Hotărâre judecătorească. Menţiunile pe care trebuie să le cuprindă dispozitivul hotărârii judecătoreşti. Soluţionarea procesului fără a intra în cercetarea fondului şi în lipsa părţii nelegal citate.

Prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti instanţa este obligată să rezolve concret toate cererile formulate de părţi cu privire la obiectul procesului, respectiv să menţioneze consecinţele care decurg din soluţia admiterii sau respingerii cererilor, aceste menţiuni fiind necesare pentru ca hotărârea să  poată fi pusă în executare. În cazul în care dispozitivul hotărârii judecătoreşti nu cuprinde decât menţiunea admiterii cererii reclamanţilor fără precizarea consecinţei ce decurge din această soluţie, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, această soluţie poate fi echivalată cu soluţionarea procesului fără a intra în cercetarea fondului.

În situaţia în care pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a subliniat menţiunea afişării citaţiei pe uşa principală a locuinţei destinatarului şi totodată a fost completată şi rubrica în care se menţionează că destinatarul a fost găsit la domiciliu , caz în care citaţia trebuie să-I fie înmânată personal şi sub semnătură , se impune a se constata că procedura de citare a pârâtului nu a fost legal îndeplinită.

Prin sentinţa civilă nr. 789 din 24 iunie 2005, Tribunalul Harghita a admis cererea reclamanţilor F.G. şi K.I. împotriva pârâtului S.L.Z.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin acţiunea formulată, la 27 mai 2005, reclamanţii au solicitat încuviinţarea executării silite a sentinţei 6.P. IV. 20781/2002/12 din 3 iulie 2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 şi 15 Budapesta, rămasă definitivă şi executorie la data de 31 iulie 2003, iar respectiva hotărâre are, în conformitate cu art. 45(1) şi art. 35 din Legea nr. 187/2003, forţă probantă în faţa instanţelor române  cu privire la situaţiile de fapt care le constată, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 44 şi 46-47 din aceeaşi lege, urmează să fie încuviinţată executarea silită a respectivei sentinţe.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru nerespectarea prevederilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.

În motivarea căii de atac promovate, pârâtul a invocat nelegalitatea procedurii de citare în faţa primei instanţe, pe considerentul neprecizării de către agentul procedural a motivului pentru care a afişat citaţia.

Referitor la fondul cauzei, pârâtul a arătat că titlul executoriu în litigiu este anulabil,  deoarece nu a fost citat nici în faţa instanţei ungare, fiind “reprezentat” de un avocat fără împuternicire din partea sa.

Prin notele de şedinţă depuse pentru termenul de judecată din 4 noiembrie 2005, reclamanţii au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.

Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 şi 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea de apel  a reţinut  următoarele:

Conform prevederilor art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească se compune din trei părţi: practicaua, considerentele (sau motivarea) şi dispozitivul, prin acesta din urmă instanţa fiind obligată să rezolve concret toate cererile formulate de părţi cu privire la obiectul procesului, respectiv să menţioneze consecinţele care decurg din soluţia admiterii sau respingerii cererilor, aceste menţiuni fiind necesare pentru ca hotărârea să poată fi pusă în executare.

Analizând hotărârea primei instanţe prin raportare la cerinţele anterior menţionate, Curtea a constatat  că dispozitivul acesteia nu cuprinde decât menţiunea admiterii cererii reclamanţilor împotriva pârâtului, fără precizarea consecinţei ce decurge din această soluţie, prin raportare la obiectul cererii – respectiv încuviinţarea executării sentinţei nr. 6.P.IV. 20781/2002/12, pronunţată de Judecătoria Sectorului IV şi XV Budapesta la data de 3 iulie 2003.

Or, acest neajuns lipseşte hotărârea adoptată de orice eficienţă juridică, întrucât nu se poate şti ce anume a hotărât instanţa, situaţie care poate fi echivalată cu soluţionarea procesului fără cercetarea fondului, în sensul prevederilor art. 312 alin. 5, teza întâi, Cod procedură civilă,  atrăgând sancţiunea casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei care a pronunţat-o.

Pe de altă parte, Curtea a constatat  şi incidenţa motivului de recurs reglementat de art. 312 alin. 5, teza a doua Cod procedură civilă, întrucât procedura de citare cu pârâtul în faţa primei instanţe, pentru termenul la care cauza s-a reţinut în pronunţare, nu a fost regulat îndeplinită. Astfel, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a subliniat menţiunea fişării citaţiei pe uşa principală a locuinţei destinatarului (pct. 2), însă a fost completată şi rubrica de la pct. 1, în sensul găsirii acestuia la domiciliu, situaţie în care citaţia trebuia să-i fie înmânată personal şi sub semnătură, potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. 1 Cod procedură civilă .Dar dacă destinatarul ar fi refuzat primirea citaţiei, aceasta urma să fie afişată pe uşa locuinţei, însă în acest caz agentul procedural trebuia să sublinieze menţiunea corespunzătoare de la pct. 2 lit. a) din dovada de îndeplinire a procedurii de citare.

Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat ca fiind întemeiat recursul declarat de pârât, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1, 2 şi 5 Cod procedură civilă, acesta a fost  admis, în sensul  casării integrale a hotărârii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Domenii speta

Spete similare