Civil - plângere contravetionala

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea formulată şi înregistrata pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş la data de 12.04.2010 sub nr. 5011/320/2010 petentul ZZ a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş,  anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria A/2009, nr.0098695/31.03.2010, şi exonerarea de sancţiunea contravenţională aplicată.

În motivarea plângerii petentul a arătat că prin procesul verbal de contravenţie atacat s-a reţinută că a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 219 alin.1 lit.a din OG nr. 92/2003 republicată, privind Cod procedură fiscală, şi a fost sancţionat cu amendă de 500 lei conform art. 219 alin.2 din OG nr. 92/2003 republicată. Petentul mai arată faptul că atât procesul verbal cât şi sancţiunea aplicată sunt nelegale şi netemeinice, iar procesul verbal este lovit de nulitate  fiind încălcate atât dispoziţiile generale care reglementează materia contravenţională cât şi dispoziţiile speciale deoarece în cuprinsul actului atacat nu se menţionează care sunt tranzacţiile imobiliare şi nici valoarea acestora, care a fost avută în vedere de către agenţii constatatori, la depăşirea plafonului prevăzut de lege care atrage obligaţia de a se înregistra în scopuri de TVA. De asemenea, a mai arătat că în cuprinsul procesului verbal se face referire la anul 2007, consideră că a intervenit prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale prevăzută de art. 13 alin.1 din OG nr. 2/2001, astfel că sancţiune aplicată este nelegală.

În drept, petentul şi-a întemeiat plângerea pe prev. OG 2/2001, Legea nr. 571/2003, OG nr. 92/2003 şi art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.

În susţinerea plângerii, petentul a depus la dosar: procesul verbal de constatare a contravenţiei seria A/2009, nr. 0098695/31.03.2010, proces verbal, bilet de externare, scrisoare medicală.

Intimatul, legal citat a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind netemeinică şi nelegală şi menţinerea procesului verbal atacat ca temeinic şi legal. În acest sens, intimatul a arătat că prin actul încheiat, organul constatator a constatat săvârşirea contravenţiei de " nedepunere la termenele prevăzute de lege a  declaraţiilor de înregistrare fiscală sau de menţiuni", prevăzut de art. 219 alin.1 lit.a din legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, constând în faptul că petentul a efectuat tranzacţii imobiliare pe parcursul lunii octombrie 2007, depăşind plafonul prevăzut de art. 152 alin.1 din legea nr. 571/2003, fără a îndeplini obligaţia prevăzută de art. 153 alin.1 din acelaşi act normativ, respectiv acea de a solicita organelor competente înregistrarea în scopuri de TVA, în conformitate cu prevederile art. 219 alin.1 lit.d din OG nr. 92/2003 republicată, privind Cod procedură fiscală, organul de control a aplicat  sancţiunea amenzii în cuantum de 500 lei .

Pe fondul cauzei, arată că în nota explicativă petentul se contrazice cu privire la efectuarea şi numărul acestor tranzacţii, recunoscând că în total a efectuat 6 tranzacţii între anii 2005-2009 şi că vânzările nu au fost efectuate în mod ocazional ci în mod succesiv, mai mult de una în cursul unui an calendaristic şi că aplicarea sancţiunii contravenţionale s-a apreciat în mod corect. În susţinerea afirmaţiilor sale arată că procesul verbal atacat este lipsit de vicii, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de art. 16,17, fiind întocmit în deplină concordanţă şi cu prevederile art. 21 alin.3 precum şi ale art. 25 coroborate cu prevederile legilor speciale în materie.

În drept, a invocat prevederile legale la care a făcut referire şi art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.

În cadrul probei cu înscrisuri s-au depus la dosar următoarele: proces-verbal de contravenţie (fila 13), proces verbal din 31.03.2010 (f.14-16), notă explicativă (f.17-18).

Analizând actele şi lucrările dosarului asupra excepţiei prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea contravenţională instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria A/2009 nr. 0098695 din 31.03.2010 petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 219 alin. 1 lit. 1 din OG nr. 92/2003. În urma controlului efectuat de intimată la data de 31.03.2010 la petent în vederea clarificării stării de fapt fiscale din punct de vedere al TVA a acestui contribuabil s-a constatat că petentul a efectuat tranzacţii imobiliare în luna octombrie 2007, depăşind plafonul prevăzut de art. 152 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, fără a îndeplini obligaţia prevăzută la art. 153 alin. 1 din aceeaşi lege.

În aplicarea art.137 C.pr.civ., excepţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea contravenţională  fiind una de fond care face de prisos, în tot, cercetarea în fond a pricinii, trebuie soluţionată cu prioritate faţă de orice alte cereri sau excepţii invocate în cauză.

Analizând excepţia invocată, instanţa reţine din descrierea faptei cuprinsă în procesul-verbal că agenţii constatatori din cadrul intimatei au aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 500 lei pentru o faptă contravenţională săvârşită în cursul anului 2007.

Potrivit art. 13 din OG nr. 2/2001 aplicarea sancţiunii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Articolul 219 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 incriminează drept contravenţie nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor de înregistrare fiscală sau de menţiuni. Petentul a fost sancţionat pentru nedepunerea declaraţiei prevăzute de art. 153 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 potrivit căruia ersoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi realizează sau intenţionează să realizeze o activitate economică ce implică operaţiuni taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, denumită în continuare înregistrare normală în scopuri de taxă, dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care a atins sau a depăşit acest plafon.

Intimatul susţine că fapta petentului prezintă caracter de continuitate deoarece acesta ar fi efectuat şi alte tranzacţii, respectiv, şase, între anii 2005-2009.

Însă, acesta aspect nu rezultă din procesul-verbal întocmit, petentul fiind sancţionat doar pentru tranzacţiile imobiliare efectuate în decursul lunii octombrie 2007

În consecinţă, instanţa nu va reţine susţinerea intimatei referitoare la caracterul continuu al faptei.

Prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale intervine deoarece raportul juridic contravenţional de conflict nu a fost rezolvat într-o perioadă rezonabilă de timp în care sancţiunea contravenţională să îşi atingă scopul pentru care a fost instituită, respectiv, să contribuie la prevenirea şi represiunea educativă a celui care acţionează cu ignorarea normelor de drept contravenţional.

Fapta contravenţională fiind constată la data de 31.03.2010, iar fapta fiind comisă în anul 2007, reiese că procesul-verbal a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 13 din OG nr. 2/2001 fiind depăşit termenul de 6 luni de aplicare a sancţiunilor contravenţionale.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului de aplicare a sancţiunii contravenţionale, urmând a anula procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria A/2009 nr. 0098695 încheiat în data de 31.03.2010 de către intimată ca fiind prescris dreptul de aplicare a sancţiunii contravenţionale.

Domenii speta

Spete similare