Legea 10/2001. Solicitarea peste termenul legal a unor imobile care nu au fost indicate în notificarea depusă în termen.

Legea 10/2001. Solicitarea peste termenul legal a unor imobile care nu au fost indicate în notificarea depusă în termen.

Norma legală din art.22 alin.1 instituie obligaţia persoanelor îndreptăţite de a-şi valorifica pretenţiile izvorâte din aplicarea legii reparatorii prin declanşarea unei proceduri prealabile obligatorii, constând în adresarea unei notificări unităţii deţinătoare în forma şi în termenul prescrise la alineatele 2-5. Neîndeplinirea îndatoririi se sancţionează cu pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii sau prin echivalent.

Prin acţiunea civilă extinsă şi precizată (f.18), reclamantele S.M. şi S. M. în contradictoriu cu Primarul comunei Livezile şi Comuna Livezile, prin primar, au solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea Dispoziţiei nr. 218/14 iulie 2006 emisă de Primarul comunei Livezile, ca neîntemeiată şi nelegală, şi să se dispună restituirea, în principal, în natură a imobilului teren în suprafaţă de 2866 mp, situat în Livezile, înscris în c.f.427 Livezile, nr. top 713 şi 714, şi, în subsidiar, în natură pentru suprafaţa de 1866 mp, aferent nr. top 714/2, şi în echivalent pentru diferenţa de 1000 mp, transmisă în c.f. nouă nr. 1839 Livezile, intabulată în favoarea lui S.G. şi F.. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii s-au invocat următoarele:

Reclamantele (împreună cu alte persoane, rude ale lor – pentru alte terenuri), au formulat o notificare la L.10/2001, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului teren în litigiu.

Potrivit colii c.f.427 Livezile, imobilul casă, curte şi grădină în intravilan în suprafaţă totală de 2866 mp, a fost proprietatea reclamantelor sub B+1, iar în anul 1978, prin contract autentic de vânzare-cumpărare, au vândut exclusiv construcţia, terenul aferent fiind preluat la stat în baza art.30 alin.2 din L.58/1974 (la B+5), preluare fără titlu valabil aşa cum s-a apreciat în doctrina şi practica judiciară.

Prin dispoziţia atacată, pârâtul a respins notificarea cu privire la acest imobil „deoarece nu intră sub incidenţa L.10/2001”. Soluţia este una evident nelegală, imobilul intrând sub incidenţa disp.art.2 alin.1 lit.i din L.10/2001.

Singura problemă care se pune în speţă este întinderea dreptului care poate fi reconstituit în natură, întrucât asupra suprafeţei de 1000 mp din teren a fost emis un Ordin al Prefectului, intabulat la B+9, diferenţa de teren de 1866 mp, rămasă la B+10, cu nr. top nou 714/1, fiind şi în prezent intabulată pe numele lor, astfel că cel puţin această ultimă suprafaţă se impune a le fi restituită în natură.

Apreciază că, în principal, şi suprafaţa de 1000 mp trebuie să le fie restituită în natură, Ordinul Prefectului nefiindu-le opozabil. În subsidiar, se impune restituirea în echivalent bănesc, valoarea de circulaţie a terenului în zonă la nivelul anului 2003 fiind stabilită de expertul T.V. (în dosarul altei notificări) la 10.000.000 lei/ar.

Analizând probele cauzei, tribunalul reţine următoarele:

Prin Dispoziţia nr. 218/14 iulie 2006 emisă de Primarul comunei Livezile s-a respins notificarea înregistrată la Primăria comunei Livezile sub nr.16/14 noiembrie 2001, depusă de P.T., P.S., S.M. şi S.M., domiciliaţi în Germania, prin care solicită, în temeiul L.10/2001 rep., restituirea în echivalent pentru imobilele clădire şi teren situate în comuna Livezile, sat Livezile, înscrise în CF 427 top 713 şi 714, deoarece nu intră sub incidenţa prev.L.10/2001.

În fundamentarea dispoziţiei s-a statuat:

Prin notificarea înregistrată la Primăria comunei Livezile sub nr. 16 din 14 noiembrie 2001, P.T., P.S., S.M. şi S. M., domiciliaţi în Germania, solicită în temeiul L.10/2001 rep., restituirea în echivalent a imobilelor clădire şi teren situate în comuna Livezile, sat Livezile, înscrise în CF 427 top 713 şi 714;

Din verificarea dosarului se constată că imobilul clădire nu face obiectul L.10/2001 deoarece proprietarele de CF au înstrăinat personal imobilul clădire prin contract de vânzare-cumpărare în anul 1978, iar terenul aferent construcţiilor a fost preluat de statul român conf.art.30 alin.2 din L.58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale şi potrivit prev.art.56 alin.2 din L.4/1973, fapt ce reiese din înscrierile efectuate în cartea funciară.

S-a mai constatat că există calitatea de persoană îndreptăţită dar numai pentru cele două notificatoare, care de altfel au procedat la vânzarea bunului susmenţionat.

Acţiunea urmează a fi respinsă pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:

În vederea soluţionării litigiului, tribunalul a pretins pârâţilor să prezinte notificarea şi dovezile anexe, depuse de reclamante la unitatea deţinătoare. Documentaţia care a stat la baza emiterii dispoziţiei atacate se află în dosar, la filele 24-99.

Din verificarea notificării (f.73-74) se constată că imobilele supuse litigiului nu au fost menţionate de solicitante în cuprinsul actului. Notificarea cuprinde două categorii de cereri: prima de restituire a unor bunuri în natură, iar cea de-a doua privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti. Toate imobilele au fost determinate fie prin trimitere la datele de carte funciară în care sunt înscrise, fie prin indicarea situării lor din punct de vedere administrativ. Nici o subliniere nu priveşte terenul intabulat în c.f.427 Livezile nr. top 713 şi 714 (f.5 şi urm.) sau amplasat în localitatea Livezile, nr. adm.70, adresă notată în contractul autentic de vânzare-cumpărare (f.87-88) şi în decizia de trecere a imobilului în proprietatea statului (f.83-84).

Nici în motivarea în fapt, în care se prezintă regimul juridic şi se justifică pretenţia, nu se face vreo specificaţie referitoare la acest teren.

Starea de fapt expusă contrazice dispoziţia cercetată în sensul că reclamantele ar fi solicitat, în procedura art.22 din L.10/2001, reparaţii în legătură cu aceste terenuri.

Împrejurarea s-a pus în discuţia părţilor, ocazie cu care reprezentantul pârâţilor a subliniat că actul de la filele 73-74 este înregistrat la unitatea deţinătoare sub nr. 16/14 noiembrie 2001 şi în evidenţele ei nu se indică alăturat şi date în legătură cu bunurile revendicate. În aceste condiţii susţine poziţia de respingere a acţiunii cu care a fost investită instanţa pentru motivul nedepunerii notificării.

Mandatarul reclamantelor a confirmat, prin răspunsurile consemnate în încheierea de la termenul de judecată din 1 martie 2007, că nu deţine dovezi din care să rezulte că persoanele pe care le reprezintă ar fi urmat procedura stipulată de prevederea legală mai sus amintită, prin afirmaţia constând în faptul că singura probă ce o poate prezenta, raportat la chestiunea discutată, o constituie conţinutul dispoziţiei şi nu există dovezi privind formularea altei notificări decât cea depusă la dosar.

Aşadar, situaţia descrisă la începutul considerentelor este conformă realităţii şi susţinută de recunoaşterile părţilor litigante, inclusiv de răspunsul scris de la fila 107.

Norma legală din art.22 alin.1 instituie obligaţia persoanelor îndreptăţite de a-şi valorifica pretenţiile izvorâte din aplicarea legii reparatorii prin declanşarea unei proceduri prealabile obligatorii, constând în adresarea unei notificări unităţii deţinătoare în forma şi în termenul prescrise la alineatele 2-5. Neîndeplinirea îndatoririi se sancţionează cu pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii sau prin echivalent.

Se menţionează că sancţiunea neformulării notificării este aceeaşi cu cea stipulată în alineatul 5 – pentru nerespectarea termenului de depunere, cu natură juridică de decădere. Dacă formularea cu întârziere atrage aplicarea acestei exigenţe, cu atât mai mult lipsa ei nu poate fi altfel rezolvată.

Domenii speta

Spete similare