Nelegalitate Hotărârii aga privind dispoziţia de lichidare voluntară în contextul existenţei unor creditori neîndestulaţi. Emiterea Ordonanţei de clasare privind infracţiunea de evaziune fiscală. Neproducere de efecte asupra existenţei creanţei fiscale

Prin Sentinţa nr.x/CC/2019 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr.x/1371/2019 s-a admis în parte acţiunea formulată de către petenta ANAF – Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Braşov – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Mureş, în contradictoriu cu societatea intimată O.C.SRL, având ca obiect cererea de opoziţie faţă de Hotărârea nr. 1 din data de 02.07.2019 a Adunării Generale a Asociaţilor (publicată în Mof. Nr. 2844/11.VII.2019, partea a IV-a) emisă de societatea intimată, înregistrată în dosarul cu nr. x/1371/2019.

S-a constatat nelegalitatea parţială a hotărârii societăţii O.C.SRL nr. 1 din 02.07.2019 emisă de către asociatul unic dna C.R., cât priveşte dispoziţia de lichidare şi s-a respins în rest opoziţia împotriva aceleaşi hotărâri, sub aspectul dispoziţiei de dizolvare, respectiv a cererii privind obligarea societăţii la plata sumei datorate bugetului general consolidat al statului. De asemenea, s-a respins cererea pârâtei având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal SC O.C.SRL solicitând respingerea în tot a cererii de opoziţie formulată de către petenta ANAF -D.G.R.F.P Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Mureş - având ca obiect opoziţia faţă de Hotărârea nr. 1 din data de 02.07.2019 a Adunării Generale a Asociaţilor (publicată în M. Of. nr. 2844/11.07.2019, partea a 4-a de societatea intimată).

În motivarea apelului s-a arătat că la data de 22.01.2018 apelanta a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere nr. F-MS 325 din data de 20.12.2017 emisă de către ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Mureş.

La data de 29.12.2017 Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a înregistrat sesizarea penală formulată de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş cu privire la faptul că în urma inspecţiei fiscale desfăşurate la societatea O.C.SRL, s-a constatat că în perioada 01.01.2011-30.09.2015, societatea a înregistrat în evidenţa contabilă operaţiuni reprezentând achiziţii de la diverşi furnizori, în condiţiile în care aceştia nu declară livrări către societate şi că operaţiunile în cauză nu erau reale, facturile nefiind  întocmite în mod legal. Astfel, ANAF a precizat că în acest mod bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 38.402 lei, constând în impozit pe venit şi TVA.

Prin decizia nr. 339/30.05.2018 emisă de D.G.R.F.P Braşov s-a decis suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de societate, împotriva deciziei de impunere nr. F-MS x/20.12.2017, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală în dosarul nr. x/P/2017 instrumentat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş.

Prin ordonanţa din 11.04.2019 s-a dispus clasarea cauzei privind pe numita C.R., administratorul societăţii, cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005  privind combaterea evaziunii fiscale.

Or, apelanta a apreciat, contrar reţinerilor instanţei de fond, că acest aspect este relevant în soluţionarea prezentei cauze.

Astfel, prin Decizia nr. 17/2015 (M.O nr. 875/23.11.2015), I.C.C.J, completul competent să judece recursul în interesul-legii, a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I.C.CJ şi, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 19 din Codul de procedură penală, a stabilit:„ În cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005 instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscal accesorii datorate în condiţiile Codului de procedură fiscală".

Pe cale de consecinţă, neexistând faptă penală, apelanta a apreciat că nu se poate reţine în sarcina societăţii obligaţii fiscale principale şi accesorii.

Pe de altă parte, societatea, conform art. 237 alin. (1), lit "c" şi-a încetat activitatea, respectiv se află din anul 2016 în inactivitate, anunţată organelor fiscale.

Apelanta a formulat note scrise prin care a reluat susţinerile din apel privind inexistenţa creanţei sale fiscale şi a solicitat suspendarea cauzei în temeiul prevederilor art.413 alin.1 pct.1 Cpc.

Întrucât pe rolul unei instanţe nu există o cauză de soluţionarea căreia să depindă soluţia în cauza de faţă, cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art.413 alin.1 pct.1 Cpc este inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea de apel formulată de către SC O. C. SRL, Curtea reţine următoarele:

Aşa cum însăşi apelanta arată în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar, întreaga construcţie a apărării formulate de către apelanta se bazează pe faptul că aceasta nu are datorii faţă de bugetul consolidat al statului, Ordonanţa de clasare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş din 11.04.2019 venind în sprijinul acestei susţineri.

Curtea reţine că această construcţie juridică nu are fundament legal, pentru considerentele pe care le va expune în continuare:

Creanţa fiscală a apelantei, în cuantum total de 38.402 lei, din care 7210 lei impozit pe profit şi 31.192 lei TVA, a fost constatată prin Decizia de impunere nr. F-MS 325/20.12.2017 emisă de AJFP Mureş în baza RIF nr. F-MS 313/20.12.2017.

Actul de constatare a creanţei fiscale a fost contestat de către debitorul fiscal, iar prin Decizia nr.339/30.05.2018 emisă de către DGRFP Braşov s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală.

Prin Ordonanţa din 11.04.2019 emisă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş în dosarul nr.593/P/2017 s-a dispus clasarea cauzei privind-o pe suspecta C.R. cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal.

Apelanta a solicitat prin adresa nr. 32668 din 13 august 2019 reluarea soluţionării contestaţiei administrative, însă răspunsul autorităţii fiscale a fost acela că AJFP Mureş a formulat plângere împotriva Ordonanţei de clasare din 11.04.2019 şi atâta timp cât o instanţă penală nu a soluţionat în mod definitiv plângerea, suspendarea soluţionării contestaţiei operează în continuare, nefiind întrunită ipoteza prevăzută de art.277 alin.4 din Codul de procedură fiscală.

În condiţiile în care creanţa fiscală a apelantei a fost constatată prin acte de impunere fiscală (declaraţia de impunere nr.F-MS 325/20.12.2017) ce n-au fost anulate în procedura administrativă sau de către instanţa de contencios administrativ investită cu o acţiune în anulare, această creanţă există şi existenţa sa produce efecte juridice.

Emiterea Ordonanţei de clasare în materie penală nu are efecte asupra existenţei creanţei fiscale atâta timp cât procedura de contestare a acesteia nu a fost finalizată cu o decizie de anulare fie a organului fiscal, fie a instanţei de judecată.

În contextul în care singura critică pe care apelanta şi-a întemeiat calea de atac, a fost găsită ca neîntemeiată, iar argumentele primei instanţe sunt însuşite în integralitate de instanţa de apel, soluţia care se impune este aceea a respingerii apelului şi a menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.

Domenii speta

Spete similare