Contencios administrativ. Recurs. Anulare proces verbal de control emis de i.t.m.

CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Recurs. Anulare proces verbal de control emis de I.T.M.

- art. 16 din Legea nr. 53/2003

- art. 11 din Legea nr. 52/2011

În speta, judecatorul fondului a retinut ca din dosarul administrativ întocmit de pârâtul I.T.M. B., precum si din celelalte înscrisuri depuse la dosar, nu rezulta ca reclamanta ar avea o calitate de angajator fata de cele doua persoane în discutie, neexistând dovada raportului de prepusenie, respectiv de subordonare între angajator si salariat, specifica dreptului muncii, care sa impuna obligativitatea încheierii contractului individual de munca.

De asemenea, s-a constatat ca aceste persoane au desfasurat cu totul ocazional activitati în favoarea reclamantei, cu alte ocazii decât cea din ziua efectuarii controlului, munci pentru care reclamanta a completat registrul special de zilieri, dar acest lucru nu demonstreaza existenta unor raporturi cu caracter regulat, care sa se circumscrie notiunii de raport de munca specific dreptului muncii.

Astfel, instanta de fond a apreciat ca nefacându-se dovada existentei unui raport de prepusenie între reclamanta si cele doua persoane descrise de pârât în procesul verbal de control, simpla activitate de zilieri desfasurata ocazional în favoarea reclamantei în alte zile decât cea în care a fost efectuat controlul si pentru care aceasta din urma a întocmit registrul special de zilieri nu instituie obligatia încheierii unui contract individual de munca, conform art. 16 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, care genereaza drepturi si obligatii corelative între parti.

Contrar acestei pozitii, instanta de recurs a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 52/2011: „1) Munca necalificata cu caracter ocazional se poate presta în urmatoarele domenii prevazute în Clasificarea activitatilor din economia nationala, actualizata:

 a) agricultura, vânatoare si servicii anexe, cu exceptia crescatorilor de animale în sistem semiliber, traditional si transhumanta - diviziunea 01;

 b) silvicultura, cu exceptia exploatari forestiere - diviziunea 02;

 c) pescuit si acvacultura - diviziunea 03;

 d) colectarea, tratarea si eliminarea deseurilor nepericuloase - clasa 3821 si 3811;

 e) recuperarea materialelor - grupa 383;

 f) comert cu ridicata al produselor agricole brute si al animalelor vii - grupa 462;

 g) activitati de organizare a expozitiilor, târgurilor si congreselor - grupa 823;

 h) publicitate - grupa 731;

 i) activitati de interpretare artistica - spectacole - clasa 9001, activitati suport pentru interpretarea artistica - spectacole - clasa 9002 si activitati de gestionare a salilor de spectacole - clasa 9004;

 j) activitati de cercetare-dezvoltare în stiinte sociale si umaniste - clasa 7220 (sapaturi arheologice);

 k) activitati desfasurate în sere, spatii verzi, parcuri si gradini zoologice - cod 0141."

Raportat la aceste dispozitii legale, instanta de recurs a considerat ca fiind nejustificate apararile intimatei potrivit carora celor doua persoane gasite de inspectorii de munca, la data de 12.05.2014, plantând tevi în beton în jurul monumentului situat în centrul comunei R., nu le-a încheiat contracte individuale de munca, deoarece lucreaza ca zilieri.

Astfel, s-a constatat ca activitatea prestata de cele doua persoane nu se regaseste în niciunul din domeniile prevazute de art. 11 din Legea nr. 52/2011 a zilierilor, considerent pentru care, în opinia instantei de recurs, procesul verbal de control contestat, a fost întocmit de I.T.M. B. cu respectarea cerintelor legale.

Decizia nr. 2826/ 19. 10. 2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar nr. 5662/111/2014 - R

Prin Sentinta nr. 1814 din 16.06.2015 pronuntata de Tribunalul B. s-a admis actiunea formulata de reclamanta ASOCIATIA URBARIALA B., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA B. si, în consecinta, s-a dispus anularea Procesului verbal de control seria BH nr. 000xxxx/12.05.2014 si a masurilor dispuse prin anexa nr. 1 la acesta, fiind obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei hotarâri, în termen, a formulat recurs pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA AL JUDETULUI B., solicitând admiterea recursului si mentinerea ca legal a procesului verbal de control nr. xxxx/12.05.2014.

În motivare, recurentul arata, în esenta ca instanta de fond a interpretat în mod eronat situatia dedusa judecatii, din constatarile personale ale inspectorilor de munca rezultând clar si fara echivoc ca doua persoane (L. I. si C. B.) au fost gasite prestând activitate lucrativa în domeniul constructiilor pentru Asociatia Urbariala B. În ciuda declaratiilor date de acestia, nu au fost trecuti în Registrul de Zilieri, deoarece nu au prestat activitate care sa se încadreze în domeniile prevazute de art. 11 din Legea nr. 52/2011 a zilierilor.

Având în vedere ca oamenii au muncit în domeniul constructiilor, înainte de începerea activitatii era obligatorie încheierea de contracte de munca, sens în care, sustine recurentul, s-a pronuntat si Judecatoria B., în dosarul nr. 1010/187/2014, respingând plângerea contraventionala a Asociatiei, obiectul plângerii fiind amenda aplicata pentru primirea la lucru fara contract de munca a celor doua persoane.

Recurentul mai arata, în esenta, ca în momentul descinderii inspectorilor de munca care au demarat controlul la societatea intimata, cele doua persoane mentionate mai sus fabricau beton pentru refacerea monumentului situat în R., astfel ca activitatea prestata nu se regaseste în niciunul dintre domeniile prevazute la art. 11 din Legea nr. 52/2011 modificata de Legea nr. 277/2003 si Legea nr. 18/2014. De asemenea, arata ca presedintele societatii intimate a declarat pe proprie raspundere în fata inspectorilor de munca faptul ca cele doua persoane planteaza tevi în beton în jurul monumentului situat în centrul comunei R. si ca nu le-a încheiat contracte de munca deoarece lucreaza ca zilieri.

Recurentul sustine, totodata, în esenta, ca la data controlului nu s-a prezentat inspectorilor de munca dovada încheierii contractelor individuale de munca anterior datei de începere a activitatii declarate de persoanele în cauza, respectiv 23.04.2014 de catre numitul L. I. si 22.04.2014 de catre numitul B. C., care au aratat ca planteaza teava în beton la monument, ca nu au contract de munca, fiind zilieri, ca primesc o remuneratie neta platita de 50 lei pe registrul de evidenta a zilierilor si ca lucreaza la refacerea monumentului celor care au decedat la munte la curatat pasune pentru sat, 1978.

În drept, s-au invocat dispozitiile din Legea nr. 53/2003, Legea nr. 108/1999 privind înfiintarea si organizarea Inspectiei Muncii si H.G. nr. 500/2011, modificata.

Intimata reclamanta ASOCIATIA URBARIALA B., prin întâmpinarea formulata, a solicitat respingerea recursului ca nelegal si nefondat, cu cheltuieli de judecata, pentru urmatoarele motive:

Prin Sentinta nr. 1814/CA/2015 pronuntata de Tribunalul B. în data de 16.06.2015, în cadrul dosarului nr.5662/111/2014, instanta de fond a admis actiunea formulata de Asociatia Urbariala B. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Munca B., dispunând anularea Procesului verbal de control seria BH nr.000xxxx din 12.05.2014 si a masurilor dispuse prin anexa nr. 1 la acesta constând în obligatia încheierii si înregistrarii la I.T.M. B. a contractelor individuale de munca pe seama numitilor L. I. si B. C. G., cu data începerii activitatii 12.05.2014.

Totodata, instanta a admis cheltuielile de judecata constând în taxa judiciara de timbru în cuantum de 50 lei.

Considera intimata ca sentinta primei instante este legala si întemeiata, instanta realizând o interpretarea corecta atât în drept cât si în fapt a materialului probator existent la dosar.

În mod întemeiat a constatat prima instanta faptul ca nu a existat raportul de prepusenie între societatea intimata si persoanele în discutie, respectiv de subordonare între angajator si salariat care sa impuna obligativitatea încheierii contractului individual de munca, intimata neîndeplinind calitatea de angajator fata de aceste persoane.

Arata ca nu rezulta din declaratia persoanelor în cauza, ca aceste lucrari, la un monument public, au fost realizate în interesul Asociatiei Urbariale B., nici nu avea cum sa serveasca interesele patrimoniale ale Asociatiei, acest monument neconstituind proprietatea Asociatiei, prin aceste activitati nefiind urmarite interesele lucrative ale Asociatiei.

Apreciaza ca interesul trebuie sa existe raportat la angajator, în favoarea si sub autoritatea caruia se presteaza munca remunerata, prestarea muncii de catre angajat în favoarea angajatorului reprezinta scopul urmarit de catre angajator.

Motivatia care determina asumarea obligatiilor reciproce si interdependente între angajat si angajator constituie cauza contractului individual de munca, cauza care împreuna cu consimtamântul partilor formeaza vointa juridica.

Or, arata intimata ca, în presupusul raport juridic de munca identificat de inspectorii de munca, lipseste cauza raportului juridic, motivatia urmarita neputând fi identificata, activitatea acestor persoane nu a sporit în vreun fel patrimoniul Asociatiei, nu a servit interesele Asociatiei, aceasta activitate voluntara si neremunerata de renovare a monumentului, a servit exclusiv interesele comunitatii locale.

În fapt, aceste persoane au prestat activitate doar în folosul comunitatii locale si nu în interesul Asociatiei.

Retinerea presupusului raport de munca a pornit de la faptul ca cele doua persoane intervievate cu ocazia controlului au declarat în mod sincer ca lucreaza ocazional pentru asociatia intimata ca si zilieri, întelegând din întrebarea agentilor de munca sa indice unitatea care le asigura un venit lunar. În acest sens a fost indicata asociatia intimata ca si angajator, fiind aratate totodata din ce constau activitatile desfasurate de aceste persoane în favoarea asociatiei, respectiv curatarea pasunii urbariale.

Însa, tot persoanele în cauza au aratat inspectorilor de munca faptul ca presteaza ocazional activitati de zilier pentru societatea intimata, activitati constând în curatarea pasunii urbariale, munci pentru care intimata a completat registrul special de zilieri, aspect care nu demonstreaza existenta unor raporturi cu caracter regulat care sa circumscrie notiunii de raport de munca specific dreptului muncii.

Cu ocazia desfasurarii acestor activitati în favoarea Asociatiei, aceste persoane sunt trecute în registrul zilierilor (astfel cum rezulta din documentele aflate la dosarul cauzei), fiind remunerate corespunzator, fiind achitate contributiile catre bugetul statului aferente fiecarei persoane în parte.

Însa renovarea monumentului nu a fost o activitate în folosul Asociatiei, persoanele nu au fost remunerate de intimata pentru aceasta activitate, aceste persoane participând benevol la lucrarile de reamenajare a monumentului, prestând activitate voluntara în interesul comunitatii, lucrari care nu s-au desfasurat sub autoritatea societatii intimate.

Trasatura proprie, fundamentala, caracteristica si determinanta a raportului de munca este constituita de relatia de subordonare.

Consecinta subordonarii, sub aspectul obiectului si continutului raportului juridic de munca, consta în aceea ca, cel ce angajeaza stabileste programul si locul de munca al personalului, având în acelasi timp dreptul de a-i da indicatii generale sau amanuntite cu privire la modalitatile realizarii sarcinilor de serviciu. În esenta, subordonarea consta în dreptul exclusiv al angajatorului de a organiza, în conditiile legii munca salariatului în colectivul sau.

O alta trasatura specifica raporturilor juridice de munca este remuneratia muncii, acordarea unui salariu angajatului, ceea ce reprezinta contraprestatia cuvenita angajatului, o munca gratuita nu poate constitui obiect al unui raport juridic de munca.

Totodata, contractul individual de munca reprezinta o manifestare de vointa a doua persoane în scopul stabilirii de drepturi si obligatii reciproce si corelative ce alcatuiesc continutul raportului juridic de munca, prevederile art. 16 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii stabilind în sensul ca: "Contractul individual de munca se încheie în baza consimtamântului partilor, în forma scrisa, în limba româna."

Contractul individual de munca este un act juridic guvernat de principiul libertatii de vointa, care presupune doua elemente: o libertate a partilor în ceea ce priveste dorinta manifestata de a încheia un contract de munca si o libertate în ceea ce priveste conditiile în care vor încheia acest contract, respectiv libertatea în ceea ce priveste continutul contractului de munca.

Arata ca niciuna dintre aceste trasaturi caracteristice raportului munca nu au subzistat între societatea intimata si persoanele în cauza, nu a existat raportul de subordonare, persoanele nu au fost remunerate în vreun fel si nu a existat intentia partilor de a da nastere unui raport juridic de munca. Niciodata nu a fost vorba despre angajarea în prezent sau în viitor a persoanelor vizate, nu a existat acordul de vointa a partilor privind încheierea unui contract de munca, persoanele în cauza prestând doar ocazional activitati de zilier în favoarea intimatei.

Cu privire la cele aratate de recurenta raportat la dosarul nr. 1010/187/2014 al Judecatoriei B. având ca obiect plângerea contraventionala formulata împotriva procesului verbal de constatare si sanctionare întocmit de I.T.M. B., arata faptul ca, sentinta pronuntata în cadrul dosarului nu este definitiva, nu se bucura de autoritate de lucru judecat, dosarul fiind în faza de apel.

În drept, s-au invocat dispozitiile art. 205 si urmatoarele Cod de procedura civila, dispozitiile Legii nr.53/2003.

Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, instanta a apreciat recursul declarat de recurentul I.T.M. B. ca fiind fondat, pentru urmatoarele considerente:

În speta, judecatorul fondului a retinut ca din dosarul administrativ întocmit de pârâtul I.T.M. B., precum si din celelalte înscrisuri depuse la dosar, nu rezulta ca reclamanta ar avea o calitate de angajator fata de cele doua persoane în discutie, neexistând dovada raportului de prepusenie, respectiv de subordonare între angajator si salariat, specifica dreptului muncii, care sa impuna obligativitatea încheierii contractului individual de munca.

De asemenea, s-a constatat ca aceste persoane au desfasurat cu totul ocazional activitati în favoarea reclamantei, cu alte ocazii decât cea din ziua efectuarii controlului, munci pentru care reclamanta a completat registrul special de zilieri, dar acest lucru nu demonstreaza existenta unor raporturi cu caracter regulat, care sa se circumscrie notiunii de raport de munca specific dreptului muncii.

Astfel, instanta de fond a apreciat ca nefacându-se dovada existentei unui raport de prepusenie între reclamanta si cele doua persoane descrise de pârât în procesul verbal de control, simpla activitate de zilieri desfasurata ocazional în favoarea reclamantei în alte zile decât cea în care a fost efectuat controlul si pentru care aceasta din urma a întocmit registrul special de zilieri nu instituie obligatia încheierii unui contract individual de munca, conform art. 16 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, care genereaza drepturi si obligatii corelative între parti.

Contrar acestei pozitii, instanta de recurs a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 52/2011: „1) Munca necalificata cu caracter ocazional se poate presta în urmatoarele domenii prevazute în Clasificarea activitatilor din economia nationala, actualizata:

 a) agricultura, vânatoare si servicii anexe, cu exceptia crescatorilor de animale în sistem semiliber, traditional si transhumanta - diviziunea 01;

 b) silvicultura, cu exceptia exploatari forestiere - diviziunea 02;

 c) pescuit si acvacultura - diviziunea 03;

 d) colectarea, tratarea si eliminarea deseurilor nepericuloase - clasa 3821 si 3811;

 e) recuperarea materialelor - grupa 383;

 f) comert cu ridicata al produselor agricole brute si al animalelor vii - grupa 462;

 g) activitati de organizare a expozitiilor, târgurilor si congreselor - grupa 823;

 h) publicitate - grupa 731;

 i) activitati de interpretare artistica - spectacole - clasa 9001, activitati suport pentru interpretarea artistica - spectacole - clasa 9002 si activitati de gestionare a salilor de spectacole - clasa 9004;

 j) activitati de cercetare-dezvoltare în stiinte sociale si umaniste - clasa 7220 (sapaturi arheologice);

 k) activitati desfasurate în sere, spatii verzi, parcuri si gradini zoologice - cod 0141."

Raportat la aceste dispozitii legale, instanta de recurs a considerat ca fiind nejustificate apararile intimatei potrivit carora celor doua persoane gasite de inspectorii de munca, la data de 12.05.2014, plantând tevi în beton în jurul monumentului situat în centrul comunei R., nu le-a încheiat contracte individuale de munca, deoarece lucreaza ca zilieri.

Astfel, s-a constatat ca activitatea prestata de cele doua persoane nu se regaseste în niciunul din domeniile prevazute de art. 11 din Legea nr. 52/2011 a zilierilor, considerent pentru care, în opinia instantei de recurs, procesul verbal de control contestat, a fost întocmit de I.T.M. B. cu respectarea cerintelor legale.

În consecinta, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedura civila, cu raportare la dispozitiile art. 488 pct. 8 din acelasi cod, ale art. 16 din Legea nr. 53/2003 si art. 11 din Legea nr. 52/2011, Curtea de Apel Oradea a admis recursul declarat de recurentul I.T.M. B. împotriva sentintei nr. 1814/16.06.2015 pronuntata de Tribunalul B., care a fost casata în totalitate în sensul respingerii ca nefondate a actiunii formulate de reclamanta Asociatia Urbariala B.

Fara cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare