Decizie de sanctionare pentru îndeplinirea necorespunzătoare de către salariat a atribuţiilor de serviciu precizate în fişa postului

Sentinţă civilă 123 din 21.01.2020


Asupra cauzei de faţă ;

La data de 21.10.2019, contestatoarea M.M. în contradictoriu cu pârâta C.J. D... - D.G.A.S.P.C. D... a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 4099 din 20.09.2019 emisă de către intimata-pârâtă prin care a solicitat instanţei de judecată admiterea contestaţiei în sensul anulării sancţiunii disciplinare aplicate cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea drepturilor salariale reţinute, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

In fapt, la data de 20.09.2019 pârâta a dispus sancţionarea reclamantei cu reducerea salariului de baza pe o durată de o lună cu 10%, reţinând că reclamanta se face vinovată de săvârşirea abaterilor la disciplina muncii rezultate din încălcarea atribuţiilor în fişa de post nr. 1147 din 11.04.2016 şi anume obligaţia de a sesiza conducerii centrului situaţii ce pun în pericol siguranţa beneficiarului ( atribuţii generale, pct. 18 ).

Pentru a aplica sancţiunea disciplinară, în dispoziţia contestată s-a reţinut că reclamanta, în calitate de instructor educaţie principal în cadrul Complexului de servicii specializate de tip rezidenţial copii ,,...,, II - C...L... a primit un telefon de la mama minorei beneficiare a serviciilor sociale G. A., care a informat că se internează în spital cu cei doi minori pe care îi are în îngrijire, astfel încât minora va rămâne singură la domiciliul acesteia cu o mătuşă care o supraveghează şi îi aduce de mâncare.

Faţă de această stare de fapt, reclamanta, conform procedurilor şi atribuţiilor sale a informat verbal imediat pe educator despre discuţia telefonică, informare în urma căreia educatorul D.A.-S. a întocmit nota informativă nr. 501 din 27.08.2019 pe care a înaintat-o şefului de centru.

De asemenea, reclamanta a consemnat în caietul de procese-verbale de predare-primire a turei discuţia telefonică avută de către aceasta cu mama minorei.

Faţă de această stare de fapt, la data de 29.08.2019 şeful centrului a întocmit Raportul nr. 512 prin care aducea la cunoştinţa conducerii instituţiei faptul că în data de 28.08.2019, în jurul orelor 14,00 a fost contactat telefonic de către educatorul principal D.A.-S. care a informat că în data de 27.08.2019 mama beneficiarei G. A. a sunat pe numărul de telefon al C...L... pentru a anunţa că se internează în spital cu cei doi minori pe care îi are în îngrijire, iar minora, care se afla în învoire la domiciliul acesteia, va rămâne singură. Tot în raportul şefului centrului se arată că instructorul de educaţie M.M. nu a întocmit nici o notă de informare şi nu a menţionat nici în procesul verbal de predare primire a turei această situaţie, informând doar verbal pe educatorul D.A., care nici aceasta nu a informat şeful de centru.

Faţă de starea de fapt reţinută de către pârâtă prin dispoziţia contestată a învederat instanţei de judecată că dispoziţia emisă este nelegală, drept pentru care înţelege să invoce nulitatea absolută a acesteia, întrucât a fost emisă cu eludarea prevederilor art. 252 alin. 2 lit. b) şi c) din Codul Muncii prin aceea că, pe de o parte, nu au fost precizate prevederile din regulamentul intern care au fost încălcate de către salariat deşi în conţinutul pct. 18 din Fişa postului se precizează în mod expres trimiterea la regulamentul intern, iar pe de altă parte, nu au fost prezentate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Sub acest aspect, a arătat instanţei de judecată că nemenţionarea prevederilor din Regulamentul intern încălcate de către salariat echivalează cu lipsa faptei, întrucât potrivit prevederilor legale, disciplina muncii, abaterile şi sancţiunile aplicabile se realizează conform prevederilor art. 242 lit. e), f) şi g) şi anume prin Regulamentul intern ori în lipsa precizărilor din decizia de sancţionare a prevederilor din regulamentul intern aşa cum o cere în mod expres art. 252 alin. 2 lit. b) emiterea deciziei de sancţionare s-a făcut cu eludarea prevederilor legale.

De asemenea, dispoziţia de sancţionare a reclamantei nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile deşi angajatorul era obligat conform art. 252 alin. 2 lit. c) să le precizeze în cuprinsul dispoziţiei, cu atât mai mult cu cât starea de fapt nu corespundea cu cea reţinută la cercetarea prealabilă.

Concluzionând, a apreciat că dispoziţia de sancţionare disciplinară a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale drept pentru care a solicitat instanţei de judecată să constate nulitatea absolută a acesteia.

Un prim aspect al netemeiniciei sancţiunii aplicate reclamantei constă în faptul că potrivit fişei postului şi anume Cap. III pct. 4 în atribuţiile şi responsabilităţile reclamantei intră obligativitatea raportării evenimentelor superiorului direct şi anume educatorului principal, care în momentul respectiv era deţinut de către D.A.-S., raportare pe care reclamanta a şi făcut-o imediat, aşa cum ,de altfel, se precizează atât în declaraţia acesteia dată cu ocazia cercetării disciplinare cât şi în declaraţia educatorului principal D.A.-S., declaraţii din care rezultă că reclamanta a informat imediat pe educatorul principal în data de 27.08.2019, ocazie cu care educatorul principal a şi întocmit nota de informare nr. 501 din 27.08.2019 care a fost înaintată şefului de centru.

Prin urmare, în mod greşit pârâta a reţinut în sarcina reclamantei că aceasta nu a adus la cunoştinţa şefului de centru evenimentul de îndată, când în realitate, reclamanta conform fişei postului a raportat superiorului său direct imediat evenimentul.

Mai mult decât atât, în dispoziţia contestată nu se face nici o precizare cu privire la situaţiile care au pus în pericol siguranţa beneficiarului, condiţie pe care comisia de cercetare disciplinară a prezumtivei abateri disciplinare trebuia şi era obligată să o cerceteze, deoarece conform celor reţinute în Raportul de cercetare nr. 15797 din 20.09.2019 cât şi prin Raportul nr. 512/29.08.2019 se reţine o cu totul altă stare de fapt decât cea reală în sensul că prin dispoziţia contestată se reţine că „ nu s-a ştiut nimic despre situaţia minorei beneficiare", când de fapt însăşi echipa mobilă ajunsă la faţa locului a discutat cu minora.

A subliniat faptul că starea de pericol a beneficiarului a fost exclusă, deoarece în urma informării de către reclamantă a superiorului său o echipă mobilă din cadrul Primăriei B... s-a deplasat la faţa locului, găsind pe minoră şi astfel a decis să o lase sub supravegherea vecinilor de la domiciliul mamei sale.

Prin urmare, nu i se poate imputa reclamantei nici minimalizarea telefonului primit, nici starea de pericol a beneficiarei şi nici faptul că nu a adus la cunoştinţa şefului de centru de îndată acest aspect.

In consecinţă, nici una din faptele de mai sus nu pot constitui abateri disciplinare, deoarece angajatorul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale descrise mai sus, astfel încât sancţiunea disciplinară aplicată este netemeinică şi nelegală, drept pentru ca a solicitat admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.

La data de 08.11.2019 DASPC D... a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii absolute invocate, întrucât dispoziţia contestată îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în cuprinsul ei fiind descrise în mod clar şi concis faptele care reprezintă abaterile disciplinare ale reclamantei, motivele pentru care au fost respinse apărările acesteia, precum şi atribuţiile din fişa de post nr.l 147/11.04.2016 care au fost încălcate.

Susţinerea reclamantei că nu au fost precizate prevederile din regulamentul intern care au fost încălcate este netemeinică, în condiţiile în care aceasta nu a fost cercetată disciplinar pentru încălcarea unor prevederi din regulamentul intern, ci pentru încălcarea unor atribuţii din fişa postului, care este anexa contractului individual de muncă.

De asemenea, în cuprinsul dispoziţiei contestate sunt descrise amănunţit şi detaliat raţiunile pentru care nu au fost luate în considerare apărările reclamantei.

Pe fondul cauzei a arătat următoarele:

Angajatorul a aplicat sancţiunea reclamantei după analizarea împrejurărilor în care s-a comis fapta reţinută în sarcina acesteia, gradul de vinovăţie şi consecinţele acestei fapte, aşa cum rezultă din raportul nr. 15797/20.09.2019.

Susţinerea reclamantei că abaterea reţinută în actul de sancţionare nu există este lipsită de temei.

Reclamanta a recunoscut pe parcursul cercetării disciplinare prealabile că nu a adus la cunoştinţa şefului de centru că a sunat mama minorei si a informat că se internează în spital cu fraţii minorei, iar minora rămâne la domiciliul acesteia fără supraveghere.

Susţinerea reclamantei din cererea de chemare în judecată, că a adus la cunoştinţă superiorului direct-educatorul principal, DAS despre telefonul primit, arată faptul că aceasta nu cunoaşte raporturile de subordonare în cadrul centrului.

A precizat că, între d-na MM şi d-na DAS- educator principal, nu există relaţii de subordonare, şeful direct al d-nei MM este şeful centrului căruia trebuia să îi aducă la cunoştinţă în mod direct despre telefonul primit.

Deci, în mod corect s-a reţinut în raportul nr. 512/29.08.2019 că d-na MM nu si-a îndeplinit atribuţia prevăzută în fişa postului de a sesiza conducerii centrului situaţii care pun în pericol siguranţa beneficiarului.

Mai mult decât atât, susţinerea reclamantei că starea de fapt reţinută nu este cea reală, starea de pericol a beneficiarului este exclusă şi nu i se poate imputa reclamantei este lipsită de temei.

Astfel, prin cererea nr. FI926/21.08.2019, mama minorei G A G a solicitat învoirea minorei în perioada 21.08.2019-06.09.2019, menţionând că pe perioada învoirii o va supraveghea pe minoră.

Mama minorei a anunţat-o telefonic în data de 27.08.2019, pe d-na MM, apelând numărul de telefon al Casei „L...”, că se internează în spital cu cei doi minori pe care îi are în îngrijire, iar minora G A, care se afla în învoire la domiciliul acesteia, va rămâne singură la domiciliu.

Acest aspect a fost adus la cunoştinţa şefului de centru în data de 28.08.2019, în jurul orelor 14.00, de către educatorul principal DA-S, deşi cea care trebuia să îl informeze încă din data de 27.08.2019 era d-na MM.

In data de 28.08.2019 echipa mobilă din cadrul Telefonului Copilului, în jurul orelor 16.45, s-a deplasat la domiciliul mamei minorei din oraşul B..., în vederea verificării situaţiei acesteia, aşa cum rezultă din raportul de deplasare al echipei mobile nr.882/28.08.2019.

In această situaţie, a apreciat în mod corect că în perioada 27.08.2019, orele 11.00, când mama minorei a adus la cunoştinţă faptul că este internată în spital şi 28.08.2019, orele 16.45 când s-a deplasat echipa mobila la domiciliul acesteia pentru a verifica situaţia minorei, instituţia nu a avut cunoştinţă despre situaţia minorei, aceasta fiind lipsită de supraveghere. Motivul pentru care nu s-au efectuat demersurile prevăzute de procedurile în vigoare se datorează faptului că d-na Mic Mariana nu a adus la cunoştinţa şefului ierarhic superior despre informaţiile primite de la mama minorei.

La stabilirea sancţiunii disciplinare aplicabile, angajatorul a avut în vedere:

- împrejurările în care fapta a fost săvârşită - d-na MM îndeplineşte funcţia de instructor de educaţie principal în cadrul Casei „ L..." .

- gradul de vinovăţie al salariatului - d-na MM a recunoscut că nu a adus la cunoştinţa şefului de centru despre informaţiile primite de la mama beneficiarei.

- consecinţele abaterii disciplinare-beneficiara a fost lipsită de supraveghere aflându-se într-o situaţie care putea pune în pericol siguranţa acesteia.

Având în vedere cele prezentate, a solicitat respingerea acţiunii reclamantei MM şi menţinerea ca temeinică şi legală dispoziţia directorului general al D.G.A.S.P.C. D... nr. 4099/2019

La data de 25.11.2019 contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinarea pârâtei prin care a arătat instanţei că apărările acesteia sunt neîntemeiate.

A subliniat faptul că trimiterea făcută de către legiuitor la Regulamentul intern nu este întâmplătoare deoarece, prin aducerea la cunoştinţă a acestuia tuturor părţilor cărora li se adresează, regulamentul de ordine interioară, constituie conform prevederilor art. 243 din Codul Muncii, temei al cercetării faptelor şi al aplicării sancţiunilor.

Ca atare, lipsa încadrării faptei conform prevederile din regulamentul intern echivalează cu inexistenţa faptei cu atât mai mult cu cât în speţa dedusă judecăţii presupusele fapte încălcate de către salariat, menţionate la pct. 18 din Fişa postului, fac trimitere la Regulamentul intern.

A subliniat faptul că în cele trei pagini ale dispoziţiei contestate nu există nici o propoziţie din care să rezulte motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariata contestatoare.

Sub acest aspect, pârâta confundă susţinerile salariatei cu motivele ce trebuiau să constituie argumente pentru înlăturarea acestor susţineri.

Pe cale de consecinţă, apărarea pârâtei este nefondată drept pentru care subzistă în continuare incidenţa în cauza dedusă judecăţii a prevederilor art. 252 alin. 2 lit. c) din Codul Muncii, ce sancţionează cu nulitatea absolută decizia contestată.

In ceea ce priveşte fondul cauzei pentru care pârâta afirmă că la aplicarea sancţiunii s-au avut în vedere consecinţele abaterii disciplinare şi anume acelea care au pus în pericol siguranţa beneficiarei, a arătat faptul că din nici o probă nu rezultă acest pericol.

Mai mult decât atât, echipa mobilă care s-a deplasat la faţa locului, dimpotrivă a confirmat că beneficiara este în totală siguranţă.

De asemenea, a arătat instanţei de judecată că la data presupusei fapte beneficiara se afla în grija mamei acesteia, cea din urmă împreună cu pârâta solicitând de altfel reintegrarea beneficiare în familia acesteia, iar Tribunalul D..., în dosarul nr 7079/63/2019, a dispus admiterea cererii cu consecinţa încetării plasamentului pentru minoră şi reintegrarea acesteia în familia mamei acesteia unde locuia de la începutul lunii august 2019.

Prin urmare, atât decizia contestată cât şi raportul nr. 15797 din 20.09.2019 întocmite de către comisia de cercetare disciplinară depus odată cu întâmpinarea, nu fac trimitere la nici o probă din care să rezulte că prin fapta sa, contestatoarea, a pus în pericol siguranţa beneficiarei, ci dimpotrivă, din toate probele şi procedurile întocmite rezultă fără putere de tăgadă că în speţa dedusă judecăţii nu pot fi reţinute în sarcina contestatoarei nici una din condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 250 din Codul Muncii, astfel încât apărările pârâtei sunt nefondate.

La termenul de judecată din 03.12.2019 instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru ambele părţi şi a dispus emiterea unei adrese la pârâtă pentru a comunica regulamentul de ordine interioară, relaţii depuse cu adresa nr 52691/2019.

Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele :

Prin dispoziţia nr. 4099 din 20.09.2019 emisă de către intimată s-a dispus sancţionarea contestatoarei cu reducerea salariului de baza pe o durată de o lună cu 10%, reţinând că aceasta se face vinovată de săvârşirea abaterilor la disciplina muncii rezultate din încălcarea atribuţiilor în fişa de post nr. 1147 din 11.04.2016 şi anume :  obligaţia de a sesiza conducerii centrului situaţii ce pun în pericol siguranţa beneficiarului (atribuţii generale, pct. 18 ).

Pentru a aplica sancţiunea disciplinară, în dispoziţia contestată s-a reţinut că reclamanta, în calitate de instructor educaţie principal în cadrul Complexului de servicii specializate de tip rezidenţial copii "C...L..." a primit un telefon de la mama minorei beneficiare a serviciilor sociale G A, care a informat că se internează în spital cu cei doi minori pe care îi are în îngrijire, astfel încât minora va rămâne singură la domiciliul acesteia , dar este o mătuşă care o supraveghează şi îi aduce de mâncare.

S-a mai reţinut că, deşi a consemnat în caietul de procese-verbale de predare-primire a turei discuţia telefonică avută cu mama minorei şi a adus la cunoştinţa educatorului conţinutul acesteia convorbiri a informat verbal imediat pe educator despre discuţia telefonică, informare în urma căreia educatorul DA-S a întocmit nota informativă nr. 501 din 27.08.2019 pe care a înaintat-o şefului de centru, a minimalizat importanţa telefonului primit , în sensul că minora a rămas în domiciliul mamei fără supraveghere şi nu a adus la cunoştinţa şefului de centru acest aspect , de îndată.

Contestatoarea a invocat nulitatea absolută a dispoziţiei , motivat de faptul că a fost emisă cu eludarea prevederilor art. 252 alin. 2 lit. b) şi c) din Codul Muncii prin aceea că, pe de o parte, nu au fost precizate prevederile din regulamentul intern care au fost încălcate de către salariat, deşi în conţinutul pct. 18 din Fişa postului se precizează în mod expres trimiterea la regulamentul intern, iar pe de altă parte, nu au fost prezentate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Potrivit art 252 alin 2 lit b, c C.muncii "Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea."

Tribunalul reţine că art. 252 alin. (2) din Codul muncii prevede expres, elementele ce trebuie să se regăsească obligatoriu în decizia de aplicare a unei sancţiuni disciplinare, în caz contrar decizia de sancţionare este  lovită de nulitate absolută.

Unul din aceste elemente este menţionat la lit. b) şi îl reprezintă precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.

După cum rezultă din decizia contestată (f. 5-7), intimata a indicat în cuprinsul acesteia prevederile încălcate de contestatoare, respectiv pct. 18 din fişa de post nr 1147/11.04.2016, prevederi care , potrivit art 17 alin 2 şi 3 fac parte din contractul individual de muncă.

Mai mult , aceste dispoziţii fac trimitere generic la prevederile regulamentului şi  nu la vreo prevedere anume din regulament, la care intimata să se raporteze în analizarea faptei săvârşite de contestatoare.

Alt element este cel menţionat la lit. c) şi îl reprezintă inserarea în decizie a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului în timpul cercetării disciplinare prealabile.

 În cauză, în decizie se regăsesc motivele pentru care intimata a înlăturat apărările contestatoarei, fiind analizate succint. Nemulţumirea acesteia că nu au fost analizate detaliile invocate, nu echivalează cu neanalizarea apărărilor.

În condiţiile în care legiuitorul a înţeles să sancţioneze cu nulitatea absolută numai neindicarea prevederilor încălcate şi a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările, neanalizarea tuturor detaliilor sau nereproducerea tuturor textelor în baza cărora s-a aplicat sancţiunea nu poate fi asimilată cu totala neindicare, situaţiile de excepţie neputând fi extinse prin analogie şi la altele decât cele limitativ prevăzute de lege.

Prin urmare, instanţa apreciază  că această excepţie este neîntemeiată.

Pe fond, instanţa constată că intimata a sancţionat contestatoarea cu reducerea salariului pe o perioadă de o lună cu 10%, motivat de faptul că a încălcat atribuţiile de la pct 18 din fişa de post nr 1147/11.04.2016 şi anume : obligaţia de a sesiza conducerii centrului situaţii care pun în pericol siguranţa beneficiarului.

În speţă , contestatoarea a menţionat şi în cererea de chemare în judecată că , potrivit fişei postului  a adus la cunoştinţa superiorului direct, de îndată, evenimentul ,iar potrivit Cap III pct 4 din fişa postului în atribuţiile şi responsabilităţile sale intră obligaţia raportării evenimentelor superiorului direct şi anume educatorul principal.

Potrivit Cap III pct 4 din fişa postului( f. 34) intitulat " Atribuţii şi responsabilităţi în domeniul managementului calităţii ", contestatoarea are obligaţia să raporteze "superiorului direct toate erorile, neconformităţile, defectele sau pierderile".

Contestatoarei nu i sunt aplicabile aceste prevederi, întrucât evenimentul ce trebuia raportat privea o situaţie ce punea în pericol siguranţa beneficiarului, respectiv rămânerea unui minor fără supraveghere, eveniment de care aceasta luase la cunoştinţă telefonic .

Este neîntemeiată şi susţinerea că rămânerea unui minor fără supraveghere nu reprezenta o situaţie ce punea în pericol siguranţa beneficiarului, fapt confirmat de echipa mobilă din cadrul primăriei B... care s-a deplasat la faţa locului, a găsit minora şi a decis să o lase sub supravegherea vecinilor de la domiciliul mamei sale, întrucât în perioada 27.08.2019, orele 11.30, când mama minorei a adus la cunoştinţă faptul că este internată în spital şi 28.08.2019, orele 16.45 când s-a deplasat echipa mobila la domiciliul acesteia pentru a verifica situaţia minorei, instituţia nu a avut cunoştinţă despre situaţia minorei, aceasta fiind lipsită de supraveghere, dat fiind şi că în data de 27.08.2019 ,nu s-a putut lua legătura cu minora nici telefonic, după cum rezultă din nota de informare nr 501/27.08.2019 ( f. 27).

Prin urmare, în raport de întreg materialul probator administrat, instanţa apreciază că starea de fapt reţinută este conformă cu realitatea, astfel că în mod corect intimata a reţinut îndeplinirea necorespunzătoare de către contestatoare a atribuţiilor de serviciu precizate în fişa postului.

Potrivit art. 247 alin. 2 Codul muncii „Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici”.

În art. 250 Codul muncii sunt stabilite criteriile de aplicare a sancţiunii disciplinare în raport de gravitatea faptei, iar instanţa în baza acestora, concluzionează că măsura aplicată de intimată este legală şi temeinică, întrucât contestatoarea nu a făcut dovada îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor de serviciu, iar anterior săvârşirii acestei fapte, nu a mai fost sancţionată disciplinar.

Având în vedere aceste considerente, instanţa va respinge contestaţia .

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.