Contencios administrativ si fiscal. Anulare act administrativ

Dosar nr. 1348/89/2019

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 57/CA/2020

Şedinţa publică de la 24 februarie 2020

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE I....-M...... P.....

Grefier A..... C.....

Pe rol se află pronunţarea asupra cauzei contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul R...... D......., domiciliat în sat G..., comuna ......, şi pe pârât INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI V..., cu sediul în ..... având ca obiect anulare act administrativ ORDIN NR. ...../18.06.2019, ale cărei dezbateri au avut loc în şedinţa publică din 10.02.2020 şi consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 222 (2) Cod procedură civilă, pronunţarea cauzei s-a amânat pentru termenul din data de 17.02.2020, iar ulterior pentru cel de astăzi.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă constată următoarele,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui – Complet Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 02.07.2019, sub număr de dosar 1348/89/2019, reclamantul R. D. a solicitat anularea Ordinului nr ../18.06.2019 privind constatarea încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului de primar al comunei D.. C.., judeţul V...,  repunerea în toate drepturile conferite de funcţia de primar ales, până la expirarea mandatului, cu plata retroactivă a tuturor drepturilor salariale neachitate până la data repunerii efective în funcţie.

În fapt, prin Ordinul nr 176/18.06.2019 (comunicat in data de 20.06.2019) s-a constatat încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului de primar, ca urmare a constatării stării de incompatibilitate prin Raportului de Evaluarea al Agenţiei Nationale de Integritate nr 1....../G/III/01.04.2016, rămas definitiv prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justitie nr ......./09.04.2019.

Critică legalitatea acestui act administrativ atât timp cât:

1) Ordinul contestat nu este motivat.

Astfel, după cum se poate constata din conținutul si cuprinsul acestuia, actul administrativ contestat nu cuprinde motivarea în fapt pentru care s-a luat aceasta măsură si acesta nu face decât să constate o anumita situație, fără să invoce care sunt situațiile de fapt şi care sunt temeiurile legale şi relevante care au dus la luarea acestei masuri. 

Preambulul actului nu face decât sa enumere doua referate si câteva texte de lege pentru ca, ulterior, prin partea dispozitiva sa se constate pur si simplu o situaţie fără niciun fel de motivare.

În acest context, prin modul de redactare, respectiv fără ca actul să aibă o minima motivare faptica, consideră ca i se aduce atingere dreptul la apărare, întrucât se află in imposibilitatea de a contesta considerentele care au determinat emiterea actului administrativ, fapt care atrage invalidarea acestui act administrativ.

2) Ordinul contestat a fost emis înainte de a se primi Decizia I.C.C.J. nr 1933/09.04.2019 pe baza unor referate, fără sa existe o hotărâre scrisă in acest sens şi fără sa se cunoască considerentele acestei hotărâri judecătorești.

Constatarea de către prefect şi de către instanţă a incompatibilităților se face în baza documentelor emise de autorităţile competente, respectiv Agenţia Naţională de Integritate şi, după caz, instanţele judecătoreşti, în cazul contestării actelor emise de agenţie.

În acest sens, sunt si dispoziţiile art. 16 din Legea 393/2004 ( ce constituie si temeiul de drept al ordinului contestat) care, în al. 2, statuează că : Ordinul va avea la bază un referat semnat de secretarul comunei sau al oraşului, precum si actele din care rezultă motivul lezai de încetare a mandatului.

În cazul de fata, aceasta constatare s-a făcut doar pe baza unor referate, fără a exista si actele din care rezulta motivul legal de încetare, respectiv documente emise de către instanţa de judecata.

Mai mult, potrivit noilor norme de drept procesual civil, art. 430 al. 2 C pr civ, produc efecte si considerentele unei hotărâri judecătorești si nu doar dispozitivul.

Așadar, necunoașterea considerentelor pe care se sprijină dispozitivul hotărârii judecătoreşti, considerente care se bucura de autoritate de lucru judecat, face ca Ordinul sa fie nelegal.

Se arată că împotriva deciziei ICCJ s-a formulat contestaţie în anulare, pe considerentul că partea nu a fost legal citată si nici nu a fost prezentă la termenul din 09.04.2019.

Aşadar, instanţa de judecată învestită cu o astfel de cerere trebuie sa verifice legalitatea emiterii ordinului emis de prefect, atât din punctul de vedere al îndeplinirii cerinţelor de formă, dar si al existenţei/inexistenţei unei stări de incompatibilitate constatate corespunzător si anterior emiterii actului de constatare a încetării de drept a calităţii de primar.

În cazul de fata, in lipsa deciziei ICCJ, respectiv a motivării in extenso si in raport de motivele contestației in anulare, apreciază că nu se poate admite că existenta stării de incompatibilitatea s-a făcut in mod corespunzător, atât timp cat partea nu a fost legal citată pentru termenul din 09.04.2019 si atât timp cat in speță operase prescripția.

Pe cale de consecinţă, solicită admiterea acţiunii, cu consecinţa anularii Ordinului nr. 176/18.06.2019 emis de pârât prin care se constată încetarea de drept a calităţii de primar a comunei Dimitrie Cantemir înainte de expirarea duratei normale a mandatului si repunerea în toate drepturile conferite de funcţia de primar ales, până la expirarea mandatului, cu plata retroactivă a tuturor drepturilor salariale neachitate până la data repunerii efective în funcţie.

În drept invocă prevederile art. 72 si urm. Legea 215/2001 si art. 15 din Legea 554/2004.

În dovedirea cererii solicită administrarea probei cu înscrisuri .

Instituţia Prefectului jud. Vaslui a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de anulare a Ordinului Prefectului judeţului V... nr. 1.../18.06.2019 privind constatarea încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului de primar al comunei D... C..., judeţul V.. a domnului R... D....

În fapt, prin Ordinul Prefectului judeţului V.. nr. ../18.06.2019 s-a constatat încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului de primar al comunei D. C.., judeţul V... al domnului R... D..., ca urmare a rămânerii definitive a Raportului de evaluare nr. .../G/II/01.04.2016 al Agenţiei Naţionale de Integritate prin care s-a constatat că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților.

Raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate a rămas definitiv, conform Deciziei nr. 1933/09.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respins recursul declarat de recurentul-reclamant R.. D.., împotriva Sentinţei nr. 159 din 27 septembrie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat, aceasta fiind definitivă.

În acest context, în baza adresei Agenţiei Naţionale de Integritate-Inspecţia de Integritate, în conformitate cu prevederile dispoziţiilor art. 15 alin.(2) lit. b) coroborat cu art. 16 alin.(l) şi alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, modificată şi completată, în vigoare la data emiterii actului administrativ, în care se prevăd următoarele:

“(2) Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: b) incompatibilitate”

iar în art. 16 se prevede că:“(l) în toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului,”

(2) Ordinul va avea la bază un referat semnat de secretarul comunei sau al oraşului, precum şi actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului”, a fost emis Ordinul Prefectului nr. 176/18.06.2019.

Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în situaţia în care a fost constatată o situaţie de incompatibilitate (conform art. 15 alin. 2 lit. b din Legea nr. 393 din 2004), iar prefectul are obligaţia de a emite ordinul privind constatarea încetării de drept a mandatului alesului local, aşa cum este stipulat expres în art. 16 din Legea nr. 393 din 2004, în vigoare la data emiterii actului administrativ.

Prima critică a reclamantului asupra legalităţii Ordinului nr. 176/18.06.2019 emis de Prefectul judeţului V..., se referă la aspectul că actul administrativ contestat nu este motivat, nu poate fi reţinută de către instanţă deoarece:

1. La emiterea Ordinului Prefectului nr. ../18.06.2019, au fost luate în considerare prevederile art. 25 din Legea nr. ../2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în vigoare la data emiterii actului administrativ,

Din cuprinsul Raportului de evaluare nr. .../G/II/01.04.2016, rezultă că în urma evaluării efectuată în lucrarea nr. ....9/S/II/27.10.2015 privind pe R. D., primar al comunei D....C..., judeţul V..., au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilității lor.

Raportul de evaluare nr. .../G/II/01.04.2016, a fost contestat la instanţă conform art. 22 alin.(l) din Legea nr. 176/2010, în care se prevede că, persoana evaluată are dreptul să conteste la instanţa de contencios administrativ raportul ANI (dosarul nr.388/45/2016). Raportul de evaluare a rămas definitiv conform Deciziei nr. 1933/09.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respins recursul declarat de recurentul-reclamant R. D., împotriva Sentinţei nr. 159 din 27 septembrie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat, aceasta fiind definitivă.

Reclamantul în mod greşit susţine că, preambulul actului nu face decât să enumere două referate şi câteva texte de lege, pentru ca prin partea dispozitivă să constate pur şi simplu o situaţie fără niciun fel de motivare.

În acest sens,  în preambulul Ordinului nr. .../18.06.2019, este înscrisă baza legală care era în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat, este înscris Raportul de evaluare nr. 14863/G/II/01.04.2016 al Agenţiei Naţionale de Integritate rămas definitiv prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 1933/09.04.2019, toate aceste documente făcând referire la starea de incompatibilitate care a fost constatată de către ANI şi confirmată de către instanţa de judecată.

Nici criticile reclamantului că, prin modul de redactare respectiv fără ca actul să aibă o minimă motivare faptică, astfel că s-ar afla în imposibilitatea de a contesta considerentele care au determinat emiterea actului administrative, nu pot fi primite de către instanţă, deoarece:

Ordinul nr. ... din 18.06.2019 emis de Prefectul judeţului V...., este un act administrativ emis în baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, în vigoare la data emiterii, în care se prevede că: ”în toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului.”

Astfel că, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 393/2004, Ordinul emis de Prefect este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, şi care nu oferă posibilitatea prefectului de a analiza oportunitatea emiterii ci doar întrunirea condiţiilor legale.

Primul aspect pe care îl învederează este acela că Ordinul emis de către Prefect este aşa cum a precizat şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 562/2016, un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că, prin intermediul său, se ia act de o situaţie juridică preexistentă, clarificându-se şi definitivându-se, astfel, raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice. în cuprinsul aceleiaşi decizii s-a reţinut că Prefectul îndeplineşte, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcţionării autorităţii administraţiei publice.

În acelaşi sens, în cuprinsul Deciziei nr. 69/2017 pronunţată de ÎCCJ în pronunţarea unei hotărâri prealabile, s-a reţinut că încetarea înainte de termen a mandatului de primar, în caz de incompatibilitate, intervine de drept, iar prefectul prin ordin, nu face altceva decât să constate că a intervenit această situaţie, în consecinţă prefectul nu dispune de nicio marjă de apreciere în exercitarea acestei atribuţii, şi implicit, nici instanţa de judecată nu poate face aprecieri privind oportunitatea sancţiunii.

Actului administrativ contestat în prezentul dosar s-a făcut în baza art. 25 din Legea nr. 176/2010, în vigoare la data emiterii, în care se prevede că:

“(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.”

Subliniază că, analizând textele legale din capitolul VII ”Răspunderea aleşilor locali” din Legea nr. 393/2004, se constată că primarului nu i se pot aplica sancţiuni disciplinare. În aceste condiţii, primarului îi este aplicabilă prima teză din textul legal citat, respective săvârşirea faptei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate constituie temei pentru eliberarea din funcţie.

Susţinerile reclamantului că în lipsa Deciziei nr. 1933/09.04.2019, fără să se cunoască considerentele acestei hotărâri judecătoreşti, nu se poate admite că existenţa stării de incompatibilitate s-a făcut în mod corespunzător, şi că în speţă operase prescripţia, nu sunt corecte, din următoarele considerente:

Starea de incompatibilitate a fost constatată prin Raportul de evaluare întocmit de către Agenţia Naţională de Integritate, care a fost contestat la instanţa de contencios administrativ, iar, prin sentinţa civilă nr. 159/27.09.2016 a Curţii de Apel Iaşi a fost respinsă contestaţia formulată de reclamant în contradictoriu cu ANI, sentinţă menţinută prin Decizia nr. 1933/09.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins recursul declarant de recurentul- reclamant R. D., aceasta fiind definitivă.

În ceea ce priveşte, aprecierea reclamantului că în speţă operase prescripţia, arată următoarele: intervenirea stării de incompatibilitate s-a produs la data de 04.06.2014, iar Raportul de evaluare a fost emis la data de 01.04.2016, rezultând astfel că acesta a fost emis în termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 2517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.

În alin. 5 al art. 25 din Legea nr. 176/2010, este menţionat expres termenul general de prescripţie reglementat de art. 2517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, astfel că, în speţă sunt aplicabile reglementările referitoare la întreruperea şi suspendarea cursului prescripţiei prevăzute de art. 2537 şi art. 2532, precum şi dispoziţiile referitoare la efectele întreruperii prescripţiei reglementate la art. 2541 din acelaşi act normativ.

În momentul introducerii acţiunii la instanţă, a intervenit întreruperea cursului prescripţiei, acesta fiind întrerupt pe toată perioada judecării cauzei la instanţele de contencios administrativ, conform prevederilor art. 2537 şi art. 2532 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.

Precizează că, în situaţia în care raportul de evaluare este confirmat de către instanţa de judecată, începe să curgă un nou termen de prescripţie conform prevederilor art. 2541 din Legea nr. 287/2009, termen în care trebuie aplicate sancţiunile administrative/disciplinare specifice funcţiei/demnităţii publice deţinute de persoana care a săvârşit incidentul de integritate.

Raportul de evaluare nr. ..../G/II/01.04.2016 al ANI, a rămas definitiv conform Deciziei nr. 1933/09.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi în acest context, la data de 18.06.2019 a fost emis Ordinul Prefectului nr... din 18.06.2019, act administrativ emis în cursul termenului general de prescripţie de 3 ani prevăzut de legislaţia în vigoare.

În acest context, consideră că la emiterea actului administrativ care face obiectul prezentei cauze, s-a procedat conform prevederilor legale anterior menţionate, ţinând cont de sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate asupra faptului că Raportul de evaluare nr.....G/II/01.04.2016, a rămas definitiv prin pronunţarea Deciziei nr. 1933/09.04.2019 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României.

Având în vedere cele prezentate, solicită respingerea cererii de anulare a Ordinului Prefectului judeţului V... ur..../18.06.2019 privind constatarea încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului de primar al comunei D.... C...., judeţul V... al domnului R.. D... şi implicit repunerea reclamantului în toate drepturile conferite de funcţia de primar ales, până la expirarea mandatului, cu plata retroactivă a tuturor drepturilor salariate neachitate până la data repunerii efective în funcţie.

La data de 13 ianuarie 2020 reclamantul a formulat precizări prin care a completat motivele prin invocarea  prescripţiei prev. de art. 25 alin 5 din legea 176/2010, întrucât de la momentul conflictului de interese până la aplicarea sancţiunii prin actul contestat a trecut mai mult de 3 ani. Aceste dispoziţii îşi găsesc aplicabilitatea nu în etapa de evaluare, finalizată prin întocmirea raportului de evaluare realizat de ANI, ci în etapa a doua a sancţiuni propriu- zise.

Pârâtul a răspuns la data  de 29 ian acestui motiv de nulitate, în sensul că art. 25 alin 5 din legea 176/2010 nu este aplicabil în cauză, motivat de faptul că numai răspunderea civilă sau administrativă, disciplinară, se prescrie; primarului nu i se pot aplica sancţiunii disciplinare; eliberarea din funcţie pentru incompatibilitate reprezintă o sancţiune specifică acestei funcţii, distinctă de stabilirea vreunei forme de răspundere disciplinară.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depusă practică judiciară.

A fost ataşat dosarul nr. 1343/89/2019 în care a fost respinsă cererea de suspendarea executare a Ordinului .../2019 emis de Prefect, prin decizia nr. 1231/25 09 2019 a Curţii de Apel Iaşi.

Analizând actele şi lucrările dosarului se reţine că acţiunea este neîntemeiată:

 Prin  Ordinul nr .../18.06.2019  emis de Instituţia Prefectului s-a constatat încetarea de drept a mandatului de primar al reclamantului R... D.., înainte de expirarea duratei normale a mandatului de primar, ca urmare a constatării stării de incompatibilitate prin Raportului de Evaluarea al Agenţiei Naţionale de Integritate nr .../G/III/01.04.2016, rămas definitiv prin Decizia Înaltei Curţii de Casaţie si Justiţie nr 1933/09.04.2019.Mandatul de primar este exercitat de viceprimarul comunei. Temeiul în drept pentru constatarea încetării mandatului este art. 15 alin 2 lit. b şi art. 16 alin 1 si 2  din legea 393/2004 şi art. 25 din legea 176/2020 şi art. 69 alin 2 si 4 din Legea 215/2001.

 La emiterea acestui ordin prin care s-a constat încetarea mandatului de primar ca urmare a existenţei incompatibilității au stat adresa Agenţiei Naţionale de Integritate din 21 05 2019, certificatul după soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din dosarul nr. 388/45/2016, după decizia nr. 1933 din 9 04 2019 a ICCSJ  prin care a fost respins recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 159/2016 a Curţii de Apel Iaşi şi raportul de evaluare  din 1 04 2016.

Prin  sentinţa nr. 159/2016 a Curţii de Apel Iaşi a fost respinsă contestaţia formulată de reclamant în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate împotriva raportului de evaluare din 1 04 2016; în motivare se reţine că reclamantul, în calitate de primar, în perioada 4 06 2014 - 29 09 2015  a deţinut simultan funcţia de primar şi calitatea de comerciant persoană fizică, desfăşurând activităţi de remunerate în domeniul cadastrului, geodeziei şi cartografiei iar în perioada 4 06 2014-3 04 2015 a deţinut simultan funcţia de primar al comunei şi calitatea de expert judiciar. S-a reţinut că deţinerea calităţii de primar şi cea de comerciant constituie incompatibilitate prev. de art. 87 alin 1 lit g din legea 161/2003 iar deţinerea funcţiei de primar şi cea de expert constituie incompatibilitate prev. de art. 87 alin 1 lit. k din legea 161/2003.

Această sentinţă a rămas definitivă prin respingerea recursului prin decizia nr. 1933/2019 a ICCSJ.

Temeiul în drept pentru emiterea ordinului de încetarea a mandatului de primar a reclamantului este art. 15 alin.(2) lit. b) coroborat cu art. 16 alin.(l) şi alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, modificată şi completată, în vigoare la data emiterii actului administrativ, în care se prevăd următoarele:

art. 15 alin 2  din legea 393/2004 prevede:

“(2) Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: b) incompatibilitate”

iar în art. 16 se prevede că:“(l) în toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului.

(2) Ordinul va avea la bază un referat semnat de secretarul comunei sau al oraşului, precum şi actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului”.

Din aceste dispoziţii, în vigoare la data emiterii ordinului, rezultă că Prefectul are atribuția de a constata încetarea mandatului, în cazul unei stări de incompatibilitate.

Întrucât prin raportul ANI, păstrat prin hotărârile judecătoreşti anterior menţionate, s-a constatat starea de incompatibilitate, în mod corect s-a emis ordinul de încetare a mandatului de primar.

 Motivul de  nelegalitate privind nemotivarea ordinului nu este întemeiat, întrucât din actul contestat rezultă motivul pentru care s-a constatat încetarea ( existenţa unui raport definitiv prin care se reţine starea de incompatibilitate), temeiurile în drept pentru emiterea ordinului şi documentele care au stat la baza acestui act: raportul de evaluare, referatul secretarului.

 Susţinerea reclamantului că în lipsa Deciziei nr. 1933/09.04.2019, fără să se cunoască considerentele acestei hotărâri judecătoreşti, nu  putea fi emis ordinul este neîntemeiată.

Raportul de evaluare a rămas definitiv la data pronunţării ÎCCSJ în recurs, la data de 9 04 2019, chiar dacă decizia pronunţată în recurs nu era motivată; din art. 634 pct 5 CPC rezultă că  este definitivă orice decizie dată în recurs.

Urmare a pronunţării ICCSJ în recurs, raportul de evaluare a rămas definitiv, chiar dacă decizia ICCSJ nu era motivată la data emiterii ordinului. În cursul procesului această decizie a fost depusă la dosar de către reclamant.

Formularea unei contestaţii în anulare împotriva deciziei în recurs (astfel cum rezultă din certificatul  din 12 07 2019)  nu are nici o relevanţă motivat de formularea  unei asemenea căi de atac nu suspendă executarea hotărârii definitive, astfel cum rezultă din 507 CPC;  în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul a  cerut şi a obţinut suspendarea deciziei, astfel că ordinul a fost legal emis.

Motivul de nelegalitate pentru împlinirea termenului de prescripţia de 3 ani, prev. de art. 25 alin 5 din legea 176/2010, în forma după modificarea adusă prin legea 54/2019, publicată în MO nr 222 din 21 martie 2019 este neîntemeiat.

Art. 25  din legea 176/2010, în forma după modificarea adusă prin legea 54/2019, publicată în MO nr 222 din 21 martie 2019  prevede:

 „ (1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie*) pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.

(4) Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârşirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment.

(5) Răspunderea civilă sau administrativă, disciplinară, pentru faptele care determină existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate ale persoanelor aflate în exercitarea demnităţilor publice sau funcţiilor publice este înlăturată, nemaiputând fi angajată în condiţiile depăşirii termenului general de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii lor, în conformitate cu art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.“

Din aceste prevederi rezultă că  termenul de prescripţie de  3 ani  de la data săvârşirii faptelor se aplică numai pentru răspunderea civilă sau disciplinară. Nu se aplică  acest termen în cazul  încetării mandatului ca urmare a starea de incompatibilitate sau de conflict de interese, care reprezintă o formă de încetare a mandatului, diferită de răspunderea civilă sau disciplinară.

Încetarea mandatului şi interdicţia de a mai exercita  o funcţie eligibilă operează  de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare.

Încetarea mandatului nu intervine urmare a răspunderii disciplinare pentru a fi aplicabil termenul de 3 ani din art. 25  alin 5 din legea 176/2010.

Numai răspunderea civilă sau administrativă de tipul celei disciplinare, se prescrie; primarului nu i se pot aplica sancţiunii disciplinare iar eliberarea din funcţie pentru incompatibilitate reprezintă o sancţiune specifică acestei funcţii, distinctă de stabilirea vreunei forme de răspundere disciplinară. În caz contrar sentinţa prin care s-a constat legalitatea raportului de evaluare ar rămâne fără efectul final al legii; de încetarea a mandatului alesului care nu poate fi tras la răspundere disciplinară.

Nu are nicio relevanţă în cauză faptul că incompatibilitățile constatate prin raportul ANI au existat în primul mandat al reclamantului; prin efectul art. 15 lit b din legea 393/2004 încetează mandatul primarului, chiar dacă reclamantul se află în derularea celui de-al doilea mandat. Art. 15 lit. b nu prevăd condiţia de încetarea în cazul în care primarul se mai află în derularea mandatului în care au existat incompatibilități.

În consecinţă, ordinul este legal emis şi se va respinge cererea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul R.... D...., cu CNP ...., domiciliat în sat G..., comuna D... C...., jud. V..... în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Judeţului V... ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la prezenta instanţă.

Pronunţată, azi,  24 02 2020  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Domenii speta

Spete similare