Ordonanţă preşedinţială

Hotărâre din 17.02.2010


Prin cererea înregistrată la data de 05.08.2009, sub nr.822/185/2009,  reclamanţii N.F. şi N.C. au chemat în judecată pe pârâtul P.M. C., solicitând ca, prin ordonanţă preşedinţială, să fie obligat să le lase în deplină proprietate un imobil, casă de locuit,  situat în  oraşul Bălceşti, judeţul Vîlcea.

Au motivat reclamanţii că, au cumpărat, în data de 28.09.2003,  acest imobil de la tatăl pârâtului în schimbul sumei de 100.000.000 ROL, când au redactat şi o chitanţă, urmând ca ulterior să se prezinte la notariat pentru perfectarea actului de vânzare-cumpărare. Soluţionarea urgentă a revendicării imobilului se justifică prin faptul că a fost debranşată locuinţa de la alimentarea cu energie electrică făcând-o improprie utilizării.

În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, motivând incompatibilitatea obiectului cererii cu caracterul urgent şi vremelnic al măsurilor care se pot lua prin intermediul ordonanţei preşedinţiale, chiar Curtea Supremă de  Justiţie  a decis, într-o cauză similară, că revendicarea unei porţiuni de teren nu se poate solicita pe cale de ordonanţă preşedinţială.

Pentru soluţionarea cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri.

Examinând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut, în fapt, că, printr-un act sub semnătură privată încheiat la data de 28.03.2003, reclamanţii au cumpărat un teren în suprafaţă de 671 mp şi casa de locuit situată pe acesta, obligându-se totodată să se prezinte ulterior la notariat în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Pretinzând ocuparea imobilului de către pârât, reclamanţii au solicitat ca,  prin intermediul ordonanţei preşedinţiale, să fie obligat pârâtul să le lase imobilul în deplină proprietate.

Potrivit art. 581 c.proc.civ. „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Aşadar, acţiunea formulată în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale trebuia să îndeplinească atât condiţiile generale necesare pentru exercitarea oricărei acţiuni cât şi trei condiţii de admisibilitate prevăzute de textul de lege invocat:urgenţa, neprejudecarea fondului pricinii şi vremelnicia măsurilor solicitate. Îndeplinirea unei singure cerinţe impuse de lege nu este suficientă pentru a deduce existenţa ori pentru a complini absenţa celorlalte condiţii. 

Scopul acţiunii în revendicare constă în stabilirea dreptului de proprietate cu consecinţa dobândirii posesiei, dreptul de proprietate constituind temeiul juridic al acestei acţiuni. 

În atare situaţie, s-a constat că nu sunt îndeplinite condiţiile soluţionării pricinii pe calea ordonanţei preşedinţiale, fiind necesar a fi examinat însăşi fondul dreptului dedus judecăţii, care nu se poate face decât pe calea dreptului comun, prin administrarea unui probatoriu complex, pentru a se verifica existenţa şi valabilitatea titlului cu care fiecare parte deţine în folosinţă bunul.

Drept urmare, instanţa, prin prisma situaţiei de fapt expuse şi a dispoziţiilor art.581 cod pr.civ, a apreciat inadmisibilă cererea reclamanţilor.