au purtat în ședința publică din 16.05.2019, fiind consemnate prin încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre. Instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 11.07.2016 sub nr. xxxxxxxx reclamantul Xxxxxxxx a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta SC AR SA și intervenientul forțat Xxxxxxxx, solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor de 200.000 lei, reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a accidentului rutier din data de 10.08.2014, din care suma de 5.000 lei cu titlul de daune materiale și 195.000 lei daune morale. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul  au arătat că la data de 10.08.2014 a fost victima unui accident rutier în urma căruia a suferit leziuni traumatice care au necesitat 180 de zile de îngrijiri medicale.

A mai arătat că, în noaptea respectivă, se afla în stațiunea Mamaia, desfășurând activitatea de conducător auto pe un autoturism în regim taxi, iar în moment ce aștepta un client, s-a deplasat în spatele autoehiculului, la portbagaj, simțind o lovitură puternică în urma căreia și-a pierdut cunoștința.

Reclamantul a precizat că numitul Xxxxxxxx a condus autoturismul marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și a lovit în partea din spate autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX condus de către intervenientul forțat Xxxxxxxx, care se deplasa cu spatele, iar în urma impactului, acesta din urmă a lovit autoturismul său cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX.

S-a mai menționat că, prin sentința penală nr. 441/29.03.2017 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 21609/212/2016 s-a dispus condamnarea numitului Xxxxxxxx pentru săvârșirea infracțiunii de cinducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe prev. și ped. de art. 336 alin. 1 Cod penal, iar pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

Reclamantul a mai menționat că, în urma producerii accidentului rutier, s-a aflat în imposibilitate de a desfășura activități cotidiene, depunând un efort suplimentar în acest sens, existând legătură de cauzalitate între fapta ilicită a intervenientul forțat Xxxxxxxx și prejudiciul produs.

În drept, au fost invocate prevederile art. Legii nr. 136/1995, art. 1357 și art. 2223 din Codul civil, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 11-56).

Cererea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor art. 29 alin. 1 lit. i din OUG nr. 80/2013.

Pârâta SC AR SA a formulat întâmpinare  prin care a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. 12983/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța având în vedere că reclamantul din prezenta cauză are calitatea de persoană vătămată în respectivul dosar, inculpat fiind Xxxxxxxx.

Pe fondul cauzei a solicitat admiterea în parte a acțiunii, respectiv diminuarea daunelor materiale și morale solicitate, acestea din urmă proporțional cu vinovăția persoanei asigurate, Xxxxxxxx, raportat la dinamica producerii evenimentului rutier.

Intervenientul forțat Xxxxxxxx nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea de ședință din data de 07.11.2016, instanța a admis cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. 21609/212/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța.

În probațiune s-a încuviințat proba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiză tehnică auto.

A fost atașat dosarul penal nr. 21609/212/2016 al Judecătoriei Constanța.

La termenul de judecată din data de 18.01.2018, reclamantul a precizat că daunele materiale în cuantum de 5.000 lei reprezintă cheltuielile efectuate cu ameliorarea sănătății de la momentul producerii accidentului și până în prezent.

La data de 21.02.2018, CI SA a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat obligarea reclamantului la restituirea sumei de 78.916,25 lei reprezentând partea corespunzătoare propriei sale culpe în producerea evenimentului rutier din data de 08.10.2014, din totalul sumei de 236.748,75 lei pe care i le-a acordat în baza poliței RCA a autovehiculului condus de persoana asigurată Xxxxxxxx pentru propria sa vătămare corporală, precum și restituirea sumei de 3283,98 lei din totalul sumei de 9851,94 lei pe care i le-a acordat în baza poliței RCA pentru prejudiciul constând în avarierea autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei SC AR SA la plata sumei de 78.916,25 lei reprezentând partea corespunzătoare culpei intervenientului forțat Xxxxxxxx în producerea evenimentului rutier din data de 08.10.2014.

Cererea de intervenție în interes propriu a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4327,33 lei.

Prin încheierea de ședință din data de 19.04.2018, instanța a admis în principiu cererea de intervenție voluntară principală formulată de CI SA.

La data de 22.05.2018, pârâta SC AR SA a formulat întâmpinare la cererea de intervenție voluntară principală solicitând respingerea acesteia, ca nefondată, motivat de faptul că tranzacția încheiată între reclamant și intervenienta AR SA nu-i este opozabilă, astfel că nu poate fi obligată la restituirea unei sume de bani în temeiul acestui înscris.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 10.08.2014, în jurul orei 03.40, în timp ce numitul Xxxxxxxx conducea autoturismul marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe bulevardul Mamaia din Stațiunea Mamaia, pe banda a doua a sensului de mers din direcția Năvodari-Constanța, în zona restaurantului „Xxxxxxxx” a lovit partea din spate a autoturismului marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, în regim taxi, condus de intervenientul forțat Xxxxxxxx, care efectua o manevră de mers înapoi, ieșind dintre alte autovehicule staționate pe banda întâi.

În urma impactului, conducătorul autoturismului marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, Xxxxxxxx, a pierdut controlul direcției și a intrat pe banda a treia, lovind autovehiculul marca Audi A8 cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, condus de numitul Xxxxxxxx, care se deplasa regulamentar pe banda a treia.

Tot în urma impactului, autoturismului marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, condus de intervenientul forțat Xxxxxxxx, i s-a imprimat o mișcare circulară și la rândul său a lovit atât autoturismul marca Hyundai Accent cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, în regim taxi, oprit pe banda întâi, cât și pe conducătorul acestuia, reclamantul Xxxxxxxx, care se afla pe carosabil, lângă autovehicul.

Ca urmare a impactului, autoturismul marca Hyundai Accent cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, aparținând reclamantului, a lovit autoturismul marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, care era staționat parțial pe banda nr. 1.

Autovehiculul condus de intervenientul forțat Xxxxxxxx era asigurat de răspundere civilă auto la data producerii evenimentului la SC AR SA conform poliței seria Xxxxxxxx cu valabilitate de la data de 14.02.2014 la data de 13.08.2014.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. xxxxxxxx întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța, reclamantul Xxxxxxxx a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin comprimare între planuri/corpuri dure, necesitând 180 de zile de îngrijiri medicale, incluzând extragerea materialului de osteosinteză și recuperarea fizio-terapeutică. Leziunile de violență nu i-au pus viața în primejdie, nefiind consecințele din cele prevăzute de art. 194 Cod penal (filele nr. 42-43 din dosarul de urmărire penală).

În urma producerii accidentului s-a întocmit dosarul penal nr. 12983/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, iar prin rechizitoriul din data de 28.07.2016 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Xxxxxxxx pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal și vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 193 alin. 2 și 3 Cod penal (persoană vătămată Xxxxxxxx). Totodată, s-a dispus clasarea cauzei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2 și 3 din Codul penal întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate Xxxxxxxx.

Prin sentința penală nr. 441/29.03.2017 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 21609/212/2016, definitivă prin neapelare la data de 04.05.2017, în baza art.396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art.16 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Xxxxxxxx, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 193 alin. 2 și 3 Cod penal. În baza art. 396 alin. 1 și 2 cod procedură penală și a art. 336 alin. 1 cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului Xxxxxxxx, la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe,  fiind dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare.

Prin aceeași sentință penală, în baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, instanța a lasat nesoluționată acțiunea civilă formulată de Xxxxxxxx cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

În considerentele sentinței penale menționate s-a reținut, sub aspectul stării de fapt, că la data de 10.08.2014, în jurul orelor 03.40 inculpatul Xxxxxxxx a condus autoturismul marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe bulevardul Mamaia din Stațiunea turistică Mamaia, pe banda nr. 2, dinspre orașul Năvodari către Municipiul Constanța, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice și a produs un accident rutier, în  urma căruia victima Xxxxxxxx a suferit vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un nr. de 180 zile îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală nr. xxxxxxxx, emis de SJML  Constanța,  concluzii confirmate și prin raportul de expertiză medico-legală nr. xxxxxxxx întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța.

La termenul de judecată din data de 10.03.2017 a fost depus la dosar contractul de tranzacție încheiat între CI S.A. și partea civilă Xxxxxxxx, acesta din urmă declarând că înțelege să-și retragă plângerea cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, că nu mai dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului și nu mai are pretenții civile față de acesta.

Prin încheierea de ședință din data de 18.01.2018 a fost desemnat expert tehnic auto Xxxxxxxx, raportul de expertiză fiind depus la data de 26.07.2018, iar prin încheierea de ședință din data de 04.10.2018, în temeiul art. 338 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice auto de către un alt expert, respectiv Xxxxxxxx.

Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert Xxxxxxxx rezultă că accidentul rutier din data de 10.08.2014 s-a produs pe pe bulevardul Mamaia din Stațiunea Mamaia când autoturismul marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX condus de către Xxxxxxxx care se afla sub influența băuturilor alcoolice, surprins fiind de apariția în banda sa de mers a autovehiculului marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX condus de intervenientul forțat Xxxxxxxx, care efectua o deplasare cu spatele, nu a putut evita impactul cu acesta și l-a lovit în partea din spate.

Ca urmare a impactului celor două autoturisme, Xxxxxxxx – conducătorul autoturismului marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, a pierdut controlul direcției și a intrat pe banda a treia, lovind lateral dreapta autoturismul marca Audi A8 cu marca Audi A8 cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, condus de numitul Xxxxxxxx, care se deplasa regulamentar.

Tot în urma impactului dintre cele două autoturisme, autovehiculul marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, condus de intervenientul forțat Xxxxxxxx, a fost răsucit cu circa 130o – 140o și la rândul său a lovit atât autoturismul marca Hyundai Accent cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, în regim taxi, oprit pe banda întâi, cât și pe conducătorul acestuia, reclamantul Xxxxxxxx, care se afla pe carosabil, lângă autovehicul.

În urma accidentului au suferit vătămări corporale reclamantul Xxxxxxxx și intervenientul forțat Xxxxxxxx.

S-a stabilit că nu au fost respectate prevederile legale privind circulația pe drumurile publice – art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 de către conducătorul autoturismului marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, respectiv de către intervenientul forțat Xxxxxxxx, dar și de către ceilalți conducători auto.

S-a mai concluzionat faptul că încălcarea prevederilor legale de către intervenientul forțat Xxxxxxxx și Xxxxxxxx au constituit cauza producerii accidentului de circulație din data de 10.08.2014.

În drept, prezentului raport juridic îi sunt aplicabile principiile răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2 din Codul civil, potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

De asemenea sunt aplicabile și regulile  speciale în materie de răspundere civilă în baza legislației privind asigurările și reasigurările.

Astfel, potrivit art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 în vigoare la data producerii evenimentului „Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.”

Pârâta SC AR SA este asigurătorul autoturismului marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX condus de către intervenientul forțat Xxxxxxxx și nu a negat dreptul reclamantului de a fi despăgubit în temeiul dispozițiilor legale în vigoare și în baza asigurării de răspundere civilă.

Instanța reține faptul că sentința penală nr. 441/29.03.2017 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 21609/212/2016, definitivă prin neapelare la data de 04.05.2017, nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Codul de procedură penală în condițiile în care prin respectiva hotărâre judecătorească nu s-a dispus cu privire la existența faptei de vătămare corporală din culpă și a persoanei care a săvârșit-o întrucât partea civilă în persoana reclamantului Xxxxxxxx și-a retras plângerea penală, instanța lăsând nesoluționată acțiunea civilă.

Astfel, prima condiție pentru angajarea răspunderii delictuale pentru fapta proprie presupune comiterea unei fapte ilicite, care constă în acțiunea ori inacțiunea prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului legitim ce aparține unei persoane.

Din întreg probatoriul administrat, instanța constată culpa comună a celor trei conducători auto în producerea evenimentului rutier din data de 10.08.2014, respectiv a reclamantului Xxxxxxxx, a intervenientului forțat Xxxxxxxx și a numitului Xxxxxxxx, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1371 din Codul civil conform cărora „În cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.”

Astfel, prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert Xxxxxxxx s-a stabilit dinamica producerii accidentului rutier din data de 10.08.2014,  în sensul că, în timp ce numitul Xxxxxxxx care se afla sub influența băuturilor alcoolice, conducea autoturismul marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, pe bulevardul Mamaia din Stațiunea Mamaia, surprins fiind de apariția în banda sa de mers a autovehiculului marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX condus de intervenientul forțat Xxxxxxxx, care efectua o deplasare cu spatele, nu a putut evita impactul cu acesta și l-a lovit în partea din spate.

Ca urmare a impactului celor două autoturisme, Xxxxxxxx – conducătorul autoturismului marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, a pierdut controlul direcției și a intrat pe banda a treia, lovind lateral dreapta autoturismul marca Audi A8 cu marca Audi A8 cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, condus de numitul Xxxxxxxx, care se deplasa regulamentar.

Tot în urma impactului dintre cele două autoturisme, autovehiculul marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, condus de intervenientul forțat Xxxxxxxx, a fost răsucit cu circa 130o – 140o și la rândul său a lovit atât autoturismul marca Hyundai Accent cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, în regim taxi, oprit pe banda întâi, cât și pe conducătorul acestuia, reclamantul Xxxxxxxx, care se afla pe carosabil, lângă autovehicul.

Raportat la dinamica producerii accidentului rutier, în ceea ce-l privește pe conducătorul autoturismului marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, respectiv intervenientul forțat Xxxxxxxx, instanța reține faptul că acesta nu a respectat regulile de circulație reglementate prin dispozițiile art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și prevederile art. 116 alin. 2 din H.G. nr 1391/2006.

Potrivit art. 54 din același act normativ „Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.(2)Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei.”

Totodată, conform prevederilor art. 142 lit. a din H.G. nr. 1391/2006 „Se interzice oprirea voluntara a vehiculelor: a)în zona de actiune a indicatorului "Oprirea interzisa".

Astfel, instanța reține faptul că din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de poliție la data de 10.08.2014, a reieșit faptul că în zona producerii accidentului este montat indicatorul „oprire interzisă” pe trotuar și partea carosabilă.

Raportat la dinamica producerii accidentului și avariilor produse autoturismelor implicate, instanța reține faptul că intervenientul forțat Xxxxxxxx nu se putea afla staționat pe banda unu, astfel cum a afirmat în fața organelor de cercetare penală, ci acesta se afla oprit oblic față de direcția Bld. Mamaia și se deplasa cu spatele pentru a ieși dintre autoturismele parcate, fără să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația celorlalți participanți la trafic, creând o stare de pericol și reprezentând cauza producerii accidentului rutier.

În ceea ce-l privește pe conducătorul autovehiculului marca marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, Xxxxxxxx, instanța reține faptul că acesta avea o îmbibație alcoolică peste limita legală, dispunându-se condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii  de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, creând o stare permanentă de pericol și reprezentând cauza producerii accidentului rutier.

În privința culpei reclamantului Xxxxxxxx în producerea accidentului rutier din data de 10.08.2014, instanța reține că prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert Xxxxxxxx, s-a concluzionat faptul că acesta nu a respectat prevederile legale instituite prin art. 142 lit. a din H.G. nr. 1391/2006 conform cărora „Se interzice oprirea voluntara a vehiculelor: a) în zona de actiune a indicatorului "Oprirea interzisa".

Totodată, expertul Xxxxxxxx a concluzionat că încălcarea acestei prevederi legale de către reclamantul Xxxxxxxx nu a constitui cauza producerii accidentului de circulație.

În ceea ce privește concluziile expertului Xxxxxxxx privind pe reclamantul Xxxxxxxx, instanța va analiza această probă prin raportare la dispozițiile art. 264 alin. 2 din Codul de procedură civilă conform cărora „în vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare”.

Se are în vedere că în privința probei cu expertiza tehnică legiuitorul nu a instituit o putere doveditoare mai mare decât în cazul altor mijloace de probă, astfel încât instanța își formează convingerea prin examinarea acestei probe în raport cu toate probele administrate în cauză, iar în funcție de situația de fapt rezultată poate înlătura inclusiv concluziile expertului.

În acest sens, instanța reține faptul că atât din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de poliție la data de 10.08.2014, cât și din declarația reclamantului Xxxxxxxx dată în fața instanței de judecată, în calitate de parte civilă, la data de 13.01.2017, în cadrul dosarului penal nr. 21609/212/2016 al Judecătoriei Constanța, a reieșit faptul că în zona unde se afla staționat autoturismul marca Hyundai Accent aparținând reclamantului se afla indicatorul „Oprire interzisă.”

În plus, cu ocazia audierii sale în calitate de parte civilă, reclamantul a recunoscut faptul că nu staționa cu autoturismul său în regim  de taxi, în zona special amenajată pentru astfel de autovehicule, întrucât avea licență taxi doar pentru Eforie Nord, însă în noaptea accidentului rutier, a fost sunat de un client care se afla în restaurantul „Xxxxxxxx”, a oprit în dreptul acestuia și a coborât din autovehicul pentru a se deplasa la portbagaj, moment în care a avut loc impactul și a suferit vătămări corporale.

Astfel, instanța reține faptul că reclamantul Xxxxxxxx a staționat autoturismul marca Hyundai Accent cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe banda unu a sensului de mers, deși în zonă se afla montat indicatorul „Oprirea interzisă.”, iar acțiunea sa, efectuată cu încălcarea unor norme legale, conduce la generarea unei stări de pericol pentru ceilalti participanți.

În circumstanțele concrete ale cauzei, faptele ilicite imputate se referă la nerespectarea normelor care reglementează circulația rutieră pe drumurile publice, iar Xxxxxxxx aflat sub influența băuturilor alcoolice, a intrat în coliziune cu intervenientul forțat Xxxxxxxx care nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de mers înapoi și a staționat pe banda a doua de mers, impact în urma căruia autoturismul condus de intervenient s-a rotit și a acroșat autovehiculul reclamantului, staționat neregulamentar pe banda unu de mers, dar și pe reclamant care se afla pe carosabil.

 Existența faptelor ilicite rezultă din ansamblul materialului probator administrat, relevant fiind raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expert Xxxxxxxx.

A doua condiție cerută pentru angajarea răspunderii civile delictuale se referă la producerea unui prejudiciu, prin care se înțelege rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, fie sub aspect patrimonial, fie sub aspect moral, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.

Pentru reclamantul Xxxxxxxx, prejudiciul este reprezentat atât de avarierea autoturismului, dar și de vătămările aduse integrității corporale, suferințele psihice încercate ca urmare a vătămării corporale și cheltuielile efectuate pentru restabilirea stării de sănătate.

Prejudiciul este cert, fiind reparat de către intervenientul în interes propriu CI SA prin încheierea contractului de tranzacție la data de 07.02.2017.

Instanța reține că obiectul contractului de tranzacție l-a reprezentat plata sumei de 236.748,75 lei reprezentând despăgubiri materiale și morale suferite de către reclamantul Xxxxxxxx ca urmare a accidentului din data de 10.08.2014, produs de către Xxxxxxxx (persoana asigurată).

Între fapte și prejudiciu există raport de cauzalitate deoarece, în lipsa acțiunii lui Xxxxxxxx, intervenientului forțat și a reclamantului Xxxxxxxx, vătămările integrității corporale, suferințele de ordin moral și cheltuielile sus-menționate nu s-ar fi produs.

Conform prevederilor art. 1387 alin. (1) C.civ., despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.

Reținând culpa comună a conducătorilor auto în producerea evenimentului rutier din data de 10.08.2014, devin incidente dispozițiile art. 28 din Norma A.S.F. nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la momentul producerii accidentului rutier, conform cărora „În situația în care persoana păgubită a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună. În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă. (2) În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.”

Potrivit art. 26 alin. 1 din Norma A.S.F. nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la momentul producerii accidentului rutier, „Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru:

a)vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

b)pagube materiale;

c)pagube reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat;

d)cheltuieli de judecată efectuate de către persoana păgubită.”

Conform dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Norma A.S.F. nr. 23/2014 „La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: în caz de vătămare corporală:

a)diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical;

b)venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

c)salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;

d)eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;

e)cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;

f)daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

În ceea ce privește prejudiciul material, instanța reține că reclamantul Xxxxxxxx a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei cu titlul de daune materiale, iar la termenul de judecată din data de 18.01.2018, a precizat că daunele materiale reprezintă cheltuielile efectuate cu ameliorarea sănătății de la momentul producerii accidentului și până în prezent.

Instanța reține că la data de 20.02.2017, intervenientul în interes propriu CI SA a virat în contul reclamantului suma de 236.748,75 lei (fila nr. 176 – VOL. I) reprezentând daune materiale și morale pentru prejudiciul suportat de acesta în urma accidentului rutier.

În ceea ce privește suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale, instanța reține faptul că această sumă reprezentând cheltuieli efectuate cu restabilirea sănătății a fost deja achitată de către intervenientul în interes propriu CI SA la data de 20.02.2017, iar reclamantul nu a depus la dosar înscrisuri suplimentare care să facă dovada unor alte cheltuieli pentru restabilirea sănătății de la acel moment și până în prezent.

Astfel, înscrisurile medicale depuse de către reclamant în susținerea acestui capăt de cerere vizează investigații medicale și cheltuieli efectuate de la data producerii accidentului, respectiv 10.08.2014 și până la momentul încheierii tranzacției, respectiv 07.02.2014, iar nu ulterioare acestuia moment.

Instanța are în vedere faptul că astfel de cheltuieli, deși au fost efectuate pentru același scop, și o singură dată, nu pot fi pretinse mai multor persoane în același cuantum.

Reținând culpa comună a celor trei conducători auto în producerea accidentului rutier din data de 10.08.2014, fără a se putea stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.

Drept urmare, reclamantul are dreptul la suma de 1.666,66 lei reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli pentru restabilirea sănătății, sumă ce i-a fost achitată de către intervenientul în interes propriu CI SA.

Cu privire la daunele morale solicitate în cuantum de 195.000 lei, instanța reține că potrivit art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014, pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România, dar nu există criterii legale determinate pentru cuantificarea prejudiciului moral, acestea fiind stabilite în raport cu consecințele negative suferite de victima evenimentului rutier, importanța valorilor lezate acesteia, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, precum și în ce măsură i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Instanța are în vedere faptul că prin contractul de tranzacție încheiat cu intervenientul în interes propriu CI SA, reclamantul a acceptat plata sumei totale de 236.748,75 lei, din care suma de 231.748,75 lei reprezentând daune morale.

Astfel, prin prezenta acțiune reclamantul pretinde plata unei sume de bani suplimentare în cuantum de 195.000 lei cu titlu de daune morale de la intervenientul forțat Xxxxxxxx, iar la aprecierea cuantumului acestora trebuie avute în vedere împrejurările concrete ale cauzei (intensitatea și durata suferințelor psihice încercate de persoană păgubită determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situației date), dar și a practicii judiciare în materie, deci a unor elemente obiective care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a persoane păgubite.

Daunele morale au fost definite în literatura juridică  ca fiind atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică și psihică a omului, la sănătate și integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social și profesional, precum și a altor valori .

În cazul accidentelor rutiere soldate cu victime, daunele morale sunt consecințele negative de natură nepatrimonială cauzate victimei accidentului, prin fapta ilicită și culpabilă a altei persoane, care constau în atingeri aduse personalității fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale.

Este unanim acceptat că, în timp ce drepturile patrimoniale au un conținut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conținut care nu poate fi exprimat material, având în vedere că ele vizează componente ale personalității umane.

Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial, fiind prin însăși destinația ei, aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată din cauza imposibilității de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie.

Despăgubirile ce reprezintă daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, iar acestea trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea lor să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferit de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele suportate.

Raportat la aceste considerente, instanța apreciază că daunele morale trebuie acordate global, prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei în ansamblul său și reprezintă o valoare proporțională și echitabilă pentru a compensa suferința prin care a trecut reclamantul, raportat atât la numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie pentru vindecarea leziunilor suferite (180 zile), dar și raportat la vârsta acestuia, la perioada de spitalizare, dar și la faptul că a suferit o intervenție chirurgicală la nivelul membrului inferior stâng ceea ce i-a îngreunat posibilitatea de deplasare.

Drept urmare, instanța reține faptul că prin încheierea contractului de tranzacție din data de 07.02.2017 cu intervenientul în interes propriu CI SA, reclamantul a acceptat plata sumei de 231.748,75 lei reprezentând daune morale pentru accidentul suferit în data de 10.08.2014, sumă pe care instanța o apreciază ca fiind o valoare proporțională și echitabilă pentru a compensa suferința prin care a trecut reclamantul, iar pretinderea unor sume suplimentare cu titlu de daune morale, fără a face dovada acestora, nu poate fi primită.

Drept urmare, instanța va respinge acțiunea ca nefondată.

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de către CI SA, potrivit art. 1341 alin. (1) din Codul civil „Cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire”, iar conform prevederilor alin. (2) „Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri”.

Plata nedatorată este definită ca fiind un fapt juridic licit ce constă în executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestații la care nu era obligată și fără intenția de a plăti pentru altul, iar faptul plății nedatorate dă naștere unui raport obligațional în temeiul căruia cel care a plătit este creditor al obligației de restituire a prestației executate, iar cel care a primit plata este debitorul aceleiași obligații.

Instanța reține că obligația la restituire a celui care a primit plata rezultă și din prevederile art. 1470 din Codul civil, potrivit cărora „Orice plată presupune o datorie”.

Prin efectuarea unei plăți nedatorate se naște un raport juridic în temeiul căruia solvensul (cel care a efectuat o asemenea plată) devine creditorul unei obligații de restituire a ceea ce el a plătit, iar accipiensul (cel care a primit-o) este debitorul aceleiași obligații.

Ca urmare a efectuării plății nedatorate se naște obligația pentru accipines de a restitui solvensului ceea ce el a primit cu titlu de plată, deci principalul efect este obligația de restituire ce incumbă accipiensului.

Instanța reține că obiectul contractului de tranzacție încheiat la data de 07.02.2017 l-a reprezentat plata sumei de 236.748,75 lei reprezentând despăgubiri materiale și morale suferite de către reclamantul Xxxxxxxx ca urmare a accidentului din data de 10.08.2014, produs de către Xxxxxxxx (persoana asigurată).

Totodată, conform art. 3.1 lit. c din contractul de tranzacție din data de 07.02.2017, reclamantul Xxxxxxxx s-a obligat să restituie, de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită de la CI, în cazul în care se va stabili prin orice modalitate, vinovăția altei persoane decât a conducătorului autoturismului asigurat la CI (Xxxxxxxx).

În ceea ce privește suma de 9851,94 lei reprezentând contravaloarea autoturismului marca Hundai Accent cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX aparținând reclamantului, achitată de către intervenientul în interes propriu CI, instanța reține că urmare a accidentului rutier s-a deschis dosarul de daună RCA/1920/2014, însă din înscrisurile depuse nu a rezultat că plata a fost efectuată în contul reclamantului pentru a-l obliga la restituire.

Având în vedere că s-a reținut culpa comună a celor trei conducători auto în producerea evenimentului rutier din data de 10.08.2014, respectiv a reclamantului Xxxxxxxx, a intervenientului forțat Xxxxxxxx și a numitului Xxxxxxxx, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1371 din Codul civil și art. 28 din Norma A.S.F. nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la momentul producerii accidentului rutier.

Drept urmare, fiecare dintre cei trei conducători auto va fi răspunzător numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o, reclamantul contribuind la cauzarea prejudiciului, sens în care necăutându-se stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident.

Instanța reține că pentru numitul Xxxxxxxx, asigurătorul de răspundere civilă CI a achitat integral suma de 236.748,75 lei, din care suma de 5.000 lei reprezentând despăgubiri materiale și 231.748,75 lei despăgubiri morale, având dreptul la restituire de la reclamantul Xxxxxxxx proporțional culpei sale.

Pentru considerentele expuse, instanța va admite, în parte, cererea de intervenție în interes propriu și va obliga reclamantul Xxxxxxxx la restituirea sumei de 1.666,66 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 77.249,58 lei daune morale, către intervenientul în interes propriu CI SA.

În ceea ce-l privește pe intervenientul forțat Xxxxxxxx, pârâta AR SA este asigurătorul autoturismului marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX condus de către intervenient, iar conform art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 în vigoare la data producerii evenimentului „Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.”

Drept urmare, în producerea accidentului rutier din data de 10.08.2014 fiind reținută și culpa intervenientului forțat Xxxxxxxx, instanța va obliga pârâta AR SA la plata către intervenientul în interes propriu a sumei de 1.666,66 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 77.249,58 lei daune morale.

Instanța constată că sunt îndeplinite și condițiile de admisibilitate a cererii intervenientului în interes propriu CI SA de acordare a cheltuielilor de judecată, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

Pe cale de consecință, vor fi obligați reclamantul și pârâta la plata sumei totale de 4261 lei  către intervenientul în interes propriu CI SA, respectiv câte 2130,50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru proporțional cu valoarea pretențiilor admise, cheltuieli dovedite prin înscrisurile depuse la dosar (fila nr. 162 Vol. I).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea principală formulată de reclamantul XXXXXXXX, domiciliat în Xxxxxxxx,  în contradictoriu cu pârâta S.C. AR S.A., cu sediul în xxxxxxxx și intervenient forțat XXXXXXXX, domiciliat în Xxxxxxxx, ca nefondată.

Admite în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de CI SA cu sediul în xxxxxxxx.

Obligă reclamantul Xxxxxxxx la restituirea către intervenientul în interes propriu CI SA, a sumei de 1.666,66 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 77.249,58 lei daune morale.

Obligă pârâta AR SA la plata către intervenientul în interes propriu CI SA a sumei de 1.666,66 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 77.249,58 lei daune morale.

Obligă reclamantul Xxxxxxxx și pârâta AR SA la plata cheltuielilor de judecată către intervenientul în interes propriu CI SA, în cuantum total de 4.261 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, respectiv câte 2.130,50 lei fiecare.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Constanța.

Pronunțată astăzi xxxxxx, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

PREȘEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare