Pot beneficia de asistent personal persoanele ce se încadrează în grad de handicap grav, în funcție de rezultatul evaluării complexe și de stabilirea gradului de autonomie personală

DREPT ADMINISTRATIV

Recurs. Pot beneficia de asistent personal persoanele ce se încadrează în grad de handicap grav, în funcție de rezultatul evaluării complexe și de stabilirea gradului de autonomie personală

- Cap. I subcap. II din Criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/31.08.2007 al M.M.F.E.S și prin Ordinul 1992/19.11.2007 al M.S.P.

Din ansamblul reglementărilor rezultă că gradul funcționalității adaptive sociale, GAFS, nu este singurul criteriu ce trebuie avut în vedere în evaluarea reclamantului.

Gradul de autonomie presupune atât evaluarea GAFS, dar și gradul deteriorării cognitive prin examenul MMSE, precum și a altor elemente privind contextul sociofamilial în care persoana trăiește.

Evaluând probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că reclamantul suferă de demență Alzheimer formă severă, asociată codului de boală F00, având un MMSE de 9 pct. și prezintă autonomie redusă în viața de zi cu zi, fiind dependent de alte persoane la igiena personală, la prepararea hranei, fiind dezorientat în timp, memoria este afectată parțial, descurcându-se doar în ceea ce privește efectuarea activităților ușoare. Stabilind dependența reclamantului de alte persoane, în mod corect a apreciat prima instanță că acesta are dreptul la asistent personal.

Instanța de fond a avut corect în vedere diagnosticul “demență Alzheimer formă severă” reținut în actele medicale, nefiind competentă a stabili ea însăși diagnosticul în urma propriei evaluări a examinărilor medicale.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 123 din 18 februarie 2022

Prin Sentința nr. (...) din 19.10.2021, Tribunalul (...) a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul (R), în contradictoriu cu pârâta Comisia de Evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean (J) și, în consecință:

A anulat certificatul de încadrare în grad de handicap nr. (xxxx)/13.05.2021 emis de Comisia de Evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean (J) și a obligat pârâta la emiterea certificatului de încadrare în grad de handicap grav cu asistent personal, în favoarea reclamantului, în vederea beneficierii de drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, prin Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. (xxxx)/13.05.2021 emis de Comisia de Evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului Județean (J) s-a stabilit gradul de handicap grav, fără asistent personal, termen de revizuire 08.05.2023, în ceea ce îl privește pe reclamantul (R).

Certificatul de încadrare în grad de handicap de mai sus s-a întocmit în baza evaluării medicale efectuate în baza criteriilor medico-psihosociale prevăzute de Ordinul comun nr. 762/1992/2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, respectiv al ministrului sănătății publice, iar încadrarea în gradul de handicap grav fără asistent personal s-a realizat potrivit documentelor de la dosar: raportul de evaluare complexă nr. (xxxx) din data de 11.05.2021, ancheta socială din data de 28.04.2021 efectuată de Primăria comunei (L), evaluare psihologică clinică și acte medicale.

Din actele medicale de la dosar rezultă că reclamantul suferă de demență Alzheimer formă severă corespunzătoare diagnosticului de demență în boala Alzheimer, asociată codului de boală F00.

Din înscrisul emis la data de 09.04.2021 de Spitalul Județean (J) - Secția Psihiatrie Cronici, respectiv cel întocmit de dr. (...) ca urmare a efectuării tomografiei computerizate, de asemenea, din raportul de evaluare psihologică emis de psiholog (...) rezultă că reclamantul prezintă atrofie cerebrală, capacitate de autonomie redusă, având un MMSE de 9 puncte.

Raportat la critica reclamantului în sensul că pârâta trebuia să îi elibereze certificat de încadrare în grad de handicap grav cu asistent personal, în accepțiunea acestuia fiind dependent în totalitate de o altă persoană, tribunalul a reținut incidența art. 46 din HG nr. 268/2007, prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006, unde se prevede că „Evaluarea persoanelor adulte cu handicap este un proces complex și continuu prin care sunt estimate și recunoscute particularitățile de dezvoltare, integrare și incluziune socială a acestora”.

Așa cum s-a arătat anterior, procesul de evaluare este unul complex pentru că presupune nu numai evaluarea medicală, ci și pe cea socială, psihologică, vocațională și în cazul fiecărei persoane cu handicap se întocmește un raport de evaluare complexă.

Astfel, din raportul de evaluare complexă și ancheta socială care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat, rezultă că reclamantul, cu toate că este autonom în ceea ce privește îmbrăcatul/dezbrăcatul, servirea și hrănirea, mobilizarea, deplasarea în interiorul și în exteriorul locuinței, are capacitate de autonomie redusă, își poate face igiena corporală cu ajutor parțial, depinde de alții la prepararea hranei, utilizarea mijloacelor de comunicare, este dezorientat în timp, memoria este afectată parțial, se descurcă doar în ceea ce privește efectuarea activităților ușoare.

Tribunalul a reținut că există argumente care conduc la interpretarea greșită de către membrii comisiei de evaluare în legătură cu încadrarea reclamantului în criteriile medico-psihosociale în vigoare.

Instanța a mai reținut faptul că în cazul de față, raportat la limitarea activităților și la necesitățile reclamantului, respectiv gradul scăzut de autonomie personală, se impune acordarea unui asistent personal.

Din analiza actelor medicale și a raportului de anchetă socială, respectiv de evaluare complexa, instanța a apreciat că reclamantul a făcut dovada dependenței de alte persoane, fiind afectat în mod grav modul de desfășurare a activităților cotidiene, acesta neputându-se descurca în lipsa sprijinului acordat de un terț. Raportat la actele medicale cât și la raportul de anchetă socială din care rezultă modul de manifestare a bolii, imposibilitatea desfășurării activităților zilnice, necesitatea ajutorului, instanța a apreciat faptul că actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, neexistând nici un element probatoriu care să susțină recuperarea reclamantului.

Din probele administrate, raportat la starea de drept incidentă în speță (legea conferind posibilitatea acordării asistentului personal în cazul persoanei având un înalt grad de dependență), a rezultat că reclamantul prezintă autonomie redusă în activitățile de zi cu zi, astfel că certificatul prin care a fost încadrat în grad de handicap accentuat nu este corect.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia de Evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean (J), solicitând casarea în întregime a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea contestației.

În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a dat hotărârea atacată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

A priori, recurenta a invocat atât prevederile art. 2 din Legea nr. 448/2006, cât și dispozițiile art. 85 alin. 3 și alin. 10 din același act normativ, potrivit cărora atât Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (J), cât și instanța, sunt obligate a se raporta la medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap. Apreciază că autoritatea emitentă a respectat întocmai prevederile legale, însă instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile Cap. I subcap. II din Criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/31.08.2007 al M.M.F.E.S. și prin Ordinul 1992/19.11.2007 al M.S.P.

Susține recurenta că instanța de fond face confuzie între examinările de specialitate, întrucât autonomia personală nu se măsoară prin MMSE, ci prin aplicarea Scalei GAFS.

O a doua problemă care se desprinde, este faptul că instanța de fond nici măcar nu s-a raportat la primordialitatea examenului psihiatric, respectiv a gradului deteriorării cognitive măsurat prin examenul MMSE. Instanța de fond a amintit doar diagnosticul de Demență Alzheimer - formă severă stabilit de medic primar psihiatru dr. (...) în cuprinsul Referatului medical nr. (yyyy)/09.04.2021, dar nu a mai avut în vedere faptul că Examinarea Computer Tomograf cranio-cerebral nativ din data de 13.04.2021 nu susține forma severă a demenței.

Cu privire la gradul deteriorării cognitive măsurat prin examenul MMSE, instanța de fond doar a amintit faptul că numitul (R) a obținut 9 puncte – conform evaluărilor derulate de psiholog (...), însă conform dispozițiilor Cap. I. Subcap. II din Criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/31.08.2007 al M.M.F.E.S. și prin Ordinul 1992/19.11.2007 al M.S.P., un scor MMSE de 9 puncte nu “înseamnă deficiență gravă, obligatoriu cu asistent personal”, cum în mod eronat a interpretat instanța de fond dispozițiile legale aplicabile în materie.

Instanța de fond nu a corelat scorul MMSE de 9 puncte cu scorul GAFS de 25 de puncte obținut de numitul (R). Conform dispozițiilor legiuitorului, există două intervale de valori, respectiv: scor GAFS 21-30 grav fără asistent personal; (unde se încadrează și numitul (R) și scor GAFS 1-20 grav cu asistent personal. Or, indicele GAFS obținut de numitul (R) a fost de 25 de puncte, ce corespunde unui handicap grav fără asistent personal, conform dispozițiilor legale indicate.

Așadar, un diagnostic de Demență Alzheimer formă severă stabilit de medicul psihiatru ce nu este susținut de examinarea Computer Tomograf cranio-cerebral nativ din data de 13.04.2021 care indică doar o “Moderată atrofie cortico-subcorticală cerebrală fi cerebeloasă difuză, simetrică”, un scor MMSE de 9 puncte, care nu “înseamnă deficiență gravă, obligatoriu cu asistent personal”, precum și un scor GAFS de 25 de puncte ce corespunde unui handicap grav fără asistent personal, conform dispozițiilor legale indicate nu pot conduce automat la concluzia că numitul (R) are nevoie de asistent personal. Mai mult, instanța de fond a ignorat întru totul posibilitățile de autoîntreținere ale numitului (R).

Cu privire la acordarea asistentului personal, în înțelesul legii, la un MMSE de 9 puncte ce corespunde unei deficiențe grave și un GAFS de 25 de puncte ce corespunde unei deficiențe grave generatoare de încadrare în grad de handicap grav fără asistent personal, acest lucru nu este posibil, cu atât mai mult cu cât acordarea asistentului personal se dispune doar în situația în care numitul (R) ar avea pierdută în totalitate capacitatea de autoîngrijire, autogospodărire și autodeterminare. Or, astfel cum reiese din Ancheta socială cu nr. (zzzz)/28.04.2021, numitul (R) nu se află în această situație, el reușind să efectueze unele activități singur sau cu ajutor parțial, după cum urmează: igienă corporală - necesită ajutor parțial, îmbrăcat/dezbrăcat - autonom, servire/hrănire - autonom, mobilizare - autonom, dispozitive utilizate la mers - fără dispozitive, deplasare în interiorul locuinței - singur, deplasare în exteriorul locuinței - necesită ajutor, activități gospodărești - la activități ușoare se descurcă, curățenie cameră, spălat haine, vase, etc - este incapabil parțial, gestionarea veniturilor - necesită ajutor.

În drept, recurenta a invocat art. 486 Cod de procedură civilă, art. 20 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 448/2006, H.G. nr, 430/2008, Ordinul nr. 2298/2012, Ordinul nr. 762/1992/2007.

Prin întâmpinare, intimatul (R) a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, arată intimatul că prima instanță în mod corect a coroborat toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în special actele medicale, care relevă o continuă și drastică înrăutățire a stării sale de sănătate mentală în ultimii ani, antecedentele sale psihiatrice, evidențiate încă din anul 2006, precum și diagnosticul stabilit de medicul de specialitate de tulburare anxioasă și depresivă mixtă, demență Alzheimer forma severă.

De exemplu, la examenul psihologic din anul 2018 (scrisoare medicală din 8. 07. 2018) a obținut pe scala GAFS 45 și MMSE 19, pe când în anul 2021 GAFS 25 și MMSE 9.

Studiind interpretarea testului MMSE, se poate observa că persoanele care realizează un scor de 0-11 puncte, sunt considerate că se află într-o fază gravă și necesită asistare instituționalizată. De menționat, că testul MMSE este sensibil în urmărirea declinului cognitiv la pacienții cu boala Alzheimer, (R) înregistrând un declin anual de 1,8 până la 3,2 puncte din total, iar în concret, o scădere de peste medie de 3,3 puncte în perioada 2018 - 2021, în decurs de trei ani.

De asemenea, pentru interpretarea scorului de 25 pe scala GAFS, trebuie avut în vedere că persoanele care se încadrează între scorul 30-21 prezintă comportament influențat în mod considerabil de idei delirante sau halucinații sau deteriorare severă în comunicare sau judecată (de ex. uneori este incoerent, acțiunile sale sunt inadecvate, preocupări suicidare), incapacitate de a funcționa în majoritatea domeniilor sociale ocupațional sau familial (de ex. stă în pat toată ziua, nu desfășoară nicio activitate lucrativă, nu are prieteni).

În acest context, este de neînțeles neacceptarea de către recurenta-pârâtă a diagnosticului pus de medicul de specialitate, medicul curant psihiatru, de demență Alzheimer forma severă, pentru simplul considerent că examenul CT a relevat “doar” o atrofie cortico-subcorticală cerebrală și cerbeloasă difuză, moderată, mai ales ținând cont și de faptul că în actualul context pandemic, nu a fost posibilă prezența personală în fața medicului specialist din cadrul Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, practic raportul de evaluare complexă nr. (xxxx)/11. 05. 2021 a fost întocmit în baza unor relații telefonice. În disonanță cu recurenta, consideră intimatul că prima instanță în mod corect a dat prioritate diagnosticului pus de medicul psihiatru, și nu unei interpretări a examenului CT, stabilirea diagnosticului fiind atributul exclusiv al specialistului.

Așa cum prevăd Criteriile aprobate prin Ordinul 762/2007, în procesul evaluării complexe este necesar să fie identificate elemente precum: factorii motivaționali sau emoționali (ideația delirantă, halucinațiile, depresia, tulburările de comportament), factori care pot influența nivelul general de funcționare cognitivă, capacitatea adaptivă și gradul de autonomie personală și socială a persoanei evaluate.

Cerința de bază pentru demență este dovada declinului memoriei și a gândirii, declin care să aibă un grad suficient pentru a afecta autonomia personală și socială (capacitatea de autoîngrijire și capacitatea de autoservire, autogospodărire, mobilizare, comunicare).

Evaluarea statusului funcțional și psiho-afectiv se realizează avându-se în vedere condiția obligatorie de integritate psihică și mentală a persoanei pentru a fi aptă să efectueze activitățile de bază și instrumentale ale vieții de zi cu zi, astfel încât este necesar să se identifice următoarele elemente: gradul deteriorării cognitive prin examenul MMSE, raportat la nivelul de studii al persoanei evaluate; gradul funcționalității adaptive sociale prin scala de evaluare clinică și funcțională GAFS; alte elemente care furnizează informații despre contextul socio-familial în care persoana trăiește.

Susține intimatul că situația sa este în așa măsură depreciată, încât, fără un ajutor constant și substanțial din partea soției sale nu s-ar descurca în efectuarea celor mai elementare activități zilnice, chiar dacă fizic, teoretic ar trebui să fie în măsură să le realizeze.

În drept, intimatul a invocat art. 205 Cod procedură civilă, art. 435 Cod procedură civilă.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat recursul ca fiind neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Motivele de recurs cuprind critici privind aplicarea greșită a normelor de drept material ce reglementează încadrarea în grad de handicap, respectiv Cap. I subcap. II din Criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/31.08.2007 al M.M.F.E.S. și prin Ordinul 1992/19.11.2007 al M.S.P. privind evaluarea persoanelor cu regresie a funcțiilor intelectuale, motive ce se înscriu în cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

Evaluând probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că reclamantul suferă de demență Alzheimer formă severă, asociată codului de boală F00, având un MMSE de 9 pct și prezintă autonomie redusă în viața de zi cu zi, fiind dependent de alte persoane la igiena personală, la prepararea hranei, fiind dezorientat în timp, memoria este afectată parțial, descurcându-se doar în ceea ce privește efectuarea activităților ușoare.

Recurenta consideră că instanța a ignorat în evaluarea complexă a reclamantului scorul GAFS de 25 pct ce atrage încadrarea în grad de handicap grav, însă fără asistent personal, nu a corelat acest scor cu scorul MMSE, a ignorat primordialitatea examenului psihiatric – examinarea CT cranio cerebral nativ din 13.04.2021 care nu susține forma severă a demenței. De asemenea, susține că se poate acorda dreptul la asistent personal numai în situația în care reclamantul ar fi avut pierdută în totalitate capacitatea de autoîngrijire, autogospodărire și autodeterminare.

Instanța a reținut, în primul rând, că aprecierea instanței de fond asupra probelor nu poate fi supusă cenzurii instanței de control judiciar având în vedere dispozițiile art. 483 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, potrivit cărora recursul urmărește să supună instanței ierarhic superioare examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

De asemenea, aspectele ce țin de aprecierea probatoriului reprezintă chestiuni de netemeinicie și nu de nelegalitate, neputând fi încadrate astfel în motivele de casare prevăzute limitativ de către legiuitor.

Pe de altă parte, instanța de fond a avut corect în vedere diagnosticul reținut în actele medicale și în raportul de evaluare complexă demență Alzheimer formă severă, nefiind competentă a stabili ea însăși diagnosticul în urma propriei evaluări a examinărilor medicale. Prin urmare, sunt neîntemeiate criticile privind ignorarea examinării CT cranio cerebral nativ din 13.04.2021.

Examinând aplicarea legii situației de fapt reținute, Curtea a constatat că hotărârea este legală. Astfel, potrivit Cap. I subcap. II din Criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/31.08.2007 al M.M.F.E.S și prin Ordinul 1992/19.11.2007 al M.S.P., pot beneficia de asistent personal persoanele ce se încadrează în grad de handicap grav, în funcție de rezultatul evaluării complexe și de stabilirea gradului de autonomie personală.

În mod corect a avut în vedere instanța de fond rezultatul evaluării complexe și gradul de autonomie personală rezultat din înscrisurile ce au stat la baza certificatului de încadrare în grad de handicap.

Stabilind dependența reclamantului de alte persoane, în mod corect a apreciat prima instanță că acesta are dreptul la asistent personal.

În mod greșit aplică recurenta dispozițiile legale, stabilind acest drept doar în funcție de scorul GAFS, întrucât din ansamblul reglementărilor rezultă că gradul funcționalității adaptive sociale nu este singurul criteriu ce trebuie avut în vedere în evaluarea reclamantului. Nu se poate pune semnul echivalenței între gradul de autonomie personală și gradul funcționalității adaptive sociale. Gradul de autonomie presupune atât evaluarea GAFS, dar și gradul deteriorării cognitive prin examenul MMSE, dar și alte elemente despre contextul socio-familial în care reclamantul trăiește.

De asemenea, din textul normativ invocat de recurentă nu rezultă că numai o dependență totală de ajutorul unei alte persoane conduce la acordarea dreptului la asistent personal.

Așa cum s-a arătat mai sus, acest drept se stabilește în funcție de rezultatul evaluării complexe și gradul de autonomie personală. Or, stabilind că reclamantul are o autonomie redusă, fiind apt a desfășura doar activități ușoare, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 Cod procedură civilă, instanța a respins ca neîntemeiat recursul declarat.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Claudia Carmen ORBAN)

Domenii speta

Spete similare