Recurs.Plangere contraventionala

Decizie 105 din 11.02.2009


Dosar nr. 1973/327/2008

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR. 105

Şedinţa publică din 11 februarie 2009

Prin plângerea contravenţională adresată Judecătoriei Tulcea şi înregistrată sub nr. 1973/327/2008 recurentul-petent ......... a contestat procesul-verbal de contravenţie seria PCA nr. 2565870 din 10.04.2008 întocmit de Inspectoratul de Poliţei Judeţean Tulcea.

În motivarea plângerii recurentul-petent a arătat că la data de referinţă se deplasa pe relaţia Galaţi-Tulcea, iar cu aproximativ 3 km înainte de a intra în Municipiul Tulcea, în  zona de acţiune a indicatorului Depăşirea interzisă, fiind aplicat marcaj continuu, într-o zonă de curbe succesive, a circulat aproximativ 1 km în spatele unui autofurgon, în faţa acestuia circulând un autoturism Dacia Logan de culoare albă; precizează că, la un moment dat, primul autoturism a semnalat dreapta şi a ieşit de pe carosabil, aceeaşi manevră a efectuat-o şi autofurgonul, astfel încât a semnalizat şi a depăşit autofurgonul, fiind oprit ulterior şi sancţionat pentru această manevră.

Prin sentinţa civilă nr. 3063 din 17.11.2008 a Judecătoriei Tulcea a fost respinsă ca nefondată plângerea contravenţională formulată de recurentul-petent ..........

Prin cererea înregistrată la data de 29.12.2008 reclamantul ......... a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 3063/17.11.2008 a Judecătoriei Tulcea.

În motivarea recursului, ......... a arătat că singurul motiv pentru care a formulat plângere contravenţională este acela că nu este  vinovat şi nu a efectuat o manevră prin care să pună în  pericol circulaţia pe drumul public; procesul verbal de contravenţie a fost încheiat eronat de un agent constatator care nu a apreciat corect condiţiile manevrei efectuate de el, cine era vinovat şi dacă era nevoit să efectueze acea depăşire; manevra efectuată s-a realizat în deplină siguranţă fără a pune în pericol circulaţia pe drumurile publice şi după o prealabilă asigurare; procesul verbal este lovit de nulitate absolută întrucât agentul constatator nu i-a permis să facă obiecţiuni ci doar a menţionat că refuză să îl semneze; agentul constatator era obligat să-i aducă la cunoştinţă dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de  constatare.

S-a mai susţinut că sancţiunea aplicată nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei, agentul constatator nu a făcut nici o menţiune despre acest aspect în procesul verbal de contravenţie, ci  s-a limitat la stabilirea unei amenzi contravenţionale şi a unei sancţiuni complementare de reţinere a permisului de conducere.

Examinând cauza în raport de probele administrate, instanţa de  recurs reţine următoarele :

Recurentul-petent a efectuat pe sectorul de drum unde este interzisă depăşirea, manevra de depăşire a unui autovehicul, încălcând marcajul continuu longitudinal, situaţie care  nu este contestată, motivându-se această conduită de intenţia de a ieşi de pe partea carosabilă a două vehicule care circulau înaintea sa şi pe care a fost astfel nevoit să le depăşească, fapt care nu a fost însă probat.

Aşa cum s-a mai subliniat , recurentul-petent nu s-a confirmat obligaţiei impuse de lege relativ la respectarea regulilor privind depăşirea, astfel încât s-a apreciat că prezumţia de legalitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Cum  întreg probatoriul a fost corect ş complet administrat în cauză, urmează ca instanţa să respingă recursul ca nefondat şi să menţină hotărârea atacată ca legală şi temeinică.

Domenii speta