Drepturi băneşti

Sentinţă civilă 5604 din 08.07.2009


DOSAR NR.20595/3/2009

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE,

SENTINŢA CIVILA NR. 5604

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 25.06.2009

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: MANUELA AURORA GUŢU

JUDECĂTOR: DANIELA CĂLINESCU

ASISTENT JUDICIAR: JANINA IANCULESCU

ASISTENT JUDICIAR: PUIU LĂZĂROIU

GREFIER : ILIE LOREDANA

Pe rol soluţionarea cauzei civile formulata de reclamantul H.S. în contradictoriu cu pârâta SC „EPP”SRL având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă reclamantul reprezentat de apărător ales şi martorul IBF lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Instanţa procedează la audierea martorului, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile articolului 193 - 198 din codul de procedură civilă declaraţia acestuia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei.

Pentru a da posibilitatea reclamantului să depună la dosar precizare scrisă cu privire la cuantumul salariului convenit şi cu privire la modul de încetarea a raporturilor de muncă, instanţa dispune lăsare cauzei la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei se prezintă: reclamantul reprezentat de apărător ales lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Reclamantul prin apărător, depune la dosar precizarea solicitată de instanţă la prima strigare a cauzei.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat instanţa declară dezbaterile închise şi acordă cuvântul asupra fondului cauzei

Reclamantul solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, fără cheltuieli de judecată. Solicită aplicare dispoziţiilor articolului 225 din Codul de procedură civilă faţă de lipsa răspunsului la interogatoriul luat pârâtei.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 20595/29.05.2008 şi precizată la dat de 25.06.2009, reclamantul H.S. a chemat în judecată pe pârâta SC „EPP”SRL, solicitând ca în contradictoriu cu pârâta Tribunalul să constate existenţa raporturilor de muncă în perioada 15.05.2007-15.08.2007, în lipsa încheierii contractului de muncă în formă scrisă şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada în cauză şi la completarea carnetului său de muncă pentru aceeaşi perioadă, în sensul arătat mai sus.

In motivarea cererii a arătat reclamantul faptul că a fost angajat al pârâtei ca redactor la ZJI editat de pârâtă şi deşi a solicitat în numeroase rânduri încheierea în formă scrisă a contractului de muncă, angajatorul nu a procedat la întocmirea acestui act şi nu i-a înscris perioada în discuţie în carnetul de muncă. Pârâta nu i-a achitat drepturile salariale cuvenite, aferente perioadei lucrate în cuantum de 650 lei lunar, motiv pentru care a decis încetarea raporturilor de muncă, dată la care a şi constatat că nu i s-a trecut în carnetul de muncă perioada lucrată şi nici nu s-a înregistrat contractul de muncă la ITM.

Mai arată că pârâta a fost de acord ce încetarea raporturilor de muncă, motivat de imposibilitatea onorării obligaţiei de plată a salariului.

In dovedirea s-a solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriu.

In drept, dispoziţiile Codului muncii.

Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare şi nu a formulat în cauză alte apărări sau excepţii.

În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu si proba testimonială.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

In conformitate cu prevederile art. 16 din codul muncii, coroborate cu cele ale art. 34 din acelaşi act normativ, contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă şi se înregistrează in registrul general de evidenţa al salariaţilor si la inspectoratul teritorial de muncă in termen de 20 de zile de la încheierea contractului.

Obligaţia de încheiere a contractului de muncă in formă scrisă revine angajatorului, anterior începerii raporturilor de muncă.

Potrivit prevederilor alineatului 2 teza finală a art. 16 din codul muncii, în lipsa formei scrise, părţile pot face dovada existenţei contractului de muncă, a prevederilor contractuale si a prestaţiilor efectuate prin orice mijloc de probă (început de dovada scrisă, martori, prezumţii, etc.).

In lumina dispoziţiilor legale mai sus enunţate si a termenilor contractuali, tribunalul reţine că, atât încheierea cat si executarea contractului de muncă sunt dominate de principiul legalităţii, astfel încât atât obligaţia încheierii in formă scrisă a contractului individual de muncă, cât si dovedirea îndeplinirii acestei obligaţii anterior începerii raporturilor de muncă, revine angajatorului, iar in cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, angajatul poate dovedi existenţa raporturilor de muncă prin administrarea oricărei probe permise de lege.

Din probatoriul administrat în cauză (înscrisurile prezentate de reclamant, prezumţia trasă din lipsa răspunsului la interogatoriu luat pârâtei, ce poate fi socotită ca o recunoaştere a pretenţiilor reclamantului potrivit prevederilor art. 225 din codul de procedură civilă, declaraţia martorului audiat în cauză ) rezultă prestarea muncii de către reclamant pentru societatea pârâtă si sub autoritatea acesteia, in funcţia de redactor departament sport, in schimbul unei remuneraţii lunare de bază ( salariu brut lunar) corespunzător unui salariu net de 650 lei, în perioada 15.05.2007-15.08.2007, raporturi de muncă ce au încetat prin demisie, în temeiul art. 79 alin 8 din Codul muncii la data de 15.08.2007.

Până la data pronunţării prezentei hotărâri angajatorul pârât nu a comunicat salariatului şi nici Inspectoratului Teritorial de Muncă nici contractul de muncă şi nici decizia de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului şi nici nu a procedat la completarea contractului de muncă al salariatului, cu menţiunile ce rezultă din executarea contractului de muncă.

In legătură cu susţinerea reclamantului referitoare la încetarea raporturilor de muncă prin demisie, Tribunalul reţine următoarele:

Pârâta nu a procedat la emiterea unui act prin care să constate încetarea raporturilor de muncă dintre părţi.

In luna august 2007 reclamantul a solicitat angajatorului încetarea raporturilor de muncă prin demisie pentru neîndeplinirea de către angajator a obligaţiei contractuale de plată a drepturilor salariale, context în care contractul individual de muncă al reclamantului a încetat prin efectul demisiei fără preaviz, potrivit prevederilor art. 79 alin. 8 din codul muncii.

Faţă de cele mai sus expuse, Tribunalul constată că în cauză există motive întemeiate şi dovezi directe ale existenţei raporturilor de muncă intre reclamant, in calitate de salariat si pârât in calitate de angajator, in perioada 15.05.2007-15.08.2007, cât si încălcarea de către pârâtă a prevederilor legale referitoare la încheierea şi înregistrarea contractului individual de muncă, urmând sa admită acţiunea reclamantului.

In privinţa capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite acestuia în perioada 15.05.2007-15.08.2007, Tribunalul constata ca pârâta nu a achitat reclamantului drepturile salariale cuvenite acesteia pentru această perioadă deşi in conformitate cu prevederile art. 156 din codul muncii salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti a angajatorului, fiind obligaţia principală a angajatorului asumata prin semnarea contractului individual de munca.

Pârâta fiind obligată de instanţă la recunoaşterea raporturilor de muncă pentru perioada mai sus amintită avea obligaţia ca, pe lângă plata drepturilor salariale cuvenite salariatului pentru perioada lucrată, să achite acestuia atât drepturile salariale nete cuvenite cât şi să efectueze calculul contribuţiilor şi impozitelor lunare datorate de angajator şi de salariat şi să le vireze la bugetele speciale ale statului dar şi să completeze stagiul de cotizare, prin declaraţii lunare rectificative pentru asigurările sociale, pentru contribuţia la fondul de şomaj şi pentru asigurările sociale de sănătate, conform programelor informatice puse la dispoziţie de Casa de Asigurări Sociale, Casa de Asigurări de Sănătate şi Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, aferente salariului reclamantului, corespunzător unui salariu net de 650 lei precum şi la virarea contribuţiilor datorate de angajator.

Calculul si plata contribuţiilor de asigurări sociale revine in exclusivitate angajatorului, fiind o obligaţie lunara a acestuia, chiar dacă este suportată de ambele părţi, potrivit art. 21 si art. 22 din Legea nr. 19/2000.

Art. 40 alin. 2 litera f din codul muncii instituie printre obligaţiile angajatorului şi pe aceea de a plăti toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi de a retine si a vira la timp contribuţiile salariatului pentru asigurările sociale, fond de şomaj si celelalte contribuţii prevăzute de lege.

In acest context, pârâta urmează să achite salariatului atât drepturile salariale nete cuvenite acestuia pentru perioada 15.05.2007 -15.08.2007, ocazie cu care va reţine şi vira contribuţiile datorate bugetelor de stat atât de către salariat cât şi de către angajator, dar şi completarea stagiului de cotizare, prin declaraţii lunare rectificative pentru asigurările sociale, pentru contribuţia la fondul de şomaj şi pentru asigurările sociale de sănătate, conform programelor informatice puse la dispoziţie de Casa de Asigurări Sociale, Casa de Asigurări de Sănătate şi Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Nevirarea de către societatea pârâtă către bugetele speciale ale statului a contribuţiilor sociale datorate de către reclamant si care urmează a fi reţinute de către pârâtă îl prejudiciază pe aceasta, in sensul ca salariatul nu poate beneficia de drepturile de asigurări sociale prevăzute de lege.

Va obliga pârâta în temeiul art. 20-23 din Decretul nr 92/1976 potrivit cărora neîndeplinirea obligaţiilor privind întocmirea, evidenţa, păstrarea, completarea şi eliberarea carnetelor de muncă atrage răspunderea celor în cauză, sa asigure completarea carnetului de muncă al salariatului cu toate menţiunile pentru perioada 15.05.2007 -15.08.2007 prin depunerea la ITM Bucureşti a actelor care dovedesc executarea şi încetarea contractului de muncă al salariatului reclamant.

In temeiul art. 274 alin l din codul de procedură civilă va lua act că reclamantul nu solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea precizată formulata de reclamantul H.S. în contradictoriu cu pârâta SC „EPP”SRL.

Constată că între părţi au existat raporturi juridice de muncă în perioada 15.05.2007-15.08.2007, reclamantul fiind angajat în funcţia de redactor departament sport, cu un salariu lunar net de 650 lei, raporturi de muncă ce au încetat prin demisie, în temeiul art. 79 alin 8 din Codul muncii la data de 15.08.2007.

Obligă pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente perioadei 15.05.2007 -15.08.2007, în funcţie de un cuantum al salariului de 650 lei net lunar.

Obligă pârâta la plata contribuţiilor la bugetele speciale de asigurări sociale, pensie şi şomaj aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantului, pentru perioada 15.05.2007 -15.08.2007.

Obligă pârâta la efectuarea menţiunilor corespunzătoare drepturilor recunoscute prin prezenta hotărâre în carnetul de muncă al reclamantului.

Ia act că reclamantul nu solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 25.06.2008.

Preşedinte ptr.Judecător/c.o

Manuela Aurora Guţu Daniela Călinescu

Semnează preşedinte secţie

Asistent judiciar, Asistent Judiciar,

Janina Ianculescu Puiu Lăzăroiu

Ptr.Grefier/c.o

Loredana Ilie

Semnează grefier şef secţie

Domenii speta