Revendicare oblig de a face

R O M Â N I ACod operator 3924

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

Dosar nr.4677/317/2009

Sentinţa Civilă Nr. 427

Şedinţa publică din 15.02.2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE M.R.

Grefier F.D.

Pe rol fiind pronunţarea în cauza civilă privind pe reclamanta C.E.domiciliată în comuna  B., sat  P.S., judeţul Gorj şi pe pârâtul P.L., domiciliat  în comuna B., sat P.S., judeţul Gorj , având ca obiect obligaţie de a face şi revendicare.

Dezbaterile au avut loc la termenul din 09.02.2011, fiind consemnate în Incheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când , având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la termenul de azi .

I N S T A N T A

Asupra prezentei cauze civile, constată următoarele :

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă, la data de 6.06.2006, sub nr. 3379/2006 (număr unic 4463/2006), aşa cum a fost precizată, reclamanta C.E. a chemat în judecată pe pârâtul P.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul să-şi ridice gardul din ulucă pe ştompi de lemn iar în caz de refuz să fie autorizată să-l ridice pe cheltuiala acestuia,cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la data de 22 mai 2006 pârâtul a ridicat un gard prin care i-a blocat accesul  la proprietatea sa.

În dovedirea acţiunii, reclamanta  s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosar procesul-verbal încheiat la data de 22 mai 2006, de proba cu martori în cauză fiind audiaţi D.M.şi A.E., aceasta din urmă înlocuind pe martorul G.C.(tatăl reclamantei), precum şi de proba cu expertiza tehnică.

La interogatoriul luat în instanţă la data de 21.06.2006 pârâtul P.L. a arătat că nu a blocat intrarea în gospodăria reclamantei susţinând că şi-a împrejmuit gospodăria sa.

În apărare pârâtul a depus la dosar o schiţă şi a solicitat audierea martorilor C.V. şi P. V. I., prima martoră fiind mătuşa pârâtului a fost înlocuită cu martorul P. J..

În raportul de expertiză întocmit de expert D. .I a fost identificat gardul ca fiind compus din două părţi, respectiv porţiunea notată A-C către drumul comunal având o lungime de 1,25 m. şi porţiunea notată A-B având o lungime de 11 m. şi care desparte terenurile părţilor, concluzionându-se că reclamanta nu poate intra pe terenul său datorită faptului că porţiunea dintre capătul gardului şi capul podului este foarte accidentată.

Prin sentinţa civilă nr.30 din 10.01.2007 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.4463/317/2006(număr în format vechi 3379/2006) a fost admisă în parte acţiunea  civilă formulată de reclamanta  C.E. împotriva pârâtului P.L..

A fost  obligat pârâtul  să permită reclamantei accesul la proprietatea sa prin retragerea gardului de pe porţiunea A-C, în lungime de 1,25 m. pe aliniamentul iniţial.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 308 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.

Pentru a hotărî  astfel , instanţa  a reţinut  şi motivat  că probele administrate în cauză, în speţă proba testimonială, proba cu înscrisuri şi expertiza tehnică de specialitate au evidenţiat  că, urmare  a edificării de către pârât a unui gard la data de 22 mai 2006, a fost blocat  accesul  reclamantei  la proprietatea sa, pe o porţiune  de teren  aşa cum a fost identificată prin amplasament şi dimensiuni de către  expert, reţinând  ca fiind  operante  în cauză disp. art.616 C.civ. şi art.1073, 1075 C. civ.

Împotriva sentinţei  au declarat  apel părţile, criticând-o pentru  nelegalitate  şi netemeinicie.

În dezvoltarea  motivelor scrise, apelanta  reclamantă a invocat  că instanţa de fond  a omis a-i acorda  în totalitate  cheltuielile de judecată în condiţiile în care a produs dovezi cu privire  la acestea,  în speţă, taxe timbru judiciar, onorariu  expert, cheltuieli  transport, instituind  în sarcina pârâtului  obligarea  la plata doar a sumei de 308 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelantul pârât Pasăre  Liviu a criticat sentinţa invocând în esenţă că instanţa de fond, în mod nelegal, a schimbat  atât obiectul cererii cât şi  temeiul legal, sentinţa fiind  urmarea  unei aplicări greşite a legii, în dezvoltarea  acestui motiv, arătând că cererea de sesizare a instanţei a vizat obligaţia de a face  cu referire  la ridicarea gardului  pe care l-a edificat, aceasta însă  pronunţându-se  în temeiul art. 616 C.civ. asupra altui obiect, respectiv  obligarea  sa de a-i permite reclamantei  accesul  la proprietatea  acesteia prin retragerea  gardului  pe o lungime de 1,25 m pe aliniamentul  iniţial, conform expertizei efectuate în cauză, ceea ce echivalează  cu o necercetare  a fondului.

Prin  Decizia nr….. A pronunţată la data de  17 aprilie  2007 de Tribunalul Gorj în dosarul nr………………. s-au admis  apelurile declarate  de apelanta  reclamantă C.E.şi apelantul pârât P.L., împotriva sentinţei  civile nr.30 din 10.01.2007, pronunţată de  Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.4463/317/2006(număr în  format vechi  3379/2006), s-a desfiinţat  sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Tribunalul  Gorj , analizând  actele şi  lucrările  dosarului, în raport  d e probele administrate şi criticele aduse  de  părţi,  prin decizia  nr.  …………….  a admis  apelurile  declarate  de  părţi împotriva sentinţei civile  nr.  30  din  10 ian. 2007  pronunţată de Judecătoria  Tg-Cărbuneşti în dosarul  nr. 4463 / 317/ 2006 (  număr în format vechi 3379 / 2006), a  desfiinţat sentinţa  şi a  trimis  cauza spre  rejudecare  aceleiaşi instanţe.

  A reţinut  instanţa de control  judiciar  ca, în rejudecare, să se  stabilească, în principal, cadrul procesual  , raporturile  juridice  între  părţi , calitatea  procesuală a  acestora , obiectul cererii  şi  temeiul  legal ,cu  respectarea  principiului disponibilităţii,contradictorialităţii şi dreptului de  apărare  .

La  Judecătoria Tg –Cărbuneşti, în Dosarul nr.4463.3/317/2006, la  termenul  din  29.10.2007  instanţa a  luat  o  precizare scrisă  reclamantei C.  E.  care a  menţionat  că poteca  i-a fost  închisă  de către  pârât în anul 2006 , că stăpâneşte  terenul respectiv  de  30 ani  şi a avut  acces  la  teren  pe poteca  respectivă şi că  pârâtul a  construit  un gard ocupându-i  acesteia  1,20  m. din teren  său ( fila  7 ).

În  dovedire  , a solicitat  admiterea  probei testimoniale, indicând pe D. E., D.  M. , din com.  B., sat P.- Se., jud. Gorj . A depus la dosar  în copie  un certificat medico-.legal, adeverinţa  nr. 3269 / 3 mai 2007  emisă de  Primăria  B. , cerere de ordonanţă  preşedinţială ,procesele  verbale  din 7 mai 2007  şi 22 mai 2006  încheiate de reprezentanţii  locali, chitanţă, cerere  adresă  Primăriei  B. , act de vânzare  datat 12 mai  1921 , autentificat , schiţă teren .

Instanţa  a dispus emiterea  unei  adrese  către  Comisia  locală de  fond  funciar  B. pentru a preciza suprafaţa de  teren agricol înregistrată la  poziţia reclamantei ( dimensiuni,  mod  de  folosinţă , punct, vecinătăţi ), cu adresa  nr. 9860 /  20 dec. 2007 fiind înaintat  răspunsul solicitat  ( f.  46-51).

Pârâtul P.  L. s-a prezentat la  termenul din  19.11. 2007  şi a declarat că gardul  a fost construit  de  către tatăl  său P. M.i în anul 1991 ; că lăţimea la şosea  a  terenului  reclamantei  este de  aprox.  10  m şi aceasta  poate  să  intre  pe  terenul său pe  la şosea,  iar  între  terenul  reclamantei  şi  şosea  se  află un pârâu  peste care  poate  fi construit  un podeţ  pentru ca  reclamanta  să aibă acces la  terenul său ( fila  23 ).

În contraprobă, pârâtul  a solicitat  admiterea  probei testimoniale cu  2  martori,  P.  B I. şi H. M.  şi proba  cu înscrisuri, depunând  la  dosar în copie :  testament  autentificat  la  17  febr.  2003,  de  BNP  R. I.  din Tg- Jiu , adeverinţa  nr.  1004  din  19.02.  2003 emisă de  Consiliul Local  B., , schiţe  terenuri,  fotografii .

În cursul  cercetării  judecătoreşti  au fost audiaţi  martorii  propuşi de părţi, declaraţii consemnate în scris  şi ataşate la  dosar.

Apărătorul ales  al pârâtului a solicitat  instanţei emiterea  unei adrese  la  Comisia  Locală de  fond funciar  B. pentru a comunica cu ce  suprafeţe  de  teren  situate  în punctul  A. –J. ,  (unde  este  casa  pârâtului  P.  L. ) figurează înscrişi  în  registrul  agricol reclamanta , pârâtul  sau  tatăl acestuia ( suprafaţă , dimensiuni,  mod  de folosinţă, punct ,  vecinătăţi), cu adresa  nr. 892  din  1  febr. 2008 fiind depus  la dosar răspunsul solicitat ( f. 56-58).

La  termenul din  14 ian. 2008 instanţa a numit  prin tragere  la  sorţi pentru efectuarea  expertizei  pe  d-nul expert  M. G. , a fost  stabilit  un onorariu în sumă de 300 lei  în sarcina  ambelor părţi  ( câte  150 de fiecare ) şi au fost  stabilite  obiectivele  expertizei, părţile depunând  la  dosar  note cu  obiective:

- identificarea terenului în litigiu prin schiţă , dimensiuni, vecinătăţi în raport de actele de proprietate ale părţilor, stabilindu-se ce suprafaţă de teren deţin acestea.

-să se menţioneze dacă terenul este înscris în actele de proprietate ale pârâtului sau ale reclamantei , urmând a preciza dacă există suprapuneri de teren.

-să se stabilească dacă pârâtul ocupă  din terenul proprietate a reclamantei şi în  raport de actele depuse  să se individualizeze suprafaţa ocupată.

- să se menţioneze din ce este construit gardul ce desparte proprietăţile părţilor şi pe terenul cui este amplasat.

-dacă în interiorul  curţii pârâtul are plantat un rând de vie şi la ce distanţă este amplasat faţă de gard.

-dacă terenul  pe care pârâtul are amplasată casa este înscris în contractul de întreţinere încheiat la 1 nov.1995

 Instanţa a  încuviinţat  pentru  reclamantă proba cu interogatoriul  scris pârâtului P.L. , răspunsurile  acestuia fiind  consemnate  şi ataşate la dosar.

Raportul de expertiză a  fost depus la  data  14  iulie 2008  iar  apărătorul ales al  reclamantei  a formulat în scris obiecţiuni , expertul  răspunzând  la  acestea  ( f. 111- 114).

La fila  116  din dosar , avocatul ales  al pârâtului a  formulat  în scris  obiecţiuni la răspunsul dat de  d- nul expert  obiecţiunilor  anterior  formulat ,expertul desemnat a înaintat la dosar răspuns  la obiecţiunile formulate  ( f.  125- 126 ).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că reclamanta a chemat în judecată pârâtul, solicitând obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie  suprafaţa de teren cu lăţimea de 1,20 m, cu  destinaţia drum de acces spre proprietăţile părţilor,precum şi obligarea acestuia să-şi ridice gardul amplasat fără drept pe acest teren; a arătat reclamanta că în prezent nu are acces la terenul proprietatea sa, urmare a acţiunii pârâtului, constând în amplasarea fără drept a unui gard, fără respectarea amplasamentului corect,  că acţiunea reclamantei este nefondată,  fiind respinsă prin Sentinta Civilă  nr………….. pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr……….. , ( număr nou de dosar ca urmare a schimbării completului de judecată) reclamanta fiind  obligată la 300  lei către  pârât, cu titlu de cheltuieli judiciare ., pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 480 şi următoarele cod civil, proprietatea este un drept exclusiv şi absolut, conferindu-i titularului său toate atributele ce dispun din acest drept.

În cadrul acţiunii în revendicare, reclamanta trebuie să facă dovada că este titulara dreptului de proprietate, dar şi ocupaţiunea din partea pârâtului. În cauză, reclamanta nu a făcut însă dovada acestei ocupaţiuni, din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, rezultând că terenul revendicat de către reclamantă se regăseşte în actul de schimb de care se prevalează pârâtul(fila 87 din dosar), stabilindu-se că pârâtul nu ocupă din terenul proprietatea reclamantei, aspect ce rezultă şi din completările ulterioare la raport.

 Ca o consecinţă, instanţa a respins şi cererea reclamantei în sensul de a fi obligat pârâtul să-şi retragă gardul amplasat fără drept pe terenul proprietatea acesteia.

Împotriva  sentinţei a declarat  recurs recurenta  reclamantă susţinând  că hotărârea cuprinde motive  contradictorii  şi străine  de natura pricinii.

Că instanţa nu a dat  eficienţă probelor administrate  şi a neglijat  în totalitate  faptul că expertul  a revenit asupra  raportului de expertiză cu două răspunsuri  în care spunea  că lăţimea  terenului pârâtului este de 7 m şi nu de 13 m cum  a reţinut iniţial, că pârâtul , prin actul  de schimb  din anul 1921 , nu face dovada  decât  pentru această  lăţime de 7 m, terenurile descrise la punctul 2 din act se află  localizate  în alte zone faţă de punctul  A.  unde se află  terenul  în litigiu.

 Prin Decizia  nr……… pronunţată la data de 17 noiembrie 2009 de Tribunalul Gorj în dosarul nr.280/317/2009 s-a admis recursul declarat de recurenta reclamantă C.E. împotriva sentinţei  civile nr.1835 din 01.06.2009 pronunţată de Judecătoria  Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.280/317/2009, s-a casat sentinţa  şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu îndrumarea de completare a probele şi de efectuare a unei noi expertize .

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că în raportul de expertiză întocmit de expert M. G. s-a precizat de către expert în concluziile aflate la fila 87 că terenul în litigiu lung de 64,20 m şi lat de 0,75 m se află trecut în actul de schimb din anul 1921 al pârâtului, lăţimea terenului pârâtului fiind de 13 m, dar prin răspunsul la obiecţiunile formulate la acest raport de expertiză aflat la filele 125-126, acelaşi expert a constatat în urma descifrării cu atenţie a actului de schimb că cea de-a doua curea de teren din actul de schimb se opreşte în drum judeţean şi ca atare cu actul de schimb invocat pârâtul justifică doar lăţimea de 7,5 m din prima curea de teren trecută în actul de schimb.

Faţă de aceste precizări ulterioare raportului de expertiză întocmit de către acelaşi expert s-a constatat de către tribunal că, în mod neargumentat, fără a avea în vedere aceste reveniri ale expertului asupra celor concluzionate iniţial în raportul de expertiză, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că nu s-a făcut dovada ocupaţiunii de către pârât iar terenul se regăseşte în actul de schimb al pârâtului.

La această instanţă s-a format dosarul cu nr.4677/317/2009, fiind citate părţile.

Faţă de îndrumările Deciziei de Casare nr.2736 din 17.11.2009 pronunţată  de Tribunalul Gorj în dosarul nr.2807317/2009, a pus în vedere reclamantei să precizeze concret obiectul acţiunii, iar în cazul în care  se menţine  revendicarea  să indice titlul  de proprietate  şi să facă dovada  proprietăţii terenului care a constituit poteca.

La termenul din 10.02.2010, reclamanta a precizat că îşi menţine cererea în revendicare, dovada dreptului de proprietate înţelegând să o facă cu registrul agricol, precum şi cea de-a doua cerere, având ca obiect obligarea pârâtului la mutarea gardului pe vechiul amplasament .

Părţile au solicitat proba cu martori, reclamanta propunând ca martori pe numiţii A. El. şi D. E. , iar pârâtul pe numiţii P. N. şi P.  B.I.

 Reclamanta a depus la dosar  procesul verbal  din data de 22 mai 2006  o notă de  constatare, planul parcelar , o chitanţă  sub semnătură privată, testamentul autentificat  sub nr. 688 din 17.02.2003, adeverinţa  cu nr.300 din 14.01.2008 , declaraţia martorei  D. E. şi un proces verbal.

Pârâtul a depus planşe fotografice ale zonei terenului în litigiu .

Au fost audiaţi martorii  propuşi de părţi, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar (p.36-38 şi 52)

La cererea reclamantei a fost luat  interogatoriu  pârâtului P.L., răspunsurile fiind înscrise pe aceeaşi filă cu întrebările (p.40,41).

Reclamanta  a solicitat efectuarea  expertizei tehnice  de specialitate,  depunând la dosarul  cauzei lista  cu obiectivele, obiective formulând şi pârâtul.

La termenul din 16.03.2010, proba a fost admisă iar la termenul din 24.03.2010, a fost desemnat expert D.  T.  , fiind stabilit onorariu  în cuantum de  700 lei  în sarcina ambelor părţi câte 350 lei fiecare, fiind admise  obiectivele acestora.

La data de 19.10.2010 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expert  D.T., la care pârâtul a depus obiecţiuni, iar la data de 24.01.2011 expertul D.  T. a răspuns la aceste obiecţiuni.

La data de 15.11.2010, pârâtul a depus o cerere prin care a arătat că nu întruneşte condiţiile de a fi parte în proces, terenul fiind al tatălui său P. M., el nedeţinând actele care atestă dreptul de proprietate, terenul fiindu-i donat de tatăl său pentru a-şi construi locuinţa necesară familiei pe care a întemeiat-o .

Punând în discuţie respectiva cerere la termenul din 16.11.2010, avocatul pârâtului a precizat că nu îi recunoaşte conţinutul şi nici nu ştie cine sunt persoanele indicate de pârât, la acelaşi termen fiind admise şi obiecţiunile pârâtului la raportul de expertiză.

Examinând acţiunea precizată în raport cu probele administrate, instanţa apreciază că este întemeiată în parte, motivat de următoarele considerente :

Din procesul verbal încheiat la 22 mai 2006 de agentul şef adj. din cadrul P. P. B. împreună cu ing, D. C. din cadrul Primăriei B., rezultă că pârâtul a construit o lacră de gard din scândură , pornind din vechiul gard, cu care a închis poteca de trecere a reclamantei spre terenul pe care îl deţine lângă casa pârâtului .

Din acelaşi proces verbal rezultă că pârâtul a arătat că terenul ocupat este al său, că , iniţial, nu l-a cuprins în curte pentru că, amiabil, s-a înţeles cu reclamanta să-i lase o potecă de trecere spre terenul său, dar pentru că , în 2006, exista un conflict între părţi, nu mai este de acord să permită reclamantei să treacă pe acea potecă, motiv pentru care a montat lacra de gard .

Comisia a măsurat lăţimea gardului vechi, aceasta fiind de 11,55 m, după care i-a pus în vedere pârâtului să-şi retragă lacra pe vechiul amplasament, lăsând poteca liberă, pârâtul arătând că refuză să se conformeze deoarece terenul pe care a fost poteca este al său .

Acest proces verbal a fost semnat fără obiecţiuni atât de către reclamantă cât şi de către pârât, situaţie care conduce la prezumţia realităţii aspectelor declarate de părţi şi consemnate de membrii comisiei, mai ales că aceştia din urmă au menţionat chiar în act că „persoanele de faţă nu au obiecţiuni cu privire la cele constatate şi consemnate „ .

Declaraţiile martorilor P.N.şi P. I., audiaţi la cererea pârâtului în dosarul de faţă, nu schimbă cu nimic situaţia de fapt reţinută în procesul verbal încheiat la 22 mai 2006 şi examinat mai sus, ceea au susţinut martorii fiind faptul că reclamanta şi-ar putea construi o trecere peste pârâu sau ar putea traversa ogaşul întrucât , doar atunci când plouă , apa este mare , altfel, chiar seacă .

In esenţă, prin nici una dintre probele administrate la cererea pârâtului nu s-a dovedit o situaţie contrară situaţiei de fapt reţinută în respectivul proces verbal .

Din răspunsurile la interogatoriile luate pârâtului în cadrul ultimelor două judecăţi de fond, acesta a negat încheierea procesului verbal şi faptul că i s-a pus în vedere să retragă gardul, deşi aceste aspecte sunt relevate clar în procesul verbal semnat şi de pârât fără obiecţiuni .

Din declaraţiile martorilor audiaţi la cererea reclamantei rezultă faptul că aceasta trecea la terenul său în lăţime de 10 m pe o potecă situată printre două plute (arbori), această potecă fiind închisă în prezent de către pârât prin gard.

In cauză au fost efectuate trei expertize tehnice , dispuse la fiecare dintre cele trei judecăţi de fond, schiţele realizate de către experţi fiind în concordanţă cu harta cadastrală a zonei, depusă de comuna B. (p. 65 din Dosarul nr. 4463.3/317/2006)  avută în vedere şi de ultimii doi experţi .

Din prima şi ultima expertiză rezultă că terenul în litigiu are forma unui triunghi dreptunghic , în care cateta mică, în lungime de 1,2 m, constituie prelungirea gardului de la drumul comunal de către pârât, cateta mare este linia de hotar anterioară mutării gardului, iar ipotenuza are 11 m şi constituie”lacra de gard” montată de pârât, oblic faţă de restul gardului său, astfel încât să ocupe poteca dintre cele două plute .

Aşa cum concluzionează expertul tehnic D.T., atât în raport cât şi în suplimentul la acesta, gardul făcut de pârât împiedică accesul reclamantei la terenul său, iar încercarea reclamantei de a-şi constitui o nouă cale de trecere spre terenul său poate avea consecinţe grave, după cum urmează : defrişarea vegetaţiei forestiere care menţine taluzurile malurilor pârâului se efectuează numai cu acordul organelor de specialitate, datorită riscului de producere a eroziunii ; umplerea cu pământ a albiei pârâului în porţiunea accidentată ar produce inundarea terenurilor şi ar pune în pericol podul care traversează drumul comunal .

Faţă de aceste concluzii, instanţa apreciază că susţinerile pârâtului şi ale martorilor audiaţi la cererea acestuia, în sensul că reclamanta ar putea să-şi constituie propria trecere peste „ogaş” spre terenul său, sunt unele fără o finalitate reală şi făcute subiectiv şi chiar cu rea credinţă .

In condiţiile în care reclamanta s-a folosit până în anul 2006 de o potecă amplasată printre două plute , una dintre acestea fiind amplasată chiar pe mejdina dintre terenurile părţilor, în partea de nord a terenului reclamantei, în condiţiile în care această trecere a fost închisă de pârât doar pentru că între părţi a fost un conflict, aşa cum a declarat chiar pârâtul comisiei care a întocmit procesul verbal din 22 mai 2006, este şi etic dar şi legal ca această trecere să fie refăcută .

La această concluzie se poate ajunge mai ales în condiţiile în care , deşi a susţinut că terenul dintre cele două plute ar fi al său, pârâtul nu a putut dovedi dreptul de proprietate al său sau al autorului asupra acelui teren . Se apreciază că nici nu ar fi putut dovedi acest drept în condiţiile în care, ca regulă generală, curelele de teren au aceeaşi lăţime pe toată lungimea lor, dar în speţă gardul, pe lungimea de 11 m, este oblic de la îmbinarea cu vechiul gard ce separă terenurile părţilor spre drumul comunal, formând , aşa cum s-a concluzionat de către experţii tehnici, şi cum rezultă din schiţele realizate de aceştia ,un triunghi cu cateta mare pe  vechea mejdină .

Mai mult, expertul tehnic Ma. G., prin răspunsul la obiecţiunile făcute la raportul de expertiză din Dosarul nr. ., a arătat că pârâtul face dovada dreptului de proprietate doar pentru 7 m lăţime, aceasta rezultând din pct.1 din actul de schimb încheiat în anul 1921 şi nu pentru 13 m aşa cum se reţinuse în raportul de expertiză . Tocmai faptul că, la pronunţarea S.C. nr.1835/01.2009 , instanţa nu a avut în vedere răspunsul la obiecţiuni, sub acest aspect, a constituit unul dintre motivele de casare a respectivei hotărâri, aşa cum s-a reţinut mai sus .

In consecinţă, în condiţiile în care pârâtul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate sau al autorilor săi asupra terenului în litigiu, închiderea cu gard s-a făcut fără drept, astfel că cererea reclamantei având ca obiect obligaţia de a face este apreciată ca fiind întemeiată şi, în temeiul art. 1076 şi 1077 C.civ., va fi admisă în această limită, pârâtul urmând a fi obligat să ridice gardul în dimensiunile din raportul de expertiză iar în caz de refuz, va autoriza reclamanta să execute obligaţia pe cheltuiala pârâtului .

Dacă pentru terenul în litigiu pârâtul nu a făcut dovada dreptului de proprietate, nici reclamanta nu a făcut o  dovadă certă a dreptului său de proprietate, din registrul agricol nerezultând dimensiuni şi vecinătăţi ale terenului autorului său, iar alte probe nu au fost administrate în acest sens . Ceea ce este cert în cauză este faptul că reclamanta are posesia şi folosinţa terenului lat de 10 m, amplasat la sudul terenului deţinut de pârât, fără ca altă persoană să revendice vreun drept real asupra acestui teren, astfel că reclamanta are şi dreptul de a ajunge la acest teren în condiţii normale pentru a-l folosi .

In consecinţă, nefăcând dovada dreptului de proprietate pentru terenul de 6,6 mp, sub formă de triunghi dreptunghic, deşi, în speţă s-a făcut dovada ocupaţiunii acestui teren de către pârât, se va respinge cererea având ca obiect revendicare, nefiind îndeplinite condiţiile art.480 C.civ. .

In baza art.274 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat la plata sumei de 1352 lei ,  cheltuielile de judecată făcute pe parcursul litigiului de către reclamantă .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte acţiunea formulată şi  precizată de  reclamanta C.E.domiciliată în comuna  B., sat  P.S., judeţul Gorj , împotriva pârâtului P.L., domiciliat  în comuna B., sat P.S., judeţul Gorj .

 Obligă pârâtul  să  ridice  gardul  edificat de  acesta  pe  o lungime  de 11 m , cu plecare  dinspre  Est , din drumul  comunal  din satul P.  S.i, comuna  B. , judeţul  Gorj , prin care  se  separă curtea  pârâtului  de terenul reclamantei  şi pe  o lăţime  de  1,2 metri, dinspre Sud spre  Nord, paralel  cu  drumul  comunal, aşa  cum rezultă  din raportul  de  expertiză realizat de expert tehnic  D.  T., iar  în  caz  de  refuz  autorizează  reclamanta să  execute  obligaţia  pe  cheltuiala  pârâtului.

 Obligă  pârâtul la  plata  către  reclamantă a  cheltuielilor  de  judecată în sumă totală  de  1352 lei .

Respinge cererea în revendicare.

 Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

 Pronunţată în şedinţa publică  din  15.02.2011.

Preşedinte,

M.R.Grefier ,

F.D.

M.R. 02.03..2011

THN. MR – 4 ex.

Domenii speta

Spete similare