Procedură civilă. Procedura de citare. Obligativitatea indicării persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură în situația alegerii de domiciliu

Procedură civilă. Procedura de citare. Obligativitatea indicării persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură în situația alegerii de domiciliu

Potrivit art. 158 alin. (1) C.pr.civ., în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau art. 156. 

Faptul că se indică sediul profesional nu reprezintă, în sine, o alegere a locului comunicării actelor de procedură, pentru că pentru orice parte în proces are obligația, conform art. 194 lit. b) C.pr.civ., să indice sediul profesional al avocatului (dacă există reprezentare prin avocat), iar aceasta indiferent dacă face sau nu o alegere a locului comunicării actelor de procedură.

Similar, indicarea unei adrese de mail nu echivalează cu o alegere a locului comunicării actelor de procedură, art. 148 alin. (1) teza a II-a C.pr.civ., la care trimite art. 194 lit. b) C.pr.civ., referindu-se la orice parte din proces, iar nu doar la cele care doresc comunicarea actelor de procedură la un domiciliu/sediu ales.

Totodată, nu are relevanță în aprecierea legalității procedurii de citare faptul că alte comunicări au fost efectuate la sediul profesional al societății de avocatură.

( Secția a VI-a civilă, decizia civilă nr. 221/R din data de 29 mai 2020)

Prin încheierea din data de 26 martie 2019, Tribunalul Călărași – Secția civilă a suspendat, pentru lipsa părților, judecarea apelului privind pe apelanta PBR S.A. în contradictoriu cu intimatul DSA.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs apelanta, care a solicitat casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelului.

În motivare, a arătat că pentru termenul din data de 26 martie 2019, când instanța de apel a dispus suspendarea judecății, a fost citată la sediul (…).

A invocat faptul că nu a fost legal citată, sediul procesual ales fiind în (...).

A susținut că, și dacă nu s-a folosit expres expresia „persoana însărcinată cu primirea corespondenței”, intenția apelantei de a fi citată la adresa reprezentanților săi convenționali a fost incontestabilă, aceasta rezultând din adresa indicată pentru corespondența electronică, din numele persoanei însărcinate cu primirea corespondenței electronice, avocat menționat și pe împuternicire, precum și din faptul că toate comunicările din proces s-au făcut, până în prezent, la adresa din (…).

Analizând recursul, Curtea reține:

Potrivit art. 158 alin. (1) C.pr.civ., în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau art. 156. 

În cererea de apel, apelanta și-a indicat sediul ca fiind în (…), indicând, de asemenea, sediul profesional al reprezentantului convențional din SU, nr. 76.

Nu a fost indicată o persoană însărcinată cu primirea corespondenței.

Faptul că s-a indicat sediul profesional nu reprezintă, în sine, o alegere a locului comunicării actelor de procedură, pentru că pentru orice parte în proces are obligația, conform art. 194 lit. b) C.pr.civ., să indice sediul profesional al avocatului (dacă există reprezentare prin avocat), iar aceasta indiferent dacă face sau nu o alegere a locului comunicării actelor de procedură.

Similar, indicarea unei adrese de mail nu echivalează cu o alegere a locului comunicării actelor de procedură, art. 148 alin. (1) teza a II-a C.pr.civ., la care trimite art. 194 lit. b) C.pr.civ., referindu-se la orice parte din proces, iar nu doar la cele care doresc comunicarea actelor de procedură la un domiciliu/sediu ales.

Totodată, nu are relevanță în aprecierea legalității procedurii de citare faptul că alte comunicări au fost efectuate la sediul profesional al societății de avocatură.

În aceste condiții, constatând că instanța de apel a interpretat și aplicat corect prevederile 158 alin. (1) C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

2. Procedură civilă. Motivarea recursului. Nerespectarea condițiilor prevăzute de lege în măsura în care cererea de recurs nu aduce critici punctuale deciziei atacate, limitându-se să copieze cuvânt cu cuvânt cererea apel

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Casarea unei hotărâri se poate cere, conform art. 488 alin. (1) C.pr.civ., numai pentru motivele de nelegalitate enumerate la pct. 1 - 8 din același text, iar sancțiunea în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 este nulitatea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 489 alin. (2) C.pr.civ.

Motivarea recursului nu înseamnă doar indicarea formală a unuia sau a unora dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C.pr.civ., ci presupune și o componentă calitativă, de conținut al argumentelor invocate.

Astfel, este necesar ca argumentele aduse să facă parte în mod real din sfera motivelor prevăzute de pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) C.pr.civ., în caz contrar situația echivalând cu nemotivarea recursului.

Totodată, controlul judiciar nu se poate realiza în cazul în care recurentul nu aduce critici punctuale deciziei atacate și nici nu arată în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, limitându-se să copieze cuvânt cu cuvânt cererea de declarare a apelului.

(Secția a VI-a civilă, decizia civilă nr. 217/R din data de 29 mai 2020)

Pe data de 17.03.2017, pe rolul Judecătoriei Giurgiu, a fost înregistrată cererea  de chemare în judecată formulată de reclamanta ADP S.A. în contradictoriu cu pârâtul DM, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 126 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de salubrizare de care a beneficiat pentru perioada 01.2011-02.2012.

Prin sentința civilă nr. 4826/04.10.2017, Judecătoria Giurgiu a respins cererea, reținând că s-a stins, prin prescripție, dreptul la acțiune.

Reclamanta a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 358/12.03.2018 Tribunalul Giurgiu a respins calea de atac ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta-reclamantă, care a solicitat „modificarea în tot” a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivare a arătat că instanța de fond a aplicat greșit art. 2512 C.civ., prescripția nefiind invocată de cel interesat.

Analizând excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Curtea reține:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Casarea unei hotărâri se poate cere, conform art. 488 alin. (1) C.pr.civ., numai pentru motivele de nelegalitate enumerate la pct. 1-8 din același text, iar sancțiunea în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 este nulitatea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 489 alin. (2) C.pr.civ.

Motivarea recursului nu înseamnă doar indicarea formală a unuia sau a unora dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C.pr.civ., ci presupune și o componentă calitativă, de conținut al argumentelor invocate.

Astfel, este necesar ca argumentele aduse să facă parte în mod real din sfera motivelor prevăzute de pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) C.pr.civ., în caz contrar situația echivalând cu nemotivarea recursului.

Totodată, controlul judiciar nu se poate realiza în cazul în care recurentul nu aduce critici punctuale deciziei atacate și nici nu arată în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, limitându-se să copieze cuvânt cu cuvânt cererea de declarare a apelului (în acest sens, ÎCCJ, Secția I civilă, decizia nr. 317/2018).

Aplicând aceste considerații de ordin general la situația concretă din cauza de față, Curtea constată că argumentele aduse de recurentă nu satisfac exigențele legii în materie de motivare a recursului.

Astfel, cererea de recurs reprezintă o copie fidelă a unei părți a cererii de apel. Totodată, recurenta se referă, în mod repetat, la „instanța de fond” (prima instanță, în sensul utilizat de recurentă), deși recursul ar fi trebuit să privească decizia instanței de apel.

Această modalitate de redactare a cererii de recurs nu reprezintă o veritabilă motivare în sensul dispozițiilor legale mai sus arătate și face imposibilă realizarea controlului judiciar de către instanța de recurs.

Tribunalul Giurgiu – Secția civilă a respins apelul, reținând, în esență, că în mod corect s-au aplicat din oficiu dispozițiile referitoare la prescripție, față de momentul la care termenul acesteia a început să curgă.

Recurenta nu a făcut nicio referire la motivele pentru care instanța de apel a respins respectiva cale de atac, cererea de recurs nefiind, astfel, pusă în legătură cu decizia atacată.

În concluzie, Curtea reține că argumentele aduse de recurentă nu se încadrează în mod real în sfera motivului de nelegalitate invocat și nici nu pot fi încadrate în sfera altor cazuri prevăzute de art. 488 alin. (1) C.pr.civ., astfel încât va constata nul recursul.

Domenii speta

Spete similare