Anularea procesului verbal de contravenţie

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe

la data de .... dosar nr.....petentul G. E .a solicitat ca prin hotărârea ce se va

pronunţa în contradictoriu cu intimatul I P J să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr.3096069, iar in subsidiar, admiterea în parte a plângerii şi înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului.

In motivarea plângerii, petentul contestă rezultatele aparatului de înregistrare tip radar, din următoarele considerente: agenţii constatatori au pretins că au înregistrat în sarcina sa o viteză de 104 km/h, din mers, fără însă a face dovada omologării aparatului radar pentru înregistrări în mers, date fiind necesare corecţii care să aibă în vedere şi viteza autoturismului poliţiei; deşi a solicitat să se încheie procesul verbal în prezenţa unui martor asistent, a fost refuzat, condiţii în care procesul verbal este anulabil. In subsidiar, petentul a arătat că nu a mai săvârşit contravenţii şi s-a raportat la pericolul social al faptei.

In drept, au fost invocate prevederile art. 31 şi urm. din O.G. nr. 2/2001.

La dosarul cauzei s-au depus, in copie : procesul verbal seria CC nr. 3096069 din data de 06.04.2009, registrul de evidenta a constatărilor privind depăşirea vitezei legale si a altor fapte constate cu echipamentul de supraveghere a traficului si măsurarea vitezei de deplasare a autovehiculelor încheiat la data de 06.04,2009, raportul agentului constatator, planşe foto, buletinul de verificare metrologică nr. 0163827/08.09.2008, dovada schimbării numărului de înmatriculare pentru autoturismul Dacia Logan cu nr. B-03-CEG.

Acţiunea a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar in baza art. 15 lit. i din Legea 146/1997.

Analizând actele şi lucrările dosarului în contextul legislaţiei interne în vigoare şi având în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Instanţa constată următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria ... nr.....din 06.04.2009,

s-a reţinut in sarcina petentului că în data de...... a condus autoturismul Skoda

cu numărul de înmatriculare......, pe DN 2 G in interiorul localităţii Ardeoani,

din direcţia Bacău-Moineşti, km 34, cu viteza de 104 km/h, viteza stabilita si înregistrată cu aparatul video radar Pyton II montat pe autoturismul MAI 28482, care se afla în mişcare din sensul opus de circulaţie, comutat în modulul *'mers". In consecinţă, petentul a fost sancţionat contravenţional pentru fapta prev. de art. 49 alin. 1 clin OUG nr. 195/2002, potrivit dispoziţiilor art. 102 alin.

3 iit, e din OUG 195/2002, S-a dispus, totodată, reţinerea permisului de conducere in vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, conform art. 111 alin. 1 iit. c.

Potrivit art.34 din OG 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal instanţa constata ca au fost respectate toate condiţiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absoluta. Acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii prev. de art. 16 si 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.

în ce priveşte invocarea motivului de nulitate referitor la lipsa martorului asistent, instanţa reţine că potrivit disp. art. 19 din OG 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puţin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnătura acestuia. In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal in acest mod.

Din analiza procesului verbal se reţine că acesta cuprinde semnătura contravenientului care de altfel nu a contestat acest fapt. Semnarea procesului verbal de către martorul asistent are exclusiv rolul de a atesta că la încheierea procesului verbal cel care a săvârşit contravenţia nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, situaţii care nu sunt incidente în speţa de faţă. Se reţine, totodată, faptul că potrivit potrivit art. 109 alin. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 195/2002, norma specială, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de contravenţie, care se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.

In ce priveşte temeinicia procesului verbal de contravenţie, cu privire la fapta care face obiectul plângerii, instanţa retine următoarele :

Potrivit art. 49 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h, iar potrivit art. 102 alin. 3 Iit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.... depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Conform prevederilor art. 109 alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, constatarea contravenţiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenţiei iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Potrivit prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, în situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D. după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul.

Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007, înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă cel puţin următoarele: data şi ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia."

De asemnea, potrivit prevederilor pct. 4.2 din Norme, măsurătorile şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de către operatori calificaţi, potrivit pct. 4.3, cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate şi sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme şi sunt însoţite de buletine de verificare metrologica în termen de valabilitate iar potrivit pct. 4.4 măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere dacă nu sunt respectate cerinţele 4.1.-4.3. din norme, precum şi în următoarele cazuri: dacă măsurările au fost efectuate în condiţii de ceaţă, ploaie, ninsoare sau furtună; dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staţionar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mişcare, dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidenta.

Petentul a contestat realitatea celor consemnate de agent în procesul-verbal şi a solicitat ca organul constatator să facă proba celor consemnate.

Intimatul a răspuns apărărilor invocate de petent si a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr. 0163827, registrul de evidenta a constatărilor privind depăşirea vitezei legale si a altor fapte constate cu echipamentul de supraveghere a traficului si măsurarea vitezei de deplasare a autovehiculelor încheiat la data de 06.04.2009, raportul agentului constatator, planşele foto ale înregistrării radar.

Instanţa constă că în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din OG nr, 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă şi având în vedere prevederile art. 1171 Cod civil, se reţine de regulă că procesul-verbal. legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei .revine celui, care contestă realitatea consemnărilor din. procesul--verbal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancţionate contravenţional au sesizat Curtea cu privire ia încălcarea de către instanţele naţionale a art. 6 din Convenţie, prin nerespectarea garanţiilor prevăzute în acest text cu privire la „acuzaţiile în materie penală", a statuat următoarele:

Distincţia între contravenţii, şi infracţiuni existentă în legislaţia internă a unora dintre statele semnatare ale Convenţiei, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanţiilor oferite de art. 6 din Convenţie acuzaţiilor în materie penala (Hotărârea pronunţată în cauza Oztiirk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56);

Pentru a determina dacă o contravenţie poate fi calificată ca având un caracter „pena!" în sensul prevederilor Convenţiei, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care defineşte fapta aparţine, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei şi. în sfârşit, natura şi gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenţiei (Hotărârea pronunţată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29); '

Criteriile enunţate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunţată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)

In ipoteza în care norma legală pretins a fi. fost încălcată se adresează tuturor cetăţenilor şi nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special iar scopul aplicării sancţiunii este de prevenire şi pedepsire, suntem în prezenţa unei acuzaţii în materie penală (Hotărârea pronunţată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);

Natura şi gravitatea sancţiunii aplicate precum şi sancţiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul, şi scopul art. 6 din

Convenţie (Decizia pronunţată în cauza Do rota Szott-Medinska şi alţii împotriva Poloniei din 09.10.2003);

România a fost condamnată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului,  în  cauza Anghel împotriva României,  pe  motiv  că  s-a încălcat

prezumţia de nevinovăţie într-o procedură contravenţională (paragr. 66-69 dio Hotărârea Anghel împotriva României).

In speţă, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general iar amenda aplicată nu are scop reparator ci scop de prevenire şi pedepsire.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa concluzionează că acuzaţia adusă petentului este o acuzaţie penală în sensul Convenţiei iar aceasta beneficiază şi în procedura contravenţională de prezumţia de nevinovăţie, care a fost instituită cu scopul de a proteja Indivizii faţa de posibilele abuzuri din partea autorităţilor, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravenţională desfăşurată în faţa instanţei de judecată revine în primul rând organului constatator şi nu petentului.

In privinţa probaţiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situaţia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanţa în privinţa vinovăţiei „acuzatului." dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

In speţă, s-au propus ca probe : buletinul de verificare metrologică nr. 0163827/08,09.2008, registrul de evidenta a constatărilor privind depăşirea vitezei legale si a altor fapte constate cu echipamentul de supraveghere a traficului si măsurarea vitezei de deplasare a autovehiculelor încheiat la data de 06,04,2009, raportul agentului constatator, planşele foto ale înregistrării radar.

Referitor la procesul-verbal, instanţa reţine că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

In acest sens este de remarcat că în jurisprudenţa Curţii se reţine în mod constant că prezumţiile nu sunt în principiu contrare Convenţiei.

Astfel, îe Hotărârea pronunţată în cauza Salabiaku c. Franţei, Curtea a reţinut ca prezumţiile sunt permise de Convenţie dar nu trebuie sa depăşească limitele rezonabile ţinând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).

Prin urinare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridiciate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deşi din probele administrate de „acuzare" instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia „acuzatului", dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

In speţă, în procesul-verbal atacat se menţionează ca viteza a fost

stabilita si înregistrata cu aparatul video radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI 25482(fost B 03 CEG), verificat potrivit buletinului de verificare metrologica ni*. 0163827 din data de 08.09.2008 in termen de valabilitate(f. 14). Potrivit registrului de evidenta a constatărilor privind depăşirea vitezei legale si a altor fapte constatate cu echipamentul de supraveghere a traficului si măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor încheiat la data de 06.04.2009(f.l3) si potrivit raportului agentului constatator» înregistrarea si constatarea faptei s-au făcut pe DN 2 G in interiorul localităţii Ardeoani. Eroarea materială cu privire la numărul procesului verbal menţionat în registrul de evidenţă nu afectează constatarea făcută şi consemnată corect în actul constator. Procesul verbal, susţinut de probele administrate in cauza, oferă datele de identificare ale aparatului radar folosit, condiţiile în care s-a făcut înregistrarea, identitatea operatorului şi, în general, starea de fapt este descrisă corect şi complet pentru ca instanţa să poată verifica îndeplinirea cerinţelor legale pentru ca înregistrările să poată fi folosite ca probă.

In fata instanţei, organul constatator a probat săvârşirea faptei de către petent, comunicând dovezile privind îndeplinirea cerinţelor normelor legale pentru ca înregistrările să fie folosite ca probe.

Planşele foto ale înregistrării radar(f. 11-12) întrunesc condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o înregistrare pentru a fi folosită ca probă în faţa instanţei. Rezulta, astfel, data si ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autoturismului din care poate fi pus in evidenta numărul de înmatriculare al acestuia, condiţiile in care a fost efectuata înregistrarea!modul mers, sens opus) si daca in momentul deplasării circulau sau nu, simultan, mai multe autovehicule.

In privinţa buletinului de verificare metrologică nr. 0163827/ 08.09.2008, se constată că acesta se referă la un cinemometru de control rutier tip. PYTHON II cod LT 1.10.04, care măsoară in regim staţionar si in regim de deplasare, montat pe Dacia Logan nr. B-03-CEG(actual MAI 25482), iar din procesul verbal depus la dosar rezulta că acest cinemometru a fost utilizat pentru înregistrare, fiind menţionat nr. de înmatriculare al maşinii pe care funcţiona şi modalitatea de înregistrare( în mişcare-sens opus).

In ce priveşte eroarea maxima tolerata pentru măsurarea vitezei, art. 3.1.1. lit. c din Norma de metrologie legală 021-05 NML prevede ca pentru măsurarea vitezei, in condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează atât in regim staţionar cat si in regim de deplasare, eroarea maxima tolerata este de 3km/h pentru viteze pana la 100 km/h - in regim staţionar. In opinia instanţei, aceasta condiţie este respectata atâta timp cat exista un buletin de verificare metrologica in termen de valabilitatea, care nu se putea elibera decât dacă aparatul erea omologat clin punct de vedere tehnic, erorile maxime tolerate  pentru  măsurarea vitezei fiind luate in  considerare in momentul

efectuării testării cinemometrului de control rutier de către Laboratorul Institutului Naţional de Metrologie,

In consecinţă, atâta timp cat probele administrate de organul constatator au convins instanţa în privinţa vinovăţiei „acuzatului" dincolo de orice îndoiala rezonabilă, dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal revenea petentului, care prin probele solicitate nu a făcut dovada unei situaţii de fapt contrare.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G E , în contradictoriu cu intimatul

Inspectoratul de Poliţie al Judeţului împotriva procesului-verbal seria ..../.......

Nefiind solicitate, nu va acorda cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare