Dobândă datorată pentru restituirea taxei de timbru de mediu. Acordarea dobânzii legale civile. Nelegalitate. Principiul echivalenței din dreptul european. Nivelul dobânzii fiscale datorat. Aplicarea dispozițiilor oug nr. 52/2017. Aplicarea în timp a norm

Hotărâre 709 din 16.09.2020


Cuprins pe materii: Drept fiscal. Restituire taxe și impozite.

Indice alfabetic: Taxă specială pentru autovehicule: restituire; dobândă fiscală

Temei de drept: Legea nr. 207/2015 (Cod de procedură fiscală) art. 174, art. 182, art. 352; OUG nr. 92/2003 (Cod de procedură fiscală) art. 77; OUG nr. 52/2017 art. 1; Ordinului comun al MM și MFP nr. 1488/3198/2017 art. 6

Hotărârea CJUE în cauza Irimie C-565/11 consacră expres obligația plății dobânzii, respectiv un mod de calcul care „nu trebuie să fie mai puțin favorabil decât cele aplicabil unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern”. Or, atunci când un contribuabil se adresează organului fiscal pentru restituirea unei taxe nedatorate, primește, în mod firesc, dobânda fiscală (care este dobânda legală în materie), iar nu pe cea legală civilă. Dobânda prevăzută de OG nr. 9/2000 și de OG nr. 13/2011, dar și cea prevăzută de Codul de procedură fiscală sunt dobânzi legale, întrucât sunt prevăzute de lege, ultima fiind specifică materiei fiscale. Mai mult decât atât, Decizia nr. 14/2015 a ÎCCJ în recurs în interesul legii a stabilit expres că „dobânda care se acordă pentru sumele încasate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare și taxă pentru emisii poluante, restituite prin hotărâri judecătorești, este dobânda fiscală prevăzută de dispozițiile art. 124 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile cu art. 120 alin. (7) din același act normativ.”

Omisiunea din dispozitivul titlului executoriu de a preciza expres „dobânda legală în materie fiscală” nu dă dreptul pârâtei-recurente să facă abstracție de considerentele hotărârilor judecătorești, din cuprinsul cărora rezultă cu evidență natura dobânzii acordate și temeiul de drept fiscal avut în vedere de către instanțe.