Încălcarea Hotărârii Consiliului Local privind regimul cimitirelor la data emiterii actului de concesiune contestat.

Încălcarea  Hotărârii Consiliului Local privind  regimul  cimitirelor la data  emiterii actului de  concesiune  contestat.

Conflict de  efecte  juridice, conflict generat de  emiterea  nelegală a unui cat  de  concesiune.

Solicitarea  în  instanță  a  anulării primului acte  de  concesiune și nicidecum  emiterea  unui  alt  act  de  concesiune  în favoarea  persoanelor îndreptățite.

Art.41  din  Hotărârea  Consiliului Local  permite  transmiterea dreptului de concesiune,  prin  acte  între vii,  doar  între rude și numai prin act  autentic, și  art.42  din  Hotărârea Consiliului Local  potrivit căruia locurile de  veci nu pot fi înstrăinate prin acte  între vii,  cu excepția situației  prevăzută de  art. 40 din  Hotărârea  Consiliului  Local.

În cauză nu se  poate reține  că operează excepția  prevăzută  de  art.40  din Hotărârea  Consiliului Local  nr.364/2013  pentru  simplu  motiv  că  la  data de 27.02.2015 titularul  succesiunii  era  o persoană în  viață.

Secția de  contencios administrativ  și fiscal - Decizia  nr. 1953/27 martie 2018

Prin sentinţa nr. 709/2017 pronunţată de Tribunalul Dolj - Secția de contencios administrativ și fiscal  în dosarul nr…/63/2016 s-a respins acţiunea formulată de reclamanta D.M.  în contradictoriu cu pârâţii P.C. şi N.  şi Regia Autonoma de Administrare a Domeniului Public şi a Fondului Locativ C.

Reclamanta  D.M.  a declarat recurs în dosarul nr…/63/2016 al Tribunalului Dolj împotriva încheierii de şedinţa din 17 octombrie 2016, a încheierii de amânare iniţiala a pronunţării din 30 ianuarie 2017 - parte integranta a sentinţei nr.709  pronunțată în 13 februarie 2017, precum și împotriva  sentinței  nr.709/2017.

În motivarea recursului solicită admiterea recursului împotriva încheierilor și a sentinței atacate , casarea încheierilor recurate și rejudecarea procesului în fond în temeiul art.498 alin.(l) NCPC, ori casarea încheierilor recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond competentă să se pronunțe asupra fondului cauzei.

Motivele de nelegalitate invocate de recurenta reclamantă  sunt: depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti  de către instanța de fond fiind incident motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 punct.4 Cod procedură civilă; precum și faptul că actele procedurale recurate nu cuprind motivele pe care se întemeiază și cuprind motive străine de natura cauzei, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.488  alin.l  pct.6 NCPC; actele procedurale recurate au fost date cu încălcarea și aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 NCPC.

Arată că actele procedurale recurate au fost pronunţate în dosarul nr…/63/2016 al Tribunalului Dolj, având ca obiect anulare act administrativ ca urmare a declinării dosarului nr…/215/2016 al Judecătoriei Craiova.

Arată că prin acţiunea înregistrata la Judecătoria Craiova la data de 20.01.2016 sub dosar nr…/215/2016 a solicitat în contradictoriu cu pârâții Regia Autonoma de Administrare a Domeniului Public şi a Fondului Locativ C.  şi  P.C. și P.N. anularea actului de concesiune nr. …/27.02.2015 și a Fisei de concesiune nr…/27.02.2015, întocmite de RAADPFL C.,  pe numele P.C. si P.N. În cererea de chemare in judecata arată că, parata RAADPFL C.  a întocmit la data de 27.02.2015, actele de concesiune pe numele P.C. si P.N., în condiţiile în care, actul de concesiune nr…/07.02.2007 și Fisa de concesiune nr…/08.02.2007, întocmite de RAADPFL C.  pe numele D.M., pe o durata de  25 ani (până  în anul 2032), sunt în vigoare, nu au fost atacate de nimeni cu acţiune în anulare, nefiind anulate de nici o instanţa de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, arată că anularea unui act administrativ emis de Administraţia publica locală, este atributul exclusiv al instanţei de judecată, iar dreptul său de folosinţa asupra locului de veci de doua morminte, din cimitirul S., parcela B rândul 5 platul 2, nu a încetat prin niciuna din situaţiile prevăzute de art.14 din Hotărârea nr…/27.06.2013 a Consiliului Local al Municipiului C. privind aprobarea Regulamentului privind funcţionarea cimitirelor sau de art.57 alin.(l) din O.U.G. nr.54/2006 privind Regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.

În motivarea recursului  împotriva încheierii de ședință de la 17 octombrie 2016 arată că instanţa de fond fără o motivare în fapt și în drept a respins cererea de înscriere în fals,precum și excepţia lipsei calității de reprezentant fără să le analizeze fiind date cu aplicarea greşita a  disp. art. 304-308 Cod procedură civilă.

Recurenta arată că prin încheierea de şedinţa publica de la 21 noiembrie 2016  instanţa de fond a amânat cauza la 09.01.2017 “pentru a se îndeplini procedura de citare cu pârâta RAADPFL ”, prin încheierea de şedinţă de la 09 ianuarie 2017 instanţa a amânat cauza la 30.01.2017 “'pentru a se reveni cu adresa către parata ”, iar prin încheierea de amânare iniţiala a pronunţării din ședința publica de la 30 ianuarie 2017 instanţa “a soluţionat” procesul, amânând pronunţarea peste două săptămâni.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.4  NCPC, arată că acest motiv de recurs se întemeiază pe conceptul de “exces de putere” ce derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat și vizează imixtiunea instanţei judecătoreşti, fie în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive, fie în domenii excluse puterii judecătoreşti.Instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti prin nerespectarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 alin. 1 din NCPC, art.l paragraful 1 din Convenţia pentru Drepturile si Libertăţile Omului, art.21 alin.(3) din Constituţia României; nerespectarea dispoziţiilor art.22 NCPC privind rolul judecătorului in aflarea adevărului; depăşirea investirii, prin reţineri făcute în considerente, asupra unor aspecte care exced obiectului cererii deduse judecaţii, referitoare la contractul de întreținere nr.1354/31.03.1998, încheiat între paraţii P.C., P.N. și defuncţii D.P., D.G., fără nici o legătură cu obiectul cauzei.

Mai arată că instanța de fond depășindu-si investirea, încălcând dreptul la un proces echitabil, nerespectând disp.art.22 NCPC privind rolul judecătorului în aflarea adevărului, a ignorat că la data de 22.03.1999 (la un an după încheierea contractului de întreținere), D.G.- titulara concesiunii asupra locului de veci de doua morminte din cimitirul S., parcela B rândul 5 locul 2, a reconcesionat locul de veci, pe 25 ani, conform chitanţei seria DJALA nr../22.03.1999 eliberata de RAADPFL C.

Prin contractul de întreținere nr…/31.03.1998, numiţii D.P. si D.G., i-au obligat pe numiţii P.C. și P. N., sa-i înmormânteze potrivit datinilor și obiceiurilor creştineşti.

Prin Decizia civila nr. 996/19.06.2006 a Tribunalului Dolj, la cererea paraţilor P.C. si P.N., împotriva voinţei creditorilor obligaţiei D.P. și D.G., obligaţia de înmormântare potrivit datinilor si obiceiurilor creştineşti a fost transformata in obligaţia de suportare a cheltuielilor de înmormântare potrivit datinilor si obiceiurilor creştineşti.

Creditorul D.P., decedat la data de 14.09.2006, a fost înmormântat de familie (soţie, fiu,nora) în locul de veci al cărui concesionar era soţia sa D.G.

Prin declaraţia data la RAADPFL C. la data de 07.02.2007, D.G., a cedat dreptul de concesiune asupra locului de veci, în favoarea sa, urmând sa o înmormânteze alături de soţul sau D.P. In baza declaraţiei din 07.02.2007, RAADPFL C.  a întocmit pe numele D.M., act de concesiune nr…/07.02.2007 și Fisa de concesiune nr…/08.02.2007, anulând Fisa de concesiune pe numele D.G.Ca moştenitori (legal si testamentari), reclamanta și soţul său D.V., deţine dreptul de proprietate asupra lucrărilor funerare ( cruce de marmura, placa, gard din fier forjat) existente pe locul de veci.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art.488 alin 1 pct.6 Cod procedură civilă.

Recurenta arată că actele procedurale recurate nu cuprind motivele de fapt și  de drept pe care se întemeiază, cuprind motive străine de natura cauzei deduse judecaţii, după cum urmează :

Cu privire la încheierea de ședinţa de la 17 octombrie 2016, reținerile de la fila 30 pag. 1 ultimul alineat si pag. 2 alin. 1, nu pot constitui motivare în fapt și în drept a respingerii cererii de înscriere în fals nr…/19.09.2016 și a excepţiei lipsei calității de reprezentant nr…/19.09.2016.

Cu privire la încheierea de amânare iniţială a pronunţării din ședinţa publica de la 30 ianuarie 2017, instanța de fond  a respins cererea de probatorii, iar aceste reţineri nu pot constitui motivare în fapt și în drept, întrucât probatoriile au fost solicitate în temeiul legii, prin cererea de chemare in judecata - fila … dosar nr…/215/2016, iar instanţa nu motivează în nici un fel, de ce nu sunt utile soluţionării cauzei

Arată că în temeiul art.394 alin.(l) NCPC privind închiderea dezbaterilor în fond, atunci când instanţa declara terminata cercetarea judecătoreasca, aceasta închide dezbaterile, si nu deschide dezbaterile.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art.488 alin.(l) pct.8 NCPC arată că actele procedurale recurate au fost date cu încălcarea și aplicarea greşită a normelor de drept material, după cum urmează:

a) încheierea de ședinţa publica de la 17 octombrie 2016 a fost data cu încălcarea și aplicarea greşită a art.6 NCPC, art.6 paragraful 1 din CEDO, art.21 alin.(3) din Constituția României privind Dreptul la un proces echitabil, art.22 NCPC privind Rolul judecătorului în aflarea adevărului, art. 255 NCPC privind admisibilitatea probelor, art.258 NCPC privind încuviinţarea probelor, art.263 NCPC privind situaţia părții decăzute, art.264 NCPC privind aprecierea probelor, art. 309 NCPC privind admisibilitatea probei, art. 351 NCPC privind încuviinţarea interogatoriului, art.304-308 NCPC privind denunţarea înscrisului ca fals, art.245-248 NCPC privind excepţiile procesuale.

b) încheierea de amânare iniţiala a pronunţării din ședinţa publica de la 30 ianuarie 2017 a fost data cu încălcarea și aplicarea greşita a art. 6 NCPC, art.6 paragraful 1 din CEDO, art.21 alin.(3) din Constituţia României privind dreptul la un proces echitabil, art.22 NCPC privind Rolul judecătorului in aflarea adevărului, art.255 NCPC privind Admisibilitatea probelor, art.258 NCPC privind încuviinţarea probelor, art.264 NCPC privind Aprecierea probelor, art.309 NCPC privind Admisibilitatea probei, art.351 NCPC privind încuviinţarea interogatoriului.

Prin recursul formulat împotriva sentinţei atacate, arată în esență că reţinerile de la pag.4 alin.7-10 si pag.5 alin. 1-6, nu pot constitui motivare în fapt și în drept față de cererea de chemare în judecată.

Sentința atacată a fost data cu încălcarea si aplicarea greşita a art.6 NCPC, art.6 paragraful 1 din CEDO, art.21 alin.3 din Constituţia României privind Dreptul la un proces echitabil, art.22 NCPC privind Rolul judecătorului in aflarea adevărului, art.255 NCPC privind admisibilitatea probelor, art.258 NCPC privind încuviinţarea probelor, art. 264 NCPC privind aprecierea probelor, disp. OUG 54/2006 privind Regimul contractelor de concesiune de bunuri de proprietate publica, disp. HG 168/14 februarie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 54/32006 privind Regimul de concesiune de bunuri proprietate publica, disp, art.7, art.9, art.14, art.art.42, art.45, art.46 din hotărârea nr.364/27.06.2013 a Consiliului Local al Municipiului C. privind aprobarea Regulamentului privind funcţionarea cimitirelor aflate sub autoritatea Consiliului Local al municipiului C.

Recurenta reclamantă a mai formulat recurs și împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 22 Mai 2017 pronunţata de Tribunalul Dolj în dosarul nr…/63/2016, precum și a încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 26 Iunie 2017, pronunţata de Tribunalul Dolj în dosarul nr…/63/2016, precum și  încheierii din camera de consiliu de ședinţă pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2017 în dosar nr…/63/2016

Arată că prin încheierile atacate instanţa de fond  a încălcat regulile de procedura a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.488 alin.(l) pct.5 NCPC; încheierile nu cuprind motivele pe care se întemeiază, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.488 alin.(l) pct.6  NCPC; încheierile au fost date cu încălcarea normelor de drept material, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.488 alin.(l) pct.8 NCPC.

Referitor la încheierea de ședință din 22 mai 2017, instanța de fond încălcând regulile de procedura prevăzute de art.442, art.443, art.444  NCPC a pus pe rol, în şedinţa publica, cererea de în dreptare și cererea de lămurire, care trebuiau soluţionate prin încheiere data în camera de consiliu, dar, nu a pus pe rol, cererea de completare, care trebuia soluţionată în şedinţa publica, prin hotărâre separata.

De asemenea, instanţa de fond a încălcat principiul dreptului la apărare al pârâţilor, conform căruia, nici un judecător nu poate hotărî asupra unei pricini in lipsa pârtilor, fără a da cuvântul părților, fără a le da posibilitatea sa formuleze și să administreze probe în dovedirea pretenţiilor, precum și principiul  contradictorialității, care guvernează procesul civil, principiu care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii si discuţiei pârtilor.

Referitor la încheierea de ședință din Şedinţa din Camera de Consiliu de la 26 iunie 2017, instanța a încălcat regulile de procedura prevăzute de art.442 alin.(2) NCPC, art.443 alin.(2) NCPC, art.444 alin.(2) NCPC.

Instanţa a soluţionat toate cele 3 cereri (îndreptare, lămurire, completare), în şedinţa publică, prin încheiere data în camera de consiliu, pronunţată în şedinţa publică, așa cum reiese din lista de şedinţa afișata la ușa instanţei, în care, dosarul nr…/63/2016 a fost pus pe rol, în şedinţa publică, la poziţia ...

Instanţa a încălcat principiul dreptului la apărare al pârâtului  RAADPFL C., precum și principiul contradictorialității.

De asemenea cele două  încheieri recurate nu cuprind motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.

În esență arată că încheierile recurate nu cuprind motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor.

Obligaţia instanţei de a-si motiva hotărârea adoptată,consacrată legislativ în dispoziţiile art.425 NCPC, are în vedere stabilirea situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor pârtilor și punctul de vedere al instanţei fața de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăși esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezida din raţionamentul logico-juridic clar explicitat si întemeiat pe considerente de drept, or fără motivarea hotărârii, nu se poate exercita controlul judiciar. Instanța de fond a soluţionat procesul fără a cerceta fondul cauzei, fără a analiza probele administrate, apărările părților si problemele de drept invocate, pronunţând încheierile recurate, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Fata de motivele de nelegalitate mai sus expuse, solicită admiterea recursului casarea încheierilor recurate și rejudecarea procesului în fond în temeiul art.498 alin.(l) NCPC, ori casarea încheierilor recurate și trimiterea spre rejudecare.

Referitor la încheierea din camera de consiliu pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2017 în dosar nr…/63/2016, arată recurenta în  motivarea recursului că  prin încheierea recurată, instanţa de fond  a încălcat regulile de procedura a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii,fiind incident motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.5 NCPC;încheierea recurata nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.488 alin. (l) pct.6 NCPC; încheierea recurata a fost data cu încălcarea normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.488 alin.(l) pct.8 NCPC.

Astfel, instanța a încălcat regulile de procedura prevăzute de art.442 alin.(2) NCPC, nerespectând procedura de judecata reglementata de art.442 alin.(2) NCPC.

Instanţa a judecat cererea de îndreptare înregistrată sub nr.27329/26.07.2017  și cererea de completare înregistrată sub nr.27328/26.07.2017 (recalificata  în cererea de îndreptare nr.27328/26.07.2017) în şedinţă publică și nu în şedinţa de Camera de Consiliu, așa cum prevede art.442 alin.(2) NCPC, fapt dovedit prin însăși încheierea recurată .

De asemenea arată că încheierea recurata nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază soluţia.

Motivarea in fapt nu cuprinde analiza si evaluarea probelor, respectiv pentru ce au fost respinse cererile, iar motivarea în drept nu cuprinde justificarea aplicării în cauza a anumitor norme de drept si de ce li s-a dat acestora o anumita interpretare.

Privind cererea de completare nr.27328/26.07.2017 - fila 128 dosar fond, recalificata în cerere de îndreptare nr.273C8/26.07.2017, fără nici o analiză, instanţa a conchis, printr-o fraza generica“Aşadar, susţinerea reclamantei ca instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra unei cereri de îndreptare eroare materiala este neîntemeiata. ” - fila 136 alin.l dosar.

Privind cererea de îndreptare nr.27329/26.07.2017 - fila X  dosar fond, fără nici o analiza, chiar fără  observarea cererii, instanţa a reținut o stare de fapt nereală, iar nemotivarea încheierii recurate, nu numai ca nesocoteşte dispoziţiile art.233 alin.l lit.j) NCPC, art.425 alin.(l) lit.b) NCPC, dar, constituie o grava încălcare a art.6 paragraful 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, a art.21 din Constituția României.

De asemenea încheierea recurata a fost data cu încălcarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedura civila, cu încălcarea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului garantate de art.6 paragraful 1 din CEDO, art.21 din Constituția României.

În drept a invocat 488 alin. 4,5,6 și 8 Cod procedură  civilă.

Pârâţii P.C. şi P.N. au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de D.M. și menţinerea ca legala și temeinica a sentinţei atacate, precum și a încheierilor de ședință recurate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată .

Arată că nu se poate retine incidenţa în speţa dedusa judecaţii a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 4 CPC, “depăşirea de către instanţa de judecata a atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Potrivit doctrinei de specialitate, prin sintagma “ depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti” se înțelege incursiunea autorității judecătoreşti în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrata de Constituţie sau de o lege organica, instanţa judecătoreasca săvârșind acte care intra în atribuţiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătoreasca.

Recurenta D.M. își întemeiază acest motiv de recurs pe argumente care nu au nicio legătură cu prevederile art. 488 alin.1 pct.4 CPC.

Dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului și art.21 din Constituţie, este definit ca fiind regula potrivit căreia soluţionarea cauzelor de către instanţele judecătoreşti trebuie sa se facă cu respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul la apărare, egalitatea și intr-un termen care sa nu determine lipsa de interes a cererii; or in speţa dedusa judecaţii, instanţa de fond a respectat toate aceste elemente care împreuna conturează principiul enunțat anterior.

Instanţa de fond a respectat și prevederile art.22 CPC potrivit cărora judecătorul are obligaţia să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeala privind aflarea adevărului în cauza, în scopul pronunţării unei  hotărâri legale si temeinice.

Apreciază ca fiind nefondat si motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 CPC, pentru următoarele argumente:

Sentinţa nr. 709/13.02.2017 este motivată atât cu privire împrejurările de fapt, cat si cu privire la împrejurările de drept ale prezentei cauze, îndeplinind toate cerinţele prevăzute de art. 425 CPC.

In ceea ce priveşte încheierea din data de 17.10.2016 prin care instanţa de fond a respins solicitarea recurentei de a se înscrie în fals împotriva împuternicirii avocaţiale a d-nei avocat B.C.M., judecătorul de la instanţa de fond a respins motivat solicitarea recurentei, motivare completa cuprinsa in încheierea menţionata ( motivare la care face, de altfel,  referire si recurenta).

Si in ceea ce priveşte administrarea probei cu martori si interogatoriu ( solicitare formulata de către recurenta D.M.), instanţa de fond a respins cererea de probatorii ca nefiind utila raportat la obiectul prezentei cauze, “anulare act administrativ”

 Nu se poate retine incidenţa in speţa dedusa judecaţii nici a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin 1 pct. 8 CPC, încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 CPC se refera la situaţia în care instanţa de fond a recurs la texte de lege aplicabilei spete, dar le-a încălcat litera sau spiritul lor, sau le-a aplicat greşit or, în speţa dedusa judecaţii, instanţa de fond s-a raportat, în mod corect, la prevederile HCL nr. 364/2013 privind aprobarea Regulamentului privind funcţionarea cimitirelor aflate sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului C., prevederi legale pe care le-a interpretat si aplicat in prezenta cauza.

Astfel, potrivit art. 39 alin. l din HCL nr. 364/27.06.2013 “ transcrierea dreptului de concesiune se face pe baza unui act valabil încheiat prin care se face dovada dreptului de proprietate si a transmiterii acestuia: certificat de moştenitor, Contracte de vânzare-cumpărare, contracte de donaţie, hotar ari judecătoreşti, etc.

Potrivit art. 40 din acelaşi act normativ “ In caz de deces a titularului , concesiunii, dreptul de concesiune asupra locului de înhumare se transmite potrivit dispoziţiilor legale, iar potrivit art. 41 alin. 2 “ Prin acte intre vii, dreptul de concesiune se poate transmite intre rude, prin acte autentice ”.

Instanţa de fond, in motivarea soluţiei de respingerea a acţiunii recurentei-reclamante, sa raportează și la prevederile art. 42 din HCL nr. 364/2013, prevederi  care instituie o situaţie de excepţie de la regula prevăzută de art. 40 din acelaşi act normativ, in sensul ca defuncţii D.P. și D.G. au dispus, prin contractul autentificat sub nr…/31.03.1998, ca după decesul lor sa opereze a transmiterea dreptului de concesiune in favoarea intimaţilor P.C. si P.N.

In ceea ce priveşte testamentul autentificat sub nr…/10.03.2005, invocat de către recurenta D.M., este evident ca reclamanta-recurenta nu putea dobândi dreptul de concesiune asupra locului de veci atâta timp cat acesta fusese transmis anterior în favoarea intimaţilor prin contractul autentificat sub nr…/31.03.1998 ( contract valabil și în prezent).

În drept : art. 205 CPC.

Pârâtul R.A.A.D.P.F.L. C.  a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de D.M., ca fiind nefondat, și menţinerea ca temeinică și legală a sentinţei .

 Arată că după decesul d-nei D.G., fiind respectat cu exactitate contractul de întreţinere valabil încheiat, însoțit fiind și de hotărâri judecătoreşti definitive, Regia, având calitate de administrator al cimitirelor aflate in proprietatea Municipiului C., poate proceda la concesionarea locurilor de veci, atribuirea/concesionarea acestor locuri fiind făcută in conformitate cu H.C.L. nr…/2013 privind aprobarea Regulamentului privind funcţionarea cimitirelor aflate sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului C.

In speţa de fata, atribuirea s-a făcut in conformitate cu art. 39, 40, 41 si 42 din regulamentul amintit, respectiv Hotărârea nr. 364/2013.

In drept a invocat art. 205 C.P.C.

Reclamanta recurentă D.M. a invocat excepția nulității împuternicirii avocațiale, emisa de Cab.ind. av. B.C.M.  la data de 07.08.2017, aflata în dosarul de recurs la fila 35 și excepția lipsei calității de reprezentant al intimaţilor paraţi, a avocatului B.C.M.

Arată că, împuternicirea avocațială a fost  emisă în dosarul de recurs nr…/63/2016 si în dosarul de recurs nr…/63/2016/al dedus judecaţii,  împuternicirea avocațială  nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art.1 alin.(4) din Hot. Nr.725/20 martie 2010 a UNBR, cuprinzând seria MH și o serie formata din 6 (șase) cifre urmată de anul emiterii;

Arată că data contractului de asistență juridică nr… menţionat în împuternicirea avocaţiala, prezintă modificări necertificate sub semnătură de către emitent.

 Față de data de 07.08.2017, a încheierii contractului de asistența juridică și emiterii împuternicirii avocaţiale, aceeaşi cu data de 07.08.2016 a depunerii întâmpinării nr…/07.08.2017, formulata prin av. B.C.M., menţionarea activităţilor redactare/depunere, este nejustificata si arata o stare de fapt nereala, întrucât este imposibil ca, in aceeaşi zi de 07.08.2017, av. B.C. să fi putut exercita toate activitățile de încheiere contract de asistență juridică, emitere împuternicire avocaţiala, redactare și tehnoredactare întâmpinare, depunere întâmpinare.

Prin Notele de şedinţă depuse în faţa Curţii de Apel Alba Iulia, intimaţii P.C. și P.N. invocă excepţia lipsei de interes a reclamantei întrucât înstrăinătorii locului de veci au decedat şi reclamanta nu a fost parte în contractul de întreţinere. De asemenea, se invocă şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, dat fiind caracterul intuituu personae al contractului de întreţinere, iar cu privire la actul de concesiune al intimaţilor nu poate fi solicitat anularea de către recurentă, aceasta nefiind parte a contractului de întreţinere.

Curtea a unit excepţiile cu fondul recursului.

Analizând sentinţa pronunţată de instanţa de fond și încheierile de ședință atacate cu recurs, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, la cadrul legal incident speţei dedusă judecăţii, precum şi prin prisma criticilor formulate de către recurentă, Curtea constată că recursul reclamantei împotriva încheierilor de ședință  este nefundat urmând a fi respins, iar recursul declarat împotriva sentinței atacate este fondat pentru considerentele ce succed:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei D.M., Curtea o va respinge ca neîntemeiată reţinând că reclamanta recurentă are calitate procesuală activă.

Or, nu se poate reţine că aceasta nu are calitate procesuală activă în cauză deoarece nu a fost parte în contractul de întreţinere, întrucât reclamanta nu invocă drepturi izvorâte din contractul de întreţinere în favoarea sa, ci din actul de concesiune nr…  din anul 2007. Curtea reține că nu suntem în domeniul dreptului privat, unde anularea actului civil poate fi cerută doar de părţile contractante ori de succesorii în drepturi ai acestora, ci în domeniul dreptului public (administrativ) unde terţii au posibilităţi mult mai ample de acţiune. De altfel chiar şi în dreptul civil, motivele de nulitate absolută pot fi invocate şi de terţii interesaţi.

Referitor la excepţia lipsei de interes a reclamantei D.M., Curtea o va respinge ca neîntemeiată, întrucât există în mod evident interes în cauză din partea reclamantei.

Pe de o parte reclamanta, în baza actului de concesiune nr…/2007 invocă exact aceleaşi drepturi pe care le pretind pârâţii Păun prin actul de concesiune atacat, având interes în a anula actul de concesiune din 2015 pentru a putea valorifica drepturile izvorâte din actul de concesiune din  2007.

Pe de altă parte, interesul rezidă şi din împrejurarea că se pun în discuţie drepturi nepatrimoniale aferente memoriei şi corpului defuncţilor. Existenţa unui loc unde este înmormântat un membru al familiei ori o persoană apropiată este justificată de cinstirea, potrivit canoanelor bisericeşti dar şi laice, a amintirii persoanei decedate.

Prin posibilitatea înmormântării unor persoane „străine familiei” peste un membru al familiei sau prin posibilitatea stânjenirii unor evenimente specifice memoriei persoanelor decedate i se pot crea reclamantei inconveniente care justifică interesul acesteia de a acţiona.

Referitor la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al avocatei B.C., Curtea o va respinge  ca neîntemeiată.

Curtea  reține că prin  încheierea din 17.10.2016 în mod corect prima instanța a respins excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului B.C., întrucât mandantul (pârâtul) confirmă că a acordat mandat avocatului care dintr-o eroare a trecut un număr greșit de dosar pe împuternicirea avocațială.

Acest aspect a fost asanat prin depunerea unei noi împuterniciri avocațiale  în care a fost indicat corect numărul  de dosar, astfel

Referitor la excepția nulității împuternicirii avocațiale invocată de reclamată având în vedere că aceasta a fost emisa în dosar nr…/63/2016 și nu în dosar nr…/63/2016/a1 și respectiv că nu îndeplinește condițiile de formă, Curtea o va respinge ca neîntemeiată întrucât viciile invocate nu sunt de natura să afecteze valabilitatea actului, existenta unor dosare asociate nu poate fi imputată părții sau mandatarului acesteia, iar, pe de alta parte, împuternicirea depusă este reprezentata de un tipizat eliberat de Baroul M. în care este înscrisă avocata intimaților.

Curtea reține că recurenta reclamantă a invocat ca şi motive de recurs prev. art. 488 alin. 1 pct.4, 5, 6 şi 8 Cod procedură civilă.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art.488 al.1 pct.4 Cod de procedură civilă, instanţa de recurs constată că potrivit acestui text de lege, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, or, în speţă, nu este incident acest motiv de recurs cu privire la încheierea  de ședință din data de 17.10.2016 și nici împotriva sentinței, întrucât criticile recurentei nu au nici o legătură cu prevederile art. 488 alin.1 pct. 4 CPC.

Or, instanţa  de fond nu a săvârșit acte care intra în sfera activității autorității executive sau legislative  sau a altui organ cu activitate jurisdicțională.

Dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 din Constituţie invocate de recurentă  este definit ca fiind regula potrivit căreia soluţionarea cauzelor de către instanţele judecătoreşti trebuie să se facă cu respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul la apărare, or, în speţa dedusă judecaţii, instanţa de fond a respectat toate aceste elemente care împreuna conturează principiul enunțat anterior.

Instanţa de fond a respectat și prevederile art. 22 CPC potrivit cărora judecătorul are obligaţia să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeala privind aflarea adevărului în cauza, în scopul pronunţării unei  hotărâri legale si temeinice.

În ceea ce  priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă  declarat împotriva încheierilor de ședință din 22.05.2017, 26.06.2017 și 18.09.2017 privind judecarea cererii de îndreptare şi completare a încheierii de amânare a pronunţării şi cerere de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 709/13.02.2017, Curtea reține că  instanţa de fond nu a încălcat regulile de procedura, recurenta reclamantă  nu justifică nici o vătămare și aceasta nici nu este prezumată, astfel că nu este incident în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 al. 1 pct. 6 Cod de procedură civilă, instanţa de recurs constată că potrivit acestui text de lege, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori cuprinde numai motive străine de natura cauzei. Analizând hotărârea primei instanţe și încheierile atacate, se constată că acestea cuprind motivele pe care se sprijină soluţia pronunţată, nu cuprind motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, prin urmare, motivul de casare prevăzut de punctul 6 al art. 488 nu poate fi reţinut.

Pe de altă parte, chiar dacă în anumite aspecte, instanţa a îmbrăţişat argumentele uneia dintre părţi nu se poate afirma că încheierile sau hotărârea atacată cu recurs nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, în aplicarea art. 425 lit. b Cod de procedură civilă şi, de asemenea instanţa de fond a procedat la examinarea efectivă a argumentelor părţilor, bazându-se pe probele de la dosar .

Referitor la motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 , Curtea reține următoarele:

Prin contractul de întreţinere autentificat sub nr…/31.03.1998, defuncţii D.P. şi D.G. au transmis pârâţilor P.C. si P.N. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Municipiul C., str. F.G., nr…, jud. D., precum şi dreptul de concesiune asupra unui loc de veci cu două morminte situate în Cimitirul S. din C., zona I, parcela …, rând …, loc ...

D.P. a decedat la 14.09.2006, iar D.G. la 22.01.2015.

Anterior decesului, între defuncţi şi familia acestora, pe de o parte, şi pârâţii intimaţi P. C. si P.N., pe de altă parte, a apărut o situaţie conflictuală extremă, în sensul că defuncţii în mod repetat au încercat să desfiinţeze contractul de întreţinere (prin acţiuni în rezoluţiune), demersuri care nu au avut succes, toate acţiunile iniţiate fiind respinse în mod definitiv.

Contractul de întreţinere a fost însă modificat pe cale judiciară, la cererea pârâţilor intimaţi  P.C. si P.N. ,obligaţiile de întreţinere fiind cuantificate pecuniar (300 lei/lună), aceştia fiind obligaţi să suporte şi cheltuielile de înmormântare ale celor doi defuncţi.

La aproximativ un  an de la data încheierii contractul de întreţinere, respectiv la  data de 22.03.1999 se reconcesionează pe o perioadă de 25 de ani locul de veci cu două morminte în favoarea defunctei D.G., aşa cum rezultă din înscrisurile de la filele X față și verso, X din dosarul nr…/215/2016 al Judecătoriei Craiova.

La data de 07.02.2007 se încheie actul de concesiune nr… prin care se concesionează în favoarea recurentei reclamante D.M., pentru o perioadă de 25 de ani, locul de veci cu două morminte anterior identificat (şi care face şi obiectul actului de concesiune nr… din 27.02.2015 ce se solicită a fi anulat) – filele X  din dosarul nr…/215/2016 al Judecătoriei Craiova. Alăturat actului de concesiune s-a încheiat şi fişa de concesiune nr…  din 08.02.2007.

Acest loc de veci a fost amenajat de către familia reclamantei D.M. , pe el fiind construită o placă funerară în memoria celor doi defuncţi, aşa cum rezultă atât din contractul de prestări servicii cât şi din planşele fotografice depuse la dosar (filele 34, 38 din dosarul  nr…/215/2016 al Judecătoriei Craiova şi filele  X  din dosarul nr…/63/2016/a2 al Curţii de Apel Craiova).

La data de 22.01.2015 survine, în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C., decesul numitei D.G.

Deşi între defuncţi şi pârâţii intimaţi P.C. și P.N.  exista o situaţie conflictuală veche de 10 ani, pârâţii intimaţi, prevalându-se de contractul de întreţinere, împiedică familia defunctei D.G. să ridice cadavrul în vederea înmormântării, solicitând unităţii sanitare, ca trupul neînsufleţit al defunctei să le fie predat pârâţilor, pentru ca aceştia să realizeze înmormântarea. Urmare a existenţei a două cereri de ridicare a corpului defunctei, aceasta a rămas în morga unităţii sanitare până când a fost tranşată pe cale judiciară problema litigioasă legată de cine este îndreptăţit să ridice cadavrul.

Prin sentinţa civilă nr 1532 din 06.02.2015 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr…/215/2015 (fila X din dosarul nr…/215/2016 al Judecătoriei Craiova) a fost dispusă eliberarea corpului neînsufleţit al defunctei către soţul reclamantei, legatarul D.V., fiul fostului soţ al defunctei.

 În esenţă, instanţa a reţinut că pârâţii intimaţi P.C. si P.N. confundă obligaţia contractuală de a suporta cheltuielile de înmormântare cu modalitatea de realizare a funeraliilor.

 Or, potrivit voinţei defunctei, funeraliile trebuie organizate de către legatarul D.V., persoană cu care a fost în relaţii foarte apropiate până în momentul decesului.

La data de 10.03.2005 defuncta D.G. a încheiat testamentul autentic (fila X din dosarul nr…/215/2016 al Judecătoriei Craiova) prin care îi desemnează pe numitul D.V. şi soţia acestuia – reclamanta D.M., legatari universali cu obligaţia înmormântării potrivit obiceiurilor creştineşti în sarcina legatarilor.

Imediat după înmormântarea defunctei D.G.(la un interval de câteva zile) pârâţii intimaţi solicită, la 24.02.2015 (fila X din dosarul nr…/215/2016 al Judecătoriei Craiova) reconcesionarea locului de veci aflat în litigiu.

 Prin actul de concesiune nr 0001607 din 27.02.2015 se concesionează în favoarea pârâţilor intimaţi P.C. si P.N.  locul de veci cu două morminte, pentru o perioadă de 7 ani (fila X  dosar Curtea de Apel Alba Iulia) întocmindu-se şi fişa concesiunii nr…/27.02.2015.

La data de 07.12.2015 reclamanta recurentă solicită pârâtei intimate RAADPFL C. explicaţii cu privire la întocmirea unui act de concesiune şi a unei fişe de concesiune în favoarea pârâţilor intimaţi P.  pentru acelaşi loc de veci pentru care şi reclamanta deţine actul de concesiune nr 53254/07.02.2007 şi fişa de concesiune nr 22140/08.02.2007 (fila X  din dosarul nr… /215/2016 al Judecătoriei Craiova). Potrivit răspunsului nr…;…  din 17.12.2015  RAADPFL nu dă nicio explicaţie principalei chestiuni invocate, respectiv de ce s-a încheiat un act de concesiune în 2015 pentru un loc de veci concesionat în anul 2007 în favoarea reclamantei recurente. În schimb i se impută reclamantei că nu a adus la cunoştinţa RAADPFL existenţa contractului de întreţinere din anul 1998.

Reclamanta formulează prezenta acţiune prin care solicită anularea actului de concesiune nr…  din 27.02.2015 şi a fişei de concesiune nr.  din 27.02.2015 arătând în esenţă că locul de veci aparţine reclamantei D.M. , fiind concesionat pentru 25 de ani prin actul de concesiune nr…  din 07.02.2007 şi că acest act nu a fost anulat, astfel încât continuă să producă efecte juridice.

Pârâţii, P.C.  și P.N.  prin întâmpinare au invocat contractul de întreţinere nr…/31.03.1998 în baza căruia au dobândit dreptul de concesiune asupra locului de veci precum şi faptul că reclamanta a obţinut actul de concesiune din 2007 prin „fals în declaraţii” denaturând adevărul în faţa angajaţilor RAADPFL C.  (fila X din dosarul nr…/215/2016 al Judecătoriei Craiova).

Prin încheierea din 17.10.2016, Tribunalul Dolj respinge cererea reclamantei privind înscrierea în fals cu privire la împuternicirea avocaţială şi respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatei B.C.

La data de 31.01.2017  prima instanţă reţine cauza în pronunţare, după ce cererile în probaţiune formulate de către reclamantă au fost respinse şi amână pronunţarea pentru data de 13.02.2017.

 Prin sentinţa nr.709 din 13.02.2017, Tribunalul Dolj a respins acţiunea reclamantei şi a obligat reclamanta să plătească 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâţi (fără a fi indicat numele acestora).

Ulterior reclamanta formulează cerere de îndreptare şi completare a încheierii de amânare a pronunţării şi cerere de lămurire a dispozitivului sentinței nr.709/13.02.2017, iar prin încheierea din 26.06.2017 este admisă în parte cererea de îndreptare a încheierii din 31.01.2017 şi cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr.709/13.02.2017.

Împotriva încheierii din 26.06.2017 reclamanta formulează cerere de completare, cerere respinsă prin încheierea din 18.09.2017.

Astfel, reclamanta formulează recurs împotriva încheierilor din 17.10.2016, 30.01.2017, 22.05.2017, 26.06.2017 și 18.09.2017 care fac obiectul dosarelor:…/63/2016 ;…/63/2016/a1; …/63/2016/a2,precum şi împotriva sentinţei civile nr 709/13.02.2017.

 In  esenţă, recurenta impută primei instanţe ignorarea actului de concesiune din 2007, reţinerea unor aspecte fără legătură cu cauza – referitoare la contractul de întreţinere din anul 1998, dar şi faptul că prin soluţia pronunţată, prima instanţă împiedică reclamanta recurentă să realizeze parastasele rânduite de biserica ortodoxă în memoria defunctului socru D.P. şi a soţiei acestuia D.G., de vreme ce locul de veci a fost atribuit pârâţilor intimaţi P.C. și P.N.

Curtea va respinge restul alegaţiilor recurentei cu privire la toate încheierile  atacate acestea fiind nefondate,apreciind că instanţa de fond  a dat o corectă dezlegare chestiunilor de drept invocate, astfel că va respinge ca nefondat recursul declarat de aceeaşi recurentă împotriva încheierilor menționate mai sus.

Astfel, recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă de la 17 octombrie 2016, Curtea reține că instanța de fond în mod corect a respins cererea de înscriere în fals, precum  și excepţia lipsei calității de reprezentant,având în vedere că potrivit art.304 Cod  procedură civilă declarația de înscriere în fals se face cel mai târziu la primul termen de judecată după prezentarea înscrisului sau dacă partea nu este prezentă la termenul următor, astfel că cererea de înscriere în fals fiind formulată tardiv, corect a fost decăzută reclamanta din dreptul de a formula astfel de cerere.

De asemenea corect a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului ales al pârâților, B.C., instanța de fond a avut în vedere că pârâtul prezent în ședință nu a contestat mandatul și a confirmat că i-a acordat mandat avocatului de al reprezenta.

Curtea reține că raportat la încheierea de  şedinţă de la 30 ianuarie 2017 prin care s-a respins probațiunea, în materia admisibilității probelor în recurs se poate discuta numai aspecte de procedură și nu aspecte de aplicare greșită a normelor de drept material. Oricum în prezenta cauză  au fost respectate toate dispozițiile legale în materie de administrare a probelor .

Referitor la  fondul acţiunii formulată de către reclamantă, Curtea reţine în primul rând că, de vreme ce actul de concesiune din 2015 poate fi examinat sub aspectul legalităţii încheierii sale pe fond de instanţele de contencios administrativ, înseamnă că actul de concesiune din 2015 produce efecte juridice pe care reclamanta urmăreşte să le suprime.

 Similar şi actul de concesiune din 2007 are aceeaşi forţă juridică şi, prin urmare, produce aceleaşi consecinţe juridice.

 Or, dacă actul de concesiune din 2007 era la 27.02.2015 în vigoare, rezultă că pentru încheierea valabilă a actului de concesiune din 2015 era necesar să se anuleze iniţial actul de concesiune din 2007 şi numai ulterior anulării, să se verifice îndreptăţirea pârâţilor intimaţi la încheierea în favoarea acestora a actului de concesiune.

Altfel, dacă continuă să producă efecte şi actul de concesiune din 2007 şi actul de concesiune din 2015 asupra aceluiaşi loc de veci se pune întrebarea cum este posibil acest concurs de efecte juridice.

 În realitate , prin emiterea succesivă a celor două acte de concesiune suntem în prezenţa unui conflict de efecte juridice, conflict generat de emiterea nelegală a actului de concesiune din  2015.

Ca urmare, era necesară anularea, pe cale judiciară, a actului de concesiune din 2007 şi numai ulterior emiterea unui nou act de concesiune. Dacă pârâta  RAADPFL C.  a constatat că la eliberarea actului de concesiune nr…/2007 au existat nereguli, atunci calea legală de urmat era solicitarea în instanţă a anulării actului şi nicidecum emiterea unui alt act de concesiune în favoarea „persoanelor îndreptăţite”.

Cum această condiţie nu a fost îndeplinită acest motiv este suficient pentru a determina anularea actului de concesiune nr…/27.02.2015 şi a fişei de concesiune nr…/27.02.2015.

 Alături de acest motiv, Curtea reţine şi încălcarea HCL nr…/2013 privind regimul cimitirelor,act administrativ cu caracter normativ în vigoare la data emiterii actului de concesiune contestat.

Persoanei decedate i se datorează respect cu privire la memoria sa şi cu privire la corpul său (art. 78 Cod civil). Or, memoria persoanei decedate este amintirea pe care cei apropiaţi, rămaşi în viaţă, o păstrează despre aceasta. Această amintire se păstrează prin existenţa unui loc unde persoana decedată este înmormântată şi unde cei apropiaţi pot merge nestingheriţi pentru a se reculege, pentru a comemora anumite sărbători sau tradiţii religioase specifice (parastas, pomenirea morţilor, „moşii de vară, de toamnă, de iarnă sau de primăvară”, ziua morţilor, etc.) sau pentru a edifica anumite construcţii funerare.

Din această perspectivă legiuitorul tratează cu maximă stricteţe posibilitatea transmiterii dreptului de concesiune a locului de veci tocmai pentru a proteja memoria celor decedaţi şi a descuraja transmiterea convenţională şi oneroasă a acestor locuri de veci, deoarece prin transmiterea convenţională, în condiţiile dreptului comun, s-ar putea ajunge la situaţii conflictuale. Fiecare din cei apropiaţi celui decedat trebuie să aibă un loc unde să poată cinsti memoria acestuia şi unde să îl comemoreze. Respectul datorat persoanei decedate ţine de tradiţie, dar primeşte şi o consacrare legislativă expresă potrivit actualului Cod civil.

Or, în acest sens sunt şi dispoziţiile art.41 din HCL nr…/2013 care permite transmiterea dreptului de concesiune, prin acte între vii, doar între rude şi numai prin act autentic, precum şi dispoziţiile art.42 alin. 1 din HCL nr…/2013  potrivit cărora locurile de veci nu pot fi înstrăinate prin acte între vii, cu excepţia situaţiei prevăzute de art. 40 (adică în caz de deces al titularului concesiunii când dreptul de concesiune asupra locului de înhumare se transmite potrivit dispoziţiilor legale).

Însa nu se poate reţine că în cauză operează excepţia prevăzută de art. 40 din HCL nr. …/2013 pentru simplul motiv că la data de 27.02.2015 titularul concesiunii era o persoană în viaţă, respectiv reclamanta D.M. şi nu defuncta D.G.

Este adevărat că pârâţii intimaţi P.C. și P.N.  se prevalează de contractul de întreţinere nr. …/31.03.1998 prin care susţin că ar fi dobândit dreptul de concesiune asupra locului de veci şi că există autoritate de lucru judecat cu privire la rezoluţiunea contractului de întreţinere, însă aceste aspecte nu pot conferi valabilitate actului de concesiune emis în anul 2015.

Întinderea drepturilor dobândite de către intimaţi nu a fost cenzurată de instanţele de judecată şi nici nu fac obiectul prezentului litigiu.

Cu toate acestea, menirea instanţelor de judecată este ca prin actul de jurisdicţie să soluţioneze litigii, nicidecum să creeze sau să perpetueze litigii existente.

Tocmai din această perspectivă, încercarea intimaţilor pârâţi de a da eficienţă obligaţiilor contractuale întâmpină pe lângă impedimentele legale susmenţionate şi impedimente morale, fiind greu de înţeles, cum pot fi depuse în acelaşi mormânt persoane care în viaţă erau în situaţii conflictuale grave şi cum ar putea cei apropiaţi persoanelor decedate (înmormântate în acelaşi loc) să comemoreze fiecare în mod separat, memoria celor decedaţi.

Fiecare eveniment organizat la mormântul celor dispăruţi ar fi doar un prilej de noi conflicte. De asemenea, chiar o înmormântare în viitor a unuia dintre intimaţi peste rămăşitele defuncţilor Drăghici ar impune mutarea acestor oseminte la picioarele celui mort ulterior sau chiar într-o altă locaţie, împrejurare ce în mod natural va fi prilej de noi şi interminabile dispute.

Ca urmare, menţinerea celui de-al doilea act de concesiune ar putea afecta în viitor memoria celor decedaţi anterior (defuncţii D.) şi ar putea împiedica familia acestor defuncţi să le comemoreze memoria. 

 Pentru cele ce preced, în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prev. de art. 488 alin.1 pct. 4 , pct. 5, pct. 6  și pct. 8 Cod  procedură  civilă împotriva încheierilor de ședință atacate și împotriva sentinței.

Pentru aceleași considerente sentinţa pronunţată de instanţa de fond  este nelegală fiind incident motivul de casare prev. de art.488 pct.8 din Cod  procedură  civilă , Curtea în temeiul art. 496 alin.2 din Cod procedură civilă va admite recursul declarat de reclamanta D.M., va casa în tot sentinţa civilă nr.709 din 13.02.2017 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr …/63/2016 şi în consecința va admite acţiunea formulată de către reclamanta D.M.  în contradictoriu cu pârâţii P.C., P.N. şi RAADPFL C.

Va anula actul de concesiune nr… din 27.02.2015 şi fişa de concesiune nr… din 27.02.2015. Consecinţa casării sentinţei nr…  din 13.02.2017 o reprezintă şi casarea în parte a încheierii din 26.06.2017 (în ce priveşte soluţionarea cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei) cu menţinerea în rest a încheierii atacate.

În temeiul art. 453 Cod procedură  civilă având în vedere culpa procesuală va obliga intimații pârâţii P.C., P.N. şi Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și Fondului Locativ C. să plătească reclamantei suma de 861,25 lei,cu titlu cheltuieli de judecată  la fond reprezentând taxă de timbru, precum și  suma de 800 lei taxă de timbru  și 532 lei, transport și cazare, cu titlu cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare