Opoziţie somaţie europeană de plată

Prin acţiunea înregistrată la instanţă sub dosar nr.de mai sus, reclamanta SC A SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să fie obligată pârâta la plata sumei de 278.935,69 euro, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta arată că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1, încheiat între părţi în data de ZZ.LL.2014, societatea a vândut pârâtei B în intervalul ZZ.LL.2014-ZZ.LL.2016, marfa în valoare totală de 6.444.276,54 eur. Marfa era vândută pârâtei B în sortimentele şi cantităţile indicate de către pârâtă, pe teritoriul României, la sediul SC A SRL, astfel cum reiese contractul încheiat si din înscrisurile ataşate. Sarcina încărcării mărfii, costurile de transport şi livrare erau în sarcina pârâtei B.

Arată reclamanta faptul că, deşi contractul nu prevede expres aceasta, obiectul contractului cuprinde ca o componentă nu numai vânzarea efectivă de mărfuri comercializate de către societate ci si oferirea de către societate în beneficiul pârâtei B a unui spaţiu în vederea prelucrării prin proprii angajaţi de produse finite: ..., ..., etc. Din acest motiv, unele facturi reflectă sub forma de prestări servicii salariile personalului (angajaţii societăţii), contravaloarea utilităţilor sau a altor bunuri achiziţionate de către societate la solicitarea pârâtei.

Învederează că în baza contractului mai sus-menţionat, pârâta a achitat suma de 6.165.340,85 eur, sumele de bani facturate fiind achitate în termenul de 14 zile, contractual stabilit. Contrar clauzele contractuale potrivit cărora, contractul nu putea fi denunţat unilateral, încetarea acestuia putând opera doar prin acordul părţilor, pârâta B nu a mai plasat nicio comandă de mărfuri, denunţând implicit contractul încheiat între părţi.

Faţă de această împrejurare, reclamanta arată că i-a solicitat pârâtei B plata sumelor de bani restante în suma de 278.935,69 eur. În acest sens, i-a retrimis facturile neachitate pe de o parte, iar pe de altă parte, a notificat-o să achite în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii notificării (ZZ.LL.2016), suma rămasă de achitat în valoare de 278.935,69 eur.

Întrucât termenul de plata acordat pârâtei a expirat, iar refuzul la plată este nejustificat, reclamanta arată că a procedat la promovarea prezentei acţiuni.

În drept, invocă art. 1.516, 1.170, 1.270, 1.272 Cod civil, art.194 Cod de procedură civilă.

Pârâta B, prin întâmpinarea formulată (filele 181-184), solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare pârâta arată că între ea şi societatea reclamantă, au existat relaţii contractuale încă din cursul anului 2009, relaţii concretizate prin încheierea mai multor contracte în mod succesiv, ultimul contract având nr.1  fiind încheiat la data de ZZ.LL.2014. În baza acestei relaţii, societatea reclamanta s-a obligat să-i livreze ...... şi produse finite din ......., produse care trebuiau să urmeze un proces tehnologic specific certificării .../...

Precizează pârâta că pentru asigurarea acestui proces tehnologic, a predat reclamantei o serie de utilaje, ustensile, accesorii precum şi materiale, atât necesare ambalării cât şi producţiei, manipulării, depozitarii, etc., în vederea folosirii acestora strict în procesul de producţie aferent livrărilor către ea, astfel cum reiese din ultima listă de inventar ataşată prezentei întâmpinări, valoarea acestor bunuri fiind în cuantum de 97.534,84 EURO şi 2.013,26 LEI.

Cantităţile de marfa ce trebuiau livrate erau de ordinul zecilor de mii de UM/luna acesta fiind şi raţionamentul pentru care, arată pârâta, a achiziţionat şi pus la dispoziţia reclamantei utilajele şi echipamentele la care a făcut referire anterior.

Învederează pârâta că începând cu anul 2015, cantităţile de produse ce i-au fost livrate au început să scadă treptat, deşi avea nevoie de cantităţi mult mai mari, astfel cum rezultă din livrările anterioare acelei perioade. Concomitent, au început să apară probleme legate de calitatea produselor furnizate. Astfel, în unele produse se regăseau ....(ex.prod....), resturi ... rezultate în urma unui proces de ... necorespunzător. Totodată procesul de ...(ambalarea produselor), nu era efectuat corespunzător rezultând sigilarea imperfectă a ambalajului. De asemenea, produsele ambalate ..., prezentau ... în interiorul ambalajului. Au fost depistate în interiorul produselor livrate, inclusiv corpuri străine, sens în care, a solicitat implementarea în linia de producţie a unui detector de metal, cerere care însă a rămas fără niciun rezultat. Nu în ultimul rând, arată pârâta, printre cele mai stringente probleme au fost cele legate de igiena şi securitatea sanitară a procesului de producţie, fiind depistate produse livrate de către societatea reclamantă,  ... sau care prezentau urme de .... Menţionează că toate aceste probleme semnalate iniţial de către clienţii ei, i-a adus la cunoştinţă reclamantei inclusiv prin ultima adresă din data de ZZ.LL.2016, adresă care însă nu a fost urmată de niciun răspuns sau de vreo măsură de remediere din partea reclamantei. Mai arată pârâta că produsele erau livrate în mare parte pe piaţa ..., către clienţii ei, sub marca C ce-i aparţine, marcă care astfel a fost grav afectată sub aspectul imaginii, mulţi clienţi ai acestei mărci refuzând să mai preia produse etichetate sub această marcă. De asemenea, trebuie precizat că produsele erau ambalate în .... reclamantei direct sub marca C urmând a-i fii ulterior astfel livrate, conform înţelegerii.

Un aspect important ce trebuie menţionat, arată pârâta, vizează faptul că produsele ce îi erau livrate trebuiau să fie verificate şi certificate ..., certificare ce avea în vedere întregul proces .... raportat la cantităţi de mărfuri şi care reflectă că produsele ... şi procesate printr-un procedeu specific acestei certificări. Verificarea şi certificarea era efectuată periodic de către o societate din D, atestată în acest sens, costurile verificării şi certificării fiind raportate inclusiv la cantităţile de marfă procesate într-un anumit interval de timp, costuri pe care le suporta în integralitate. Astfel, arată că ultima verificare şi certificare ... a fost efectuată în luna ianuarie, costurile acesteia în cuantum de 37.514,26 EURO, fiind suportate de către ea conform facturii ataşate prezentei întâmpinări.

Menţionează pârâta faptul că, într-adevăr, şi-a asumat costuri cu materiale şi salarizarea personalului care lucra exclusiv pentru producţia ce urma să-i fie livrată, însă aşa cum rezultă şi din dispoziţiile contractuale respectiv art.6 şi 7, aceste costuri se raportează strict la cantitatea de mărfuri ce-i era destinată. În acest sens, arată că orice costuri trebuiau să fie anterior aprobate de către ea şi ulterior dovedite de către reclamantă prin înscrisuri care să justifice cuantumul acestora raportat la producţia ce-i era destinată, simpla inserare a unor costuri în cadrul unor facturi de servicii solicitate prin cererea de chemare în judecată nefiind apte să justifice obligarea ei la plata acestora în condiţiile în care nu s-a dovedit că acele costuri au fost efectuate strict în beneficiul său şi nu pentru alte procese de producţie ce nu-i erau destinate.

Precizează pârâta faptul că afirmaţiile reclamantei cum că a încetat să mai comande produse în baza contractului este total nefondată şi nedovedită, în condiţiile în care, chiar reclamanta recunoaşte în cadrul acţiunii că, în virtutea contractului a comandat şi a plătit marfa în valoare de peste 6 milioane de EURO, rezultând cu evidenţă că, raportat la cuantumul şi frecvenţa livrărilor de marfă avea în permanenţă nevoie de produse din ....... Arată pârâta că un element deosebit de important, ce trebuie avut în vedere, vizează faptul că, ar fi lipsit de raţionament, ca să achite costurile de certificare ... aferente, costuri care s-au ridicat la suma de 37.514,26 EURO doar în cursul lunii ianuarie 2016 şi să nu mai solicite respectiva marfă. Mai mult, reclamanta cu încălcarea prevederilor contractuale a refuzat să mai livreze marfa, solicitând plata în avans a mărfurilor, deşi conform contractului agreat de către părţi, termenul de plată era de 14 zile. În acest sens, pârâta depune factura proformă nr. 2/ZZ.LL.2016, factura prin care i s-a solicitat plata în avans a unor cantităţi de produse din ....., care de altfel nici nu i-au mai fost livrate ulterior, cantităţi de produse pentru care, aşa cum a arătat, a suportat costuri de certificare .... Raportat la acest aspect, apare şi cu mai mare evidenta faptul că, solicitarea reclamantei de plată a unor cheltuieli şi servicii de producţie este nejustificată.

În realitate, arată pârâta, contrar susţinerilor reclamantei, aceasta în ultima perioadă, a început să comunice telefonic cantităţile de marfă pe care este capabilă să le livreze, cantităţi mult sub necesităţile ei. În acest sens arată că deşi reclamanta avea pe stoc marfa ... şi certificată în sistem ..., nu a înţeles să-i livreze deşi costurile certificării erau achitate iar producţia fusese realizată cu utilajele şi echipamentele puse la dispoziţie tot de către aceasta. În schimb, arată că reclamanta a început să facă livrări către terţe persoane din marfa ce îi era destinată ei, comercializarea către terţi fiind făcută fără acordul ei, inclusiv sub marca C ce-i aparţine. Faptul că, a atenţionat şi solicitat remedierea deficientelor calitative ale produselor nu trebuia să conducă reclamanta sub nicio formă la ideea unei denunţări a contractului, fiind dreptul ei, arată pârâta, ca produsele să prezinte o calitate adecvată şi obligaţia corelativă a reclamantei să efectueze demersurile necesare în vederea asigurării calităţii produselor livrate.

Menţionează pârâta că a ales să descrie în mod concret starea de fapt reală şi completă precum şi modul în care relaţiile între cele două societăţi s-au desfăşurat, pentru a se putea decela cu uşurinţă, raţionamentul pentru care se impune respingerea acţiunii reclamantei.

Raportat la toate aceste aspecte, pârâta înţelege să invoce în temeiul art.1556 C.civ., excepţia de neexecutare a contractului, în sensul că obligaţia reclamantei de a livra produse conforme din punct de vedere calitativ nefiind îndeplinită ca atare nu poate subzista obligaţia ei de a achita mărfuri care nu corespundeau calitativ.

În ceea ce priveşte facturile emise de către reclamanta, reprezentând prestări servicii şi contravaloare achiziţii bunuri, pârâta solicită a se avea în vedere că, acestea au fost emise în mod nejustificat şi ca atare nu datora aceste sume, în condiţiile în care valorile facturate se referă la prestări de servicii respectiv achiziţionarea de echipamente, fără a exista dovezi că acele servicii ori achiziţii de bunuri au fost făcute strict în beneficiul ei, cu toate că dispoziţiile contractuale prevăd dovedirea unor asemenea cheltuieli cu înscrisuri justificative. Arată că la locul de abatorizare, exista un reprezentant al ei, care împreună cu reprezentanţii reclamantei, trebuia să facă recepţia oricăror bunuri, ustensile sau materiale ce urmau să fie folosite în procesul de producţie în ceea ce priveşte strict marfa ce urma să-i fie livrată, precum şi să se întocmească situaţii cu privire la cheltuielile salariale aferente cantităţilor de marfă procesate în beneficiul ei. În acest sens pârâta solicită a se observa faptul că în ultima perioadă a relaţiilor, mai precis la perioada de referinţă la care face trimitere reclamanta, aceasta nu a mai înţeles să respecte dispoziţiile contractuale şi uzanţele dintre părţi în sensul întocmirii unei evidente comune atât a materialelor achiziţionate pentru procesul de producţie aferent ei precum şi cu privire la celelalte cheltuieli efectuate în acest sens. Astfel reclamanta s-a limitat în a emite facturi de prestări servicii şi achiziţii materiale fără a prezenta documente justificative, a necesităţii efectuării acelor achiziţii şi cheltuieli de producţie aferent produselor ce-i erau destinate. De altfel reprezentantului ei, arată pârâta, nu i s-a mai permis verificarea stocurilor de materiale invocate de către reclamantă, cu toate că în mod normal reprezentantul ei trebuia împreună cu reprezentanţii reclamantei să certifice prin bonuri de transfer, orice material sau echipament achiziţionat în interesul producţiei pentru aceasta. Mai mult, pârâta arată că orice achiziţii trebuiau să fie realizate doar cu acordul prealabil al ei, acord care nu i-a fost cerut şi nici dat în ceea ce priveşte achiziţiile de materiale invocate de către reclamantă. Cu alte cuvinte, reclamanta invoca achiziţia de materiale şi echipamente precum şi asumarea de cheltuieli cu ocazia procesării, fără însă a fi informată anterior cu privire la aceste aspecte, fără a avea acordul ei şi fără a permite reprezentantului acesteia verificarea realităţii efectuării acestor cheltuieli în interesul ei. Arată că prin această conduită reclamanta a încercat să îşi acopere cheltuieli realizate în procesul de producţie, destinat altor clienţi ai acesteia lucru pe care nu îl poate accepta.

În sensul celor arătate mai sus pârâta învederează că, reclamanta solicită obligarea ei şi la plata contravalorii facturii seria ... nr.3/ZZ.LL.2016 în cuantum de 5.728,68 Euro factură ce reprezintă achiziţia de ambalaje C, indicându-se şi dimensiunile acestor ambalaje. Menţionează că reclamanta nu i-a solicitat acordul în vederea achiziţionării acestor ambalaje. Acordul ei era imperios necesar, cu atât mai mult cu cât dimensiunea ambalajelor comandate de către reclamantă, nu corespundea cerinţelor, fiind diferită faţă de cea a ambalajelor în care le era livrată marfă. Ca atare, nu înţelege motivul pentru care reclamanta solicită obligarea sa la contravaloarea acestor ambalaje în condiţiile în care pe de o parte, nici nu şi-a dat acordul cu privire la acea achiziţie iar pe de altă parte nici nu puteau fi folosite respectivele ambalaje, necorespunzând din punct de vedere al dimensiunilor. De altfel, arată că nici în momentul de faţă nu cunoaşte unde se afla acele ambalaje şi nici în ce scop au fost folosite acestea, inventarierea şi transferul lor nerealizându-se nici până în prezent.

Faptul că orice achiziţie de bunuri, materiale şi echipamente trebuia efectuate doar cu acordul ei, arată pârâta, rezultă inclusiv din acţiunea depusă de către reclamanta care arată că «unele facturi reflectă sub forma de prestări servicii salariile personalului, contravaloarea utilităţilor sau altor bunuri achiziţionate de societatea noastră, la cererea pârâtului».

Arată pârâta faptul că reclamanta nu a făcut nicio dovadă că respectivele cheltuieli şi achiziţii au fost făcute ca urmare a unei solicitări şi asumări din partea societăţii. Reclamanta nu a făcut aceasta dovada din simplul motiv că nu a existat nicio solicitare şi acord din partea ei, arată pârâta, cu privire la cheltuieli şi achiziţii de bunuri astfel cum, acestea sunt invocate în cadrul acţiunii, raportat la facturile pe care reclamanta susţine că ar reprezenta respectivele cheltuieli şi contravaloarea respectivelor achiziţii.

Solicită pârâta ca instanţa să analizeze conduita reclamantei care în susţinerea acţiunii, invoca o serie de facturi depuse în cadrul cererii de somaţie de plată europeană într-un cuantum total de 278.935,69 Euro, iar în înscrisul denumit «Situaţia facturilor emise în perioada ZZ.LL.2016-ZZ.LL.2016«depus de către reclamantă în susţinerea acţiunii, rezultă că se invocă şi alte facturi care iniţial nu au fost menţionate. Faţă de acest aspect, pârâta consideră că se impune ca reclamanta să precizeze în mod clar şi explicit care sunt facturile pe care înţelege să le invoce în cadrul prezentei acţiuni.

De asemenea, pârâta arată că trebuie observat faptul că reclamanta în ZZ.LL.2016, îi transmite în nume propriu o notificare de plată prin care solicită plata sumei de 278.935,69 Euro, iar ulterior prin intermediul unei societăţi de recuperare(E) transmite o nouă solicitare de plată de această dată pentru suma de 276.281,57 Euro, pentru ca ulterior prin acţiunea depusă să solicite suma de 278.935,69 Euro. Menţionează pârâta că prin intermediul unei alte societăţi de administrare a creanţelor (... ... ...), a arătat că înţelege să conteste sumele invocate ca şi datorie, astfel cum reiese din conţinutul adresei din ZZ.LL.2016 transmisă către E şi pe care de asemenea o ataşează.

Precizează pârâta că acest aspect este relevant prin prisma faptului că în cuprinsul acţiunii reclamanta nu înţelege să facă referire la niciun element concret, mulţumindu-se să facă doar o scurtă prezentare a unei stări de fapt eronate de altfel, făcând doar o trimitere la înscrisurile depuse odată cu cererea de somaţie de plată europeană. Faţă de această împrejurare, pârâta consideră că cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.194 lit.c şi d C.proc.civ.

În analiza temeiniciei cererii reclamantei, pârâta solicită a se avea în vedere că, aceasta a înţeles să invoce inclusiv facturi de storno respectiv cu valoare negativă, pe care într-un mod cu totul de neînţeles le însumează la calculul pretinsei valori a creanţei.

Pentru toate aceste motive, pârâta solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta SC A SRL.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâta B solicită respingerea acţiunii, având în vedere atât apărările invocate cu ocazia depunerii întâmpinării, precum şi motivele susţinute prin prezentele concluzii.

Precizează pârâta arată că, aşa cum a arătat şi prin întâmpinarea depusă, între ea şi societatea reclamantă, au existat relaţii contractuale încă din cursul anului 2009, relaţii concretizate prin încheierea mai multor contracte în mod succesiv, ultimul contract având nr.1 fiind încheiat la data de ZZ.LL.2014. În baza acestei relaţii, societatea reclamantă s-a obligat să-i livreze .... şi produse finite ...., produse care trebuiau să urmeze un proces tehnologic specific certificării ....

Astfel cum rezultă şi din probele administrate în cauză, pârâta arată că a suportat costuri atât de producţie cât şi de certificare ..., costuri care s-au imputat asupra unor cantităţi mari de mărfuri, cantităţi de marfa care i-au fost livrate doar parţial. Astfel din înscrisurile depuse inclusiv la dispoziţia expertului, rezultă că au rămas stocuri de produse ce au fost vândute de către reclamantă către terţe persoane cu toate că ea a fost cea care a suportat toate costurile conexe, în producţia mărfurilor fiind utilizate în mod exclusiv utilajele şi echipamentele care au fost puse la dispoziţia reclamantei şi care şi în prezent se găsesc în custodia acesteia refuzându-se restituirea lor. Mai mult, aşa cum a mai arătat, mărfurile prezentau, deficienţe majore atât din punct de vedere calitativ, astfel cum de altfel reiese din corespondenta depusă la dosar, respectiv din răspunsul la interogatoriu depus de către reclamantă.

Precizează pârâta că pentru asigurarea acestui proces tehnologic, a predat reclamantei o serie de utilaje, ustensile, accesorii precum şi materiale, atât necesare ambalării cât şi producţiei, manipulării, depozitarii, etc., în vederea folosirii acestora strict în procesul de producţie aferent livrărilor către aceasta, astfel cum reiese din ultima listă de inventar ataşată prezentei întâmpinări, valoarea acestor bunuri fiind în cuantum de 97.534,84 EURO şi 2.013,26 LEI. Cantităţile de marfa ce trebuiau livrate erau de ordinul zecilor de mii de UM/luna acesta fiind şi raţionamentul pentru care a achiziţionat şi pus la dispoziţia reclamantei utilajele şi echipamentele la care a făcut referire mai sus.

Începând cu anul 2015, cantităţile de produse ce i-au fost livrate au început să scadă treptat, deşi avea nevoie de cantităţi mult mai mari, astfel cum rezultă din livrările anterioare acelei perioade. Concomitent, au început să apară probleme legate de calitatea produselor furniza6te. Într-adevăr, arată pârâta, şi-a asumat costuri cu materiale şi salarizarea personalului care lucra exclusiv pentru producţia ce urma să-i fie livrată, însă aşa cum rezultă şi din dispoziţiile contractuale respectiv art.6 şi 7, aceste costuri se raportează strict la cantitatea de mărfuri ce-i era destinată. În acest sens, orice costuri trebuiau să fie anterior aprobate de către ea şi ulterior dovedite de către reclamantă prin înscrisuri care să justifice cuantumul acestora raportat la producţia ce-i era destinată, simpla inserare a unor costuri în cadrul unor facturi de servicii solicitate prin cererea de chemare în judecată nefiind apte să justifice obligarea ei la plata acestora în condiţiile în care nu s-a dovedit că acele costuri au fost efectuate strict în beneficiul său şi nu pentru alte procese de producţie ce nu-i erau destinate.

Raportat la toate aceste aspecte, aşa cum a arătat şi în întâmpinare, înţelege să invoce în temeiul art.1556 C.civ., excepţia de neexecutare a contractului, în sensul că obligaţia reclamantei de a livra produse conforme din punct de vedere calitativ nefiind îndeplinită ca atare nu poate subzista obligaţia ei de a achita mărfuri care nu corespundeau calitativ.

În ceea ce priveşte facturile emise de către reclamantă, reprezentând prestări servicii şi contravaloare achiziţii bunuri, pârâta solicită a se avea în vedere că, acestea au fost emise în mod nejustificat şi ca atare nu datora aceste sume, în condiţiile în care valorile facturate se referă la prestări de servicii respectiv achiziţionarea de echipamente, fără a exista dovezi că acele servicii ori achiziţii de bunuri au fost făcute strict în beneficiul ei, cu toate că dispoziţiile contractuale prevăd dovedirea unor asemenea cheltuieli cu înscrisuri justificative. În acest sens trebuie observat că, în ultima perioadă a relaţiilor, mai precis la perioada de referinţă la care face trimitere reclamanta, aceasta nu a mai înţeles să respecte dispoziţiile contractuale şi uzanţele dintre părţi în sensul întocmirii unei evidente comune atât a materialelor achiziţionate pentru procesul de producţie aferent precum şi cu privire la celelalte cheltuieli efectuate în acest sens. Astfel reclamanta s-a limitat în a emite facturi de prestări servicii şi achiziţii materiale fără a prezenta documente justificative, a necesităţii efectuării acelor achiziţii şi cheltuieli de producţie aferent produselor ce-i erau destinate.

De altfel reprezentantului ei, arată pârâta, nu i s-a mai permis verificarea stocurilor de materiale invocate de către reclamantă, cu toate că în mod normal reprezentantul subscrisei trebuia împreuna cu reprezentanţii reclamantei să certifice prin bonuri de transfer, orice material sau echipament achiziţionat în interesul producţiei pentru ea. Mai mult, orice achiziţii trebuiau să fie realizate doar cu acordul prealabil al ei, acord care nu i-a fost cerut şi nici dat în ceea ce priveşte achiziţiile de materiale invocate de către reclamantă. Cu alte cuvinte, reclamanta invocă achiziţia de materiale şi echipamente precum şi asumarea de cheltuieli cu ocazia procesării, fără însă a fi informată anterior cu privire la aceste aspecte, fără a avea acordul ei şi fără a permite reprezentantului ei verificarea realităţii efectuării acestor cheltuieli în interesul acesteia. Prin această conduita reclamanta a încercat să-şi acopere cheltuieli realizate în procesul de producţie, destinat altor clienţi ai acesteia lucru pe care nu îl poate pârâta accepta.

În sensul celor arătate mai sus pârâta învederează că, reclamanta solicita obligarea ei şi la plata contravalorii facturii seria ... nr.3/ZZ.LL.2016 în cuantum de 5.728,68 Euro factură ce reprezintă achiziţia de ambalaje C, indicându-se şi dimensiunile acestor ambalaje. Menţionează că reclamanta nu i-a solicitat acordul în vederea achiziţionării acestor ambalaje. Acordul era imperios necesar, cu atât mai mult cu cât dimensiunea ambalajelor comandate de către reclamantă, nu corespundea cerinţelor, fiind diferită faţă de cea a ambalajelor în care îi era livrată marfa. Ca atare, pârâta nu înţelege motivul pentru care reclamanta solicită obligarea sa la contravaloarea acestor ambalaje în condiţiile în care pe de o parte, nici nu i-a dat acordul cu privire la acea achiziţie iar pe de altă parte nici nu puteau fi folosite respectivele ambalaje, necorespunzând din punct de vedere al dimensiunilor.

Faptul că orice achiziţie de bunuri, materiale şi echipamente trebuia efectuate doar cu acordul ei, arată pârâta, rezultă inclusiv din acţiunea depusă de către reclamantă, care arată că «unele facturi reflectă sub forma de prestări servicii salariile personalului, contravaloarea utilităţilor sau altor bunuri achiziţionate de societatea noastră, la cererea pârâtului».

Astfel, pârâta arată că reclamanta nu a făcut nicio dovadă că respectivele cheltuieli şi achiziţii au fost făcute ca urmare a unei solicitări şi asumări din partea societăţii. Reclamanta nu a făcut aceasta dovada din simplul motiv că nu a existat nicio solicitare şi acord din partea ei cu privire la cheltuieli şi achiziţii de bunuri astfel cum, acestea sunt invocate în cadrul acţiunii, raportat la facturile pe care reclamanta susţine că ar reprezenta respectivele cheltuieli şi contravaloarea respectivelor achiziţii.

Având în vedere cele mai sus arătate, pârâta solicită a se avea în vedere şi aceste concluzii.

Instanţa analizând actele şi lucrările dosarului reţine în fapt următoarele :

Reclamanta îşi susţine pretenţii în baza contractului de vânzare – cumpărare încheiat între ea şi pârâtă nr. 1/ZZ.LL.2014  având ca obiect vânzarea de către SC  A SRL şi cumpărarea  de către pârâta marfă, respectiv produse derivate din ... .

În baza contractului mai sus menţionat, pârâta a achitat suma de 6.165.340,85 euro, rămânând un rest de plată de 278.935,69 euro, sumă cu privire la care pârâta a fost notificată. (fila 14 dosar nr. .../.../2016 .

Potrivit contractului, la data preluării bunurilor, proprietatea asupra bunurilor şi riscul în ceea ce le priveşte sunt transferate de la vânzător la cumpărător, respectiv pârâta din cauză.

Pârâta nu contestă existenţa relaţiilor comerciale dintre părţi, invocând în apărare o executare necorespunzătoare a contratului de către reclamantă, respectiv  probleme legate de calitatea mărfii livrate, dar aceste afirmaţii nu sunt susţinute de nicio probă.

Instanţa reţine că între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat contractul nr. 1/ZZ.LL.2017 având ca obiect, potrivit art.1 din contract  cumpărarea de către pârâta a produselor derivate din ... .

Potrivit clauzelor acestui contract, vânzătorul se obligă să predea şi cumpărătorul se obligă să preia bunurile în condiţiile de livrare prevăzute în contract.

Potrivit art. 10 Cantitatea şi calitatea bunurilor în momentul recepţiei va fi verificată de un reprezentant din partea cumpărătorului .

Potrivit art. 12 La data preluării bunurilor, proprietatea asupra bunurilor şi riscul în ceea ce le priveşte sunt transferate de la vânzător la cumpărător.

Prin prisma dispoziţiilor contractului încheiat între părţi, instanţa reţine ca neîntemeiată apărarea pârâtei vis-a vis de o executare necorespunzătoare a obligaţiei ce îi revenea reclamantei, în calitate de vânzător, în condiţiile în care nu există niciun act care reprezentantul pârâtei, în momentul recepţiei să  fi consemnat că a primit bunuri deteriorate lipsă sau de calitate inferioară.

Vânzarea este un contract sinalagmatic ce dă naştere la obligaţii reciproce şi interdependente, fiecare avându-şi cauza imediată în cealaltă: transferul proprietăţii îşi are cauza în plata preţului, iar plata preţului îşi are cauza imediată (cauza obligaţiei) în transferul proprietăţii. În acelaşi timp, fiecare parte contractantă este creditor şi debitor: cumpărătorul creditor, iar vânzătorul debitor al predării lucrului vândut  şi al obligaţiilor de garanţie (pentru vicii ascunse şi evicţiune), vânzătorul creditor, iar cumpărătorul debitor al obligaţiei de plată a preţului şi de preluare a lucrului vândut.

În cauza dedusă judecăţii, reclamanta a făcut dovada  predării bunurilor, fapt, de altfel necontestat de către pârâtă, moment în care se naşte în sarcina pârâtei, în calitate de cumpărător, obligaţia de plăti preţul, în condiţiile în are aceasta nu a făcut  dovada unei executări necorespunzătoare, şi, potrivit clauzelor contractului, din momentul predării bunurilor, riscul i-a  fost transferat.

Analizând cuantumul pretenţiilor formulate de către reclamantă, instanţa reţine că au fost dovedite în cauză prin expertiza contabilă, prin care se concluzionează că, în urma analizării documentelor contabile, reclamanta ar avea de încasat, o sumă de 175.710,13 euro, ca urmare a faptului că reclamata a încasat suma de 450.000 RON , echivalentul a 101.155 euro, de la firma de asigurare. Ca urmare a încasării acestei sume, reclamanta şi-a micşorat pretenţiile.

Pentru cele ce preced, analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa va admite acţiunea formulată şi precizată de reclamantă; în consecinţă va obligă pârâta să achite reclamantei A SRL suma de 175.710,13 euro (la cursul valutar de la data plăţii), cu titlu de pretenţii.

În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ. va obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 15.068,90 cu titlul de cheltuieli de judecată, din care suma de 8068,90 lei, onorariu expert, iar suma de 7000 lei, onorariu avocat, sume dovedite prin înscrisurile de la dosar.

Domenii speta

Spete similare