MInori si familie

INSTANTA

La data de 2 mai 2011, cu nr. 1961 a fost inregistrata la instanta actiunea prin care reclamantul F N a solicitat in contradictoriu cu parata  F C R, pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna desfacerea casatoriei, sa revina parata la numele avut anterior casatoriei, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii reclamantul sustine ca sunt despartiti in fapt de peste 10 ani, urmare a relatiei de concubinaj a paratei mentinuta si in prezent cu acelasi barbat, copiii rezultati din convietuirea lor fiind majori si considera ca relatiile de casatorie sunt grav si iremediabil vatamate din vina paratei.

Parata a formulat intampinare prin care a invocat autoritatea faptului judecat pana la data solutionarii dosarului nr. X/189/2008 al Judecatoriei B, intrucat pana la acest moment instantele au cercetat si s-au pronuntat asupra raporturilor de familie dintre ei.

Mai arata parata ca ea a stabilit o relatie extraconjugala, insa in toata perioada de cand s-au despartit in fapt, paratul a avut o atitudine lipsita de eleganta, plangandu-se peste tot ca l-a parasit si traieste cu un alt barbat, i-a deformat imaginea  considerand-o o femeie imorala, situatie care nu este reala, reclamantul fiind cel care are o conduita bizara, deoarece nu le acorda nici un ajutor fiicelor, desi sunt persoane educate, cu studii deosebite, au familiile lor si copii, nu le primeste in casa lor  pe care a deteriorat-o incercand sa faca o sala de expozitie si pictura, in timp ce el locuieste intr-o rulota, prin casa lor perindandu-se mai multe femei, in timp ce ea a plecat cu o plapuma si trei plouvere, si-a pastrat serviciul si s-a achitat cu onoare de profesia de dascal, si-a ajutat fiicele, le ajuta si in prezent la cresterea nepotilor si a avut o relatie stabila de concubinaj.

Pe cale reconventionala, parata-reclamanta a solicitat desfacerea casatoriei din culpa comuna, avand in vedere conduita reclamantului dupa data ultimului divort promovat de ea.

In prezenta cauza s-a administrat  proba testimoniala in cadrul careia au fost audiati martorii F V, G T, s-au depus inscrisuri, a fost atasat in proba dosarul nr. X/189/2008, privind divortul partilor in urma actiunilor promovate de parata-reclamanta si respinse prin sentintele civile nr. 5793 din 24 octombrie 2002  si nr. 9 C din 30 mai 2008, pronuntate de Judecatoria B, instanta urmand sa analizeze motivele invocate de parti, aparute dupa data de 30 mai 2008 si care au determinat imposibilitatea reluarii convietuirii.

Din probatoriul administrat in cauza, instanta retine ca partile s-au casatorit  la data de 31 august 1973, iar din convietuirea lor au rezultat doua fiice, in prezent majore.

La data de 27 iunie 2002, a fost inregistrata pe rolul acestei instante, actiunea formulata de F D-R, prin care solicita desfacerea  casatoriei incheiata cu paratul, sustinand  ca paratul este dezinteresat de viata de familie si nu ii acorda respectul cuvenit.

Actiunea acesteia a fost respinsa prin sentinta civila nr. 5793 din 24 octombrie 2002 a Judecatoriei B, retinandu-se ca de problemele materiale ale traiului zilnic s-a  preocupat mai mult reclamanta, aceasta si din cauza profesiei paratului, insa reclamanta este cea care a inceput  sa intretina relatii extraconjugale cu un alt barbat, a plecat din locuinta conjugala, astfel ca, culpa reclamantei este  mai conturata, deoarece relatiile de casatorie sunt in impas din vina acesteia.

La data de 10 martie 2008, a fost inregistrata la instanta o noua actiune de divort formulata de F D R, invocand pentru desfacerea casatoriei motivele ce au determinat despartirea lor in fapt, in urma cu mai mult de 7 ani, actiune respinsa pentru exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parat, intrucat situatia de fapt din anul 2002, era aceeasi si la acel moment, in sensul ca reclamanta este cea care intretine o relatie de concubinaj de mai multi ani.

In ce priveste situatia de fapt, cu privire la relatia de casatorie a partilor, asa cum rezulta din depozitiile martorilor audiati in prezenta cauza, este urmatoarea: parata-reclamanta intretinea la data introducerii actiunii, 2 mai 2011, relatia de concubinaj care a determinat-o sa plece din domiciliul comun in anul 2001, cei doi concubini locuiesc impreuna in casa parintilor paratei-reclamante, sunt in relatii bune cu fiicele partilor, pe care le viziteaza, in timp ce reclamantul- parat isi dedica timpul picturii, nu intretine relatii extraconjugale, este in relatii tensionate cu fiicele sale.

De mentionat ca nici reclamantul-parat si nici parata-reclamanta nu mai doresc reluarea convietuirii.

Este de retinut si atitudinea fiicelor majore ale partilor, care prin memoriile depuse la dosarul cauzei au incercat sa vina in sprijinul mamei lor, desi instanta analizeaza relatiile dintre soti si nu cele dintre parinti si copiii lor majori.

Raportat probatoriului administrat, instanta ajunge la concluzia ca existenta relatiei de concubinaj a paratei-reclamante mentinuta din anul 2001, asa cum a recunoscut si aceasta in fata instantei si cum  s-a retinut in incheierea pronuntata la data de 7 septembrie 2011, este principalul motiv care a determinat desfacerea casatoriei si mentinerea in continuare a separatiei in fapt a sotilor, intrucat cum ar fi fost posibila reluarea convietuirii cat timp parata-reclamanta convietuia cu actualul concubin, isi vizitau impreuna fiicele, singura dorinta a acesteia fiind de a-si solutiona problema divortului prin intelegere si nu de a se intoarce la domiciliu si a relua convietuirea. Atitudinea reclamantului-parat de a refuza orice dialog  cu parata-reclamanta, dar si cu fiicele lor nu constituie argumente pentru desfacerea casatoriei, retinandu-se si vinovatia acestuia, intrucat culpa lui evidenta nu s-a dovedit la despartirea lor in fapt si cu atat mai mult in prezent, cand parata-reclamanta a mentinut aceeasi relatie de concubinaj,  nu a solicitat reintegrarea in imobil, asa incat nu i se poate reprosa paratului ca  foloseste imbilul in scop propriu, ori ca nu isi primeste fiicele in vizita, relatiile dintre parinti si copii neconstituind obiectul prezentei cauze.

Cauza de divort dedusa judecatii a fost inregistrata la instanta la data de 2 mai 2011, data la care era in vigoare Legea nr. 4/1953 privind Codul Familiei, lege abrogata prin art. 230 lit. m din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Prin art. 33 al.1 din Legea  nr. 71/2011 s-a prevazut ca dispozitiile Codului civil privind divortul se aplica fara deosebire casatoriilor incheiate inainte sau dupa intrarea in vigoare.

Instanta apreciaza ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 373 lit. b din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, conform caruia, divortul poate avea loc atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu este posibila, ori in cazul de fata probele administrate in cauza  au dovedit ca aceasta casatorie nu mai poate continua.

In ceea ce priveste culpa la desfacerea casatoriei, in art. 379 alin.1 din Codul civil, s-a prevazut ca divortul se poate pronunta daca se stabileste culpa unuia dintre soti, ori in cazul de fata culpa paratei-reclamante este evidenta, motivele invocate de parata-reclamanta si care ar fi putut duce la desfacerea casatoriei din vina reclamantului-parat, respectiv relatiile cu femeile ce s-au perindat prin casa lor nefiind dovedite, iar celelalte sustineri legate de comportamentul reclamantului fata de fiicele majore si locuinta lor, ori privind parerea  fata de parata-reclamanta exprimata fata de alte persoane neputand constitui argumente pentru desfacerea casatoriei si din vina acestuia. De mentionat ca in situatia in care s-ar avea in vedere dispozitiile  art. 373 lit. c din Codul civil, respectiv desfacerea casatoriei la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin doi ani, casatoria s-ar fi putut desface din vina paratei-reclamante, asa cum prevad dispozitiile  art. 379 alin. 2 din Codul civil si fara a se mentiona culpa sotilor, numai daca ar fi fost de acord si reclamantul-parat, ori in cazul de fata reclamantul-parat nu a fost de acord cu actiunea  paratei-reclamante si a insistat pentru desfacerea casatoriei din vina acesteia, formuland cerere in acest sens.

Fata de cele retinute si in baza textelor de lege sus invocate, se va admite actiunea de divort formulata de reclamantul F N si se va respinge cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta F D –R, cu desfacerea casatoriei din vina paratei cu revenirea la numele avut anterior casatoriei  in baza art. 383 alin.3 Cod civil.

Ca o consecinta a desfacerii  casatoriei din vina paratei, in baza art. 274 Cod procedura civila, parata urmeaza a fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar si onorar de avocat.

Actiunea principala si cererea reconventionala au fost legal timbrate si s-a aplicat timbru judiciar corespunzator.

03.11.2011

3

Domenii speta

Spete similare