Anulare act administrativ

Sentinţă civilă 5723 din 17.09.2013


Prin sentinţa civilă nr. 5723 din 17.09.2013 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. 5317/108/2013, s-a respins acţiunea reclamantei pentru anularea dispoziţiilor emise de pârât şi obligarea acestuia din urmă la emiterea unei noi dispoziţii de majorare a salariului de bază brut cu 7,4% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012, în conformitate cu OUG nr. 19/2012, cu începere de la 01.12.2012.

Tribunalul a reţinut că rezultă cu prisosinţă din lucrările dosarului că prin dispoziţia atacată dintru-nceput cu acţiunea în anulare cuantumul salariului de bază brut al reclamantei a fost majorat în conformitate cu actul normativ sus menţionat cu 7,4%, dar majorarea salarială s-a aplicat la salariul de bază recalculat fără includerea salariului de merit în procent de 15% şi tocmai aceasta reprezintă chestiunea esenţială asupra căreia este investită să se pronunţe instanţa de contencios administrativ, împrejurare de altfel necontestată de către părţile litigante chiar în contextul apărărilor şi criticilor pe larg formulate de către acestea.

Or, sub acest aspect, s-a reamintit de către instanţă vis-a-vis de dispoziţiile legale aplicabile speţei de faţă că în conformitate cu prevederile exprese şi lipsite de orice echivoc ale art. 481 alin. 1 pct. 13 din Legea nr. 330/2009, prevederile referitoare la acordarea salariului de merit începând cu anul 2010 au fost abrogate, ultimul salariu de merit legal acordat fiind cel stabilit în anul 2009 pentru o perioadă de 12 luni calendaristice de la data acordării în condiţiile în care pentru perioada în care acordarea acestuia s-a întins şi în anul 2010 acesta a fost inclus în salariul de bază.

Pe această linie de idei, judicios a observat pârâtul potrivit apărărilor în fond formulate la acţiunea introductivă de instanţă că cel puţin sub acest aspect legiuitorul a fost consecvent raţiunii legislaţiei anterioare şi a conturat în mod neechivoc acestuia spor natura juridică a unui drept cu caracter temporar.

Pe de altă parte, dar pe aceeaşi linie de idei s-au amintit şi dispoziţiile art. 5 alin. 4 din OUG nr.1/2010 în conformitate cu care s-a stabilit iarăşi într-un mod expres şi neechivoc că salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde şi în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care au fost acordate, iar după această perioadă se recalculează în mod corespunzător salariul de bază şi celelalte sporuri calculate la acesta tocmai pentru aceea că începând cu anul 2010 acest drept nu se mai stabileşte, altfel spus, rezultă indeniabil că a fost în intenţia legiuitorului să nu permanetizeze pentru doar 20% din angajaţii instituţiei un drept temporar acordat intuitu personae pentru o perioadă de 12 luni calendaristice.

Nu este lipsit de importanţă că interpretarea judiciară a dispoziţiilor legale aplicabile speţei de faţă şi redate deja mai sus nu trebuie realizată numai gramatical, după sensul cuvintelor folosite de către legiuitor şi modul cum sunt ele aşezate şi legate în frază, ci şi teleologic, căutându-se să se descopere scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea normelor juridice de care s-au prevalat părţile, tocmai pentru a discerne, în raport cu acest scop, semnificaţia ce trebuie atribuită textelor şi care să fie cât mai apropiată de intenţia presupusă a legiuitorului, dar şi sistematic, metodă care să ţină seama de locul normei juridice ce trebuie interpretată în contextul legii sau în contextul întregii legislaţii conexe, şi nu în ultimul rând logic, context în care trebuie să se ţină seama şi de regulile specifice de interpretare exprimate, în doctrină, prin formulări precum aceea că legea specială derogă de la cea generală precum şi că dispoziţiile legale trebuie interpretate în sensul în care ele produc efecte iar nu în sensul în care ele nu ar produce niciun efect.

În concret, este pertinentă şi a fost însuşită de către instanţă apărarea pârâtului din întâmpinare în sensul că în executarea dispoziţiilor OUG nr. 1/2010 instituţia Primăriei Municipiului Arad s-a conformat conduitei prescrise de actul normativ şi a emis dispoziţia pentru sistarea salariului de merit acordat personalului din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Arad salariile de bază recalculate rezultate în urma sistării salariilor de merit fiind prevăzute în anexa care face parte integrantă din dispoziţie şi în acest context odată cu acordarea majorării de 7,4% supusă dezbaterilor contradictorii ale părţilor în cauza de faţă beneficiarilor salariului de merit li s-a aplicat majorarea la un salariu de bază corect calculat fără salariul de merit tocmai pentru aceea că acordarea în continuare a acestui spor ar transforma un drept reglementat de către legiuitor ca fiind temporar într-unul cu caracter permanent, ceea ce nu poate fi acceptat.

Astfel fiind, s-a impus cu necesitate concluzia că prin emiterea dispoziţiei atacate, şi ca un corolar şi a dispoziţiei privind încetarea temporară a exercitării funcţiei publice de conducere, reclamanta nu este vătămată în drepturile/interesele sale legitime, în sensul art. 1 alin. 1 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a), o) şi p) din Legea nr. 554/2004, cum eronat a considerat aceasta şi în orice caz actele atacate nu au fost emise cu exces de putere în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. n) din aceeaşi lege mai înainte menţionată.