Civil - obligaţie de a face

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2021:051.000...

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. ..../318/2019

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 396/2021

Şedinţa publică de la 23 februarie 2021

Completul compus din:

Preşedinte:  .....

Judecător:  .....

Grefier : .....

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul C. I. împotriva sentinţei civile nr. 1387/11.03.2020 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosar nr. .../318/2019 şi în contradictoriu cu intimata pârâtă Ț. S. L. .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns avocat C. A. pentru apelant şi avocat C. N. în substituire pentru avocat N. C. pentru intimata pârâtă T.S., conform delegaţiei de substituire depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care,

Avocat C. A. pentru apelant depune 5 planșe foto color, comunicate și apărătorului intimatei pârâte, pentru ca instanţa să observe urmele rămase pe gardul apelantului în urma căderii cantităţilor de apă din ploaie,  plaşe din care se poate observa apa care se adună lângă gard, după ce se scurge de pe acoperişul intimatei, precum şi planşă foto cu restul curţii apelantului în care se poate observa că apa nu există în alte părţi ale gardului.

Instanţa acordă cuvântul în susținerea obiecțiunilor formulate.

Apărătorul apelantului, avocat C.A. arată că a formulat obiecțiunile la raportul de expertiză apreciind că este incomplet răspunsul expertului care nu a precizat dacă, în urma depăşirii puterii jgheabului cu are este dotată polata, apa rezultată se scurge tot pe gardul apelantului.

Apreciază că expertul nu a clarificat acest aspect, într-adevăr a spus că jgheabul nu îşi îndeplineşte rolul şi în cazul unor ploi torenţiale, unor cantităţi mai mare de ploaie, acesta nu îşi îndeplineşte rolul, dar nu a spus dacă se scurge tot pe gardul apelantului şi dacă produc prejudicii aceste cantităţi de apă.

O altă obiecţiune vizează ca expertul să precizeze dacă pe gardul apelantului se observă urme de apă rezultate din topirea zăpezii, ţinând cont şi de susţinerea expertului în sensul că zăpada de pe acoperişul polatei face corp comun cu zăpada de pe acoperişul apelantului.

Apreciază apărătorul apelantului că expertul nu a clarificat dacă se văd sau nu urme rezultate pe gard, a arătat  doar că,  gardul nu este afectat la acel moment, dar de urmele rezultate din ploi au zăpezi nu a arătat nimic.

Avocat C. N. pentru intimata pârâtă solicită respingerea obiecţiunilor formulate. Apreciază că expertul a răspuns la obiectivele stabilite de instanţă. În ceea ce priveşte prima obiecţiune referitoare la puterea jgheabului arată că depinde de cantitatea de apă, faptul că apelantul are apă în curte, este în funcţie de cât de mult plouă, având în vedere că dumnealui aşa cum se observă din fotografii, are o temelie de beton şi atunci apa din curte nu ar avea unde să se scurgă. În ceea ce priveşte cea de-a doua obiecţiune, aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză depus în cauză, expertul precizează că sunt aceleaşi urme ca şi pe restul gardului, motiv pentru care apreciază apărătorul intimatei  că se impun a fi respinse obiecţiunile propuse.

Deliberând cu privire la obiecţiunile formulate de către apelant faţă de completarea la raportul de expertiză, tribunalul le respinge, apreciindu-le neîntemeiate raportat la conţinutul completării raportului de expertiză efectuat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul în susţinerea apelului.

Avocat C.A., pentru apelant, solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea intimatei pârâte să desfiinţeze construcţiile de extindere constând în terasă închisă pe lungimea de 15m., realizată la imobilul casă de locuit, schimbarea în parte a sentinţei apelante în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanţa de fond, cu consecinţa obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate şi în apel.

Arată apărătorul apelantului că, aşa cum rezultă din rapoartele de expertiză s-a reţinut că există construcţia edificată de către intimata pârâtă, această extindere terasă nu respectă distanţa prevăzută de art. 612 Cod civil, în sensul că nu există cei 60 cm. între proprietăţile celor două părţi.  Pe de altă parte, nu există nici acordul apelantului reclamant în sensul de a fi realizată construcţia respectivă.

Susţine că din raportul de expertiză rezultă în mod evident că se produc prejudicii gardului apelantului şi expertul a reţinut că  în cazul în care cad cantităţi mari de apă rezultate atât din ploi cât şi din zăpezi se scurg pe gardul apelantului; apelantul a dovedit că se strâng cantităţi mari de apă întrucât jgheaburile existente nu îşi îndeplinesc rolul, iar toată apa se scurge pe gardul apelantului şi a şi dovedit cu ultimele planşe foto că după precipitaţii pe gardul respectiv sunt evidente urmele apelor scurse pe acesta.

Astfel, apreciază avocat C. A. că a dovedit prejudiciul în cauză, iar dispoziţiile articolului codului civil sunt imperative şi nu lasă la latitudinea părţilor, să fie realizate construcţii fără respectarea distanţei legale.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată apreciază că deşi instanţa de fond a admis în parte acţiunea, nu a acordat cheltuielile solicitate şi dovedite în întregime, constând în onorariu avocat şi onorariu expert. Întrucât partea care a căzut în culpă, este intimata pârâtă, apreciază apărătorul apelantului că instanţa de fond trebuia să admită proporţional cu petitele acţiunii care au fost admise.

Avocat C. N. pentru intimata, solicită respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea soluţiei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

Arată că, aşa cum rezultă şi din concluziile raportului de expertiză, expertul a precizat că apele pluviale nu ar trebui să cadă pe proprietatea reclamantului, întrucât anexa este prevăzută atât cu jgheaburi şi burlane care preia apa meteorică şi aceasta se revarsă pe proprietate intimatei şi mai mult decât atât, şarpanta este prevăzută cu parazăpezi nu cu tăietoare, astfel încât zăpada se topeşte pe acoperişul intimatei,  apa rezultată din topirea zăperii este preluată de burlane şi se scurge de asemenea pe proprietatea intimatei şi nu a apelantului.

Solicită a se observa şi concluziile raportului de expertiză, expertul a arătat în mod clar, faptul că şi gardul din apropierea construcţiei în litigiu, restul de gard ce aparţine apelantului la data efectuării expertizei prezintă umiditate.

Susţine apărătorul intimatei, că, atâta timp cât gardul apelantului nu este acoperit este normal să prezinte umiditate pentru că plouă şi ninge, expertul a concluzionat că prezintă urme de umiditate ca şi gardul care face obiectul prezentei cauze, motiv pentru care apreciază că se impune respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. Depune chitanţa reprezentând onorariu avocat în cuantum de 1500 lei.

În replică,  avocat C.A., arată că, în completarea raportului de expertiză,  expertul a precizat că burlanele montate sunt insuficiente iar susţinerile intimatei cum că gardul prezintă urme de umiditate şi pe celelalte părţi,  apărătorul apelantului arată că în cauză este vorba despre deprecierea gardului, despre curgerea apelor pe acest gard şi nu despre umiditate. Este evident că la nivelul la care apelantul a dovedit că există acele urme ale precipitaţiilor nu poate să existe umiditate până la nivelul superior al gardului. Apelantul a dovedit că în urma căderii de apă pe acel gard se formează o peliculă ca un muşchi, astfel cum  se poate observa din planşele foto ataşate. Sunt dovezi concrete, nu se poate susţine că şi pe celelalte laturi ale gardului există asemenea semne.

În replică, avocat C. N., arată că a făcut vorbire de umiditate întrucât acesta este şi punctul de vedere pe care îl exprimă expertul în raportul de expertiză. Faptul că o parte a construcţiei gardului a dezvoltat muşchi nu este relevant, poate şi restul gardului are aceeiaşi problemă, însă nu s-au făcut fotografii decât la partea de gard ce face obiectul prezentei cauze.

Avocat C.A., arată că intimatei nu i se poate permite să afecteze proprietatea oricărui vecin, trebuie să respecte distanţa legală, să ţină cont de dezacordul vecinului, nu are dreptul să creeze prejudicii fără să respecte proprietatea vecinului.

Instanţa reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă,

Prin sentinţa civilă nr. .../11.03.2020 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosar nr. .../318/2019 a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de către pârâtă prin întâmpinare. A fost admisă excepția lipsei de obiect pe capătul de cerere referitor la montarea de jgheaburi, burlane și parazăpezi. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, având ca obiect obligaţia de a face, formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâta Ț. S. L. . A fost obligată pârâta la închiderea și obturarea ferestrelor de lumină aferente anexei. A fost respinsă cererea de chemare în judecată, cu privire la desființarea construcțiilor, ca fiind neîntemeiată. A fost respins capătul de cerere referitor la montarea de jgheaburi, burlane și parazăpezi, ca fiind lipsit de obiect. A fost respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor judiciare, ca fiind neîntemeiat.

S-a luat act că pârâtul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în fapt, pârâta a construit în prelungirea imobilului casă de locuit situat în ...., cartier ...., str. ...., nr. ...., jud. ...., o terasă  închisă cu structură din zidărie portantă în lungime de 15 m, precum și o polată folosită pentru depozitarea materialelor de construcții, iar potrivit susținerilor reclamantei, confirmate prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, aceste modificări nu au la bază o autorizație de construire și nu respectă distanța legală față de linia de hotar cu imobilul învecinat.

În drept,  potrivit art. 612 Cod Civil, orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanţa minimă se poate face prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic, iar potrivit art. 615 alin. 1 din același act normativ, (1) Este obligatorie păstrarea unei distanţe de cel puţin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparţinând proprietarului vecin şi fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond.

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin.1 C.pr.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a reţinut că potrivit art. 33 din Codul de procedură civilă: Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Totodată instanţa a reţinut că excepţia lipsei de interes, este o excepţie de fond, întrucât se invocă încălcarea cerinţelor interesului - condiţie de exercitare a acţiunii civile, peremptorie, deoarece admiterea sa împiedică soluţionarea fondului cererii şi absolută, încălcându-se norme de ordine publică, motiv pentru care poate fi invocată de instanţă din oficiu, de procuror sau de orice parte interesată, în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel, în acord cu prevederile art. 247 alin. (1) teza I din Codul de procedură civilă.

Aplicând la speţă principiile legale enunțate anterior, instanţa a  reţinut că, reclamanta justifică interes în promovarea cauzei pendinte, întrucât potrivit măsurătorile aferente expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză, construcțiile realizate de către pârâtă în prelungirea imobilului casă de locuit, nu respectă distanța legală față de linia de hotar care separă cele două fonduri învecinate și nu au la bază o autorizație de construcție, urmând a se stabili pe fond, dacă prin edificare construcțiilor denunțate prin cererea de chemare în judecată, s-a adus un prejudiciu material proprietarului vecin.

În baza considerentelor expuse anterior instanța a respins excepția lipsei de interes invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce priveste excepţia lipsei de obiect, instanța a reținut că, potrivit art. 193 lit. c, cererea de chemare în judecată, trebuie să cuprindă, inclusiv obiectul pretins de către reclamant, ori potrivit planșelor foto aferente expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză și a concluziilor raportului de specialitate, construcțiile edificate pe terenul în suprafață de 300 m.p. situat in ..., cartier ...., str. ...., nr...., jud. ...., dobândit de către pârâtă în baza Contractului nr. .../149 din 30.08.2006, sunt dotate integral cu jgheaburi, burlane și parazăpezi pe părțile înclinate ale acoperișului.

În baza considerentelor de fapt și de drept expuse anterior, instanța în temeiul art. 248 alin. 1 Cod de proc. Civ. raportat la art. 193 lit. c din același act normativ, a admis excepția invocată pe acest aspect şi a respins capătul de cerere referitor la montarea de jgheaburi, burlane și parazăpezi, ca fiind lipsit de obiect.

În ceea ce privește planșele foto anexate cererii de chemare în judecată, în care de asemenea sunt prezentate construcțiile descrise anterior, instanța a reținut că luarea acestor măsuri de protecție împotriva apelor pluviale, în cursul cercetării judecătorești, are relevanță sub aspectul acordării cheltuielilor judiciare, însă nu poate conduce la admiterea unui capăt de cerere care la momentul deliberării este lipsit de obiect.

Asupra fondului dedus judecății, instanța a reținut că executarea de lucrări de construcții fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, este incriminată de Legea nr. 50/1991 drept contravenție, iar în anumite cazuri drept infracțiune, fapta fiind sancționată după, caz fie cu amendă contravențională, fie cu închisoarea sau amendă penală.

Totodată, Legea nr. 50/1991 prevede și posibilitatea aplicării unor masuri complementare, respectiv luarea măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației, sau după caz desființarea lucrurilor executare fără o astfel de autorizație, cum este cazul din speța pendinte.

Având în vedere faptul că, prevederile Legii nr. 50/1991 nu sunt aplicabile raporturilor juridice statornicite între privați, cum este cazul de față, instanța a analizat temeinicia cererii de chemare în judecată în raport de prevederile art. 612 Cod civil, redat în sinteză anterior, potrivit căruia, desființarea construcțiilor realizate pe fondul vecin cu nerespectarea distanței minime de 60 cm., este condiționată de prejudicierea fondului ori imobilelor părții interesate.

Ori, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert tehnic judiciar în specialitatea construcții civile I. I., streașina anexelor nu depășește linia de hotar (pct. 2.9 – f. 59), iar edificarea noilor construcții de către pârâtă nu a produs daune semnificative construcției reclamantei, apele pluviale ce curg de pe acoperișul imobilului pârâtei nefiind prejudiciabile pentru imobilul acesteia din urmă, întrucât sunt montate jgheaburi și burlane care conduc apele meteorice de pe acoperișul anexelor expertizate, pe terenul proprietatea pârâtei (pct. 2.9. – f. 59).

Astfel, examinând probele administrate în cauză și cu precădere raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții civile, instanța a reținut faptul că, la edificare anexelor pârâtei aceasta nu a respectat distanța minimă de 60 cm față de linia de hotar și condițiile impuse de art. 1 din Legea nr. 50/1991, însă, apele pluviale nu aduc prejudicii petentei (pct. 2.9. – f. 59), motiv pentru care, în condițiile art. 612 Cod civil,  aceasta nu este îndreptățită să solicite desființarea anexelor expertizate, acesta fiind atributul exclusiv al autorităților publice competențe.

Față de soluția pronunțată pe capătul principal de cerere formulat în scopul desființări construcțiilor, instanța în temeiul art. 30 alin. 4 Cod de procedură civilă, a respins și capetele accesorii constând în autorizarea reclamantei să procedeze pe cheltuiala pârâtei la desființarea anexelor edificate de către acesta sub rezerva aplicării de daune cominatorii.

Referitor la capătul de cerere formulat în sensul închiderii celor trei ferestre identificate în Anexa 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert tehnic judiciar în specialitatea construcții civile I. I., instanța a reținut că distanța față de linia de hotar dintre imobilele litigante și cele trei ferestre este de 19 cm, nefiind respectată distanța minimă stabilită de art. 615 alin. 1 Cod civil, conform căruia, (1) Este obligatorie păstrarea unei distanţe de cel puţin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparţinând proprietarului vecin şi fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond.

Sub același aspect instanța a reținut că, potrivit concluziilor lucrării de specialitate, cele trei ferestre nu se încadrează în cazurile reglementare de art. 616 Cod civil, fiind ferestre de vedere orientate către fondul reclamantei și în prezent sunt funcționale, motiv pentru care se impune obturarea și închiderea acestora.

În baza considerentelor de fapt și de drept expuse anterior, instanța în temeiul art. 612 Cod civil a respins cererea de chemare în judecată cu privire la desființarea construcțiilor, ca fiind neîntemeiată, iar în temeiul art. 615 alin. 1 și alin. 3 din Codul civil, a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta la închiderea și obturarea ferestrelor de lumină aferente anexei.

Faţă de culpa procesuală stabilită în sarcina reclamantei prin respingerea capetelor de cerere referitoare la desființarea construcțiilor și montarea jgheaburilor burlanelor și parazăpezilor, instanța, în baza art. 453 alin. 2 Cod proc. civ., a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către reclamant, ca fiind neîntemeiată.

Totodată, având în vedere că, în cauza de față nu a fost formulat un capăt de cerere întemeiat pe prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că pârâta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de  judecată pe cale separată.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel reclamantul C. I., solicitând instanţei admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 1387/11.03.2020, în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei să desfiinţeze, pe cheltuiala sa, construcţiile de extindere, constând în terasă închisă pe lungimea de 15 metri, realizate la imobilului casă de locuit situat în ..., str. .., nr. ..., cartier ..., edificate cu rea-credinţă fără respectarea distanţei legale faţă de linia de hotar şi fară autorizaţie de construire, iar în caz de refuz, să fie autorizat apelantul reclamant să desfiinţeze construcţiile edificate de pârâtă fără respectarea distanţei legale faţă de linia de hotar, pe cheltuiala pârâtei, sub sancţiunea unor penalităţi de 500 lei pe zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până desfiinţarea efectivă a acestora.

Schimbarea în parte a sentinţei civile nr. .../11.03.2020, în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. A solicitat, totodată şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecata efectuate în apel.

Arată apelantul reclamant că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt eronată şi a făcut o apreciere greşită a probelor administrate în cauză, încălcând şi aplicând greşit legea.

Instanţa de fond argumentează respingerea primului petit al acţiunii formulate, desfiinţarea construcţiei constând în extindere la imobilului casă de locuit realizată cu nerespectarea distanţei minime prevăzute de art. 612 C.civ. şi fără autorizaţie de construire - prin reinterpretarea art. 612 Cod civil.

Instanţa a susţinut că desfiinţarea construcţiilor realizate pe fondul vecin cu nerespectarea distanţei minime de 60 cm., este condiţionată de prejudicierea fondului ori imobilelor părţii interesate şi reinterpretează concluziile raportului de expertiză, susţinând că apele pluviale ce curg de pe acoperişul imobilului pârâtei nu sunt prejudiciabile pentru imobilul reclamantului întrucât sunt montate jgheaburi şi burlane care conduc apele meteorice de pe acoperişul anexelor expertizate pe terenul proprietatea pârâtei.

Că, judecătorul fondului ignoră tocmai concluziile expertului care arată „ ...având în vedere că jgheabul polatei este lipit de împrejmuirea din bolţari din beton este posibil ca în cazul unei ploi cu debit mare împrejmuirea să fie afectată."

Susţinerile expertului sunt întărite de planşele foto depuse odată cu cererea de chemare în judecată din care se observă foarte clar că apele rezultate din ploi s-au scurs pe împrejmuirea din bolţari a apelantului, astfel că în timp se va produce deteriorarea gardului acestuia atât din punct de vedere estetic cât şi calitativ.

În atare situaţie, apreciază apelantul că în mod total eronat a reţinut instanţa de fond că edificarea de către intimată a unei construcţii care se sprijină pe gardul din beton al apelantului nu a produs daune semnificative construcţiei acestuia.

Mai mult decât atât, prevederile art. 612 Cod civil care prevăd o distanţa minimă de 60 cm. a construcţiilor faţă de linia de hotar, prevăd o derogare de la respectarea distanţei minime, care poate fi făcută numai prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic.

Dispoziţiile textului de lege ( art. 612 Cod civil) sunt imperative şi anume: orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm. faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.

Respectarea distanţei minime de 60 de cm. faţă de linia de hotar este stabilită de legiuitor tocmai pentru a preîntâmpina atingerile care se pot aduce drepturilor proprietarului vecin. Ori tocmai prin raportul de expertiză se arată este posibil ca în cazul unei ploi cu debit mare împrejmuirea apelantului să fie afectată, cu efecte imediate sau în timp.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1991 executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Ceea ce se poate imputa intimatei este faptul că a edificat terasă închisă pe lungimea de 15 metri în mod ilegal, fără a fi în posesia unei autorizaţii de construire în acest sens şi fară a respecta distanţa minimă impusă de 1ege, situaţie ce poate produce prejudicii viitoare respectiv distrugerea gardului apelantului în situaţia ploilor cu debit mare, aşa cum susţine expertul tehnic instanţa de fond aplicând greşit legea şi ignorând atât concluziile expertului cât şi planşele foto depuse la dosarul cauzei.

Învederează apelantul reclamant că o altă critică adusă sentinţei apelate o reprezintă modalitatea de soluţionare a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond deşi a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la închiderea şi obturarea ferestrelor de lumină aferente anexei, a respins totalitate cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de apelant.

A ignorat instanţa şi faptul că în timpul soluţionării litigiului pârât a montat jgheaburi, burlane şi parazăpezile şi totodată a ignorat şi faptul că a dmis în parte acţiunea, astfel că cel puţin parţial trebuia să admită cererea de obligare la plată a cheltuielilor de judecată a intimatei, ca parte ce a căzut în  pretenţii.

Potrivit art. 453 Cod proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligaţă la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acestuia cheltuieli de judecată, potrivit art. 452 C.pr.civ, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă în condiţiile legi, dovada existenţei şi  întinderii lor.

Fundamentul  juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părţii care cade în pretenţii şi care, într-o exprimare sintetică constă în formularea unei cereri, exercitarea unei acţiuni ori susţinerea unor apărări neîntemeiate. Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi care are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.

În speţa dedusă judecăţii, instanţa a admis în parte acţiunea, constatând astfel, în parte, culpa procesuală a intimatei prin amplasarea unor ferestre cu încălcarea dispoziţiilor legale, astfel că instanţa trebuia să aprecieze cuantumul cheltuielilor de judecată în raport de culpa intimatei şi nu să o exonereze în totalitate de la plata acestora.

În raport de  aspectele invocate, apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a  sentinţei civile nr. .../11.03.2020, în sensul admiterii capătului de cerere privind  obligarea pârâtei să desfiinţeze, pe cheltuiala sa, construcţiile de extindere, constând în terasă închisă pe lungimea de 15 metri, realizate la imobilului casă de locuit situat în ..., str. ..., nr. ..., cartier ..., edificate cu rea-credinţă fără respectarea distanţei legale faţă de linia de hotar şi fără autorizaţie de construire, iar în caz de refuz, să fie autorizat apelantul reclamant să desfiinţeze construcţiile edificate de pârâtă fără respectarea distanţei legale faţă de linia de hotar, pe cheltuiala pârâtei, sub sancţiunea unor penalităţi de 500 lei pe zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la desfiinţarea efectivă a acestora.

Totodată, apelantul reclamant a solicitat schimbarea în parte a sentinţei civile nr. .../11.03.2020, în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul apel.

În drept apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 480 şi următoarele C.p.c. şi art. 453 C.pr.civ.

A solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi completarea raportului de expertiză sau admiterea obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză la termenul din 26.02.2020.

În conformitate cu art. 411 alin 1 pct. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimata pârâtă Ț. S. L. , a depus întâmpinare prin care în baza art. 480 C.pr.civ, a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de către apelantul C. I., iar în baza art. 453 C.pr.civ, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata efectuate în cauză.

Arată intimata pârâtă că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind interpretate şi aplicate corect prevederile art. 612 C.civ., conform cărora „Orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.

Pornind de la aceasta dispoziţie legală şi raportat la probatoriul administrat în cauză, apelantul nu este prejudiciat în drepturile sale de proprietar vecin.

Astfel, după cum rezultă din concluziile raportului de expertiză, construcţia în litigiu este o terasă închisă cu structura din cărămida portantă, planşeu din beton şi acoperiş tip terasă, iar distanţa dintre aceasta şi linia de hotar (împrejmuirea din bolţari din beton) este de 19 cm.

Susține intimata pârâtă că cealaltă anexă este o polată folosită pentru depozitarea de material, iar şarpanta se sprijină pe zidul casei ce aparţine intimatei-pârâte. Streaşină nu depăşeşte linia de hotar şi este prevăzută cu un jgheab pentru preluarea apelor pluviale.

Concluzionând, expertul a precizat că ,.apele pluviale nu ar trebui să se reverse pe proprietatea reclamantului". Astfel, scurgerea apelor se face pe terenul proprietatea pârâtei.

Deşi nu este respectată distanţa prevăzută de lege, prin modul de amplasare al construcţiei nu se aduce niciun prejudiciu reclamantului pentru a se dispune desfiinţarea acesteia, fie chiar şi parţial.

Eventuala nerespectare a dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte distanţa dintre construcţie şi linia de hotar poate atrage antrenarea răspunderii contravenţionale, reclamantul neputând solicita desfiinţarea parţială a acesteia, atâta timp cât picătura streaşinii cade pe terenul proprietatea pârâtei.

După cum s-a menţionat şi în faţa instanţei de fond coroborat cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, apele pluviale sunt preluate de jgheaburile de scurgere, iar cu ajutorul burlanelor sunt direcţionate către proprietatea intimatei pârâte, proprietatea reclamantului nefiind prejudiciată.

În continuare, intimata arată că şarpanata este prevăzută cu parazăpezi (nu tăietoare de zăpadă), care împiedica zăpada să cada pe proprietatea reclamantului.

Din aceasta perspectivă, apelantul nu este prejudiciat şi nu justifică un interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de apel, intimata pârâtă  de asemenea, arată că nu este fondat. În  primul rând este eronată susţinerea că „în timpul soluţionării litigiului pârâta  a montat jgheaburi, burlane şi parazapezi...".

Chiar din panşele foto depuse de reclamant odată cu cererea de chemare în judecată rezultă că acestea erau montate anterior declanşării prezentului litigiu, fapt constatat şi de expertiza efectuată în cauză.

Faţă de cele menţionate mai sus, în baza art. 480 Cod proc. civ. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar în baza art. 453 C.pr.civ, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Apelantul reclamant C. I. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta Ț. S. L. , prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

A solicitat apelantul reclamant să fie respinse apărările formulate şi argumentele invocate prin întâmpinare şi să fie  admis apelul, astfel cum a fost formulat, având în vedere următoarele motive:

Chiar intimata arată prin întâmpinare că orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm faţă de linia de hotar, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.

Aşa cum reiese din raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul susţine că având în vedere că jgheabul polatei este lipit de împrejmuirea din bolţari din beton este posibil ca în cazul unei ploi cu debit mare împrejmuirea să fie afectată.

Apelantul reclamant a dovedit prin planşele foto, existente la dosar că apele rezultate din ploi se scurg pe împrejmuirea din bolţari ce aparţine apelantului, astfel că este evident prejudiciul produs, care în timp va duce la deteriorarea gardului, atât din punct de vedere estetic, cât şi calitativ.

Solicită a se observa din planşele existente la dosar că zăpada ce cade pe construcţia intimatei se sprijină în continuarea acoperişului acesteia, chiar pe gardul apelantului, astfel că apele rezultate din zăpezi se scurg tot pe gardul apelantului.

Chiar şi instanţa de fond a reţinut că edificarea de către intimată a unei construcţii care se sprijină pe gardul din beton al apelantului nu a produs daune semnificative construcţiei acestuia, aşadar admite aşadar, că există daune produse.

Susţinerea intimatei, în sensul că "scurgerea apelor se tace pe terenul proprietatea pârâtei", este eronată şi contrazisă de planşele foto de la dosar şi de concluziile raportului de expertiză.

Totodată, trebuie subliniat faptul că prevederile art. 612 Cod civil care prevăd o distanţă minimă de 60 cm a construcţiilor faţă de linia de hotar, prevăd o derogare de la respectarea distanţei minime, care poate fi făcută numai prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic, acord care nu există.

În  ceea ce priveşte al doilea motiv de apel, apelantul reclamant apreciază că este întemeiat, iar apărările intimatei din întâmpinare nu lac referire la cel de-al doilea motiv de apel dezvoltat în  cererea de apel.

În apel s-a dispus completarea raportului de expertiză, lucrarea întocmită fiind depusă la filele 40-42 din dosar. Obiecţiunile formulate de către apelant au fost respinse.

Tribunalul, analizând apelul formulat, prin prisma criticilor formulate împotriva sentinței civile ce face obiect de analiză al prezentului apel, reține următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii în prezentul dosar, reclamantul C. I. a solicitat obligarea pârâtei să desfiinţeze construcţiile de extindere, constând în terasă închisă pe lungimea de 15 m., realizate la imobilul casă de locuit situat în ....., str. ..., nr...., cartier ... şi împrejmuire, edificate fără respectarea distanţei legale faţă de linia de hotar, obligarea pârâtei să desfiinţeze cele trei ferestre amplasate la anexa ataşată construcţiei casă de locuit şi obligarea pârâtei la montarea de parazăpezi, jgheaburi şi burlane la acoperişul construcţiilor aflate în apropierea liniei de hotar.

Prin sentinţa pronunţată, Judecătoria Târgu-Jiu a respins excepția lipsei de interes invocată de către pârâtă prin întâmpinare. A admis excepția lipsei de obiect pe capătul de cerere referitor la montarea de jgheaburi, burlane și parazăpezi. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, având ca obiect obligaţia de a face, fiind obligată pârâta la închiderea și obturarea ferestrelor de lumină aferente anexei. A fost respinsă cererea de chemare în judecată, cu privire la desființarea construcțiilor, ca fiind neîntemeiată. A fost respins capătul de cerere referitor la montarea de jgheaburi, burlane și parazăpezi, ca fiind lipsit de obiect. A fost respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor judiciare, ca fiind neîntemeiat. S-a luat act că pârâtul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâtei să desfiinţeze construcţiile de extindere constând în terasă închisă pe lungimea de 15 m., motivat de faptul că sunt edificate fără respectarea distanţei legale faţă de linia de hotar.

La termenul de judecată din data de 08.12.2020, în apel, la interpelarea instanţei, apărătorul ales al apelantului a învederat că solicită desfiinţarea construcţiei care apare în poza de la fila 14, dosar fond, cu acoperişul de ţiglă înclinat care se susţine pe gardul apelantului şi nu construcţia alăturată  prevăzută cu trei ferestre.

Prima instanţă a respins acest capăt de cerere motivat de faptul că desființarea construcțiilor realizate pe fondul vecin cu nerespectarea distanței minime de 60 cm., este condiționată de prejudicierea fondului ori imobilelor părții interesate, astfel că deşi la edificarea anexelor pârâtei aceasta nu a respectat distanța minimă de 60 cm. față de linia de hotar și condițiile impuse de art. 1 din Legea nr. 50/1991, apele pluviale nu aduc prejudicii petentei (pct. 2.9. – f. 59), motiv pentru care, în condițiile art. 612 Cod civil,  aceasta nu este îndreptățită să solicite desființarea anexelor expertizate, acesta fiind atributul exclusiv al autorităților publice competente.

Criticile apelantului cu privire la soluţia primei instanţe criticată prin motivele de apel sunt fondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 612 Cod civil, care reglementează distanţa minimă în construcţii, orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm. faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanţa minimă se poate face prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic.

Din interpretarea textului legal, reiese că atunci când nu se prevede altfel prin lege, prin regulamentul de urbanism sau proprietarii vecini nu au stabilit altfel, se aplică art. 612 Cod civil care prevede că nu se poate edifica o construcţie, lucrare sau plantaţie la o distanţă mai mică de 60 cm. faţă de linia de hotar.

Potrivit dispoziţiilor menţionate rezultă că este irelevant pentru aplicarea art. 612 Cod civil dacă prin amplasarea construcţiei la o distanţă mai mică de 60 cm. s-au produs prejudicii proprietarului vecin, o astfel de condiţie nefiind prevăzută de lege. În opinia instanţei, raţiunea inserării în textul art. 612 Cod civil a menţiunii „astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin” este aceea de a preciza că scopul instituirii acestei reguli a edificării de construcţii, lucrări şi plantaţii cu respectarea unei anumite distanţe faţă de proprietatea învecinată este acela de a nu se aduce atingere drepturilor proprietarului vecin şi nu de introducere a unei condiţii de aplicare a art. 612 Cod civil, ce trebuie îndeplinită cumulativ,  aşa cum eronat a reţinut prima instanţă.

Prin urmare, reţinând că potrivit concluziilor expertului tehnic la obiectivul 2. B. 1 din completarea la raportul de expertiză efectuată în apel, distanţa dintre anexa închisă (denumită şi polată de către expert) şi gardul apelantului este de 19 cm., aşadar mai puţin decât distanţa minimă de 60 cm., prevăzută de art. 612 Cod civil, se impune retragerea construcţiei polată, astfel încât să respecte distanţa minimă de 60 cm. faţă de gard.

Având în vedere că textul art. 612 Cod civil nu impune o astfel de condiţie, instanţa nu va analiza şi dacă prin amplasarea polatei cu încălcarea distanţei minime prevăzute de lege se produc sau nu prejudicii proprietarului vecin, de vreme ce o astfel de cerinţă nu este prevăzută de lege.

În consecinţă, critica apelantului cu privire la acest capăt de cerere este fondată, calea de atac urmând să fie admisă în temeiul art. 480 alin. 2 Cod proc. civ., va fi schimbată în parte sentinţa în sensul că va fi obligată pârâta să-şi retragă construcţia polată, astfel încât să respecte distanţa minimă de 60 cm faţă de gard. 

Referitor la cheltuielile de judecată efectuate de către reclamant la prima instanţă, tribunalul constată că prin întâmpinarea formulată, pârâta a recunoscut pretenţiile reclamantului cu privire la închiderea şi obturarea ferestrelor de lumină aferente anexei, iar acţiunea a fost admisă în parte, având în vedere şi schimbarea soluţiei primei instanţe cu privire la capătul de cerere apelat referitor la desfiinţarea polatei, tribunalul va obliga  pârâta la plata către reclamant a sumei de 2040 lei, constând în 40 lei taxă judiciară de timbru aferentă capetelor de cerere privind desfiinţarea contrucţiei polată şi montarea de parazăpezi, jgheaburi şi burlane (capăt de cerere respins la fond ca fiind lipsit de obiect ca urmare a luării acestor măsuri de protecţie în cursul cercetării judecătoreşti), 1000 lei onorariu expert şi 1000 lei onorariu avocat, cheltuieli de judecată.  Nu se va acorda suma achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere admis referitor la închiderea ferestrelor de lumină aferente anexei, având în vedere exonerarea pârâtei conform art. 454 Cod proc. civ. ca urmare a recunoaşterii pretenţiilor reclamantului în acest sens prin întâmpinarea formulată în cauză la prima instanţă. 

Faţă de soluţia de admitere a apelului, intimata este în culpă procesuală, astfel că în temeiul art. 453 alin. 1 Cod proc. civ. va fi obligată la plata către apelant a sumei de 2120 lei, constând în 20 lei taxă judiciară de timbru, 600 lei onorariu expert şi 1500 lei, onorariu avocat conform chitanţelor de la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul C. I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. A. E., din ..., str. ..., nr. .., bl. ..., sc...., ap. .., ..., judeţul ...,  împotriva sentinţei civile nr. .../11.03.2020 pronunţată de Judecătoria Târgu –Jiu în dosar nr. .../318/2019 şi în contradictoriu cu intimata pârâtă Ț. S. L. , domiciliată în ..., str. ..., nr. .., bl. ..., sc..., et. ..., ap. ..., judeţul ....

Schimbă în parte sentinţa în sensul că obliga pârâta să-şi retragă construcţia polată, astfel încât să respecte distanţa minimă de 60 cm faţă de gard.

Menţine în rest dispoziţile sentinţei.

Obligă intimata să achite apelantului 2040 lei, cheltuieli de judecată la fond şi 2120 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, azi ....2021.

Preşedinte,

.....Judecător,

......

Grefier,

.....

Red. .../teh....

26.03.2021/4ex

Jud. fond A.C.

Domenii speta

Spete similare