Respingerea plângerii pentru contestarea parțială a procesul verbal de contravenție în privința netemeiniciei acestuia faţă de contravenţia prev. de art.102 alin.3 lit. a) din oug 195/2002

Cuprins pe materii: contravenții  – plângere contravențională

Respingerea plângerii pentru contestarea parțială a  procesul verbal de contravenție  în privința netemeiniciei acestuia faţă de contravenţia prev. de art.102 alin.3 lit. a) din OUG 195/2002, nefiind probat contrariul faptelor reținute de organul constatator

Reţine instanţa cu titlu preliminar, faptul că petentul, deşi solicită anularea în totalitate a procesului verbal,  înţelege să contestate procesul verbal doar parțial, în privinţa netemeiniciei acestuia faţă de contravenţia prev. de art.102 alin.3 lit. a) din OUG 195/2002, urmând a analiza procesul verbal doar sub acest aspect.

Instanţa reţine că potrivit art.102 alin.3 lit. a) din OUG 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile fapta conducătorului unui autovehicul de a conduce sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie infracţiune.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că procesul-verbal de constare şi sancţionare a contravenţiei este susţinut de o probă ştiinţifică, respectiv testarea petentului cu aparatul etilotest, în urma căreia  a rezultat o concentraţie de 0,11mg/l alcool pur în aerul expirat, aşa după cum rezultă din rezultatul aparatului Drager seria DRAGER ARZE  nr. 0439, poziţia 202 (f.29).Potrivit 88 alin. 3 şi 4 din OUG 195/2002, „ Stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat sau testarea preliminară a prezenţei în organism a unor substanţe psihoactive se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate.

Stabilirea concentraţiei de alcool în aerul expirat se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.”

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa reţine că pentru a se reţine contravenţia prev. de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 nu este necesară testarea cu etilometrul ( mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic care stabileşte concentraţia de alcool în aerul expirat)  întrucât textul legal nu condiţionează caracterul contravenţional al faptei de o anumită valoare a concentraţiei de alcool, ci doar de prezenţa alcoolului în aerul expirat, care se poate realiza cu alcooltestul. Or, în condiţiile date, instanţa reţine că în cauză, petentul a fost testat cu un etilotest calibrat, potrivit buletinului de calibrare ( f. 26).

Instanţa a apreciat astfel şi faţă de dispoziţiile art. 2 din NML 012-05 care prevăd că etilotestul este un mijloc de detecţie care semnalează prezenta etanolului in aerul alveolar expirat; in cazul in care furnizează informaţii de măsurare, acestea nu sunt considerate suficient de exacte, astfel încât sa asigure garanţiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool.

Simplele afirmaţii ale petentului în sensul că nu a consumat alcool cu mai bine de 8 ore înainte de a urca la volan,  nesusținute de nici o probă, nu pot răsturna prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal contestat, aceste susţineri fiind şi lipsite de relevanţă, în condiţiile în care, acesta, conform rezultatului alcooltest, avea la momentul depistării în trafic o alcoolemie de 0,11mg/l alcool pur în aerul expirat.

Mai mult, acesta ar fi avut posibilitatea, la momentul depistării în trafic, să solicite recoltarea de probe biologice pentru a-şi dovedi susţinerile, însă acesta a declarat, aspect consemnat în procesul verbal, că a băut şampanie şi că nu doreşte recoltarea de probe biologice, semnând procesul verbal.

În opinia instanţei apar ca neverosimile susținerile petentului, atât cu privire la momentul consumării de alcool, după cum apar neverosimile şi susținerile potrivit cărora este vorba de o eroare a alcooltestului.

Instanţa apreciază ca fiind neverosimile şi totodată nedovedite susținerile petentului în sensul că ar fi condus la data opririi în trafic, motivat de faptul că fetiței acestuia îi era rău şi avea nevoie de medicamente de la o farmacie din Tecuci. 

În cauză, din analiza întregului material probator administrat, instanţa reţine că petentul nu a reuşit să formeze convingerea instanţei în sensul că situaţia de fapt ar fi alta decât cea reţinută în procesul verbal, nefiind probat contrariul acestei situaţii.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, potrivit art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptelor săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care au fost săvârşite, de modul si de mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

În raport de aceste criterii de individualizare, instanţa apreciază că sancţiunile aplicate de agentul constatator sunt individualizate în mod corect,  iar scopul sancţiunii contravenţionale nu poate fi atins decât prin executarea amenzii contravenţionale si a sancţiunii complementare.

Având in vedere faptul că fapta de a conduce sub influenţa băuturilor alcoolice este o faptă de pericol, raţiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulaţie, iar limitele ridicate ale amenzii contravenţionale (între 9 şi 20 de puncte amendă), denotă un pericol social ridicat, instanţa apreciază că nu se justifică înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertismentul.

Suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile intervine de drept odată cu săvârşirea faptei de către petent, iar faţă de pericolul social al faptei,  înlăturarea acesteia apare ca nefiind oportună.

Aşadar, faţă de toate motivele de fapt şi de drept mai sus menţionate, instanţa va respinge plângerea contravenţională ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare