Contencios administrativ. Anulare act administrativ – Anulare autorizaţie de construire. Calitate procesuală pasivă. Condiţia necesităţii obţinerii acordului vecinilor, raportat la dispoziţiile art.27 din nm de aplicare a Legii 50/1991.

Pe rol judecarea cauzei de Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanți PP și PE şi pe pârâți MUNICIPIUL IAŞI, II, BA, BE, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI IASI și PRIMARUL MUNICIPIULUI IASI, având ca obiect anulare act administrativ – rejudecare .

Instanţa constată că au fost invocate din oficiu două excepţii: excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Iaşi şi a Consiliului Local al Municipiului Iaşi şi acordă cuvântul pe excepţiile invocate.

Avocat T pentru reclamanţi solicită respingerea excepţiilor invocate ca neîntemeiate întrucât autorizaţia de construire a fost emisă de Municipiul Iaşi prin primar şi de Consiliul Local. Ca emitent al autorizaţiei de construcţie şi a planului de urbanism are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză şi Consiliul Local şi Municipiul Iaşi.

Avocat A pentru pârâţi solicită admiterea excepţiilor invocate, urmând a se constata că raportat la obiectul procesual dedus cauzei în rejudecare, respectiv soluţionarea capătului de cerere reprezentând anularea autorizaţiei de construire, entitatea juridică ce are calitate în prezenta cauză este exclusiv instituţia emitentă, Primăria Mun. Iaşi.

Avocat T depune la dosar precizările scrise solicitate de instanţă la un termen anterior.

Nu se solicită termen din partea apărătorului pârâţilor BA, BE şi II.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul pe fond.

Avocat T pentru reclamanţi solicită admiterea acţiunii pentru motivele arătate în cererea de chemare în  judecată, cu cheltuieli de judecată.

Avocat A pentru pârâţii BA, BE şi II solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată pentru motivele arătate în întâmpinare. Deşi iniţial instanţa de fond a respins acţiunea admiţând excepţia  lipsei de interes, pentru aceleaşi motive invocate şi în susţinerea excepţiei lipsei de interes, solicită şi respingerea acţiunii. Reclamanţii nu au prezentat dovezi cu privire la nicio vătămare pe care aceştia au suferit-o sau ar fi pasibili să o sufere vreodată. Acţiunea a fost introdusă în anul 2016 şi la un interval de doi ani de zile distanţă, timp în care blocul a fost dat în folosinţă, apartamentele au fost înstrăinate în totalitate, nu ne regăsim în niciuna din ipotezele enumerate de reclamanţi cum ar fi lipsa rampei pentru persoanele cu dizabilităţi, lipsa locurilor de parcare.

Instanţa reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01.11.2016 sub nr. 6805/99/2016 pe rolul Tribunalului Iași, reclamanţii PP şi PE au chemat în judecată pe pârâţii MUNICIPIUL IAŞI, prin Primar, II, BE şi BA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

-anularea Hotărârii Consiliului Local 107 din 31 martie 2015 privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal pentru zona Construită Protejată Iaşi, strada S 6, număr cadastral XXX întocmit în vederea construirii de locuinţe colective şi împrejmuire pe teren proprietate privată persoane fizice,

-suspendarea efectelor Hotărârii Consiliului Local 107 din 31 martie 2015 în sensul opririi imediate a lucrărilor de construire a imobilului - bloc de locuinţe situat la adresa din municipiul Iaşi, strada S 6, judeţul Iaşi,

-anularea autorizaţiei de construire emisă pe numele II, BA şi BE în vederea construirii de locuinţe colective şi împrejmuire pe teren proprietate privată persoane fizice pentru adresa din Iaşi, strada S 6, judeţul Iaşi, precum şi

-suspendarea efectelor autorizaţiei de construire emisă pe numele II, BA şi BE în vederea construirii de locuinţe colective şi împrejmuire pe teren proprietate privată persoane fizice, în sensul opririi imediate a lucrărilor de construire a imobilului - bloc de locuinţe situat la adresa din municipiul Iaşi, strada S 6, judeţul Iaşi.

În motivarea cererii lor, reclamanţii au arătat că, potrivit art. 1 din Legea 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său privat ori într-un interes legitim public, care vizează ordinea de drept şi garantarea drepturilor, precum şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unui serviciu public, are dreptul să conteste actul administrativ emis”. Potrivit art. 26 din Regulamentul general de urbanism, autorizarea executării construcţiei este permisă numai dacă se asigură accese pietonale potrivit destinaţiei construcţiei. În sensul art. precedent alineatul 2 prin acces pietonal se înţelege căile de acces pentru pietoni dintr-un drum public care pot fi trotuare, străzi pietonale, pieţe, precum şi orice cale de acces pentru terenul proprietate privată şi publică. La alin. 3 se arată că accesele pietonale vor fi conformate astfel încât să permită circulaţia persoanelor cu handicap si care folosesc mijloace specifice de deplasare.

A fost emisă autorizaţia de construcţie pe numele II, BA şi BE pentru construire locuinţe colective şi împrejmuire teren proprietate în Iaşi, str. S 6. Potrivit art. 603 din Codul civil - Regulile privind protecţia mediului şi buna vecinătate, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini, care, potrivit legii obiceiului, revin proprietarului. Astfel, Autorizaţia de construire a fost emisă pentru un imobil locuinţe colective îngrădit situate pe un teren care este aproape în totalitate ocupat de acest bloc cu 4 nivele şi 21 de apartamente. Parcarea a fost făcută la demisol, unde nu se pot amplasa 21 de  autoturisme, aşa că acestea probabil vor staţiona pe trotuar încălcând dreptul de utilizare trotuarului şi stânjenind trecătorii. Învecinările acestui imobil bloc de locuinţe nou construit sunt: o grădiniţă, liceul economic şi diferite societăţi comerciale. Lucrul acesta presupune trafic pietonal intens, astfel că autoturismele celor care vor cumpăra aceste apartamente vor staţiona în dreptul proprietăţii reclamanţilor, pe strada S 6A. Fiind locuinţe colective, se presupune că vor trăi în aceste apartamente şi familii cu copii, cărora proprietarul actual al blocului nu le-a asigurat un loc de joacă sau de trecere normala pe trotuar. Fiind vorba despre 21 de apartamente, depozitarea gunoiului menajer şi a containerelor cu  gunoi, le vor afecta grav mediul în care trăiesc. Astfel, nu există posibilitatea de amplasare a acestor  containere decât pe trotuar care este loc public, iar mirosul răspândit va produce grave dezechilibre în mediu.Proprietarul nu a respectat nici dreptul persoanelor cu handicap de a avea pistă specială pentru intrarea în bloc sau circulaţia pe drumul de intrare în bloc. Proprietarul nu a respectat regimul de înălţime a blocului pe care l-a făcut cu 4 etaje in loc de 3 autorizate.

Sintetizând, s-au încălcat art. 26 punctele 1, 2 şi 3 din Regulamentul General de Urbanism şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 aprobate prin Ordinul 831/12.10.2009 cu modificările la zi. S-a declarat în fals în documentaţia de urbanism depusă de către beneficiarul autorizaţiei de construcţiei II, elementele de identificare a imobilului care nu a fost actualizat la zi.

În actul pentru aprobarea PUZ pentru zona construită protejată din Iaşi, strada S 6 şi într-una din schiţele PUZ este trecut ca vecin în mod fals D M. Art. 19 şi 20 din Regulamentul General de Urbanism prevăd că la emiterea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construcţie, solicitantul trebuie să depună dovada titlului asupra terenului, extrasul de carte funciară actualizat la zi privind vecinătăţile. Astfel, II a indicat ca învecinare în partea dinspre terenul lor ca vecin pe D M. Această persoană, D M. nu a existat ci a existat un bărbat D D care a decedat în 1952, dată de la care prin înstrăinări către R şi reclamanţii PP şi PE s-au schimbat învecinările. Beneficiarii construcţiei prin declararea acestui fals au urmărit să nu depună acordul vecinilor la construirea imobilului, acord prevăzut de art. 27 din normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991.

S-au încălcat şi dispoziţiile art. 614 şi următoarele din Codul Civil cu privire la vederea asupra proprietăţii vecinului, respectiv a reclamanţilor, familia P. În scrisoarea înregistrată sub nr. 60844 din 07.07.2014 II declară şi se obligă astfel: „faţada învecinată cu proprietatea PP va conţine doar ferestre aferente bucătăriilor, băilor şi spaţiilor tehnice. În realitate a construit ferestre la dormitoare, balcoane şi camere de zi în faţada ce se învecinează cu reclamanţii, încălcând dispoziţiile arătate.

La construcţia ce se execută nu există căi de acces pentru persoane cu handicap şi toate celelalte drepturi privind accesele pietonale sunt încălcate.

Alăturat acţiunii au fost depuse înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare proprietate reclamanţi (R – P), HCL 107/ 31.03.2015, încheiere intabulare teren reclamanţi cu fişa bunului imobil, sesizare ISC, fotografii, contract de v-c D – R, certificat de moştenitor după D C, copie act dotal din 1913, sesizare penală, cerere adresată Primarului, anunţ privind proiect de HCL privind PUZ in str. S, nr. 6, răspuns la sesizarea primăriei, copie CI reclamanţi, notificare-invitaţie documentaţie de urbanism, sesizare primar  (f. 13- 59 vol.I).

Pârâţii II, BA şi BE au formulat întâmpinare (f. 89-110 vol.I) prin care au invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, a prescripţiei dreptului la acţiune, a lipsei de interes a reclamanţilor şi a lipsei plângerii prealabile. Pe fondul cauzei solicită respingerea acţiunii, motivat, în esenţă, de faptul că au fost de bună credinţă la momentul întocmirii tuturor actelor, pe perioada execuţiei lucrărilor au fost efectuate controale din partea ISC care nu au reliefat nici un fel de neconformităţi, inexistenţa nelegalităţilor fiind reţinută şi de Poliţia locală Iaşi. Nu a fost încălcat nici un drept al reclamanţilor iar acţiunea este abuzivă în condiţiile în care, deşi se plâng de o serie de presupus disconfort cauzat de construcţia pârâţilor, reclamanţii nici măcar nu locuiesc pe terenul învecinat.

Alăturat întâmpinării au fost depuse înscrisuri: copii CI pârâţi, HCL nr. 107/2015, certificat de urbanism, autorizaţie de construire, copiile sesizărilor reclamanţilor, declaraţie PP din 16.06.2014, obiecţiuni ale fam. H, proces verbal de control în etapa de execuţie din 05.05.2016 emis de IJC Iaşi, proces verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 28.10.2016, certificat de atestare a edificării construcţiei din 11.11.2016, contract de v-c A – pârâţi, plan de amplasament şi delimitare imobil, plan de situaţie, fotografii bloc şi proprietatea reclamanţilor  (f. 111-148 vol.I).

Pârâtul PRIMARUL MUN. IAŞI a formulat întâmpinare (f. 149-160) prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Iaşi - raportat la art. 8 din Ordinul 839/2009 şi art. 4 din legea 50/1991-, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune – raportat la art. 11 din legea 554/2004-, iar pe fondul cauzei solicită în primul rând a li se pune în vedere reclamanţilor să indice care sunt în concret motivele de nulitate pe care înţeleg să le invoce. Toate prevederile legale invocate de reclamanţi în acţiune au fost respectate atât în actele contestate cât şi în faza de execuţie a lucrărilor. Astfel, au fost respectate dispoziţiile legale privind căile de acces pietonale, suprafaţa alocată acestora fiind de 222 m.p. din cei 600 m.p. total. Nici art. 603 Cod civil nu a fost încălcat, toate avizele obligatorii – de mediu, privind sănătatea populaţiei, comisiei de circulaţie, de salubritate, gaze naturale, securitate de incendiu, CRMI - fiind emise, fiind efectuat şi studiul geotehnic dar şi o expertiză privind vecinătăţile, studiul de însorire şi raport privind impactul asupra activităţilor care se vor desfăşura la obiectiv. În privinţa regimului de înălţime prin PUZ s-a admis o înălţime variabilă, fără a se depăşi 17 metri, iar construcţie edificată astfel respectă PUZ-ul. Cu privire la identificarea eronată a unui vecin în momentul elaborării PUZ arată pârâtul că identificarea s-a efectuat conform planşei de ridicare topografică vizată de OCPI, astfel încât nu se poate vorbi de fals efectuat de pârâţii persoane fizice. Au invocat reclamanţii discomfortul creat imobilelor învecinate însă aceştia nici măcar nu locuiesc pe terenul învecinat, terenul reclamanţilor fiind liber de construcţii. Imobilul contestat este amplasat pe limita de proprietate cu acordul scris al vecinilor, inclusiv al reclamanţilor. Autorizaţia respectă şi distanţele faţă de limita de proprietate dar şi vederea asupra proprietăţii vecinului.

Alăturat întâmpinării au fost depuse documentaţiile ce au stat la baza emiterii actelor contestate în cauză (f. 161 vol.I – f. 66 vol. III).

Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare (f. 83-85 vol.III) prin care solicită respingerea excepţiilor invocate de pârâţi. Pe fond, arată că acţiunea este motivată în fapt şi în drept, fiind doar necesară citirea cu atenţie a cuprinsului ei. Reia în esenţă aspectele detaliate în acţiune referitoare la indicarea eronată a unui vecin şi numărul topografic greşit.

Alăturat răspunsului la întâmpinare au fost depuse aceleaşi înscrisuri ca cele ataşate acţiunii.

La solicitarea instanţei reclamanţii au precizat că înţeleg să cheme în judecată şi Consiliul local al Mun. Iaşi şi Primarul Municipiului Iaşi (f. 115 vol.III).

Prin Sentinţa nr. 613/ 28.04.2017 pronunţată în dosarul -/99/2016 au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Iaşi, lipsei plângerii prealabile şi inadmisibilităţii referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea autorizaţiei de construire nr. 817/21.08.2015, emise de Primarul mun. Iaşi, invocate de pârâţi.

Prin aceeaşi hotărâre au fost admise excepţia lipsei plângerii prealabile cu privire la capătul de cerere referitor  la anularea H.C.L. Iaşi nr. 107/31.03.2015 şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea capătul de cerere având ca obiect anularea autorizaţiei de construire nr. 817/21.08.2015, emise de Primarul mun. Iaşi, cu consecinţa respingerii acestor două capete de cerere.

De asemenea, a fost respinsă cererea de suspendare a executării H.C.L. Iaşi nr. 107/31.03.2015 şi autorizaţiei de construire nr. 817/21.08.2015 formulată de reclamanţi în contradictoriu cu  pârâţii Consiliul Local al mun. Iaşi, Primarul mun. Iaşi, II, BE şi BA.

Prin Decizia nr. 151/ 22.01.2018 a Curţii de Apel Iaşi a fost admis recursul reclamanţilor, menţinute dispoziţiile sentinţei atacate, mai puţin cele referitoare capătului de cerere privind anularea autorizaţiei de construire, acest capăt de cerere fiind trimis spre rejudecare.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 30.03.2018 sub nr. -/99/2016*.

La termenul din 05.06.2018 instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Iaşi şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi în capătul de cerere privind anularea autorizaţiei de construire şi a pus în vedere reclamanţilor să indice punctual care sunt cerinţele legale încălcate la emiterea autorizaţiei de construire. (f. 18).

Reclamanţii au depus precizările de la filele 39-40 ds. rejudecare, prin care reiterează în sinteză aceleaşi aspecte enumerate în acţiune.

Alte probe nu au mai fost administrate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

În fapt,

Prin Hotărârea Consiliului Local Iaşi, cu nr. 107/ 31.03.2015, a fost aprobat PUZ pentru zona construită protejată – Iaşi, str. S nr. 6, întocmit în vederea construirii de locuinţe colective şi împrejmuire pe teren proprietate privată persoane fizice. Suprafaţa terenului studiat prin PUZ este de 600,6 m.p. conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4005 din 30.012.2013. indicatori urbanistici LC1 – POT = 50%, CUT 3, regim de înălţime D+P+3E+M, H max. 17 m. (…) documentaţia de autorizare va asigura, după caz, luarea măsurilor de protejare a construcţiilor adiacente, rezultate în urma unui raport de expertiză tehnică întocmit la comanda investitorului noii construcţii”. (f. 119 vol.I).

HCL nr. 107/ 2015 nu a fost desfiinţat, cererea de anulare a sa, formulată de reclamanţi în prezenta cauză, fiind respinsă ca inadmisibilă, soluţia fiind definitivă.

La data de 11.05.2015 a fost emis certificatul de urbanism nr. 1201 pentru construire locuinţe colective şi împrejmuire teren proprietate conform PUZ aprobat prin HCL 107/2015. Pe lângă datele tehnice preluate integral din HCL nr. 107/2015, au fost menţionate o serie de recomandări speciale. (f. 121-122 vol.I).

La data de 21.08.2015 a fost emisă autorizaţia de construire nr. 817, a cărei anulare se cere (f.123 vol.I).

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Iaşi şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi în capătul de cerere privind anularea autorizaţiei de construire, invocată de instanţa de rejudecare din oficiu, având în vedere limitele rejudecării, instanţa o constată întemeiată.

Astfel, conform art. 4 al.1 lit. e) din Legea 50/1991 :” (1) Autorizaţiile de construire se emit (…): e) de primarii unităţilor administrativ-teritoriale care au în aparatul de specialitate angajaţi - funcţionari publici cu atribuţii în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de construcţii pentru lucrările care se execută:  1. în teritoriul administrativ al acestora, cu excepţia celor prevăzute la lit. a) pct. 1”.

Cum în speţă autorizaţia de construire contestată este emisă pentru lucrări de construcţii de pe teritoriul municipiului Iaşi, de către Primarul Municipiului Iaşi, rezultă că, raportat la unicul capăt de cerere trimis spre rejudecare, calitate procesuală pasivă poate avea doar Primarul Mun. Iaşi.

Per a contrario, pârâţii Municipiul Iaşi şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi, care nu sunt vizaţi de art. 4 citat mai sus din Legea 50/1991 şi nu au atribuţii în emiterea autorizaţiilor de construire, conform legii, nu au calitate procesuală pasivă în cauză.

Pe cale de consecinţă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Iaşi şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi în capătul de cerere privind anularea autorizaţiei de construire va fi admisă şi această cerere formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi va fi respinsă ca promovată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanţa constată că reclamanţii au solicitat anularea autorizaţiei de construire nr. 817/ 21.08.2015 considerând încălcate prevederile art. 19, art. 20, art. 26 al. 1, 2 şi 3, „din Regulamentul general de urbanism şi Normele metodologice de aplicare ale Legii 50/1991”, art. 27 din Legea 50/1991, precum şi pe cele ale art. 603, 614 615 şi 616 Cod civil.

În drept,

Instanţa constată că:

Prevederile art. 19 şi 20 din Regulamentul general de urbanism vizează „Amplasarea faţă de căi navigabile existente şi cursuri de apă potenţial navigabile” şi  „Amplasarea faţă de căi ferate din administrarea Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A.”.

Niciuna din aceste prevederi nu sunt elocvente în speţă, imobilul construit de pârâţi în baza autorizaţiei de construire contestate în cauză nefiind amplasat nici în aproprierea unei căi navigabile şi nici faţă de căi ferate din administrarea CFR.

Conform art. 19 şi 20 din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991 :”art. 19. (1) Pentru emiterea certificatului de urbanism, solicitantul - orice persoana fizica sau juridica interesata - trebuie sa depuna la emitent o documentatie cuprinzand: a) cererea-tip (formularul-model F.1 "CERERE pentru emiterea certificatului de urbanism"), in conformitate cu precizarile privind completarea acesteia, cuprinzand: 1.elementele de identificare a solicitantului; 2.elementele de identificare a imobilului pentru care se solicita emiterea certificatului de urbanism, respectiv localitate, numar cadastral si numar de carte funciara, in cazul in care legea nu dispune altfel; 3.elementele care definesc scopul solicitarii; b) planuri cadastrale/topografice, cu evidentierea imobilelor in cauza, astfel: 1.pentru imobilele neinscrise in evidentele de cadastru si publicitate imobiliara: plan de incadrare in zona, la una din scarile 1:10.000, 1:5.000, 1:2.000, 1:1.000, 1:500, dupa caz, eliberat, la cerere, de catre oficiul de cadastru si publicitate imobiliara;  2.pentru imobilele inscrise in evidentele de cadastru si publicitate imobiliara: extras din planul cadastral de pe ortofotoplan si extras de carte funciara pentru informare actualizat la zi, eliberate, la cerere, de catre biroul de cadastru si publicitate imobiliara.  c) documentul de plata a taxei de eliberare a certificatului de urbanism, in copie. (2) Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) si (4) din Lege, certificatul de urbanism este un act de informare privind regimul juridic, economic si tehnic al imobilului, precum si cerintele urbanistice specifice amplasamentului, determinate in conformitate cu prevederile documentatiilor de urbanism avizate si aprobate, document care se elibereaza, la cerere, oricarui solicitant - persoana fizica sau persoana juridica - nefiind necesara prezentarea titlului asupra imobilului sau a altui act care sa ateste dreptul de proprietate . (3) Se interzice emitentului sa conditioneze emiterea certificatului de urbanism de elaborarea prealabila a unei documentatii de urbanism pentru imobilul in cauza, precum si a oricaror documentatii tehnice de definire a scopului solicitarii. (4) Potrivit Legii, certificatul de urbanism nu tine loc de autorizatie de construire/ desfiintare si nu confera dreptul de a executa lucrari de constructii. Art. 20:  (1) Documentatia pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii elaborata in conformitate cu prevederile legale in vigoare, in temeiul si cu respectarea prevederilor documentatiilor de urbanism aprobate, potrivit legii, pe langa cererea pentru emiterea autorizatiei de construire, inclusiv anexa - se utilizeaza formularul-model F.8 "CERERE pentru emiterea autorizatiei de construire/desfiintare" obtinut de la emitent - va contine, in mod obligatoriu, urmatoarele documente: a) certificatul de urbanism, in copie; b) dovada titlului asupra imobilului, teren si/ sau constructii, in copie legalizata, sau, dupa caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi si extrasul de carte funciara de informare actualizat la zi, in cazul in care legea nu dispune altfel;  c) documentatia tehnica - D.T., in doua exemplare, dintre care un exemplar se arhiveaza la emitent si un exemplar vizat spre neschimbare se returneaza beneficiarului; d) avizele, acordurile si punctul de vedere/actul administrativ al autoritatii pentru protectia mediului competente, solicitate prin certificatul de urbanism, in copie; e) studiile de specialitate, nota tehnica justificativa sau raportul de expertiza tehnica pentru lucrari de interventie la constructii existente, raportul de audit energetic, raportul de expertiza a sistemelor tehnice, certificatul de performanta energetica a cladirii, pentru lucrari de interventie in vederea cresterii performantei energetice la cladiri si/sau pentru lucrari de renovare majora, precum si studiul privind posibilitatea montarii/ utilizarii unor sisteme alternative de producere a energiei, in cazurile prevazute de legislatia privind performanta energetica a cladirilor si in masura in care prin auditul energetic al cladirii se stabileste ca acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, functional, economic si al mediului inconjurator, solicitate prin certificatul de urbanism, in conditiile legii, un exemplar”.

Raportat la aceste prevederi legale reclamanţii au invocat că autorizaţia ar fi nulă pentru că pârâtul II a indicat ca învecinare pe numitul D M, persoană care nu există. A existat un D D dar acesta a decedat în 1952, terenul acestuia fiind înstrăinat către fam. R şi apoi către reclamanţi. 

Cu privire la cele invocate de reclamanţi instanţa constată în primul rând că II nu a indicat nicio învecinare.

Vecinătăţile terenului proprietatea pârâţilor, pe care s-a autorizat construirea, reies din planul de amplasament şi delimitare a bunului imobil emis de OCPI, plan vizat de OJCGC sub nr. 13291/ 1995 (f. 142 verso – 143 vol.I).

Planurile de amplasament nu se emit în funcţie de declaraţia solicitantului, ci conform datelor înscrise anterior în cartea funciară.

Or, la nivelul anului 1995 când a fost vizat planul de OJCGC (f. 142 verso vol.I), reclamanţii nu erau proprietari ai terenului ce a aparţinut familiei D. Acest teren, ce a aparţinut familiei D, a fost vândut în 2001 către fam R şi apoi în anul 2003 reclamanţilor.

Pârâţii persoane fizice sunt proprietari ai terenului conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4005/ 2013, iar din cuprinsul acestui contract reiese că proprietatea era deja intabulată de către vânzători anterior vânzării (f. 138 vol.I). Potrivit intabulării anterioare, vecin la vest era D M.

 Dacă datele OCPI nu erau actualizate în anul 2013 când pârâţii au cumpărat terenul învecinat reclamanţilor, nu înseamnă că pârâtul II a săvârşit vreun fals sau că prevederile art. 20 citat mai sus din Normele Metodologice de aplicare ar fi încălcate.

La documentaţia ce a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire a fost depus titlul de proprietate asupra terenului şi extrasul de carte funciară (f. 182-185 şi 188 vol.I), fiind astfel întrunite cerinţele art. 20 din Normele metodologice ale Legii 50/1991.

Au mai invocat reclamanţii încălcarea art. 26 al. 1, 2 şi 3 din Regulamentul General de urbanism indicat mai sus, conform cărora :”(1) Autorizarea executării construcţiilor şi a amenajărilor de orice fel este permisă numai dacă se asigură accese pietonale, potrivit importanţei şi destinaţiei construcţiei. (2) În sensul prezentului articol, prin accese pietonale se înţelege căile de acces pentru pietoni, dintr-un drum public, care pot fi: trotuare, străzi pietonale, pieţe pietonale, precum şi orice cale de acces public pe terenuri proprietate publică sau, după caz, pe terenuri proprietate privată grevate de servitutea de trecere publică, potrivit legii sau obiceiului. (3) Accesele pietonale vor fi conformate astfel încât să permită circulaţia persoanelor cu handicap şi care folosesc mijloace specifice de deplasare”.

Raportat la aceste prevederi instanţa observă că reclamanţii nu au negat existenţa căilor de acces ci, strict legat de căi de acces, au apreciat că cele din proiect nu respectă dreptul persoanelor cu handicap de a avea pistă specială pentru intrarea în bloc.

Pe lângă faptul că apare străină de interesele proprii apărarea arătată, instanţa observă că nici în HCL nr. 107/2015 şi nici în certificatul de urbanism nu s-a prevăzut obligativitatea asigurării unei atare căi de acces speciale pentru persoanele cu handicap. Cum autorizaţia de construire contestată trebuia emisă în limitele HCL nr. 107/2015, aspect prevăzut expres în acest din urmă act nedesfiinţat, instanţa apreciază că art. 26 al. 3 din Regulamentul general de urbanism invocat de reclamanţi nu este de natură a atrage anularea autorizaţiei de construire.

Au mai făcut reclamanţii aprecieri cu privire la inexistenţa spaţiului suficient pentru parcare, loc de joacă pentru copii şi amplasarea containerelor de depozitare a gunoiului menajer. Cu privire la acestea instanţa constată că nu intră în sfera de aplicare a art. 26 citat mai sus, astfel încât apare nesusţinute juridic şi astfel vor fi înlăturate.

Şi-au mai întemeiat reclamanţii acţiunea şi pe prevederile art. 27 din Legea 50/1991, care, în forma în vigoare la data emiterii actului contestat, prevăd că:” (1) Preşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz.  (2) Arhitectul-şef al judeţului şi personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcţii pe teritoriul administrativ al judeţului, precum şi respectarea disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului legată de procesul de autorizare a construcţiilor. (3) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h) - l), se constată şi se sancţionează de către compartimentele de specialitate cu atribuţii de control ale autorităţilor administraţiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.  (4) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) şi j) se constată şi se sancţionează de către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii. (5) Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate de organele de control ale administraţiei publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancţiunii, şefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului unităţii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază s-a săvârşit contravenţia”.

După cum se poate clar observa acest text nu poate servi reclamanţilor drept susţinere a nulităţii pretinse asupra autorizaţiei de construire.

Conform art. 27 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 50/1991, menţionate în considerentele acţiunii :” (1) Acordul vecinilor este necesar in urmatoarele situatii: a) pentru constructiile noi, amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate - si numai daca sunt necesare masuri de interventie pentru protejarea acestora; b) pentru lucrari de constructii necesare in vederea schimbarii destinatiei in cladiri existente; c) in cazul amplasarii de constructii cu alta destinatie decat cea a cladirilor invecinate. (2) Situatiile prevazute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor in care, prin ridicarea unei constructii noi in vecinatatea imediata a unei constructii existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistenta mecanica si stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sanatatea si mediul ori siguranta in exploatare. Cauzele acestor situatii pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cota mai adanca decat cea a talpii fundatiei constructiei existente, afectarea gradului de insorire. (3) Situatiile prevazute la alin. (1) lit. b) si c) corespund cazurilor in care, urmare investitiei noi pot fi create situatii de disconfort generate de incompatibilitati intre functiunea preexistenta si cea propusa, atat in situatia in care se aduc modificari de destinatie a spatiilor in interiorul unei cladiri, cat si in situatia in care functionalitatea unei constructii noi este incompatibila cu caracterul si functionalitatea zonei in care urmeaza sa se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea functiunii de locuit prin implementarea unor functiuni incompatibile datorita zgomotului, circulatiei, degajarii de noxe, etc.

(4) Acordul vecinilor se va da conditionat de asigurarea, prin proiectul tehnic P.Th. si autorizatia de construire/desfiintare, a masurilor de punere in siguranta a constructiei preexistente rezultate in urma raportului de expertiza tehnica intocmit la comanda investitorului noii constructii. (5) Acordul vecinilor este valabil numai in forma autentica. (6) Refuzul nejustificat de a-si da acordul se constata de catre instanta de judecata competenta, hotararea acesteia urmand sa fie acceptata de catre emitentul autorizatiei de construire/desfiintare in locul acordului vecinilor”.

Reclamanţii nu deţin o construcţie adiacentă construcţiei edificate în baza autorizaţiei de construire contestate, astfel încât, raportat la art. 27 al.1 lit. a) citat mai sus, nu este necesar acordul reclamanţilor.

În speţă nici prevederile art. 27 al.1 lit. b) şi c) nu sunt aplicabile, întrucât autorizaţia de construire contestată nu vizează schimbarea destinaţiei unei clădiri existente (potrivit adresei de la fila 186 vol.I clădirea de pe terenul cumpărat de pârâţi nu mai exista la data autorizării) şi nici construirea unei clădiri cu altă destinaţie decât clădirile învecinate, toate clădirile învecinate având destinaţia de locuinţă.

Faţă de lipsa necesităţii acordului reclamanţilor, din prisma art. 27 din normele metodologice invocat de aceştia, instanţa va înlătura ca irelevantă şi apărarea reclamanţilor privind lipsa formei autentice a acordului dat.

Referitor la prevederile codului civil invocate de reclamanţi fără o detaliată motivare, instanţa observă că art. 603, 614, 615 şi 616 Cod civil indicate în cererea de chemare în judecată se referă la :”603. Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. 614.  Nu este permis să se facă fereastră sau deschidere în zidul comun decât cu acordul proprietarilor. 615. (1) Este obligatorie păstrarea unei distanţe de cel puţin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparţinând proprietarului vecin şi fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond. (2) Fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări neparalele cu linia de hotar spre fondul învecinat sunt interzise la o distanţă mai mică de un metru. (3) Distanţa se calculează de la punctul cel mai apropiat de linia de hotar, existent pe faţa zidului în care s-a deschis vederea sau, după caz, pe linia exterioară a balconului, până la linia de hotar. Distanţa, şi în cazul lucrărilor neparalele, se măsoară tot perpendicular, de la punctul cel mai apropiat al lucrării de linia de hotar şi până la această linie. 616. Dispoziţiile art. 615 nu exclud dreptul proprietarului de a-şi deschide, fără limită de distanţă, ferestre de lumină dacă sunt astfel construite încât să împiedice vederea spre fondul învecinat”.

Cu privire la protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi instanţa constată că la documentaţia ce a stat la baza emiterii autorizaţiei contestate au fost depuse avizul de mediu şi raportul de expertiză din care reiese că bunele vecinătăţi au fost respectate (f. 105-121 vol. II).

În privinţa acordului pentru deschiderea ferestrei în zidul comun, prevăzut de art. 614 Cod civil, instanţa constată că imobilul construit în baza autorizaţiei contestate, deşi are ferestre (câte un balcon pe etajele 1,2 şi 3 conform schiţelor de la filele 44-47 vol. II) spre proprietatea reclamanţilor, acestea nu sunt în zidul comun, astfel încât art. 614 CCiv. nu sunt aplicabile şi devin potenţial elocvente doar prevederile art. 615 şi 616 Cod civil ce impun obligaţia păstrării unei anumite distanţe.

Din aceleaşi schiţe de la filele 44-47 vol. II dosar, avizate de trei arhitecţi şi de Primăria mun. Iaşi, rezultă că balcoanele de la etajele 1,2 şi 3, cate unul/etaj, ce dau spre proprietatea reclamanţilor, respectă distanţa legală prevăzută de art. 615 Cod civil.

Potrivit procesului verbal de control în etapa de execuţie din 05.05.2016 emis de Inspectoratul Judeţean în Construcţii Iaşi, nu s-au constatat neconformităţi (f. 129-132 vol.II). Or, dacă imobilul construcţie edificat de pârâţii persoane fizice nu ar fi respectat autorizaţia de construire şi documentaţia ce a stat la baza acesteia IJC ar fi dispus luarea de măsuri şi nu ar fi atestat lipsa neconformităţilor, care includ, din prisma atribuţiilor IJC inclusiv verificarea respectării distanţelor minime pentru dreptul de vedere.

Faţă de cele de mai sus instanţa constată că nici din prisma prevederilor codului civil indicate de reclamanţi nu se impune anularea autorizaţiei de construire nr. 817/ 2015.

Pentru toate considerentele arătate acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iaşi şi pârâţii persoane fizice II, BA şi BE.

Văzând şi prevederile art. 453 CPC, instanţa constată că pârâtul Primarul Municipiului Iaşi nu a solicitat cheltuieli de judecată, pârâţii persoane fizice au solicitat cheltuielile de judecată, însă doar pentru doi din cei trei pârâţi persoane fizice au fost depuse dovezi în acest sens.

Astfel, instanţa reţine că la prima judecată în fond II a suportat cheltuieli de judecată de 3000 de lei iar BA de 2000 de lei. În recurs pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată iar în rejudecare, deşi au fost solicitate cheltuieli, nu s-a făcut dovada suportării lor de către pârâţi.

Pe cale de consecinţă instanţa va obliga reclamanţii la plata către pârâtul II a sumei de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi la plata către pârâtul BA a sumei de 2000 de lei cu acelaşi titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Iaşi şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi în capătul de cerere privind anularea autorizaţiei de construire.

Respinge ca fiind formulă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă cererea de anulare a autorizaţiei de construire formulată de reclamanţii PP şi PE,  în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL IAŞI şi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI IAŞI.

Respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a autorizaţiei de construire formulată de reclamanţii PP şi PE în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI IAȘI, II, BA, BE.

Domenii speta

Spete similare