Ajutoare salariale de care beneficiază funcţionarii cu statut special la trecerea în rezerva

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de ZZ.LL.2018 pe rolul Tribunalului Satu Mare, iniţial pe rolul Secţiei I Civile, sub Dosar nr. .../83/2018, reclamanţii A, B, C, D, E, F, G, H, toţi cu domiciliul procedural ales în ..., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL JUDEŢEAN PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ SOMEŞ SATU MARE, au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să dispună obligarea pârâtului la plata în favoarea fiecărui reclamant a următoarelor drepturi băneşti:

-1. ajutorul stabilit la trecerea în rezervă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, în temeiul dispoziţiilor Anexei VII, secţiunea a 3-a, art. 20, alin. l, din Legea nr.284/2010; ajutorul egal cu două solde ale funcţiei de bază, stabilit pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare, în temeiul dispoziţiilor Anexei I, secţiunea a 3-a, art. 20, alin. 2, din Legea nr. 284/2010,

2. obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferentă drepturilor băneşti datorate,  calculată pentru perioada cuprinsă între data trecerii în rezerva şi data plăţii efective, precum şi la actualizarea sumelor datorate la data plăţii,

3- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata .

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, în fapt, au derulat raporturi de serviciu cu pârâtul I.S.U. „Someş" - Satu Mare, fiind încadraţi până la data trecerii în rezervă cu drept de pensie în funcţii de  execuţie.În perioada 30.06-2016 - 30-06.2017, toţi au fost trecuţi în rezervă cu drept de pensie pentru limită de vârstă, îndeplinind condiţiile prevederilor art. 14, lit. a, art.16, alin. l lit. b şi anexa din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Din deciziile de pensionare anexate cererii de chemare în judecată rezultă că au avut vechime efectivă ca militar, astfel:

A - 27 ani, 5 luni; B - 26 ani, 5 luni; C - 31 ani, 6 luni; - D - 25 ani, 4 luni; E - 27 ani, 4 luni; F - 27 ani, 8 luni; G -23 ani, 10 luni; H -25 ani, 7 luni.

Din analiza înregistrărilor efectuate în deciziile de pensionare anexate rezultă că au trecut în rezervă mai înainte de împlinirea limitei vârstei pe pensionare prevăzută de Anexa la Legea nr. 223/2015, astfel: A cu 10 ani, 4 luni; B cu 11 ani, 9 luni; C cu 6 ani, 8 luni; D cu 10 ani, 7 luni; E cu 12 ani, 6 luni; F cu 8 ani, 9 luni; G cu 10 ani, 8 luni; H cu 9 ani, 5 luni.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 284/2010, anexa VII, cap. II, secţiunea a  3-a, art. 20 alin. 1.  la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă. în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avuta/avut în luna schimbării poziţiei de activitate, astfel:

Vechime efectiva:

-pana la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;

-intre 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;

-între 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de baza;

-intre 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;

-între 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;

-între 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;

-peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ah funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 284/2010, anexa VII, cap. II, secţiunea a 3-a, art. 20 alin. 2, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, trecuţi în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situaţia în care pot desfăşura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menţinute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază. respectiv cu două salarii ale funcţiei  de bază.

Reclamanţii mai arată că beneficiază de ajutorul prevăzut de lege, după cum urmează:

-A, 35 solde ale funcţiei de bază, dintre care dintre care 15 de solde pentru vechime efectivă ca militar între 25 - 30 ani şi 20 de solde pentru anii întregi rămaşi până la limita de vârsta de pensionare;

-B, 37 solde ale funcţiei de baza, dintre care dintre care 15 de solde pentru vechime efectivă ca militar între 25 - 30 ani şi 22 de solde pentru anii întregi rămaşi până la limita de vârstă de pensionare;

-C, 32 solde ale funcţiei de baza, dintre care dintre care 20 de solde pentru vechime efectivă ca militar peste 30 ani şi 12 de solde pentru anii întregi rămaşi până Ia limita de vârsta de pensionare;

-D, 35 solde ale funcţiei de bază, dintre care dintre care 15 de solde pentru vechime efectivă ca militar între 25 - 30 ani şi 20 de solde pentru anii întregi rămaşi până la limita de vârstă de pensionare;

-E, 39 solde ale funcţiei de bază, dintre care dintre care 15 de solde pentru vechime efectiva ca militar între 25 - 30 ani şi 24 de solde pentru anii întregi rămaşi până la limita de vârstă de pensionare;

-F, 31 solde ale funcţiei de bază, dintre care dintre care 15 de solde pentru vechime efectivă ca militar între 25 - 30 ani şi 16 de solde pentru anii întregi rămaşi până la limita de vârstă de pensionare;

-G, 32 solde ale funcţiei de bază, dintre care dintre care 12 de solde pentru vechime efectivă ca militar între 20 - 25 ani şi 20 de solde pentru anii întregi rămaşi până Ia limita de vârstă de pensionare;

 - H, 33 solde ale funcţiei de bază, dintre care dintre care 15 de solde pentru vechime efectivă ca militar între 25 - 30 ani şi 18 de solde pentru anii întregi ramaşi până la limita de vârstă de pensionare.

În aceste condiţii, au solicitat paratului să dispună întocmirea documentelor financiare necesare stabilirii cuantumului şi acordării ajutoarelor pecuniare  şi prin punerea în aplicare a prevederilor art. 20 alin. 1 şi 2 Anexa VII, secţiunea a 3-a, din Legea nr. 284/2010, să i se achite, în calitate de militari în rezervă cu drept de pensie, aceste ajutoare.

În replică, pârâtul a răspuns că nu poate da curs solicitărilor, motivat de faptul ca în anul 2017, Legea nr.  284/2010 nu se aplică.

Conform Legii nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (publicată în M.O. nr.  492/28.06.2017, data intrării în vigoare fiind 01.07.2017), la art. 44, alin. 1, pct. 9 se prevede: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: Legea cadru nr. 284/2910 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.  877 din 28 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare".

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, care nu mai prevede acordarea drepturilor ce fac obiectul prezentului litigiu, plata acestor ajutoare a fost suspendată prin acte normative succesive dar această suspendare nu a echivalat cu stingerea dreptului ci a avut ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care afost suspendat exerciţiul său.

Această interpretare a problemei de drept analizate în cauză a fost dată într-o speţă similară şi de Î.C.CJ. prin Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, când a fost sesizată cu un recurs în interesul legii privind aplicabilitatea dispoziţiilor ari. 411 alin. (1) din  Legea nr. 50/1996 introduse prin O.G. nr. 83/2000 referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihna.

Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a tăcut referire impune, deci, să se  reţină că dreptul la prima pentru concediul de odihna al magistraţilor şi al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1990, instituit prin art. 41ind.1 alin (1), a fost introdus în această lege prin art. I pct. 38 din O.G. nr. 83/2000 şi şi-a produs efectele începând de la 1 ianuarie 2001, iar în urma abrogării art. 41¹ alin. (1) prin O.UG. nr. 177/2002, intrată în vigoare Ia data de 01.01.2003, acel drept a încetat să mai existe.

Aşa fiind şi cum, în raport cu principiul neretroactivităţii legii civile, înscris în art. 15 din Constituţie şi în art. 6 din Codul civil, dispoziţiile O.U.G. nr. 177/2002 nu au putere retroactivă,  rezultă că dreptul  la prima pentru concediul de odihnă acordat magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate prin art. 49 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificată şi completată prin art. I pct. 38 din O.G. nr. 83/2000, a existat în perioada anilor 2001-2002.

Or, dispoziţiile art. 41¹ alin. (1) din Legea nr. 50/1996, prin care s-a acordat dreptul în discuţie, au fost în fiinţă în întreaga perioadă menţionată şi, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituţia anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituţia revizuită în 2003] nu s-a constata că ar fi neconstituţionale.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. III alin. (2) din O.UG. nr. 33/2001, prin care s-a suspendat până la data de 31 decembrie 2003 aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, ca şi cele ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, prin care s-au prelungit până la 31 decembrie 2002 termenele prevăzute la III din ordonanţa menţionată, neconţinând vreo referire la eventualitatea desfiinţării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exerciţiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăşi existenţa.

Mai mult, suspendarea exerciţiului dreptului nu echivalează cu însăşi înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziţie legala nu i-a fost înlăturată existenţa pentru anii 2001 şi 2002.

Neprevederea în continuare a acestui drept recunoscut şi garantat nu poate înlătura existenţa lui anterioară pentru ca s-ar contraveni atât art. 53 din Constituţia revizuită (art. 49 din Constituţia anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exerciţiul unui drept, cât şi reglementarilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la prima pentru concediul de odihna, iar acesta a încetat să mai fie prevăzut doar după trecerea a 2 ani, în care s-a suspendat aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada respectiva deoarece s-ar încalcă principiul constituţional care garantează realizarea drepturilor acordate.

Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligaţie lipsită de conţinut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exerciţiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situaţia ca un drept patrimonial, a cărui existenţă este recunoscută, să fie vidat de substanţa sa şi practic, să devină lipsit de orice valoare.

De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute sa nu poată fi obstaculaţi de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.

În concluzie, dată fiind similitudinea dintre starea de fapt din prezenta cauză şi starea de fapt analizată de I.C.C.J. prin Decizia numărul XXIII din 12 decembrie 2005, reclamanţii apreciază că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziţiei legale referitoare la plata ajutoarelor trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare Legea nr.  284/2010.

A considerat altfel ar însemna să se prelungească valabilitatea dispoziţiei de suspendare a aplicării unui text de lege şi după abrogarea lui ceea ce ar fi de neconceput şi inadmisibil.

Din interpretarea normelor legale enunţate rezulta că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept.

Raţiunea acestei interpretări este impusă şi de succesiunea în timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus cu caracter temporar măsura neaplicării dispoziţiilor legale privind ajutoarele sau indemnizaţiile în anii 2011- 2017.

Dreptul la plata ajutoarelor prevăzut de Anexei VII, art. 20, alin. l şi 2, secţiunea a 3-a, din Legea nr. 284/2010 a devenit actual iar efectele suspendării exerciţiului dreptului au încetat la data de 01.07.2017.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile prevederile Legii nr. 284/2010 în  special art. 20 alin. l si 2 Anexa VII, Decizia Î.C.C.J. nr. XXIII din 12 decembrie 2005, OUG nr. 57/2015, art. 1535 C. civ., OUG nr. 13/2011 privind dobânda legală .

În probaţiune, au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, pe aspectul dovedirii  existenţei şi a întinderii dreptului la primirea ajutoarelor prevăzute de lege.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat instanţei să respingă cererea ca fiind prematur introdusă si neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Pe cale de excepţie, a invocat prematuritatea introducerii acţiunii, având în vedere Decizia nr. 5 din 05.03.2018 referitoare la recursul în interesul legii privind competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiilor având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere, publicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 30.05.2018, potrivit căreia „Acţiunile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere formulate în temeiul art. 20 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010 introduse în perioada de suspendare a exerciţiului dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii sunt prematur formulate."

Pe fondul cauzei, pârâtul apreciază că acţiunea reclamanţilor este neîntemeiată si nefondată pentru următoarele motive:

Reclamanţii trecuţi în rezervă, cu drept la pensie de serviciu, (C, D, E, F, H în anul 2016 şi A, B, G în anul 2017) îşi întemeiază solicitările pe dispoziţiile art. 20 alin. (l) şi (2) al Capitolului II din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Conform prevederilor art. 20 alin. (l) din Anexa VII la Legea cadru nr.284/2010 ajutoarele băneşti au fost prevăzute a fi acordate la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalului militar, poliţiştilor pentru activitatea depusă în funcţie de vechimea efectivă în specialitate, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol ajutoarele băneşti au fost prevăzute a fi acordate personalului militar şi poliţişti care au fost trecuţi în rezervă, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege.

Învederează instanţei faptul că, drepturile salariale menţionate mai sus şi solicitate de către reclamanţi sunt suspendate încă din anul 2011 şi până în prezent, în conformitate cu actele normative în vigoare, incidente în materie astfel:

 - art.13 alin. (l) din Legea nr.285/2010 „în anul 2011 dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică."

- potrivit art. II art.  din O.U.G.nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011:

„ In anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă".

- relevant este faptul că, ajutoarele băneşti menţionate mai sus şi solicitate de reclamanţi nu s-au acordat nici în anul 2013 fiind suspendate prin prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, prevederile art. II art. 9 din O.U.G.nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.283/2011. se aplică în mod corespunzător si în anul 2013.

- mai mult decât atât, această măsură legislativă a fost menţinută şi în anul 2014. Astfel potrivit dispoziţiilor art.10 alin. l din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, aprobată cu completări prin Legea nr.28/2014 cu modificările şi completările ulterioare: „In anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă."

- măsura de a nu se acorda ajutoarele a fost menţinută şi în anul 2015 prin O.U.G. nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată prin Legea nr. 71/2015, unde la art. 9 se prevede că „ în anul 2015, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică."

- art. 11 alin. (l) din O.U.G.nr.57/2015, cu modificările şi completările ulterioare, „în anul 2016 dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică".

- art. 10 alin. (l) din O.U.G.nr.99/2016 „în perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică".

-art.1 alin.(3) din O.U.G. nr. 9/2017 „Prevederile art. l alin. 3-5, art.2-4, art. 5 alin. 2-4 şi art. 6-11 din O.U.G. nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie - 31 decembrie 2017."

-art. 11 alin.(l) din O.U.G. nr. 90/2017 „în anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţia la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă."

Drept urmare, faţă de aceste prevederi, instituţia nu poate dispune plata ajutoarelor la ieşirea la pensie, întrucât este supusă unui termen suspensiv, care amână până la împlinirea lui începutul exerciţiului dreptului subiectiv civil şi al exercitării obligaţiei civile corelative, fiind astfel amânată scadenţa obligaţiei.

In consecinţă, având în vedere faptul că reclamanţii au fost trecuţi în rezervă C, D, E, F, H în anul 2016 şi A, B, G în anul 2017 şi ţinând cont de prevederile legale mai sus menţionate, pârâtul apreciază că aceştia nu îndeplinesc condiţiile legale pentru a beneficia de prevederile art. 20 din Anexa VII la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, întrucât aceste prevederi legale nu se aplică din anul 2011 şi până în prezent. Raţiunea acestei măsuri dispuse de către legiuitor îşi are izvorul într-o situaţie de criză economică a ţării, fiind aplicată nediscriminatoriu întregului personal plătit din fonduri publice.

Măsurile adoptate prin legile anuale de salarizare enumerate mai sus nu reprezintă decât o exercitare a prerogativei legiuitorului de a adopta acte normative în materia drepturilor salariale, politicile în acest domeniu fiind resortul absolut al Guvernului şi al Parlamentului României, instituţia având obligaţia de a aplica întocmai măsurile legislative adoptate.

Art. 22 alin. (l) din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, dispune că ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor destinaţiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea ministerului şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

Având în vedere prevederile art.14 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare care prevăd că „nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare", precum şi prevederile:

- art.10 alin.(l) din O.U.G. nr. 99/2016 „în perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică".

- art. 1 alin. (3) din O.U.G.nr. 9/2017 „Prevederile art. l alin. 3-5, art.2-4, art.5 alin.2-4 şi art.6-11 din O.U.G. nr. 9/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie - 31 decembrie 2017."

- art. 11 alin.(l) din O.U.G.nr.90/2017 „In anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţia la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă."

Nu se acordă ajutoarele la trecerea în rezervă, drepturile prevăzute la art. 20 din Anexa VII la Legea cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu pot fi stabilite întrucât această natură de cheltuieli nu este aprobată potrivit legii.

Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, act normativ ce abrogă în totalitate Legea cadru nr. 284/2010, nu mai reglementează acordarea, la trecerea în rezervă sau direct în retragere a ajutorului stabilit în raport cu solda funcţiei de bază avută în luna schimbării poziţiei de activitate.

Reclamanţii consideră că, odată cu intrarea în vigoare a Legii cadru nr.153/2017 şi abrogarea expresă a Legii cadru nr. 284/2010, dreptul lor a devenit actual, însă nu au luat în considerare faptul că O.U.G. nr. 9/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare nu şi-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a noii legi a salarizării, iar O.U.G. nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, la art. 11 alin. l prevede că „In anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă."

In concluzie, având în vedere aspectele prezentate şi faptul că reclamanţii au fost trecuţi în rezervă în anii 2017 şi 2018, (dată la care erau în vigoare prevederile art. 10 alin. (l) din O.U.G.nr. 99/2016, art. l alin. (3) din O.U.G. nr. 9/2017, art. 11 alin. (l) din O.U.G. nr. 90/2017 pârâtul solicită instanţei să constate că aceştia nu pot beneficia de ajutoarele prevăzute la art. 20 Anexa VII la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Articolele de lege care au prevăzut anual acordarea acestor ajutoare au fost atacate la Curtea Constituţională, iar aceasta a respins excepţiile ca neîntemeiate. Curtea Constituţională a reţinut că sunt constituţionale, nu a fost încălcat principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, iar restrângerea exerciţiului acestor drepturi s-a făcut în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului.

Prin Decizia nr.326/2013 Curtea Constituţională a statuat următoarele:,, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art.53 din Constituţie, Curtea constată că acest text constituţional se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi ori libertăţi fundamentale. Ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă, însă, art. 13 alin. l din Legea nr.285/2010 nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art.53 din Legea fundamentală.

De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr.1576 din 7 decembrie 2011, când, analizând obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea O.U.G. nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, a statuat că indemnizaţiile acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional."

 Prin Decizia nr. 334/2014 Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a art.13 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 70/2003 a statuat că „ nu se poate reţine încălcarea principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât cele două categorii de pensionari, supuse unor regimuri juridice diferite, nu se află într-o situaţie identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Contrar celor susţinute de autorul excepţiei, data pensionării, anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a noii reglementări în materie, generează situaţii juridice diferite, care impun şi justifică un tratament juridic diferenţiat."

Pentru considerente similare, prin Decizia nr. 244/2014, Decizia nr.43/2014 Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.9 din O.U.G. nr.84/2012 pe calea căreia au fost criticate prevederi de lege care au ca efect prelungirea şi în anul 2013 a unor dispoziţii ale O.U.G. nr. 80/2012 prin care s-au adoptat mai multe măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare prin diminuarea sau suspendarea unor drepturi băneşti sau prin restricţii vizând sumele de care dispun autorităţile şi instituţiile publice.

Astfel, instanţa de contencios constituţional a reţinut faptul că, O.U.G. nr.84/2012 a fost adoptată avându-se în vedere încetarea aplicabilităţii la 31.12.2012 a măsurilor financiare în domeniul bugetar instituite prin Legea nr. 283/2011 şi existenţa riscului ca la 01.01.2013 să nu existe politici fiscale şi bugetare asumate de noul Guvern investit în urma alegerilor parlamentare din 09.12.2012; or, neadoptarea acestor măsuri şi pentru anul 2013 ar fi determinat afectarea semnificativă a sustenabilităţii finanţelor publice, generând un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare şi respectiv, asupra deficitului bugetar.

În aceste condiţii este evident faptul că aceste ajutoare nu constituie un „bun" în înţelesul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pentru a fi aplicabile dispoziţiile acestuia.

Cu privire la caracterul previzibil al dispoziţiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, prin Decizia nr.541/2015 publicată în Monitorul oficial al României, Partea I nr. 622 din 17.08.2015, paragraful 17, Curtea a reţinut că: „persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus venit actum".

Pârâtul solicită instanţei să constate faptul că, având în vedere normele de tehnică legislativă menţionate anterior, instituţia nu putea ignora prevederile art. 10 alin. (l) din O.U.G.nr.99/2016 „în perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică";

- art. l alin. (3) din O.U.G.nr.9/2017 „Prevederile art. 1 alin.3-5, art. 2-4, art. 5 alin. 2-4 şi art. 6-11 din O.U.G.nr.99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie - 31 decembrie 2017";

 - art. 11 alin. (l) din O.U.G. nr. 90/2017 „în anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţia la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă."

Reclamanţii C, D, E, F, H au fost trecuţi în rezervă în anul 2016, iar A, B, G au fost trecuţi în rezervă în anul, fapt pentru care nu pot beneficia de ajutoarele prevăzute la art. 20 din Cap. II al Anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Faţă de data trecerii în rezervă a reclamanţilor şi având în vedere dispoziţiile legale imperative anterior citate, pârâtul solicită instanţei să constate faptul că aceştia nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de ajutoarele solicitate.

Având în vedere aspectele si dispoziţiile mai sus invocate, solicită instanţei să respingă ca nefondată solicitarea reclamanţilor de a le fi achitate ajutoarele prevăzute la art.20 alin. l şi 2 din Anexa VII la Legea cadru nr.284/2010.

Referitor la plata dobânzii legale aferentă drepturilor băneşti datorate, cuvenite pentru suma neplătită, întârzierea în plată reprezintă daune moratorii, obligaţii prevăzute la art. 1535 alin. l C.civil, fapt pentru care apreciază că această solicitare este neîntemeiată având în vedere faptul că:

Potrivit art. 1535 alin. l C.civil: „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul cuvenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic."

În acest context, prevederile mai sus menţionate nu sunt aplicabile, motivat de faptul că nu poate fi vorba de nicio scadenţă a unor plăţi datorate.

Măsura legislativă a suspendării unui act normativ sau a unei dispoziţii legale cuprinsă într-un act normativ nu poate fi nicicum ignorată, deoarece, atâta timp cât o dispoziţie legală este suspendată, aceasta nu face parte din ordinea de drept, astfel încât pe perioada suspendării, este ca şi cum respectiva reglementare nu ar exista.

De aceea, acordarea pe cale judecătorească a unui drept la care se referă o dispoziţie legală a cărei aplicare este suspendată, nu poate fi privită decât ca fiind făcută în absenţa oricărui temei legal, şi chiar prin înfrângerea voinţei legiuitorului.

Se impune respingerea ca nefondat a capătului de cerere privind actualizarea sumelor datorate la data plăţii ţinând cont de faptul că, instituţia parata este o instituţie publică finanţată integral de la bugetul de stat şi care are obligaţia, conform art.4 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, de a angaja cheltuieli doar în limita creditelor bugetare aprobate şi de a angaja şi utiliza aceste credite în scopurile pentru care au fost aprobate, în caz contrar fiind angajată răspunderea celor vinovaţi.

În ceea ce priveşte obligarea instituţiei la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul solicită instanţei să respingă acest capăt de cerere, întrucât instituţia pârâtă nu se află în culpă procesuală.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205-208 C.p.civilă, Legea nr. 283/2011, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 99/2016, O.U.G. nr. 9/2017, O.U.G. nr. 90/2017, Legea nr. 80/1995, Legea nr. 500/2002, Legea nr. 24/2000, Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, deciziile Curţii Constituţionale invocate în cuprinsul întâmpinării.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Reclamanţii au avut raporturi de serviciu cu pârâtul I.S.U. „Someş" - Satu Mare, fiind încadraţi până la data trecerii în rezervă cu drept de pensie, în funcţii de  execuţie. În perioada 2016 - 2017, toţi au fost trecuţi în rezervă cu drept de pensie. Din deciziile de pensionare anexate cererii de chemare în judecată, rezultă că au avut vechime efectivă ca militar, astfel: A - 27 ani, 5 luni – fila 8; B - 26 ani, 5 luni – fila 19; C - 31 ani, 6 luni – fila 28; D - 25 ani, 4 luni – fila 40; E - 27 ani, 4 luni – fila 48; F - 27 ani, 8 luni – fila 61; G -23 ani, 10 luni – fila 73; H -25 ani, 7 luni – fila 80.

Instanta retine ca dreptul la ajutorul stabilit la trecerea în rezervă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar si dreptul la ajutorul egal cu două solde ale funcţiei de bază, stabilit pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sunt reglementate de art. 20 alin. 1 si art. 20 alin. 2 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice , Anexa VII, sectiunea a III-a, care stipuleaza:

„(1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate, astfel:

Vechime efectivă:

- până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;

- între 5 - 10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;

- între 10 - 15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;

- între 15 - 20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;

- între 20 - 25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;

- între 25 - 30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;

- peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază.

(2) Personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, trecuţi în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situaţia în care pot desfăşura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menţinute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază, respectiv cu două salarii ale funcţiei de bază.”

In fapt, insa, aceste dispozitii nu s-au aplicat, intrucat prin actele normative ulterioare privind salarizarea, s-a prevazut in mod expres ca aceste drepturi nu se acorda.

Astfel, pentru anul 2011, art. 13 din legea 285/2010 privind salarizarea in anul 2011, in forma in vigoare la data nasterii dreptului, a statuat:

„(1) În anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.

(2) În anul 2011, prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia imposibilităţii menţinerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.”

Aceste dispozitii au fost declarate constitutionale, prin decizia Curtii Constitutionale nr. 334/2014.

Neacordarea pentru anul 2012 este reglementata conform art. 9 din legea 283/2011:

„În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.”

In anul 2013, potrivit art. 2 din OUG 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare:

„Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.”, art. 9 din OUG 80/2010 prevazand ca „În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă”.

Conform art. 10 alin. 1 din OUG 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice:

„În anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.”

Potrivit art. 9 din OUG 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

„In anul 2015, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.”

In anul 2016, potrivit art. 11 din OUG 57/2015: „(1) În anul 2016, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.”, stipulandu-se, totodata, la art. 6 alin. 1  ca prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se vor aplica începând cu data de 1 ianuarie 2017.

Ulterior, prin art. 10 din OUG 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare s-a statuat ca „În perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică”, art. 5 statuand ca prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 martie 2017.

In acelasi sens sunt si prevederile art. 1 alin. (3) din OUG  nr. 9/2017 din 27 ianuarie 2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative: „Prevederile art. 1 alin. (3) - (5), art. 2 - 4, art. 5 alin. (2) - (4) şi art. 6 - 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie - 31 decembrie 2017”, art. 3 alin. 1 stipuland „Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2018.”

Totodată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 a dispus, la art. 11, că în anul 2018, nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori trecerea în rezervă.

Instanta retine ca din succesiunea actelor normative rezulta clar intentia legiuitorului de a nu acorda, pana in prezent, acest beneficiu. Asa cum a statuat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 334/2014: „Ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă însă art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.”

In acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit careia un stat poate introduce, suspenda sau elimina plata unor remuneratii prin modificari legislative – Cauza Kechko impotriva Ucrainei.

Instanta retine ca prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 5/2018, in solutionarea unui recurs in interesul legii, s-a statuat ca „Acţiunile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere formulate în temeiul art. 20 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010 introduse în perioada de suspendare a exerciţiului dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii sunt prematur formulate.”

In considerente, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca „100. Prin urmare, având în vedere că exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 a fost suspendat prin prevederi legale succesive, speciale şi derogatorii, începând cu anul 2011 şi până la finele anului 2017, acţiunile promovate în această perioadă sunt prematur formulate, dreptul nefiind actual.” S-a mai retinut ca „97. Totodată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 (care a intrat în vigoare la data de 7 decembrie 2017) a dispus că, în anul 2018, nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori trecerea în rezervă.”

Avand in vedere ca potrivit art. 517 alin. 4 din codul de procedura civila, dezlegarea dată problemelor de drept judecate in recursul in interesul legii este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, ca in considerente, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut – pct. 100 - ca acordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 (in intregime) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 a fost suspendata prin prevederi legale succesive, instanta urmeaza sa admita exceptia prematuritatii invocata de parat. Drepturile banesti solicitate de reclamanti sunt prevazute de art. 20 mentionat mai sus, astfel ca solicitarea acordarii lor este prematura, conform dispozitiilor legale citate, neexistand nicio prevedere care sa consacre actualitatea acestora.

Nu se va retine sustinerea reclamantilor, conform careia ar exista o similitudine cu decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.  XXIII/2005, intrucat in prezenta speta, instanta suprema a transat, printr-o decizie pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, problema in discutie, statuand cu putere obligatorie ca „100. exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 a fost suspendat prin prevederi legale succesive, speciale şi derogatorii, începând cu anul 2011 şi până la finele anului 2017, acţiunile promovate în această perioadă sunt prematur formulate, dreptul nefiind actual.”

Nu se va retine nici sustinerea conform careia dreptul la plata ajutoarelor prevazute de art. 20 alin. 1 si 2, sectiunea a 3-a din Legea 284/2010 ar fi devenit actual, intrucat nu exista niciun act normativ care sa prevada o astfel de solutie, mai mult, prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 5/2018, in solutionarea unui recurs in interesul legii, s-a statuat ca acţiunile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere formulate în temeiul art. 20 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010 introduse în perioada de suspendare a exerciţiului dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii sunt prematur formulate.

Fata de cele de mai sus, instanta va admite exceptia prematuritatii introducerii cererii, invocata de paratul INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ SOMEŞ AL JUDETULUI SATU MARE si va respinge ca prematur introdusa cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii A, B, C, D, E, F, G, H, impotriva paratului INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ SOMEŞ AL JUDETULUI SATU MARE.

Domenii speta

Spete similare