Atunci când din conţinutul procesului verbal reiese că fapta nu a fost constatată personal de agentul care l-a întocmit, în această situaţie, în lipsa unor elemente să probeze situaţia de fapt reţinută prezumţia de temeinicienu-şi găseşte aplicarea.

Sentinţă civilă 51 din 09.01.2014


Prin procesul-verbal de constatare şi sanctionare a contraventiilor seria ….nr……., s-a reţinut în sarcina petentului că, in ziua de ….., ora 0:00, pe DE … in …. a condus autotractorul cu nr.de inmatriculare ….. ce tracta semiremorca cu nr…… fara a respecta semnificatia indicatoarelor ce interziceau accesul autovehiculelor cu o masa mai mare de 7,5 tone pe acest sector de drum.

Fapta petentului a fost încadrata juridic potrivit dispoziţiilor art.101 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002, pentru care s-a aplicat amenda de 320 lei si s-a luat măsura tehnico administrativa a retinerii permisului de conducere in vederea suspendarii.

Situatia este diferita atunci cand, din continutul procesului-verbal, reiese ca fapta nu a fost constatata personal de catre agentul care l-a intocmit. In aceasta situatie, in lipsa unor elemente de natura sa probeze situatia de fapt retinuta, prezumtia de temeinicie nu isi gaseste aplicarea.

Instanta retine ca, raportul agentului constatator consemneaza faptul ca, la data si ora incheierii procesului verbal de contraventie, agentul Bercuci Laurentiu a constatat direct contraventia savarsita de petent, astfel incat depozitia martorului audiat nu este concludenta, nereusind sa induca instantei convingerea ca agentul de politie nu a constatat fapta „ex propriis sensibus”.

Instanta, in aprecierea temeiniciei procesului-verbal de contraventie, va avea in vedere si mentiunea facuta de catre petent in procesul verbal de contraventie si anume ”ma grabeam sa ajung acasa”, acesta, in momentul constatarii si sanctionarii contraventiei de catre intimat, recunoscand fapta, semnand procesul verbal si neavand nici o obiectiune, asa incat depozitia martorului audiat nu este concludenta nici sub acest aspect, el declarand ca petentul nu a trecut peste pod ci a venit pe malul raului Siret.

Asadar, avand in vedere ca procesul verbal de contraventie beneficiaza de prezumţia relativă de legalitate şi veridicitate, pe care petentul nu a reuşit să o răstoarne prin administrarea unor mijloace de probă de natură să facă dovada unor împrejurări contrare celor reţinute în actul constatator, instanţa constată că fapta contravenţională există şi a fost săvârşită de către petent cu vinovăţie.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, potrivit art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proportională cu gradul de pericol social al faptelor săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care au fost săvârşite, de modul si de mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

În raport de aceste criterii de individualizare, instanţa apreciază că sancţiunile aplicate de agentul constatator sunt individualizate în mod corect iar scopul sancţiunii contravenţionale nu poate fi atins decât prin executarea amenzii contraventionale si a masurii complementare, avand in vedere pericolul social al contraventiei, constand in periclitarea sigurantei circulatiei si a calitatii drumurilor, afectand intretinerea si reparatia drumurilor.

Pentru toate considerentele de fapt si de drept mai sus menţionate, instanţa urmează să respingă plângerea formulată de petent ca nefondată.

Hotararea a rămas definitivă prin neapelare.