Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Termenul de introducere a plângerii.

Prin sentinţa penală nr. 359/07.02.2008, Judecătoria  Iaşi a  hotărât  respingerea  plângerii formulate  de  petentul  P.M. împotriva  rezoluţiei  nr. 2524/P/2005  dată la 07.03.2007  de  Parchetul  de  pe lângă Judecătoria Iaşi, reţinând că petentul avea obligaţia de a aştepta soluţionării plângerii formulate la prim-procuror împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi în funcţie de rezultatul cercetărilor să se adreseze instanţei de judecată, în virtutea liberului acces la justiţie instituit de Constituţia României.

Împotriva sentinţei penale  indicate  mai sus  a  declarat  recurs  petentul  P.M., criticând-o pentru  nelegalitate.  Recurentul a arătat că de  la data  formulării  plângerii  la  prim-procuror  şi până la data  înaintării dosarului  de  urmărire  penală  la instanţă, au trecut mai mult de  20 de  zile  timp  în  care plângerea  sa  adresată  prim-procurorului  putea fi  soluţionată.

Recursul este  fondat.

Soluţia  primei instanţe  de  respingere  a  plângerii formulate  de  petentul  P.M. împotriva  rezoluţiei  nr. 2524/P/2005 cu motivarea  că petentul  avea  obligaţia  de  a  aştepta  soluţionarea  plângerii  formulate la prim-procurorul Parchetului  de  pe lângă Judecătoria Iaşi, pentru  ca  abia  după  soluţionare  şi în funcţie  de  rezultatul  cercetărilor  să se  adreseze  instanţei, este nelegală.

Legiuitorul  a  prevăzut  doar  obligativitatea  formulării  plângerii la  prim-procurorul parchetului, înainte  de  a  fi sesizată  instanţa, nu  şi obligativitatea  persoanei  interesate  de  a aştepta  soluţia  dată  de  prim-procuror.

În acest  sens, dispoziţiile  art.  2781 al. 2 Cod procedură penală  reglementează dreptul  petentului  de  a  se  adresa  instanţei  cu plângere  împotriva  soluţiei  date de procuror  de  netrimitere în judecată, dacă  prim-procurorul  nu a  soluţionat  plângerea  în termen de  20  de  zile  de  la  primirea  acesteia.

În speţă, plângerea formulată de P.M. împotriva  rezoluţiei  nr. 2524/P/2005 din  17.03.2007  a  fost adresată  prim-procurorului la data de  24.04.2007.

Este adevărat că  petentul  nu a  aşteptat  împlinirea  termenului  de  20 de  zile  prevăzut  de  art. 277  Cod procedură penală  pentru  soluţionarea plângerii  de  prim-procuror  şi  s-a  adresat  instanţei  cu  plângere  la data de  10.05.2007, însă  această  împrejurare  nu a  fost de  natură  să  împiedice  pe  prim-procuror  să soluţioneze plângerea  în  termenul legal.

Astfel, plângerea adresată instanţei a fost înregistrată la data de 14.05.2007, primul termen de  judecată fiind  stabilit  pentru data de  31.05.2007, când  prima  instanţă a  dispus solicitarea  dosarului  de  urmărire  penală.

Potrivit adresei  nr. 1927/II/2/2007  emise  de Parchetul de  pe lângă  Judecătoria Iaşi, dosarul de  urmărire  penală nr. 2524/P/2005  a ieşit  din această  unitate  de  parchet  pentru a fi ataşat prezentului  dosar  la data de  25.06.2007.

Se  constată, deci, că  între  24.04.2007,  data depunerii la parchet  a  plângerii adresate  prim-procurorului  şi  25.06.2007, data  la care parchetul a  înaintat  Judecătoriei Iaşi  dosarul  de urmărire  penală, prim-procurorul  a avut  la  dispoziţie  două luni (de  trei ori mai mult decât  termenul legal) pentru a  soluţiona plângerea, însă  nu a  făcut-o.

În aceste condiţii, nu poate fi  sancţionat  petentul  prin  respingerea  plângerii,  cu motivarea  că  ar  trebui  să  aştepte  soluţia  dată  de  prim-procuror, deoarece acţiunea  sa  nu a  împiedicat  pe prim-procuror  să soluţioneze  plângerea  în termenul legal.

Pentru  că  înainte  de  a  sesiza  instanţa  petentul s-a  adresat  cu plângere  prim-procurorului şi pentru că  acesta  din urmă  a  avut la dispoziţie  două luni  pentru a  soluţiona  plângerea  şi nu a  făcut-o, nu se  poate face  în cauză  nici aplicarea  dispoziţiilor  art.  2781  al. 13  Cod procedură penală, referitoare la  plângerea  greşit  îndreptată.

Constatând că  este incident cazul  de  casare  prevăzut  de  art.  3859  al. 1  pct. 10  Cod procedură penală, Tribunalul a admis  recursul, a  casat  integral  sentinţa  penală nr.  359/07.02.2008  a  Judecătoriei Iaşi  şi a trimis  cauza  spre  rejudecare  aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare