Scoaterea de sub urmarirea penală

.

SENTINŢA  PENALĂ Nr.  14/2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi, sub nr. 1435/199/09 decembrie 2011, petentul G. G., a formulat plângere împotriva Ordonanţei nr. 333/P/2010/11.10.2011, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului S.G. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie şi neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 220 al. 2 Cod penal şi respectiv 217 al. 1  Cod penal.

În motivarea plângerii se arată că intimatul S. G. stăpâneşte o suprafaţă de teren învecinată cu terenul proprietatea petentului, situat în comuna Filipeşti, jud. Bacău. La data de 22/23.03.2010, S. G. a distrus gardul ce desparte proprietatea sa de cea a petentului şi a construit un alt gard din scândură, fără a respecta vechiul amplasament intrând pe proprietatea sa cu cca. 3 m., acaparând astfel în mod abuziv o suprafaţă de cca.220 m.p.

Ca urmare a acestei fapte, la data de 28.04.2010 a formulat plângere penală împotriva intimatului.

În urma cerecetărilor efectuate în cauză, a rezultat că în luna martie 2010, intimatul a mutat gardul dintre cele două proprietăţi ( a distrus semnele de hotar), stabilind o nouă delimitare a terenului, acaparând astfel o suprafaţă din terenul proprietatea sa.

Acest fapt rezultă din procesul verbal de constatare la faţa locului, efectuat de organele de cercetare penală, precum şi din declaraţiile petentului şi a intimatului care recunoaşte fapta, arătând în propria declaraţie că a dorit să îşi suplinească suprafaţa de teren întrucât în titlul de proprietate ce-l deţine are înscrisă o suprafaţă mai mare de teren.

Din probele administrate rezultă intenţia directă a intimatului de a-şi stabili în mod unilateral delimitarea proprietăţii fără acordul petentului.

Astfel se prefigurează intenţia directă a făptuitorului care a mutat semnele de hotar care delimitau cele două proprietăţi, cunoscând că anterior acestei acţiuni hotarul a  fost stabilit prin trasarea cadastrală a hotarului pe coordonatele din schiţa de cadastru a proprietăţii petentului.

Prin Ordonanţa din 22.11.2010, Parchetul  a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului S.Gh. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburare de posesie, întrucât sub aspectul laturii subiective fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii.

Totodată a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S. Gh. sub aspectul infracţiunii de distrugere, întrucât fapta nu există.

Împotriva ordonanţei mai sus arătate, a formulat plângere la Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi, plângere ce a fost admisă prin Ordonanţa nr. 81/II/2/2010, dispunându-se infirmarea soluţiei de scoatere de sub urmărirea penală, redeschiderea urmăririi penale şi continuarea cercetărilor.

Prin Ordonanţa din 11.10.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi, s-a dispus  scoaterea de sub urmărire penală a intimatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 220 alin. 2 Cod penal, întrucât sub aspectul laturii obiective, fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii şi neînceperea urmăririi penale faţă de acelaşi intimat, sub aspectul infracţiunii de distrugere, întrucât fapta nu există.

În motivarea ordonanţei arătate se arată că materialul probator administrat în cauză nu a relevat împrejurări de natură a constituiu probe suficiente pentru dovedirea laturii obiective a infracţiunii  de tulburare de posesie, în sensul că inculpatul la data de 23.03.2010 ar fi strămutat semnele de hotar, după care a construit gardul din scândură, ocupând în acest mod terenul părţii vătămate. Întrucât în cauză nu s-a dovedit că inculpatul  a săvârşit infracţiunea de tulburare de posesie prin strămutrarea semnelor de hotar în favoarea acestuai operează prioncipiul “ in dubio pro reo”, iar prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată.

Având în vedere raportul de expertiză topocadastrală efectuat în cauză care concluzionează că părţile nu stăpânesc în fapt suprafeţele de teren potrivit actelor de proprietate, acestea au la îndemână acţiuni în grăniţuire şi revendicare pentru apărarea şi conservarea drepturilor lor de proprietate, singurele în măsură să le protejeze eficient interesele în această situaţie.

Împotriva Ordonanţei de mai sus arătată a formulat plângere, dar care nu a fost soluţionată în termenul prevăzut de art. 277 Cod pr. penală, fapt pentru care în termen legal a formulat plângere la instanţa.

Consideră ordonanţa în speţă netemeinică şi nelegală întrucât organele de urmărire penală nu au analizat şi administrat în mod corect probele existente la dosarul cauzei şi cele pe care le-a propus el.

Nu s-a ţinut cont că probele existente la dosarul cauzei deşi prefigurau cu certitudine existenţa faptei, a acţiunilor specifice de tulburare de posesie prin desfiinţarea hotarului, delimitarea unilaterală a proprietăţii, construcţia unui nou gard şi respectiv a intenţiei directe  a intimatului de a-şi delimita proprietatea.

Mai mult intimatul cunoştea că terenul în speţă nu-i aparţine şi că nu s-a aflat în posesia sa sau a autorilor săi niciodată, astfel încât nu se poate reţine o eventuală eroare a acestuia în legătură cu delimitarea hotarelor.

Consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a formulat plângere.

În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri.

Plângerii i-au fost ataşate  inscrisuri.

Petentul s-a prezentat la instanţă fiind  reprezentat de apărător ales.

Intimatul a fost prezent la instanţă la primul termen de  judecată şi a depus note în apărare, solicitând respingerea plângerii.

Intimatul a arătat că tatăl său în prezent decedat a stăpânit terenul învecinat cu petentul iar în prezent el a acceptat tacit moştenirea  dar nu s-a dezbătut succesiunea.

Tatăl său a fost pus în posesie acum 20 de ani,  gardul fiind construit pe vechiul amplasament.

Petentul nu cunoşate care este suprafaţa  ocupată şi a susţinut că aceste pretenţii sunt de  natură civilă.

Referitor la măsurătorile făcute de Primăria Filipeşti, acestea sunt ilegale, fiind făcute după punerea în posesie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 28.04.2010, petentul G. Gh. a formulat plângere penală împotriva intimatului S. Gh. pentru săvârşirea infracţiunilor de tulburare de posesie şi distrugere, prevăzute de art. 220 Cod penal şi respectiv 217 al. 1 Cod penal, reţinându-se că în zilele de 22/23.03.2010, intimatul a distrus gardul ce despărţea proprietăţile acestora, respectiv un gard din ţeavă metalică şi din sârmă, şi a construit un gard din scândură intrând pe proprietatea sa cu aproximativ 3 metri.

În aceeaşi zi a avut o discuţie cu intimatul care a recunoscut că a mutat gardul pe terenul proprietatea petentului.

Prin Ordonanţa 333/P/2010/02.11.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului S. Gh. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburare de posesie, întrucât fapta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii subiective.

De asemenea s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acelaşi  intimat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 al. 1 Cod penal.

S-a reţinut că în luna martie 2010, intimatul  a mutat gardul dintre proprietate fără a-l distruge, considerând că noua delimitare este corectă, conform cu suprafaţa de teren şi vecinătăţile înscrise în titlul de proprietate.

Având în vedere că acest gard nu a fost afectat  în materialitatea lui, s-a apreciat că nu există indicii pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.

Cu privire la infracţiunea de  tulburare de posesie, în urma efectuării unei constatări la locul faptei de către reprezentantul Primăriei Filipeşti şi un specialist topocadastru, s-a constatat că intimatul S. Gh. stăpâneşte o suprafaţă de teren, conform titlului de proprietate, dar nu pe vechiul amplasament.

Această situaţie a fost  determinată de stabilirea incorectă a limitei dintre proprietatea intimatului şi a vecinului acestuia V. C..

S-a stabilit că acesta din urmă ocupă din terenul intimatului, ceea ce a condus la stabilirea greşită de către intimat a limitei cu proprietatea părţii vătămate şi ocuparea suprafeţei de 223 m.p. teren.

Având în vedere constatările făcute, s-a apreciat că  infracţiunea de tulburare de posesie nu se poate reţine, faptei lipsindu-i un element constitutiv al infracţiunii sub aspectul laturii subiective şi anume intenţia.

Împotriva ordonanţei de mai sus, petentul a fosmulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi.

Prin Ordonanţa nr. 81/II/2/2010/21.02.2011 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi a admis în parte plângerea formulată de petent pentru neadministrarea de probe, a infirmat soluţia de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârşirea infarcţiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 al. 2 Cod penal şi a dispus redeschiderea urmăririi penale şi continuarea cercetărilor pentru infracţiunea menţionată mai sus.

De asemenea a dispus menţinerea  celorlalte dispoziţii ale ordonanţei 333/P/2010.

Prin Ordonanţa 333/P/2010 din 11.10.2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuşi a dispus neînceperea urmăririi penale a intimatului S. Gh., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburare de  posesie, prevăzut de art.  220 al. 2 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective a infracţiunii. Faţă de acelaşi intimat s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât infracţiunea de distrugere nu există.

Procurorul a reţinut că materialul probator administrat în cauză, nu a relevat împrejurări de natură  a constitui  probe suficiente pentru dovedirea laturii obiective a infracţiunii de tulburare de posesie, în cauză operând principiul in dubio pro reo.

Întrucât ambele părţi nu stăpânesc în fapt suprafeţele de teren, conform actelor de proprietate, acestea au la îndemâna acţiunii civile în revendicare şi grăniţuire pentru apărarea şi conservarea drepturilor lor de proprietate.

Împotriva soluţiei pronunţate de procuror, la data de 04 noiembrie 2011, petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi. Prin Ordonanţa nr. 2011/02.12.2011, prim-procurorul Parchetului a respins plângerea petentului menţionând dispoziţiile Ordonanţei nr. 333/P/2010 din 11.10.2011.

Petentul este proprietarul suprafeţei de 4400 m.p. teren arabil intravilan situat în comuna Filipeşti, jud. Bacău şi se învecinează cu intimatul S. Gh. pe latura S-E.

Limita dintre cele două proprietăţi nu a constituit-o un gard ci 3 ţevi şi un stâlp din lemn fixaţi în pământ pe care a fost legată sârmă ghimpată.

Această delimitare a fost făcută în 2007 de către reprezentanţii Primăriei, în urma efectuării unor măsurători a acestor terenuri.

Intimatul recunoaşte că a costruit un gard pe linia ţevilor fără a le scoate din pământ şi nu s-a abătut de la hotarul stabilit de tatăl  său şi G. Gh.. El nu a  făcut altceva decât a legat planşele din scândură pe stâlpii de beton, care au fost fixaţi de tatăl său pe hotar în martie 2010.

Ca urmare a plângerii formulate de petent la locul faptei s-a efectuat o cercetare la data de  22.05.2010. În urma acestei cercetări s-a stabilit că pe latura de  nord a terenului apartinând intimatului S. Gh. care se învecinează cu cea a petentului G. Gh., pe o lungime de 26 m dintre cele două proprietăţi se află amplasat un gard din planşe de scândură, iar lângă el pe acelaşi aliniament către interiorul proprietăţii intimatului sunt fixate în pământ 3 ţevi şi un stâlp din lemn.

Or,  din documentaţia cadastrală şi planul de amplasament şi delimitare a imobilului teren în suprafaţă de 4400 m.p. cumpăraţi de petent în anul 2008, rezultă că latura de sus a proprietăţii are o deschidere de 26,90 m.p. şi nu 26 m.p. cum s-a stabilit cu ocazia cercetării la plata locului, instanţa considerând că aceste măsurători sunt corecte.

Petentul a arătat în plângerea iniţială că intimatul a construit gardul intrând pe terenul său, aproximativ 3 metri.

În declaraţiile date ulterior, acesta a arătat că intimatul ar fi intrat pe proprietatea  sa cu aproximativ 4 metri şi  respectiv cca 4 – 5 metri după care a precizat că nu a putut identifica suprafaţa ocupată abuziv de intimat fără măsurători, ceea ce duce la concluzia că petentul nu ştie care este graniţa dintre cele două proprietăţi.

Martorii M. I.şi S. Gh., propuşi de petent au arătat că au văzut când intimatul a mutat ţevile şi a intrat pe terenul petentului cu aproximativ 2 metri, susţineri care sunt diferite de cele ale petentului. Martorul M. I. a mai arătat că ţevile s-au deteriorat cand au fost mutate. La rândul său martorul B. V. a relatat ca în anul 2010, fara a preciza luna sau ziua, a vazut când intimatul a scos din pământ  si le-a mutat  la o anumita distanta pe care nu o poate preciza si imediat a construit gardul pentru a nu se vedea ”mutarea” .

Ulterior a precizat ca intimatul a construit mai intai gardul dupa care a mutat tevile, pentru a “nu-l vedea ce face”. Or, martorul se contrazice in declaratie, ceea ce duce la concluzia că nu a văzut personal cele intamplate.

Martorii  au relatat că gardul construit de intimat este situat pe vechiul amplasament, avand ca punct de reper un cireş plantat de tatal intimatului.

Martorul A. I. a arătat că a lucrat la petentul G. Gh. fiind pus de acesta din urma sa improvizeze un gard dintre terenul sau si cel al lui S. gh. si a batut un numar de 3 ţevi de fier in pământ  si a legat de acesta sârma ghimpată.

Afland de litigiu a mers si s-a uitat la hat si a vazut ca tevile batute in pamant de el nu erau mutate iar gardul construit de intimat este pe aliniamentul său.

De asemenea  martorii au relatat ca acest gard se afla pe vechiul amplasament, punct d ereper fiind in cires.

Reprezentantii Primariei Filipe;ti au efectuat masuratori in teren la cererea partilor dupa constructia gardului si au intocmit nota de constatare nr. 5074/08.10.2010 (fila 61-62  dosar 333/P/2010),  din care rezultă că amplasarea nu a fost corectă, imtimatul S.Gh. trebuind sa ocupe din terenul lui V. C., vecinul său,  suprafata stăpânita în plus de acesta de 223 m.p. iar petentul G. Gh. să ocupe din terenul lui S. Gh..

Expertiza tehnica efectuata in cauza releva că atat partile cat si numitul V. C. nu stapanesc terenurile asa cum sunt prevazute în actele de proprietate.

Expertul a concluzionat că intimatul S. Gh. stapâneste suprafata de 4830 m.p. suprapunându-se peste  terenul de 4400 m.p. intabulat de petent.

Diferenta de teren se explică, probabil prin intocmirea documentatiei cadastrale a acestuia din urmă, incât să cuprindă un teren ce a fost cumparat de petent cu act sub semnatura privata de la numitul P. C..

Instanta apeciază că  nu s-a facut dovada ca intimatul a ocupat terenul petentului prin strămutarea semnelor de hotar.

Instanta, retine că, in ceea ce priveste semnele de hotar, acestea sunt reprezentate de 3 ţevi si un stalp din lemn, fixate in pămant, fara a reprezenta urme de distrugere asa cum rezultă din probele administrate.

Avand in vedere ca nici una din parti nu stapaneste suprafetele din titlurile de proprietate, singura cale pentru solutionarea litigiului este calea civila.

Instanta apreciază că soluţia  adoptată de parchet este una corecta.

Fata de cele ce preced, instanta in temeiul art. 2781  al. 8 lit. a C.pr. penală, va respinge plangerea si va mentine ordonanta atacată.

Vazand si dispozitiile art. 192 al. 2 Cod procedura penală;

Domenii speta

Spete similare