Plângere contravenţională

1.plângere împotriva soluţiei procurorului pe motiv că nu s-a cercetat o infracţiune ce rezulta din descrierea efectuată în conţinutul actului prealabil de sesizare 

Prin plângerea înregistrată sub nr.338, la data de 03.04.2009, petiţionarul I. Gh.D. din oraşul Bălceşti, str.Craiovei, judeţul Vâlcea, a solicitat anularea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală, dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti, în dosarul nr.89/P/2008, faţă de intimatul D.F. din, din comuna Budeşti, satul Budeşti, judeţul Vâlcea, punerea în mişcare acţiunii penale şi trimiterea în judecată sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art.181 alin.1, 192 alin.1 şi 205 C.pen.

În esenţă, petiţionarul a învederat că ordonanţa sus enunţată contravine probelor administrate, care au reliefat cu evidenţă că intimatul a pătruns în curtea locuinţei sale, aspect ce putea fi uşor constatat de către procurorul ierarhic superior dacă verifica şi analiza cu atenţie dosarul de urmărire penală şi nu întrebările retorice pretins formulate de persoana sa în cuprinsul plângerii adresate.

Probatorial s-a anexat ordonanţele emise în dosarul de cercetare penală, cu  comunicările aferente.

Din materialul probator produs în faza de urmărire penală cu înscrisurile ulterior depuse, instanţa a reţinut că, prin ordonanţa din 30.01.2009, în temeiul art.11 pct.1 lit.b coroborat cu art.10 lit.b1 şi 91 C.proc.pen., parchetul de arondisment a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art.180 alin.1 C.pen. şi insultă prev. de art.205 C.pen., cu consecinţa aplicării unei amenzi administrative în cuantum de 300 lei. S-a argumentat că faptele acestuia de a lovi şi injuria pe petiţionar în ziua de 17.11.2007, cu ocazia propagandei electorale desfăşurate cu o staţie de amplificare audio, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni faţă de lipsa de antecedente penale, atitudinea de recunoaştere manifestată şi circumstanţele reale de desfăşurare a evenimentului conflictual. Nemulţumit de soluţie, petiţionarul s-a îndreptat cu plângere la procurorul ierarhic superior, plângere respinsă ca neîntemeiată prin ordonanţa din 13.03.2009. În termen legal, acesta s-a adresat judecătoriei, invocând, pe de o parte, caracterul injust, nedrept al ordonanţei cu privire la infracţiunile prev. de art.193 şi 205 C.pen., dovedite pe deplin cu probele efectuate, iar pe de altă parte nelegalitatea acesteia cât priveşte infracţiunea prev. de art.192 alin.1 C.pen., confirmată de asemenea de declaraţiile martorilor audiaţi, dar asupra căreia organul de anchetă a omis să se pronunţe.

În sensul art.181C.pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În speţă, probele strânse în cursul urmării penale au reliefat că, la data de 17.11.2007, aflat în executarea unei operaţiuni propagandistice, intimatul a parcat autoturismul cu care se deplasa în apropierea locuinţei petiţionarului, lăsând în funcţiune staţia audio de amplificare. În contextul prezentat, între părţi s-a iscat o altercaţie în care acestea şi-au adus reciproc tot felul de reproşuri şi acuze, cuvinte şi expresii denigratoare, jignitoare, s-au tras de haine şi s-au împins. Mai mult, intimatul l-a lovit pe petiţionar cu pumnul în zona feţei.

Or, determinat de modul şi mijloacele uzuale de comitere a faptelor, inerenţa acestora într-un mediu tensionat, împrejurările reale în care s-a petrecut conflictul, rezonanţa socială limitată, vârsta, gradul de pregătire intelectuală şi profesia intimatului, jurisconsult la o societate comercială, situaţia civilă,  comportamentul bun afişat în familie, la locul de muncă şi în comunitate, şi, nu în ultimul rând, contribuţia cvasisimilară a părţii adverse, instanţa a apreciat că soluţia procurorului răspunde certamente exigenţelor texului citat, încadrarea juridică a acţiunilor exercitate fiind corect stabilită, iar sancţiunea administrativă aplicată corespunzător aleasă şi proporţionalizată.

Legat de cea de-a doua critică, s-a specificat că pentru infracţiunea de violare de domiciliu, în variantă normativă reglementată de art. 192 alin.1 C.pen. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, plângere ce se impune a fi făcută în termen de 2 luni de la cunoaşterea autorului.

Din examinarea plângerii iniţiale şi a declaraţiilor date consecutiv a rezultat însă că petiţionarul a sesizat organul de cercetare penală exclusiv cu infracţiunile de insultă şi lovire sau alte violenţe.

În atare situaţie, chiar dacă din actele de investigare îndeplinite ar fi reieşit comiterea acestei fapte, extinderea unilaterală a obiectului sesizării ar fi fost cu neputinţă, de natură a nesocoti principiul disponibilităţii ce guvernează instituţia plângerii prealabile.

Prin prisma considerentelor expuse, instanţa a respins plângerea dedusă judecăţii ca nefondată şi a menţinut pe cale implicită, soluţia de scoatere de sub urmărire penală conţinută de ordonanţa contestată.

~ 1 ~

Domenii speta

Spete similare