Restituirea preţului

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iaşi, reclamanta P.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta  C.M. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia din urmă la restituirea preţului apartamentului situat în Iaşi reactualizat.

S-au solicitat cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a precizat că părinţii săi au cumpărat pentru aceasta, de la soţii C.D. şi C.M. apartamentul situat în Iaşi, pentru care au achitat în anul 1991, preţul de 100.000 lei la R.A. „Locuinţa”.

A mai precizat că prin sentinţa civilă nr. ---, pârâta a fost obligată să se prezinte la notariat, în vederea încheierii actului în formă autentică. În anul 2000, pârâta a  încheiat o vânzare fictivă, iar acţiunea prin care s-a solicitat constatarea nulităţii vânzării a fost respinsă cu o opinie separată în iunie 2007 de către Curtea de Apel Iaşi. De asemenea, a formulat o acţiune, prin care a solicitat constatarea  simulaţiei pentru a putea  recupera preţul apartamentului.

Nu au fost invocate temeiuri de drept.

S-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, martori şi expertiză imobiliară.

La dosar a fost înaintată întâmpinare de către pârâtă.

S-a precizat că nu a încheiat nici un act de vânzare-cumpărare cu părinţii reclamantei şi împreună cu soţul său, în prezent decedat, locuiau în apartamentul din Iaşi,  iar părinţii reclamantei s-au oferit să-i dea banii care reprezentau contravaloarea apartamentului, la R.A. „Locuinţa”, urmând ca după ce va obţine actul de proprietate al imobilului, să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere. După ce părinţii reclamantei s-au mutat în apartament, au refuzat să încheie contractul, precizând că au cumpărat acest imobil de la R.A. „Locuinţa”.

A menţionat pârâta că ea personal nu a primit nici un ban, suma dată de părinţii reclamantei fiind predată la R.C. „Locuinţa”. Reclamanta şi părinţii săi nu aveau dreptul de a cumpăra apartament de la R.A. „Locuinţa”, deoarece nu aveau calitate de chiriaşi.

Pârâta a precizat că reclamanta şi părinţii săi nu i-au ajutat pe ea şi soţul său, nu le-a achitat nici o sumă, astfel că a considerat normal să înstrăineze apartamentul către o altă persoană.

În final, pârâta a menţionat că este adevărat că părinţii reclamantei au achitat contravaloarea apartamentului la R.A. „Locuinţa” şi este de acord că această sumă trebuie restituită, lucru care însă nu este posibil cât timp reclamanta nu cere rezoluţiunea convenţiei de vânzare-cumpărare de care se foloseşte.

În drept, au fost invocate prevederile art. 115 Cod procedură civilă.

S-a solicitat administrarea probelor cu interogatoriu şi înscrisuri.

La termenul din 02.09.2010, pârâta, prin apărător, a invocat excepţia inadmisibilităţii, respinsă de către instanţă – motivat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că prin convenţia încheiată în data de 10.01.1992 între părinţii reclamantei, pe de o parte şi pârâtă împreună cu soţul acesteia, de cealaltă parte, s-a convenit ca aceştia din urmă să le înstrăineze celor dintâi pentru fiica lor, apartamentul situat în Iaşi, urmând ca ulterior să fie perfectate actele la notariat.

Apartamentul în care locuiau promitenţii vânzători şi care a format obiectul convenţiei a fost achitat pentru pârâtă la unitatea de stat care se ocupa de vânzarea spaţiilor locative, de către C.D., tatăl reclamantei, conform chitanţei depusă în copie la dosar.

De altfel, pârâta recunoaşte, în întâmpinare, că părinţii reclamantei  au achitat contravaloarea apartamentului la R.A. „Locuinţa”.

Ulterior, contractul nu a mai fost perfectat, iar pârâta a înstrăinat apartamentul unei alte persoane.

Prin urmare, reclamanta are un drept de creanţă, constând în contravaloarea sumei achitate de către autorul său, reprezentând preţul locuinţei, operaţiune de pe urma căreia a beneficiat pârâta, care a putut astfel să înstrăineze ulterior apartamentul pe care-l deţinuse anterior în calitate de chiriaş, unei terţe persoane.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, văzând şi dispoziţiile art. 1073, 1092 Cod civil, instanţa va admite acţiunea şi a obligat pârâta să-i achite reclamantei suma de 91.802 lei – contravaloare preţ apartament, reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii  efective.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să-i achite reclamantei cheltuielile de judecată (taxa de timbru).

Domenii speta

Spete similare