Plângere contravenţională

Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta petentă BCR cu sediul procesual ales la SCA N. N. D. K. P. din Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr.1328/13.04.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul A.N.P.C. - COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR TULCEA cu sediul în Tulcea având ca obiect plângere contravenţională.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în şedinţa publică din 08 septembrie 2011, susţinerile părţilor prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera instanţa a amânat pronunţarea la data de 15 septembrie 2011 şi la această dată, când a pronunţat următoarea hotărâre.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. de dosar 8944/327/2010 petenta S.C.BCR.S.A.. a sesizat Judecătoria Tulcea cu o plângere contravenţionala prin care a solicitat anularea procesului verbal încheiat seria ANPC nr. 0023675 încheiat la 15.11.2010 de COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR TULCEA. De asemenea, în cuprinsul plângerii, s-a mai solicitat ca instanţa să dispună suspendarea executării sancţiunii complementare dispuse de către organul constatator.

Prin Sentinţa civilă nr. xz din y luna 2011, Judecătoria Tulcea admis în parte plângerea contravenţionala formulată de BCR S.A., cu sediul în Bucureşti, Şos Bucureşti – Ploieşti, nr. 1A, bl. Intrarea A, et. 4, sector 1 în contradictoriu cu intimatul A.N.P.C. – COMISARIATUL JUDEŢEAN PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR TULCEA, cu sediul în Tulcea.

S-a anulat în totalitate procesul-verbal de contravenţie seria ANPC nr. 0023675 încheiat la 15.11.2010 de COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR TULCEA.

S-a respins cererea de suspendare a executării sancţiunii complementare ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în urma unui control efectuat la data de 08.11.2010 la Sucursala Judeţeană a B. C. R. S.A. de către comisari ai A.N.P.C. - COMISARIATUL JUDEŢEAN PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR TULCEA, s-a constatat că, în ceea ce priveşte Contractul de credit nr. 1266/28.04.2006, împrumutatul, odată cu semnarea acestuia, datora băncii un comision de administrare de 7,5 lei/lună şi un comision de urmărire riscuri de 48,5 lei/lună, ulterior banca impunând un comision de administrare de 5,7 lei/lună.

Prevederile modificatoare din cuprinsul actelor adiţionale au fost apreciate de către agenţii constatatori ca fiind contrare prevederilor O.U.G. nr. 50/2010 şi, pe cale de consecinţă, a fost întocmit procesul-verbal de contravenţie seria ANPC nr. 0023669, prin care petentei i s-au aplicat trei amenzi contravenţionale pentru încălcarea prevederilor art. 37 (a) din O.U.G. nr. 50/2010 care prevăd ca „dobânda va fi raportată la fluctuaţiile indicilor de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinţă a B.N.R., în funcţie de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului”.

Totodată, ca sancţiuni complementare s-a dispus respectarea imediată a clauzelor contractelor de credit iniţiale, restituirea sumelor încasate ilegal după 20.06.2010 de la împrumutaţi în termen de 15 zile şi aducerea clauzelor actelor adiţionale în conformitate cu prevederile ordonanţei de urgenţă în termen de 15 zile.

Instanţa a mai reţinut că, prin adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr. 288/2010, aceste texte de lege au fost modificate, după cum urmează:

- art. 37(a) – „dobânda va fi compusă dintr-un indice de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului”.

Concomitent, art. I pct. 39 din legea amintita a modificat si prevederile art. 95 din ordonanţa, stabilindu-se ca „prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia dispoziţiilor art. 37¹, ale art. 66 - 69 şi, în ceea ce priveşte contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ale art. 50 - 55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 66 - 71.”

Instanţa de fond a apreciat că noua formulare a art. 95 din ordonanţă echivalează cu o scoatere din sfera ilicitului contravenţional a tuturor faptelor (acţiuni şi/sau inacţiuni) săvârşite de către persoanelor juridice ce funcţionează pe teritoriul României şi care acordă sau se angajează să acorde credite în exerciţiul activităţii sale comerciale ori profesionale, fapte comise însă doar în legătura cu contractele de credit încheiate şi aflate în derulare la momentul apariţiei ordonanţei. Prin urmare, deşi nu a intervenit o dezincriminare propriu-zisa a faptei reţinute în sarcina petentei (interdicţia introducerii si perceperii de comisioane noi ori modul de calcul al dobânzii subzistând şi în actuala formulare a art. 35 si 37 din ordonanţă), totuşi prevederile legale sustrag de sub incidenţa actului normativ asemenea practici, numai în măsura în care ele se refera la contracte de credit deja încheiate la momentul intrării sale în vigoare.

Verificarea convenţiilor de credit au fost încheiate anterior intrării in vigoare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 50/2001 şi, pe cale de consecinţă, nu le sunt aplicabile prevederile acestui act normativ, aici incluzându-se şi interdicţia introducerii de noi comisioane.

Prin urmare, apreciind că fapta reţinută de către organul constatator nu mai este prevăzută de lege ca fiind contravenţie, instanţa de fond a anulat in totalitate procesul-verbal de contravenţie seria ANPC nr. 0023675/15.11.2010

Cu privire la cheltuieli de judecată, practica judiciară şi doctrina de specialitate juridică sunt unanime în a aprecia că, temeiul obligării la plata cheltuielilor de judecata făcute de partea care a câştigat procesul îl constituie culpa procesuală a părţii care l-a pierdut, fiind o modalitate aparte a răspunderii civile delictuale. Mai precis, partea care în mod culpabil a provocat un litigiu este obligată la rambursarea cheltuielilor făcute de partea adversă în cursul procesului, aici incluzându-se taxa judiciară de timbru, onorariu de avocat ori expert, cheltuieli de deplasare, cazare, etc.

In prezenta cauză însă, nu se poate reţine vreo culpă a organului constatator, întrucât anularea procesului verbal de contravenţie nu a fost determinată de vreun motiv anterior ori concomitent încheierii acestuia, ci a unui fapt ulterior, respectiv scoaterea din sfera ilicitului contravenţional a faptelor săvârşite în legătură cu convenţiile de credit deja în vigoare la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs B.C.R. care a criticat-o ca netemeinică, nelegală, doar în ce priveşte respingerea cererii de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

S-a susţinut că hotărârea instanţei de fond este greşită, dată cu interpretarea eronată a dispoziţiilor legale ce consacră dreptul părţii care a câştigat procesul de a obţine cheltuieli de judecată şi că există în cauză culpă procesuală a intimatei constând în susţinerea unei apărări neîntemeiate, dar instanţa de fond a apreciat greşit că nu există culpă motivat de faptul că anularea procesului verbal de contravenţie s-a datorat unui fapt ulterior, respectiv scoaterea din sfera ilicitului contravenţional a faptei reţinute.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii şi a capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând cauza în recurs, faţă de critica formulată, Tribunalul constată recursul întemeiat.

Conform art. 274 Cod proc. civilă,  parte care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional plata experţilor, despăgubirea martorilor precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile asociaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Iar potrivit art. 275 Cod proc. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părţii care cade în pretenţii iar singura excepţie de la regula prevăzută de art. 274 Cod proc. civ., este reprezentată de art. 275 Cod proc. civ.

Culpa procesuală poate exista prin formularea unei cereri, a unei acţiuni ori a unei susţineri neîntemeiate în apărare, iar pentru acordarea cheltuielilor de judecată este necesar şi suficient a se reţine culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul şi a căzut în pretenţii, sens în care a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţă, potrivit cu care partea care a câştigat procesul va putea obţine rambursarea unor cheltuieli în temeiul art. 274 Cod proc. civ., doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

Drept urmare, buna credinţă a celui ce pierde procesul nu constituie un motiv pentru exonerarea lui de la plata cheltuielilor de judecată, partea din vina căruia s-a purtat procesul având obligaţia să suporte aceste cheltuieli făcute în mod justificat de partea care a câştigat procesul.

Nu o poate exonera de plata cheltuielilor de judecată pe intimată faptul că anularea procesului verbal s-a impus ca efect al dezincriminării intervenite prin intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2010, în condiţiile în care agentul constatator a aplicat sancţiuni în baza unui act normativ ce nu a fost confirmat de legislativ, că trebuie însuşit şi riscul dezincriminării, iar din punct de vedere al echităţii nu doar petenta trebuie să suporte întregul risc al dezincriminării.

De asemenea, se constată că nu se aplică nici excepţia prev. de art. 275 Cod proc. civ., privind recunoaşterea pretenţiilor la prima zi de înfăţişare de către partea adversă şi care ar fi putut face operabilă exonerarea de plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care, chiar în timpul procesului, după dezincriminarea faptei, intimata nu şi-a însuşit dezincriminarea faptei, determinând-o pe petenta recurentă să facă apărări în continuare, justificând astfel efectuarea cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond în mod nelegal a respins cererea privind obligarea intimate la plata cheltuielilor de judecată, astfel că recursul este întemeiat.

In consecinţă, în conformitate cu art. 312 alin. 1 şi 2 Cod proc. civ., se va admite recursul şi se va modifica în parte hotărârea atacată în sensul admiterii  cererii privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată şi obligării intimatei A.N.P.C. – Comisariatul Regional la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.618,19 lei către B.C.R. Bucureşti.

Urmează a fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate şi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.555,59 lei (din recurs) către recurenta B.C.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul civil formulat de recurenta petentă BCR, cu sediul procesual ales la S.C.A. N. N. D. K. P. din Bucureşti, împotriva Sentinţei civile nr. 1328/13.04.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul A.N.P.C. – COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR TULCEA cu sediul în Tulcea, având ca obiect plângere contravenţională.

Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că admite cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată şi obligă intimata A.N.P.C. -  Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.618,19 lei către petenta B.C.R. Bucureşti.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.555,59 lei (din recurs) către recurenta

Domenii speta

Spete similare