Obligaţia de a face

Sentinţă civilă 704 din 07.07.2021


Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect obligaţia de a face, formulată de reclamanta EZ, în contradictoriu cu pârâta CL.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 05.07.2021, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanţa a amânat pronunţarea la 07.07.2021, dată la care,

I N S T A N Ţ A

Prin cererea principală înregistrată la data de 11.05.2020 pe rolul Judecătoriei B, sub nr.832/184/2020, reclamanta EZ, a chemat în judecată pe pârâta CL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să desfiinţeze cultura de viţă de vie plantată cu încălcarea distanţei legale faţă de limitele de proprietate dintre imobilul situat în oraşul B, str. B, proprietatea reclamantei, şi imobilul situat în oraşul B, str. B, nr. 24, proprietatea pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este deţine nuda proprietate a imobilului situat în oraşul B, str. B, nr. 22, jud. Olt, care ce se învecinează cu imobilul situat în oraşul B, str. B,  proprietatea pârâtei.

În urma cu aproximativ 15 ani, autorii pârâtei au sădit o cultură de viţă de vie ce a fost înălţată pe o boltă de aproximativ 2,50 m, fără să aibă acordul proprietarului de la acea vreme, respectiv PI.

Ulterior, la prelularea nudei proprietăţi, în fapt în jurul anului 2009, şi în drept în anul 2011, i-a atras atenţia pârâtei cu privire la încălcălcarea dispoziţiilor legale, având în vedere că viţa de vie creşte în mod haotic, în special primăvara, fapt care îi perturbă în mod substanţial dreptul de proprietate, în sensul că viţa de vie depăşeşte limita de hotar dintre cele două imobile. Pârâta nu a dat curs solicitărilor privind desfiinţarea acestei culturi perpetuând în a crea o stare conflictuală.

Consideră că dreptul de proprietate îi este perturbat, raportat la dispoziţiile art. 6 alin. (2) N. C.civ. Invocă dispoziţiile art. 607 şi 608 Cod civil din 1864, apreciind că legiuitorul a impus o incapacitate legală de a sădi arbori înalţi la o distanţa de doi metri faţă de linia de hotar. Cum viţa de vie se încadrează în familia lienelor care poate atinge o lungime de 35 m, aprecieză că bolta pârâtei trebuie să respecte o distanţă de 2 m faţă de linia de hotar context în care se impune desfiinţarea acesteia.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de

În dovedirea cererii, reclamanta a ataşat un set de înscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.

Prin cererea conexă înregistrată la data de  28.08.2020 pe rolul Judecătoriei B, sub nr.1610/184/2020, reclamanta EZ, a chemat în judecată pe pârâta CL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta în principal, să desfiinţeze vatra stupinei pe care a amplasat-o pe proprietatea sa, cu nerespectarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 383/2013;în subsidiar, prin mutarea vetrei stupinei la o distanţă de cel puţin 5 m faţă de hotarul proprietăţii reclamantei, iar dacă această distanţă nu poate fi respectată, prin despărţirea familiilor de albine de proprietatea sa printr-un gard, zid, plasă ori alt obstacol prin care albinele să nu poată pătrunde în zbor, cu o înălţime minimă de 2 m, măsurată de la nivelul solului, şi care să continue pe aceeaşi linie încă 2 m dincolo de stupii amplasaţi la extremităţile stupinei.

Reclamanta a arătat că deţine nuda proprietate a imobilului situat în Or. B, str. B, jud. Olt, imobil ce se învecinează cu proprietatea pârâtei care se află situat în Or. B, str. B, jud. Olt.

De aproximativ cinci ani, pârâta practică pe proprietatea sa stupărit staţionar, având amplasată în imediata vecinătate a gardului despărţitor al proprietăţilor noastre vatra stupinei, ce are caracter permanent.

Numărul mare al familiilor de albine ce compun această stupină este o sursă de pericol pentru subsemnata şi familia mea, dată fiind agresivitatea acestora, caracteristică prezenţei lor fireşti în proprietatea privată a pârâtei în condiţii de apropiere riscantă de proprietatea privată a subsemnatei.

Prin obligaţia de a face se înţelege îndatorirea debitorului unui raport juridic de a săvârşi anumite fapte, acţiuni, lucrări sau servicii, deci, în general, orice prestaţie pozitivă în afara celor care se încadrează în noţiunea de „a da".

Raportul juridic care s-a creat între reclamantă şi pârâtă, îşi are izvorul în imperativul, recunoscut de către lege în respectarea atributelor dreptului de proprietate, în condiţiile şi limitele fixate, iar acest raport s-a născut la momentul la care pârâta a efectuat amplasarea vetrei stupinei pe terenul său peste limita legală, în aşa fel încât să împiedice şi să evite punerea în pericol a vieţii sau sănătăţii reclamantei şi a membrilor familiei ei, producându-i prejudicii legate de teama şi impreviziunea ca ea sau membrii familiei sale să fie atacaţi de aceste albine, care prin firea lor pot fi agresive.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care nu este de acord cu admiterea cererii reclamantei.

Instanța a încuviințat probele cu înscrisuri, interogatorii, martori și expertiză.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Reclamanta deţine nuda proprietate a imobilului situat în oraşul B, str. B, jud. Olt, care ce se învecinează cu imobilul situat în oraşul B, str. B, nr. 24, jud. Olt, proprietatea pârâtei.

În urma cu aproximativ 15 ani, autorii pârâtei au sădit o cultură de viţă de vie ce a fost înălţată pe o boltă de aproximativ 2,50 m, fără să aibă acordul proprietarului de la acea vreme, respectiv PI.

Ulterior, la prelularea nudei proprietăţi, în fapt în jurul anului 2009, şi în drept în anul 2011, reclamanta i-a atras atenţia pârâtei cu privire la încălcălcarea dispoziţiilor legale, având în vedere că viţa de vie creşte în mod haotic, în special primăvara, fapt care îi perturbă în mod substanţial dreptul de proprietate, în sensul că viţa de vie depăşeşte limita de hotar dintre cele două imobile. Pârâta nu a dat curs solicitărilor privind desfiinţarea acestei culturi perpetuând în a crea o stare conflictuală.

Prin raportul de expertiză –f.68-70,  expertul MI a identificat terenurile partilor în functie de actele de proprietate prezentate și a stabilit că vița de vie de pe proprietatea pârâtei materializată în Anexa nr.1 la raport a fost plantată la o distanta sub 0,10 m si 0,20 m față de linia de hotar.

Dispozitiile art. 607 Vechiul cod civil  prevad ca este interzisa plantarea unor plantatii sau garduri vii care nu sunt înalte,la limita de 0,50 fata de linia despartitoare dintre proprietati, putându-se solicita de proprietarul terenului învecinat, în conditiile art. 608 cod civil, desfiintarea acestor plantatii.

 Asadar, din coroborarea sustinerilor reclamantei exprimate în cererea principal cu concluziile raportului de expertiza instanta constata că vița de vie de pe proprietatea pârâtei materializată în Anexa nr.1 la raport a fost plantată la o distanta sub 0,10 m si 0,20 m față de linia de hotar, deci sub limita legala prevazuta de art. 607 Vechiul cod civil și va dispune obligarea pârâtei să desființeze cultura de viță de vie plantată cu încălcarea distanței legale față de limitele de proprietate dintre imobilele aparținând părților.

Asupra cererii conexe :

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 383/2013, (1) Amplasarea familiilor de albine pe terenurile deţinute de apicultori, cu orice titlu, se face la o distanţă de cel puţin 10 m faţă de drumurile publice sau hotarele proprietăţilor din domeniul public aflate în intravilan ori în extravilan şi la o distanţă de cel puţin 5 m faţă de hotarele proprietăţilor din domeniul privat aflate în intravilan ori în extravilan. (2) Dacă distanţa faţă de obiectivele prevăzute la alin. (1) este mai mică de 5 m, familiile de albine trebuie să fie despărţite de acestea printr-un gard, zid, plasă ori alt obstacol prin care albinele să nu poată pătrunde în zbor, cu o înălţime minimă de 2 m, măsurată de la nivelul solului, şi care să continue pe aceeaşi linie încă 2 m dincolo de stupii amplasaţi la extremităţile stupinei.

Prin raportul de expertiză –f.68-70,  expertul MI a stabilit că Vatra de stupină pe lungimea de 17,30 m, care se află pe proprietatea pârâtei este amplasată astfel : în partea de est se află la distanța de 5,31 m față de limita de hotar cu reclamanta, iar în partea de vest se află la distanța de 5,81 m față de limita de hotar cu reclamanta. S- a stabilit de asemenea că la data efectuării măsurătorilor, în dreptul vetrei de stupină, pârâta avea amplasată plasă de protecție către partea de sud (către reclamantă).

Se constată astfel că pârâta nu a încălcat dispozițiile legale susmenționate, iar episodul relatat de martora HM privind înțeparea soțului reclamantei de către albinele de pe proprietatea pârâtei a fost unul izolat.

Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite cererea principal și va respinge, ca neîntemeiată, cererea conexă.

În temeiul art. 453 alin.1 și alin.2 C.pc., față de soluțiile date celor două cereri, va compensa în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți (reclamanta – 1000 onorariu avocațial, 1000 lei onorariu expert și 100 lei taxă de timbru pe cererea principală, iar pârâta 800 lei – onorariu avocațial pe cererea conexă potrivit chitanțelor de la dosar) și în final va obliga pârâta la plata către reclamantă a unui rest din aceste cheltuieli în sumă de 1.300 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea principală, formulata de reclamanta EZ cu domiciliul procesual ales în orașul B, împotriva pârâtei CL domiciliată în orașul B

Respinge, ca neîntemeiată, cererea conexă ce a format obiectul dosarului nr.1610/184/2020 între aceleași părți și în aceeași calitate.

 Obligă pârâta să desființeze cultura de viță de vie plantată cu încălcarea distanței legale față de limitele de proprietate dintre imobilele aparținând părților, conform raportului de expertiză întocmit de expert MI – f.68-70 din dosarul nr.832/184/2020.

Compensează în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și în final obligă pârâta la plata către reclamantă a unui rest din aceste cheltuieli în sumă de 1.300 lei.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria B.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 07.07.2021.

Data publicarii pe site: 04.04.2022