Acțiune în răspundere civilă delictuală. Malpraxis medical

Acțiune în răspundere civilă delictuală. Malpraxis medical. Leziuni care nu pot fi caracterizate ca fiind complicații sau riscuri general acceptate ale metodei de tratament folosite, nefiind incidentă cauza exoneratoare de răspundere prevăzută de dispozițiile art. 654 alin. 2 lit. a din Legea 95/2006. Nedovedirea dobândirii unor venituri din muncă anterior producerii faptei delictuale generatoare de prejudiciu care să justifice acordarea unei rente lunare. Aprecierea cuantumului daunelor morale.

Sentinţa nr. 1119/2018/05.03.2018 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin decizia civilă nr. 245/14.10.2020 a Curții de Apel Galați, prin care s-a respins ca neîntemeiat recursul

La data de 30.04.2014, reclamanta a suferit o intervenție chirurgicală efectuată de pârâta S___ C___ J__, în calitate de medic ginecolog, la Spitalul Municipal A___ C___ T___. În urma acestei operații au apărut o serie de complicații, motiv pentru care s-a intervenit din nou chirurgical, în ziua următoare, constatându-se existența uroperitoneului. S-a luat decizia de a fi transferată reclamanta în aceeași zi la Spitalul Județean S___ A___ A__ G__, unde s-a intervenit de urgență, la data de 1.05.2014, constatându-se leziuni ale vezicii urinare și ureterelor. La data de 8.05.2014 a fost transferată la Clinica de Urologie a S___ M___ C___ B___, unde, la 12.05.2014 a fost din nou operată, fiind externată la data de 3.06.2014.

În drept, în condițiile art. 1357-1358 Cod civil, pentru angajarea răspunderii juridice civile a medicului trebuie să existe cumulativ o conduită ilicită, un prejudiciu, o legătură de cauzalitate între conduita culpabilă și rezultatul vătămător, vinovăție din partea subiectului actului ilicit și să nu existe împrejurări sau cauze care să înlăture răspunderea juridică.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor mai sus menționate, instanța constată că reclamanta M___ M___ a suferit, la data de 30.04.2014 o intervenție chirurgicală la Spitalul Municipal A___ C___ T___, intervenție efectuată de medicul ginecolog S___ C___ J___, practicându-se cu această ocazie histerectomie totală cu anexectomie bilaterală sub anestezie generală. Pentru această intervenție reclamanta și-a dat consimțământul, fiind necesară deoarece la examenul histologic se evidențiase un „aspect de hiperplazie cu atipii”, stare cu potențial oncogen (risc crescut de cancer) – așa cum rezultă din Suplimentul la raportul de nouă expertiză medico-legală nr. ___/9.03.2015 (fila 45).

Conform dosarului medical și expertizelor medico-legale întocmite în cauză, indicația intervenției chirurgicale a fost corectă, iar tehnica aleasă a fost cea indicată – histerectomie totală cu anexectomie. Cu alte cuvinte, operația de histerectomie efectuată de pârâta S___ C___ J___ a fost necesară, pentru această intervenție internându-se reclamanta și nu pentru îndepărtarea unui fibrom uterin, așa cum susține prin cererea de chemare în judecată, sau a unui chist ovarian, așa cum susține martora Z___ J___ în declarația sa.

În continuare, expertizele medicale relevă faptul că în timpul intervenției chirurgicale au existat incidente intraoperatorii, rezultând leziuni ale vezicii urinare și ale ureterelor, care au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale. Aceste leziuni ale tractului urinar s-au complicat cu insuficiență renală acută, fistulă vezico-peritoneală și uroperitoneu, pentru care s-a intervenit chirurgical de mai multe ori, la Spitalul Municipal A__ C__ T__, la Spitalul Județean S__A__ A__ G__ și la Spitalul Militar C__ C__ D___ B__. Leziunile tractului urinar, prin ele însele și la momentul producerii lor, au pus în pericol viața reclamantei.

De asemeni, la examinarea efectuată cu ocazia întocmirii expertizelor medicale reclamanta a prezentat lipsa uterului și anexelor, în urma histerectomiei totale cu anexectomie bilaterală, lipsa acestor organe constituind infirmitate fizică permanentă, însă înlăturarea acestor organe a fost scopul intervenției chirurgicale inițiale și nu un rezultat nedorit, așa cum susține reclamanta, fiind necesar pentru salvarea vieții sale în condițiile existenței riscului sporit de cancer.

Totodată, expertizele instrumentate arată că „în timpul intervenției inițiale a existat o deficiență de tehnică operatorie, care a dus la secționarea ureterelor și a vezicii urinare, fiind posibil ca lezarea vezicii urinare să se fi produs prin atingere directă involuntară cu instrumentul de disecție sau prin prinderea accidentală a vezicii în firele de sutură folosite pentru refacerea bontului vaginal, iar din foaia de observație de la Secția Urologie a Spitalului S__ A___ A__ G___ reiese că ureterul stâng a fost cudat prin tracțiune datorită firelor de sutură a pediculului vascular uterin, iar intraoperator s-a constatat obstrucție și pe partea dreaptă, probabil prin același mecanism”.

În privința prejudiciului suferit de reclamantă urmare intervenției chirurgicale, instanța constată că reclamanta a solicitat să se constate că a suferit atât un prejudiciu material, reprezentat de cheltuielile făcute pentru remedierea leziunilor suferite și pentru vindecare, evaluat la suma de 30 000 lei, precum și de pierderea capacității de muncă în urma infirmității fizice permanente căpătate în urma intervenției chirurgicale, evaluate la suma de 2000 lei/ lună, dar și un prejudiciu moral, evaluat la suma de 500 000 lei, constând în distrugerea integrității fizice și atingerea adusă onoarei, demnității și imaginii prin acțiunea de secționare accidentală a vezicii și ureterelor în timpul operației, dar și prejudiciile cauzate familiei reclamantei.

Analizând fiecare dintre aceste aspecte în parte, instanța observă, în privința prejudiciului material afirmat de reclamantă următoarele: în conformitate cu dispozițiile art. 1381 alin. 1 Cod civil, orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar conform art. 1385 alin. 1 Cod civil, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Alin. 2 al art. 1385 precizează că se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică, iar alin. 3 al aceluiași articol arată că despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Art. 1387 Cod civil stipulează că, în caz de vătămare a integrității corporale sau sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1388 și 1389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 30 000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și stabilirea unei rente lunare în sumă de 2 000 lei/lună pentru pierderea capacității de muncă. La dosar au fost depuse dovezi cu privire la cheltuielile efectuate de către reclamantă, însă acestea însumează doar 3086 lei: foaia de vărsământ nr. __/11.08.2014, din care rezultă plata sumei de 1500 lei în contul medicului I__ S___, în vederea întocmirii expertizei medico-legale (fila 26 dosar __/324/2015 al Judecătoriei Tecuci), chitanța de depunere numerar din 11.08.2014 din care rezultă plata sumei de 1500 lei în contul medicului S__ B__ T__, în vederea întocmirii expertizei medico-legale (fila 27 dosar ___/324/2015 al Judecătoriei Tecuci), chitanța seria SPTC nr. ___/25.06.2014 din care rezultă plata sumei de 60 lei reprezentând consult medicină legală / la Spitalul Clinic de Urgență S__ A__ A__ G__ (fila 36 a aceluiași dosar), chitanța seria SPJG nr. ___/14.01.2015 din care rezultă plata sumei de 10 lei reprezentând contravaloare coplată (fila 37 a aceluiași dosar), chitanța seria SPTC nr. __/14.05.2014, din care rezultă plata sumei de 13 lei, reprezentând copie fișă urologie (fila 43 a aceluiași dosar).

În ceea ce privește decontul de cheltuieli depus la fila 33 a dosarului __/324/2015 a Judecătoriei Tecuci, emis de Spitalul Universitar de Urgență Militar C__ Dr. C__ D__ B__, din care rezultă că au fost efectuate cheltuieli cu pacienta M__ M__ în sumă totală de 8622,47 lei, instanța constată că nu s-a depus la dosarul cauzei vreo dovadă din care să reiasă plata acestei sume de către reclamanta M__ M__.

Deși prin declarația dată martora Z__ J__ a precizat că reclamanta și familia sa au acumulat datorii mari, împrumutându-se de la prieteni și alte persoane cu suma de aproximativ 30 000 euro, susținerile sale nu se coroborează cu actele depuse de reclamantă la dosarul cauzei, neexistând nicio singură dovadă cu privire la efectuarea vreunei cheltuieli pentru achiziționarea de medicamente sau pentru transport.

În ceea ce privește renta solicitată de reclamantă, în sumă de 2000 lei/lună, pentru pierderea capacității de muncă urmare a infirmității fizice suferite, instanța constată că, pe de o parte, reclamanta nu a făcut dovada faptului că, anterior intervenției chirurgicale, ar fi desfășurat muncă remunerată și care era venitul rezultat din această muncă (ba chiar recunoaște că anterior operației, ca și în prezent, era casnică și desfășura activități gospodărești, lucru confirmat și de martora Z__ J__), iar pe de altă parte nu există nicio dovadă a pierderii capacității de muncă, martora Z__J__ arătând că în prezent se ocupă de gospodărie, fiind ajutată de copiii săi, iar infirmitatea fizică suferită (lipsa uterului și ovarelor) a fost scopul urmărit prin intervenția chirurgicală, fiind necesară pentru evitarea cancerului ovarian, al cărui risc de apariție era foarte ridicat.

În privința prejudiciului nepatrimonial suferit, art. 1391 Cod civil dispune că, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

Daunele morale reprezintă orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane, prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale, care se manifestă prin suferința fizică sau morală pe care o resimte victima. Prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial.

Reclamanta a arătat, și cele susținute au fost confirmate și de martora Z__ J__, că urmare intervenției chirurgicale, o lungă perioadă de timp a avut suferințe fizice, fiind internată timp de o lună la spitalul din București și resimțind aceste suferințe și ulterior, la domiciliu. Mai mult decât atât, suferințele sale au fost și de natură psihică, după externare intrând în depresie și revenindu-și greu, cu ajutorul familiei. De asemeni, în urmă cu un an, căsnicia sa s-a destrămat, soțul părăsind-o, deoarece, conform susținerilor martorei, reclamanta nu mai putea avea relații intime urmare operației. Așadar, reclamanta a invocat faptul că i s-a adus atingere onoarei, demnității și imaginii prin acțiunea de secționare accidentală a vezicii și ureterelor.

Instanța apreciază că, într-adevăr, a existat atât o suferință fizică, cât și una psihică resimțită de reclamantă urmare a complicațiilor apărute în urma operației, reclamanta fiind supusă la încă trei intervenții chirurgicale pentru remedierea leziunilor produse și fiind nevoită să suporte o perioadă de spitalizare ulterioară, suferința sa prelungindu-se și la domiciliu. De asemeni, din probele administrate a reieșit că reclamanta a suferit de depresie, fiind afectată de vătămarea pricinuită în urma operației, atât ea personal, cât și raporturile sale cu membrii familiei, copiii săi fiindu-i aproape și susținând-o, în vreme ce căsătoria sa s-a destrămat. Chiar dacă susținerile sale cu privire la faptul că în urma intervenției chirurgicale nu mai poate avea relații intime nu pot fi reținute, această imposibilitate nefiind dovedită, reiese totuși că, după vătămarea suferită, relațiile dintre cei doi soți au fost în proporție importantă afectate, intervenind despărțirea.

În ceea ce privește atingerea adusă onoarei și imaginii prin acțiunea de secționare a vezicii și ureterelor, instanța constată că reclamanta nu a făcut în niciun fel dovada afectării acestor atribute ale personalității sale, astfel că nu va reține un astfel de prejudiciu moral în favoarea reclamantei.

În privința cuantumului daunelor morale ce urmează a fi acordate, instanța arată că legea nu reglementează criteriile de cuantificare, ci stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente prejudiciului nepatrimonial este lăsată la aprecierea instanței. În materia daunelor morale, regula este aceea a reparării integrale a prejudiciului, iar suma stabilită trebuie să fie rezonabilă și echitabilă. În jurisprudență s-a decis că nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe orice plan, suferite de persoana vătămată, trebuie să aprecieze o sumă globală, care să compenseze pentru victimă ceea ce îi lipsește ca urmare a vătămării suferite. În condițiile în care legea nu oferă criterii clare de cuantificare a daunelor morale, stabilirea cuantumului despăgubirilor include o doză de aproximare, de apreciere din partea instanței, ea neputând avea decât un caracter aproximativ, având în vedere caracterul neeconomic al acestor daune, imposibil de echivalat bănește.

În aceste condiții, instanța apreciază că suma pe care reclamanta a solicitat-o cu titlu de despăgubiri morale, 500 000 lei, este exagerat de mare pentru suferințele ce i-au fost pricinuite și că, rezonabil și echitabil, reclamanta este îndreptățită la daune morale în cuantum de 30 000 lei.

În continuare, verificând condiția existenței legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul vătămător, instanța constată că aceasta este îndeplinită, din rapoartele de expertiză instrumentate la Serviciul de Medicină Legală Galați și la Institutul de Medicină Legală Iași rezultând fără dubiu că leziunile multiple vezicale și ureterale bilateral au fost produse intraoperator în cursul intervenției chirurgicale din data de 30.04.2014.

Cu privire la vinovăția pârâtei S___ C___ J___, instanța constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 653 alin. 2 din Legea 95/2006 republicată, personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament.

Pe de altă parte, potrivit art. 654 alin 2 lit a din Legea 95/2006 republicată, personalul medical nu este răspunzător pentru daunele și prejudiciile produse în exercitarea profesiunii când acestea se datorează condițiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic și tratament, infecțiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicațiilor și riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigație și tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor și dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive, substanțelor medicale și sanitare folosite.

Așa cum rezultă din concluziile expertizei medico-legale întocmite de IML Iași, concluzii menținute și prin Suplimentul la această expertiză întocmit de aceeași instituție la data de 17.12.2015, leziunile vezicale și ureterale suferite de reclamantă s-au datorat unei deficiențe de tehnică operatorie care a condus la secționarea ureterelor și vezicii urinare, fiind posibil ca disecția spațiului vezico-uterin să se fi făcut incomplet, astfel încât lezarea vezicii să se fi produs prin atingere directă involuntară cu instrumentul de disecție sau/și prin prinderea accidentală a vezicii în firele de sutură folosite pentru refacerea bontului vaginal, iar din fișa de observație de la Secția de Urologie a Spitalului din G___ a reieșit că ureterul stâng a fost cudat prin tracțiune datorită firelor de sutură a pediculului vascular uterin de partea homolaterală, iar intraoperator s-a constatat și obstrucție pe partea dreaptă, probabil prin același mecanism.

Deși pârâta S___ C___ J___ a afirmat că aceste leziuni sunt incidente operatorii acceptate de lumea medicală, în cazul acestei metode de tratament, respectiv histerectomie totală, fiind posibilă lezarea organelor vecine din cauza proximității acestora cu uterul și anexele acestuia, susținerile sale nu sunt confirmate de expertizele de specialitate, care nu concluzionează că aceste leziuni sunt complicații sau riscuri general acceptate ale metodei de tratament folosite, astfel că nu este incidentă cauza exoneratoare de răspundere prevăzută de dispozițiile art. 654 alin. 2 lit. a din Legea 95/2006 republicată.

În concluzie, instanța constată că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, existând o faptă ilicită, un prejudiciu și legătura de cauzalitate între acestea, precum și vinovăția autorului faptei ilicite, neexistând vreun caz de exonerare de răspundere cu privire la autor, astfel că va admite în parte acțiunea și va dispune obligarea pârâtei S___ C___ J___la plata sumei de 3086 lei cu titlu de daune materiale și 30 000 lei cu titlu de daune morale către reclamantă, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.

Față de prevederile art. 655 alin 2 din Legea 95/2006 republicată, conform căruia unitățile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale răspund în condițiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta, și ale art. 1373 Cod civil, conform cărora comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate, instanța va constata că pârâtul Spitalul Municipal A__ C__ T__ are calitatea de comitent pentru pârâta S___ C___ J___și va dispune obligarea în solidar a pârâtului Spitalul Municipal A__ C__ T__ cu pârâta S___ C___ J___ la plata sumei de 3086 lei cu titlu de daune materiale și 30 000 lei cu titlu de daune morale către reclamantă.

Având în vedere că între pârâta S___ C___ J___ și SC E__ R__ A__-R__ SA s-a încheiat polița de asigurare de răspundere civilă profesională a personalului medical seria MD nr. ___/18.12.2013, cu perioadă de valabilitate 1.01.2014-31.12.2014, instanța va admite cererea de chemare în garanție a SC E___ R___ A___-R___ SA formulată de pârâtul Spitalul Municipal A___ C___ T___ și va obliga chemata în garanție SC E___ R___ A___-R___ SA la plata către pârâta S___ C___ J___ a sumei de 3086 lei cu titlu de daune materiale și 30 000 lei cu titlu de daune morale.

Având în vedere că între pârâtul Spitalul Municipal A__ C__ T__ și O__ V__ I__ G__ SA s-a încheiat polița de asigurare de răspundere civilă profesională seria G nr. __/10.01.2014, cu perioadă de valabilitate 11.01.2014-10.01.2015, instanța va admite cererea de chemare în garanție a O__ V__ I__ G__ SA formulată de pârâtul Spitalul Municipal A__ C__ T__ și va obliga chemata în garanție O__ V__ I__ G__ SA la plata către pârâtul Spitalul Municipal A__ C__ T__ a sumei de 3086 lei cu titlu de daune materiale, fără a obliga această societate la plata sumei de 30 000 lei cu titlu de daune morale, întrucât din condițiile generale ale contractului de asigurare de răspundere civilă profesională rezultă că părțile au convenit că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pretențiile de despăgubire rezultate din sau în legătură cu daunele morale (art. 4.1.xii din condițiile generale - fila 68 dosar ___/324/2015* al Judecătoriei Galați).

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța observă că, prin încheierea din 1.02.2016 pronunțată de Tribunalul Galați a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă și a fost redusă cu 50 % taxa de timbru stabilită în sarcina acesteia, urmând ca statul să avanseze suma de 4302,5 lei.

Față de dispozițiile art. 18 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, daca aceasta a căzut în pretențiile sale, partea căzută în pretenții fiind obligată la plata către stat a acestor sume.

Admițând în parte cererea de chemare în judecată, instanța va dispune și obligarea celor doi pârâți în solidar la plata parțială a sumelor pentru care reclamanta a beneficiat de reducere în urma admiterii cererii de ajutor public judiciar, proporțional cu procentul în care au fost admise pretențiile reclamantei – respectiv suma de 630,864 lei, diferența până la suma de 4302,5 lei rămânând în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare