Violenţă în familie - amendă penală - despăgubiri civile

Prin rechizitoriul nr. X/P/2021 din data de 19 noiembrie 2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi  a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul P. C. – D., pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal împotriva persoanei vătămate P.A.-  M.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că la data de 17.09.2021, inculpatul P. C. – D. a exercitat violenţe asupra persoanei vătămate P. A.- M. (soţia sa), lovind-o cu pumnii şi palmele în zona feţei şi corpului cu consecinţa producerii unor leziuni traumatice care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În acest sens s-a arătat că la data de 21.09.2021, persoana vătămată P. A.- M. s-a adresat cu o plângere organelor de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Coţofenii din Dos, reclamând faptul că la data de 17.09.2021 a fost agresată fizic de către soţul acesteia, inculpatul P. C. – D., care a lovit-o cu pumnul şi picioarele în zona capului şi feţei, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

 În declaraţia dată în faţa organelor de poliţie, persoana vătămată P. A.- M. a arătat că la data de 17.09.2021, în jurul orei 14:00, se afla la domiciliul său împreună cu cei trei copii minori, când  soţul său , inculpatul P. C. - D., a venit acasă într-o stare avansată de ebrietate şi, sub pretextul că persoana vătămată ar fi vorbit urât la adresa fratelui său, fără să aştepte explicaţii, a lovit-o pe aceasta cu pumnul în zona feţei, apoi a tras-o de păr, a pus-o la podea, continuând să o lovească cu pumnii şi palmele în zona capului, feţei şi corpului.

A mai arătat persoana vătămată că după ce soţul său a plecat la serviciu, a luat cei trei copii minori şi s-a mutat la locuinţa părinţilor săi din localitatea Cernăteşti.

Potrivit declaraţiei  martorei B. E. C., sora persoanei vătămate, la data de 17.09.2021, în jurul orei 19:00, s-a deplasat la locuinţa persoanei vătămate, unde a observat că aceasta din urmă avea ochiul drept vânăt, buza spartă, iar pe spate, în partea dreaptă, prezenta urme de lovituri, aflând de la aceasta că a fost agresată fizică de către soţul său P. C. D. .

Din cuprinsul certificatului medico-legal nr.1556/A2/20.09.2021, emis de  IML Craiova  a rezultat că persoana vătămată P.A.-M.prezenta tumefacţie violacei-gălbuie corespunzător arcadei – zigomatice drepte, la nivelul mucoasei vestibulare a buzei superioare stâng,  o plagă de 0.5 cm acoperită cu firbină, suprascapular dreapta, echimoză violaceu gălbuie de 6/3 cm, iar pe umărul drept posterior, echimoză violaceu-gălbuie de 5/4 cm. S-a concluzionat că P. A. M. prezintă leziuni traumatice  care s-au putut produce în data de 17.09.2021 prin lovire cu corpuri dure, necesitând circa 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Fiind audiat cu privire la fapta comisă, inculpatul P. C. -D. a confirmat aspectele sesizate de persoana vătămată, declarând că la data de 17.09.2021, în jurul orei 14:30, după ce a venit acasă de la locuinţa fratelui său, a avut discuţii contradictorii cu soţia sa legat de faptul că aceasta l-a jignit pe fratele său, aspect negat de soţia sa, şi fiind sub influenţa alcoolului, a lovit-o pe aceasta cu pumnii şi palmele în zona feţei şi capului.

În cursul judecăţii instanţa a dispus citarea inculpatului, precum şi emiterea unei adrese către IPJ Dolj pentru obţinerea unor informaţii actualizate cu privire la antecedentele penale ale inculpatului.

Răspunsul la această adresă a fost înaintat la dosar la data de 01.02.2022.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei în modalitatea descrisă în cuprinsul rechizitoriului şi a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri în circumstanţiere solicitată de inculpat.

În baza probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin rechizitoriul nr. X/P/2021 din data de 19 noiembrie 2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul P.C.- D., pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal împotriva persoanei vătămate P.A.- M.

Prin încheierea din 22.12.2021, pronunţată în dosarul nr. X/230/2020/a1, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. X/P/2021 din data de 19 noiembrie 2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi privind pe inculpatul P. C. – D., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de de violenţă în familie, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal împotriva persoanei vătămate P.A.-  M.; a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei cu privire la acest inculpat.

În fapt, din actele dosarului de urmărire penală, rezultă că  la data de 17.09.2021, inculpatul P. C. – D. a exercitat violenţe asupra persoanei vătămate P. A. M. (soţia sa), lovind-o cu pumnii şi palmele în zona feţei şi corpului cu consecinţa producerii unor leziuni traumatice care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Starea de fapt astfel cum a fost expusă reiese din probele administrate în cursul urmării penale: declaraţia persoanei vătămate, declaraţiile martorei B.E. C., declaraţiile suspectului /inculpatului, certificat medico-legal .

Din analiza materialului probator şi coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, se constată că dovezile administrate dispun de forţa probantă necesară răsturnării prezumţiei de nevinovăţie iar fapta întruneşte elementele esenţiale ale infracţiunii, conform art. 15 Cod penal, respectiv este prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă inculpatului.

În drept, fapta inculpatului fapta inculpatului P. C.- D., care la data de 17.09.2021 a exercitat acte de violenţă asupra persoanei vătămate P. A. – M., soţia sa, lovind-o cu pumnii şi palmele în zona feţei şi corpului cu consecinţa producerii unor leziuni traumatice care au necesitat 7- 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii  de violenţă în familie, prevăzută de art. 193 alin. 2 raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal.

Astfel, conform art. 193 alin. 2 Cod penal, "Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin  zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.", iar potrivit art. 199 alin. 1 Cod penal: "Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 şi art. 193-195 sunt săvârşite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.".

Elementul material al infracţiunii este realizat prin activitatea inculpatului de lovire,  urmarea imediată constând în pricinuirea de vătămări cauzatoare de suferinţe fizice, între acţiunea inculpatului şi aceste urmări existând legătură de cauzalitate. Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta săvârşită şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei directe, aşa cum aceasta este definită în art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptei şi urmărind producerea acestuia prin săvârşirea infracţiunii.

Din analiza materialului probator şi coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, se constată că dovezile administrate dispun de forţa probantă necesară răsturnării prezumţiei de nevinovăţie iar fapta întruneşte elementele esenţiale ale infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, conform art. 15 Cod penal, respectiv este prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă inculpatului, motiv pentru care instanţa urmează a da eficienţă juridică prevederilor legale cuprinse în art. 396 alin. 2 Cod procedură penală ("Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.")

La individualizarea judiciară a pedepsei vor fi avute în vedere criteriile enumerate de art. 74 din Codul penal şi anume: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Individualizarea pedepsei presupune atât analizarea aspectelor defavorabile cât şi a celor favorabile inculpatului, precum şi a tuturor celorlalte criterii stabilite de art. 74 Cod penal, la care s-a făcut referire anterior.

În faza urmăririi penale şi a judecăţii, inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, iar din fişa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an şi 4 luni cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, dispusă prin sentinţa penală nr. X din 16.03.2016, pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. X/230/2015, definitivă prin neapelare la 05.04.2016.

Se constată, aşadar, că fapta din prezenta cauză (comisă la 17.09.2021), a fost săvârşită în stare de recidivă, în condiţiile art. 43 alin. 5 Cod penal.

Având în vedere conduita inculpatului ulterioară săvârşirii faptei, vârsta acestuia (38 ani), situaţia familială (căsătorit), toate circumstanţele în care s-au derulat evenimentele, instanţa apreciază că se impune ca pedeapsa ce se va aplica inculpatului să fie amenda, pedeapsă prin care pe de o parte se realizează echilibrul juridic ca urmare a încălcării raportului de drept penal substanţial de către inculpat, iar pe de altă parte, i se atrage acestuia atenţia că are datoria, din conştiinţă sau ca urmare a realizării consecinţelor săvârşirii unei astfel de fapte, de a nu mai proceda în această manieră.

Se vor avea în vedere, la stabilirea cuantumului amenzii penale, prevederile art. 61 alin. 2 şi 4 lit. c din Codul penal, dar şi dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală ("Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsa sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime."), cât şi prevederile art. 43 alin. 5 Cod penal ("Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.").

În baza celor expuse, instanţa va stabili un cuantum de 230 zile amendă, iar cuantumul unei zile amendă la suma de 10 lei şi va obliga inculpatul la plata sumei de 2.300  lei (230 zile amendă x 10 lei/zi), sumă ce urmează a fi executată conform art. 559 Cod procedură penală.

Urmează a se atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de neexecutare cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

Cu privire la latura civilă, în termen legal s-a constituit parte civilă P.A.- M. cu suma de 3.000 lei daune materiale (reprezentând contravaloare alocaţii copii minori, încasată de către inculpat după separarea în fapt a soţilor) şi suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 19 Cod procedură penală, soluţionarea acţiunii civile în procesul penal este guvernată de dispoziţiile legii civile.

Astfel, în drept, potrivit art. 1357 Cod civil, "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.".

Textul de lege sus-mentionat instituie principiile răspunderii civile delictuale, pentru angajarea căreia se cer a fi întrunite cumulativ patru condiţii si anume: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând in intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

În ceea ce priveşte daunele materiale, partea civilă a înţeles să pretindă cu acest titlu alocaţia de stat cuvenită copiilor minori ai părţilor, pe care, după separarea în fapt a soţilor, a încasat-o inculpatul.

În speţă, fapta ilicită a constat în loviturile aplicate părţii civile de către inculpat şi apare astfel evident că o asemenea faptă nu este de natură a produce prejudiciul reclamat (respectiv lipsirea copiilor minori de alocaţia ce li se cuvine). Totodată, nu există legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul pretins, motiv pentru care suma cerută cu titlu de daune materiale nu va fi acordată.

Referitor la daunele morale, instanţa apreciază în echitate că prejudiciul suferit de partea civilă se ridică la suma de 2.000 lei. Se are în vedere suferinţa care în mod evident s-a produs ca urmare a unei vătămări corporale şi numărul zilelor de îngrijiri medicale la care a fost supusă partea civilă. Nu poate fi negată experienţa traumatizantă atât fizică cât şi psihică, disconfortul fizic şi psihic al părţii civile care în mod evident a suferit urmare a faptei de lovire, ceea ce impune cu necesitate o compensaţie materială care să fie suportată de inculpat. Întrucât în stabilirea daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, cuantumul acestora rămâne la latitudinea instanţei, instanţa apreciind că suma de 2.000 lei este rezonabilă faţă de gravitatea vătămărilor produse, intensitatea suferinţelor cauzate şi numărul de zile de îngrijiri medicale, fără a constitui o îmbogăţire fără just temei a victimei infracţiunii.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la 750 lei cheltuieli judiciare către stat (din care 500 lei reprezintă cheltuieli avansate în faza de urmărire penală). Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 868 lei (avocat N.A.– delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 275/11.01.2022), rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare