Respectarea principiului dreptului la apărare. Administrare probe. Nulitate hotărâre pronunţată în materie contravenţională

 Respectarea principiului dreptului la aparare. Administrare probe. Nulitate hotarâre pronuntata în materie contraventionala

 Prin decizia nr. 893/CA/07.10.2009 pronuntata de Tribunalului Iasi. Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ a fost admis recursul declarat de petentul CM împotriva sentintei civile nr. 1165/28.01.2009 a Judecatoriei Iasi, sentinta care a fost casata, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.

 Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul Iasi a retinut urmatoarele:

 Hotarârea instantei de fond este nula întrucât a fost pronuntata cu încalcarea principiului dreptului la aparare.

 Printre altele, acest principiu stipulat expres în art. 24 din Constitutie presupune dreptul partii litigante de a formula cereri si de a propune probe.

 Astfel, petentul CM a solicitat, iar instanta fondului i-a admis, la termenul de judecata din 10.12.2008 audierea martorului OSC.

 Este adevarat ca petentul nu a mentionat si domiciliul martorului, însa procedeul folosit de catre judecatorul de prima instanta, cel de a lua act  ca petentul se obliga sa asigure prezenta martorului, nu are nici o baza legala, normele procedurale civile neprevazând o astfel de obligatie în sarcina partii careia i-a fost încuviintata proba.

 Mai mult, în baza art. 129 alin 2 Cod procedura civila, prima instanta trebuia sa-i puna în vedere petentului sa respecte cerinta mentionarii domiciliului martorului în vederea citarii acestuia.

 Petentului îi revenea doar obligatia de a indica numele si domiciliul martorului, luarea masurilor necesare asigurarii prezentei acestuia în proces apartinând exclusiv instantei de judecata.

 În exercitarea acestei obligatii, instanta fondului avea posibilitatea legala de a-l decade pe petent din administrarea probei testimoniale, daca acesta refuza sa precizeze domiciliul martorului, aplicând art. 186 alin 2 Cod procedura civila.

 La termenul urmator, din 21.01.2009, judecatoria constata lipsa petentului si a martorului propus si trece la solutionarea litigiului desi prevederile art. 188 alin 1 Cod procedura civila îi impuneau emiterea unui mandat de aducere împotriva martorului, iar pasirea la judecata putând  avea loc doar dupa executarea efectiva a mandatului, indiferent de înfatisarea sau nu a martorului la proces.

 Tribunalul mai constata ca, desi, în prima faza,judecatorul fondului a considerat ca fiind utila si concludenta administrarea probei testimoniale, la termenul ce a succedat a solutionat cauza fara a motiva în nici un mod neaudierea martorului.

 Este real ca o instanta poate  reveni asupra necesitatii administrarii unei probe deja admise, însa este obligata sa explice ratiunea renuntarii la mijlocul de dovada, aceasta cerinta având drept scop garantarea dreptului petentului la un proces echitabil, drept protejat de CEDO prin art. 6 alin 1.

Domenii speta

Spete similare