Revizuire. Contrarietate de hotărâri. Condiţii de admisibilitate

Articolul 322 alin. (1) pct. 7 C. pr. civ. prevede că revizuirea se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.

Din interpretarea acestei norme legale rezultă că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. pr. civ. urmăreşte remedierea erorii determinate de nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, iar pentru a opera autoritatea de lucru judecat, se impune ca prima hotărâre să fi soluţionat cauza în fond.

Prin Decizia civilă nr. 2063 din 17 octombrie 2012, pronunţată în dosarul nr. 1659/30/2012, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta Z.I. împotriva Deciziei civile nr. 167/07.12.2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 1659/30/2012.

Conform art. 322 alin. (1) pct. 7 C. pr. civ., revizuirea se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”, aceste dispoziţii fiind aplicabile şi în cazul în care „hotărârile potrivnice sunt date de instanţele de recurs” [alin. (2)].

Din textul legal citat rezultă că fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia puterii de lucru judecat.

O cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. pr. civ. urmăreşte remedierea erorii determinate de nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat.

În consecinţă, într-o asemenea cerere de revizuire trebuie dovedită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două litigii în care s-au pronunţat cele două hotărâri considerate potrivnice, prin raportare la art. 1201 C. civ.

În plus, pentru a se bucura de puterea lucrului judecat, se impune ca prima hotărâre judecătorească să fi soluţionat cauza pe fond. Numai în aceste condiţii partea care se prevalează de hotărâre în favoarea sa o poate invoca într-un litigiu ulterior. Dacă primul litigiu nu a fost soluţionat pe fond, instanţa nestatuând asupra drepturilor părţilor, hotărârea pronunţată nu are putere de lucru judecat. Doctrina şi jurisprudenţa în materie sunt unanime în acest sens.

În cauza de faţă, Deciziei civile nr. 167/07.02.2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr.1659/30/2012, nu-i poate fi opusă cu putere de lucru judecat Decizia civilă nr. 563/09.06.2011, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 28043/325/2010.

Între cele două litigii există doar identitate de obiect (anularea parţială a hotărârii nr. 1/122/01.07.2010 a Comisiei Judeţene Timiş pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, în privinţa reconstituirea dreptului de proprietate al pârâtei Z.I. asupra a 0,56 ha păşune) şi cauză (art. 26 din Legea nr. 1/2000).

Identitatea totală de părţi nu există, întrucât în dosarul nr. 28043/325/2010 reclamantă era Comisia Locală Timişoara pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, iar pârâte erau Comisia Judeţeană Timiş pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor şi Z.I.; aceleaşi pârâte au fost chemate în judecată şi în dosarul nr. 21013/325/2011, dar de către reclamantul Primarul Municipiului Timişoara.

Principalul motiv însă pentru care Decizia civilă nr. 563/2011 a Tribunalului Timiş nu-i poate fi opusă cu putere de lucru judecat Deciziei civile nr. 167/2012 a Tribunalului Timiş este faptul că prin prima hotărâre nu s-a soluţionat litigiul pe fond. Instanţa nu a analizat pe fond valabilitatea hotărârii nr.1/122/01.07.2010 a Comisiei Judeţene Timiş pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, respingând acţiunea Comisiei Locale Timişoara pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, prin reţinerea lipsei calităţii procesuale active a acestei comisii.

Prin urmare, în dosarul nr. 21013/325/2012 nu se impunea invocarea şi reţinerea excepţiei autorităţii de lucru judecat prin raportare la hotărârea pronunţată în dosarul nr. 28043/325/2010.

În consecinţă, pentru aceleaşi motive este neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuienta Z.I. în baza art. 322 pct. 7 C.pr.civ.

Faţă de aceste considerente, nefiind îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. pr. civ., Curtea a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta Z.I. împotriva deciziei civile nr.167/07.02.2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr.1659/30/2012.

Domenii speta

Spete similare