Civil.plangere contraventionala

Sentinţă civilă 5 din 15.07.2021


INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 18.09.2019, sub nr. x/200/2019, petentul J.N., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună, anularea procesului verbal seria PBZX  din 03.09.2019 și exonerarea acestuia de la plata amenzii și a sancțiunii completare.

În motivare, petentul a arătat, în primul rând că a intervenit prescripția executării sancțiunii stabilite procesului verbal seria PBZX  din 03.09.2019 pentru necomunicarea acestuia în termenul prevăzut de lege. Astfel, precizează petentul, din cuprinsul procesului verbal contestat, rezultă că sancțiunea a fost săvârșită la data de 14.06.2019, iar întocmirea și comunicarea procesului verbal a avut loc la data de 03.09.2019, la un interval de aproape 3 luni.

Pe fondul cauzei, a arătat petentul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina acestuia, având în vedere că nu a circulat pe drumurile publice cu autoturismul precizat în procesul verbal, mașina fiind cumpărată în luna februarie 19 pentru a putea folosi piesele, astfel că la data de 14.06.2019 când a fost menționată contravenția, mașina se afla în curtea casei, fiind o mașină nefuncțională.

Mai arată petentul că nu a comunicat datele persoane astfel cum sunt reținute în cuprinsul procesului verbal.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001 și OUG 195/2002.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit disp. art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila 7).

La data de 06.11.2019, intimatul a formulat întâmpinare (f. 22) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare, intimatul a arătat că, în fapt, la data de 14.06.2019, orele 13:44, petentul, în timp ce conducea auto cu numărul de înmatriculare x, pe DN2 E85, în localitatea Mihăilești, a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 114km/h, viteza maxim admisă pe sectorul de drum respectiv fiind depăşită.

Astfel, s-a arătat că viteza cu care a circulat petentul a fost înregistrată de aparatul radar Trucam seria TC , verificat metrologic în mod corespunzător şi utilizat de un agent constatator abilitat în acest sens.

S-a mai arătat că fapta contravenţională a fost înregistrată pe suport tehnic – CD, pe care intimatul l-a anexat întâmpinării.

Cu privire la celelalte fapte reţinute în sarcina petentului, intimatul a arătat că acestea au fost constatate personal de către agentul constatator.

În ceea ce privește prescripția sancțiunii aplicate, intimatul solicită respingerea acesteia având în vedere că sancțiunea a fost aplicată la data de 03.09.2019 iar procesul verbal de contravenție a fost comunicat la data de 09.09.2019.

În drept au fost invocate art  205-208 C.p.civ.

În dovedire, intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi înregistrarea video a abaterii. În acest sens, a depus la dosarul cauzei CD-ul conţinând atestatul operatorului radar,  înregistrarea video a abaterii şi buletinul de verificare metrologică (fila 23).

A mai menţionat faptul că se opune audierii martorilor prevăzuţi la art. 315 alin. 1 şi 2 C. proc. civ.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În cauză, a fost încuviinţată şi administrată pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar pentru intimat şi mijlocul material de probă – CD privind înregistrările cu mijloace tehnice a abaterii şi înscrisurile pe suport electronic depuse la dosarul cauzei.

Analizând ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, constată următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie seria PBZX din data de 03.09.2019, încheiat de I.P.J. Buzău, petentul J. N.a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 2900 lei şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârşirea faptei de depăşire cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, prevăzută şi sancţionată de art. 121 alin. 1 şi art. 102 alin. 3 lit. e)  din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G. nr. 195/2002).

Astfel, la data de 19.08.2019, ora 00:38, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare x  pe DN2 E85, în localitatea Mihăiești, judeţul Buzău, fiind înregistrat şi filmat cu aparatul radar TRUCAM seria TC în timp ce circula cu viteza de 114 km/h, depăşind cu peste 50 km/h limita legală de viteză.

În drept, conform art. 34 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (O.G. nr. 2/2001), instanţa urmează a verifica legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat în cauză, hotărând asupra sancţiunii, apreciate în contextul criticilor, respectiv al apărărilor părţilor.

Referitor la aspectul legalităţii procesului-verbal de contravenţie PBZX nr. 273804 din data de 19.08.2019, art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (R.A.O.U.G. nr. 195/2002) reglementează cuprinsul obligatoriu al acestuia.

Totodată, art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, reprezentând dreptul comun în materie, prevăd elementele obligatorii pe care procesul-verbal contravenţional trebuie să le cuprindă.

Dintre acestea, numai art. 17 din O.G. nr. 2/2001 reglementează condiţiile a căror eventuală nerespectare ar determina constatarea, din oficiu, a nulităţii absolute procesului-verbal, art. 180 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 16 din O.G. nr. 2/2001 reglementând condiţii a căror nerespectare pot atrage sancţiunea nulităţii relative, condiţionate de constatarea unei vătămări.

Instanța verificând înregistrarea video depusă de intimat (f. 26) constată că număr de înmatriculare trecut în procesul verbal este GL-11-JYX în loc de GL-11-JYK, astfel cum rezultă din înregistrare însă, acest aspect nu constituie un motiv de nulitate, nefiind prevăzută printre cazurile de la art. 17 din O.G 2/2001; această eroare materială nu reprezintă nici măcar o cauză de nulitate  relativă şi nu a produs nicio vătămare petentului.

În cauză, se reţine că procesul-verbal seria PBZX nr. 274236 din data de 03.09.2019 a fost întocmit în mod legal, neidentificându-se incidenţa vreunuia dintre motivele de nulitate absolută stabilite de textul legal antemenţionat.

Cu privire la argumentului petentului referitor la încheierea procesului verbal peste termenul legal, intervenient astfel prescripția executării sancțiunii contravenționale, instanța reține că aceasta nu este întemeiată.

Astfel, potrivit art. 14  alin (1) și (2) din O.G. 2/2001: Executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancţiunii.  Prescripţia executării sancţiunilor contravenţionale poate fi constatată chiar şi de instanţa învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale.

Din verificările actelor depuse de părți, întocmirea (aplicarea sancțiunii) procesului verbal a fost la data de 03.09.2019 (f. 6), procesul verbal a fost comunicat petentului la data de 09.09.2019 (fila 23), dovada de comunicare cuprinzând semnătura destinatarului, astfel că între data întocmirii și data comunicării nu au trecut mai mult de două luni.

Mai mult, instanța reține că petentul după primirea procesului verbal, a formulat plângerea contravențională la data de 18.09.2019 (în termenul de 15 zile prevăzut de lege), la numai 9 zile de la data primirii procesului verbal, astfel că acesta prin acțiunea formulată a confirmat comunicarea acestuia.

Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 15 din O.G. nr. 2/2001, invocată de către petent, instanţa reţine că agentul de poliţie D.N are calitatea de agent constatator, fiind abilitat să constate contravenţia reţinută în sarcina petentului, prin utilizarea cinemometrului, aşa cum rezultă şi din cuprinsul atestatului de operator radar, depus pe suport electronic la dosarul cauzei (f. 26), precum şi de a întocmi actul contestat, neexistând un dubiu asupra acestui aspect.

Cu privire la susținerea petentului că nu a circulat pe drumurile publice cu autoturismul precizat în procesul verbal și că nu a comunicat datele personale, instanța că acestea nu sunt întemeiate.

Potrivit art. 39 din OUG 195/2002: Proprietarul sau deţinătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliţiei rutiere, la cererea acesteia şi în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Astfel, la data de 14.06.2019 s-a constata de către intimat săvârșirea unei contravenții de către o persoană care conducea auto cu numărul de înmatriculare x pe DN2 E85, în localitatea Mihăiești, judeţul Buzău, fiind înregistrat şi filmat cu aparatul radar TRUCAM seria TC în timp ce circula cu viteza de 114 km/h, depăşind cu peste 50 km/h limita legală de viteză.

La aceeași dată, intimata a emis (nr. 350) o adresă către proprietarul mașinii, numitul B.C. (fila 33) pentru ca aceasta să comunice, în termen de 5 zile date de identificare ale persoanei căreia i-a încredință autoturismul cu numărul de înmatriculare x la data de 14.06.2019, orele 13:44.

Proprietarul mașinii prin (prin B.S.) a primit adresa nr. 350 la data de 23.08.2019 (f. 37) și a expediat, la data de 30.08.2019 (f.36) către intimată datele de identificare, în numele petentului J.N.

În urma acestor informații, intimata în mod legal a întocmit procesul verbal seria PBZX din data de 03.09.2019.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, se reţine că acesta beneficiază de prezumţia relativă a legalităţii şi validităţii sale.

Deşi acest aspect nu este reglementat în mod expres în cuprinsul O.G. nr. 2/2001, în materie contravenţională, sub aspect probatoriu, actul normativ menţionat se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel încât sarcina probei revine petentului care este dator să îşi dovedească afirmaţiile privind netemeinicia procesului verbal contravenţional, conform principiului procedural care presupune că cel ce face o afirmaţie în cadrul procesului trebuie să o dovedească.

Aceste concluzii nu aduc atingere prezumţiei de nevinovăţie şi garanţiilor privind dreptul la un proces echitabil, întrucât, în materie de circulaţie rutieră, fără instituirea unui mecanism care să permită aplicarea unei prezumţii relative de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, pedepsirea încălcărilor referitoare la circulaţia rutieră ar deveni practic imposibilă, aşa cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în cauza Marius Haicu c. României (parag. 12).

Ca atare, instanţa urmează să reţină menţiunile din procesul-verbal contestat sub prezumţia relativă a temeiniciei, urmând ca acestea să fie înlăturate, în măsura în care sunt combătute de către petent.

Mai mult, chiar în lipsa acestei prezumţii, se reţine că intimatul a depus dovezi privind înregistrarea pe suport tehnic a faptei contravenţionale, astfel încât nu se aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie de care petentul beneficiază.

În cauză, veridicitatea faptei este susţinută de înregistrarea video depusă de către intimat, din cuprinsul căreia rezultă că situaţia reală a conduitei petentului de la momentul constatării contravenţiei era în conformitate cu aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal contestat.

Aparatul radar TRUCAM seria TC, verificat metrologic, conform certificatului depus la dosar pe suport tehnic, a fost operat de un agent constatator abilitat în acest sens, potrivit atestatului de operare radar depus de către intimat, care a acţionat pentru disciplinarea conducătorilor auto ce încălcau regimul legal de viteză, astfel fiind înregistrată viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent.

Prin dispoziţiile art. 121 alin. 1 R.A.O.U.G. nr. 195/2002 se stabileşte obligaţia conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă prin raportare la categoria din care face parte vehiculul condus.

Instanţa reţine că pe segmentul de drum pe care a circulat petentul, dovedit cu înregistrarea video ce relevă coordonatele privind localizarea în spaţiu a autovehiculului condus de petent la momentul săvârşirii faptei contravenţionale, limita maximă admisă a vitezei de circulaţie era de 50 km/h.

Aşadar, încadrarea juridică a faptei contravenţionale a fost în mod corect efectuată de către agentul constatator, prin raportare la viteza de circulaţie a petentului pe sectorul de drum respectiv.

În privinţa celorlalte fapte contravenţionale reţinute în sarcina petentului, instanţa observă că acestea au fost percepute personal, ex propriis sensibus, de către agentul constatator, iar petentul nu a adus dovezi contrare.

În cauza de faţă petentul circula cu o viteză de 114 km/h în localitate, deci cu o viteză peste limita admisă de lege, neexistând la dosar nici o dovadă în sensul că pe respectivul sector de drum limita maximă de viteză era superioară celei stabilită prin lege.

Astfel, în cauza de faţă, instanţa consideră că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susţină menţiunile din cuprinsul procesului-verbal atacat, motiv pentru care instanţa dă curs constatărilor personale ale agentului constatator şi le reţine ca fiind reale.

Aşa fiind, instanţa reţine că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul-verbal atacat, întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cât şi sub aspect obiectiv, sancţiunea fiind legal aplicată, astfel încât procesul verbal întocmit în cauză este temeinic.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează să respingă plângerea contravenţională formulată împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PBZX  din  data de 03.09.2019, ca neîntemeiată.