Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Condiţii

Concedierea trebuie să fie dispusă din motive ce nu ţin de persoana salariatului, iar desfiinţarea postului să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Măsurile globale de reorganizare/restructurare, necesitatea sau oportunitatea lor nu sunt supuse cenzurii instanţelor de judecată, cu alte cuvinte, instanţele pot interveni  numai în acele situaţii în care angajatorul nu respectă condiţiile legale privind concedierea individuală sau colectivă. 

Prin Sentinţa civilă nr. 581 din 22 februarie 2013, Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul C. E. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională „P. R.” SA. ; a anulat decizia nr.909/04.07.2012 emisă de pârâtă; a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei mai sus menţionate; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu toate drepturile salariale, actualizate şi indexate, de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data concedierii şi până la data  efectivei reintegrări  în funcţia deţinută anterior; au fost respinse restul pretenţiilor şi au fost aplicate dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamantul C. E. a fost angajat al pârâtei Compania Naţională P. R. SA în funcţia de director judeţean la O. J. R. P. Mureş începând cu data de 14.12.2010, conform contractului individual de muncă nr. 109.1/1586/13.12.2010, încheiat pe durată nedeterminată.

Prin decizia nr.140/30.05.2012 emisă de directorul general al pârâtei s-a dispus, în baza Hotărârii Consiliului de Administraţie al pârâtei nr.31 din 30.05.2012 de aprobare a organigramei pârâtei, demararea măsurilor de implementare a noii structuri organizatorice, dispunându-se ca persoanele care, la data deciziei ocupă posturi de conducere, cum era şi cazul reclamantului, exercită numai atribuţii cu caracter executiv înscrise în fişa postului, celelalte atribuţii urmând a fi exercitate numai pe baza dispoziţiilor scrise ale directorului general, fără a le fi afectate drepturile ce decurg din contractul individual de muncă. Conform art.5 din decizie au fost nominalizate în anexă persoanele care exercită temporar atribuţii corespunzătoare postului de şef al oficiului poştal judeţean până la finalizarea procesului de ocupare definitivă a acestuia, fiind desemnată în cazul oficiului judeţean Mureş o altă persoană decât reclamantul.

Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar, precum şi din susţinerile ambelor părţi formulate prin acţiune, respectiv întâmpinare, reclamantul nu a mai exercitat, după emiterea deciziei nr.140/30.05.2012, atribuţiile de conducere corespunzătoare funcţiei de director judeţean, conform contractului individual de muncă nr. 109.1/1586/13.12.2010.

Prin decizia nr. 909/04.07.2012 emisă de pârâtă s-a dispus, începând cu data expirării termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare de la data comunicării deciziei, concedierea reclamantului conform art. 65, 66 din Codul muncii, ca urmare a desfiinţării efective a postului ocupat, ca o consecinţă directă a modificării organigramei pârâtei prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al pârâtei nr.31 din 30.05.2012.

Cu privire la solicitarea reclamantului din cererea iniţială de anulare a măsurii încetării contractului său individual de muncă nr. 109/13.12.2010, măsură care ar fi fost dispusă verbal, fără a i se comunica o decizie şi a fi cel puţin informat, instanţa a constatat că singura măsură de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului este cea dispusă prin decizia contestată nr. 909/04.07.2012.

 În realitate, în perioada cuprinsă între data de 01.06.2012 şi emiterea deciziei nr. 909/04.07.2012 (perioadă în care reclamantul nu şi-a mai putut exercita atribuţiile de conducere, astfel cum am arătat anterior) nu a avut loc încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, ci o modificare unilaterală a contractului individual de muncă prin modificarea felului muncii reclamantului, măsura modificării unilaterale nefăcând însă obiectul acestei cauze, instanţa nefiind investită cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 41 din Codul muncii.

În privinţa cererii de anulare a deciziei nr. 909/04.07.2012, instanţa a constatat că, potrivit art. 65 din Codul muncii, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, să fie deci suprimat locul de muncă din structura angajatorului, şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

În speţă, tribunalul a reţinut că, deşi în organigrama şi statul de funcţii ale pârâtei nu mai există postul de director judeţean ocupat de reclamant, acesta nu a fost desfiinţat efectiv, existând postul de şef oficiu judeţean de poştă, post cu atribuţii similare celui de director judeţean.

Instanţa a analizat în detaliu atribuţiile principale ale postului nou creat, comparativ cu atribuţiile pe care reclamantul le exercita, constatând că acestea  (şef al oficiului judeţean de poştă, respectiv director judeţean) au atribuţii similare, în fişa postului de şef oficiu judeţean de poştă regăsindu-se atribuţiile postului cu vechea denumire de director judeţean, reformulate în atribuţii şi sarcini, detaliate şi explicitate (f.31-33, 34-37, 199, 172-174, 175-176, 200).

Prin urmare, s-a reţinut că postul de director judeţean, conducătorul oficiului judeţean de poştă nu a fost desfiinţat, fiind doar redenumit după reorganizare: şef oficiu judeţean de poştă. În aceste condiţii, s-a apreciat că nu este îndeplinită condiţia de legalitate ca desfiinţarea locului de muncă să fi fost efectivă.

Având în vedere aceste aspecte şi în temeiul art. 78-80 din Codul muncii, tribunalul s-a pronunţat în sensul arătat.

Celelalte pretenţii ale reclamantului, respectiv de anulare a măsurii încetării contractului său individual de muncă au fost respinse, apreciindu-se că nu există  o măsură de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului în perioada cuprinsă între data de 01.06.2012 şi data emiterii deciziei nr. 909/04.07.2012, ci doar eventual o măsură întemeiată pe dispoziţiile art. 41 din Codul muncii.

În fine, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta C.N. Posta Română S.A.

În drept, recurenta a invocat prevederile art. 3041 şi 304 pct. 8,9 din Codul de procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate, recurenta a arătat că în mod greşit instanţa a considerat că fişa postului de director judeţean este similară cu fişa postului de şef oficiu judeţean de poştă şi, interpretând greşit cele două acte juridice deduse judecăţii, a concluzionat că aceste funcţii sunt similare. Interpretarea greşită a actului a avut drept consecinţă schimbarea naturii acestuia, actul fiind alterat în mod substanţial.

Din HCA nr. 31/2012  rezultă cu evidenţă că postul ocupat de reclamant a fost desfiinţat efectiv, existând o cauză reală şi serioasă.

Directorul judeţean avea în subordine ierarhică directorul operaţional judeţean, personalul funcţional administrativ, auxiliar şi operaţional din cadrul oficiului judeţean de poştă.

Prin preluarea atribuţiilor unui post desfiinţat, de către posturile care au rămas în structura de conducere nu face dovada menţinerii vechiului loc de muncă, ci reprezintă un mecanism de eficientizare a muncii.

Atribuţiile noului post de şef oficiu judeţean de poştă sunt mult sporite faţă de cele ale directorului judeţean, în sensul în care, pe lângă vechile atribuţii au fost stabilite altele noi, cum ar fi: activitatea de control, activitatea de rezolvare a aspectelor în domeniul economic de către oficiile din subordine, activitatea privind transmiterea de informaţii mass-mediei locale, asigurarea relaţiei de colaborare cu administraţia locală, activitatea tehnic-operaţională, activitatea organizatorică.

Prin HCA a CNPR SA nr. 31/2012, organele de conducere ale societăţii au aprobat organigrama noii structuri şi desfiinţarea efectivă a posturilor care nu se mai regăsesc în noua structură, potrivit negocierilor cu organizaţia sindicală reprezentativă. Prin aprobarea organigramei numărul de posturi a fost redus substanţial.

Concedierea reclamantului a fost făcută cu respectarea obligaţiilor prevăzute în art. 69-72 şi art. 75 din Legea nr. 53/2003.

În noua structură organizatorică a C.N. P. R. SA au fost reduse un nr. de 772 posturi şi au fost iniţiate procedurile de concediere colectivă, iar măsura reorganizării a vizat, pe lângă alte locuri de muncă, şi  toate posturile de aceeaşi natură cu cel al reclamantului, la nivelul tuturor judeţelor ţării. Cu alte cuvinte, nu au fost vizate persoane, aşa cum eronat susţine reclamantul.

Desfiinţarea locului de muncă este efectivă atunci când postul este suprimat din organigrama societăţii. Coroborând organigramele şi statele de funcţii rezultă dovada că postul ocupat de reclamant a fost suprimat şi acesta nu se mai regăseşte la nivelul C.N. Poşta Română SA. Sub acest aspect, caracterul efectiv al desfiinţării a fost dovedit.

În ceea ce priveşte cauza reală a desfiinţării locului de muncă, recurenta a subliniat că măsurile adoptate sunt obiective şi exclusiv de natură economică. Pierderile nete înregistrate la momentul închiderii exerciţiului financiar pe anul 2011 au determinat iniţierea procedurilor de redresare economică şi restructurare a activităţii în vederea privatizării.

Strategia de restructurare a recurentei, impusă prin hotărâre de guvern a cuprins şi reducerea cheltuielilor de salarizare ce reprezentau ponderea cea mai mare din totalul costurilor suportate de C.N. P. R. SA.

Modificarea structurii interne este atributul exclusiv al angajatorului, dacă prin această măsură se urmăreşte o funcţionare eficientă şi o utilizare eficientă a resurselor umane şi materiale.

Recurenta a mai invocat practica judiciară.

Reclamantul intimat C. E.  a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă. 

În considerentele întâmpinării reclamantul a arătat că pârâta recurentă reiterează apărările formulate în faţa instanţei de fond.

În opinia intimatului, sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, desfiinţarea postului nefiind una reală şi serioasă, aspecte ce rezultă din analiza atribuţiilor de serviciu specifice celor două posturi. Reclamantul intimat a învederat instanţei că cele două fişe ale postului, de director judeţean, respectiv şef oficiu judeţean sunt consemnate sub acelaşi cod CNPR, respectiv F-6.2.2-01, cod ediţia 1/2009. În opinia intimatului, păstrarea aceluiaşi cod denotă faptul că postul de director judeţean a fost transformat în postul de şef oficiu judeţean, fiind schimbată doar denumirea.

Intimatul reclamant a arătat că este greşită afirmaţia recurentei pârâte potrivit căreia atribuţiile şefului oficiului sunt atât atribuţiile directorului operaţional, cât şi cele ale directorului judeţean. În acelaşi context, intimatul a susţinut că nu este reală afirmaţia recurentei privitoare la desfiinţarea ambelor posturi de director şi înfiinţarea unui post nou – şef oficiu.

În realitate, a susţinut intimatul reclamant, ca urmare a reorganizării companiei, o parte din atribuţiile directorului judeţean au fost preluate de conducerea la nivel naţional, astfel a avut loc o diminuare a acestora şi nicidecum nu au fost stabilite noi atribuţii pentru şeful de oficiu judeţean. Mai mult, principalele atribuţii ale directorului judeţean, respectiv organizarea, coordonarea şi urmărirea realizării activităţilor din structura subordonată, în condiţii de eficienţă, sunt similare cu cele ale şefului oficiului judeţean de poştă.

Documentele comparative depuse la dosar de pârâta recurentă demonstrează, în opinia intimatului, nelegalitatea măsurilor luate împotriva sa, în condiţiile în care postul pe care îl ocupa a fost menţinut, schimbându-i-se doar denumirea. Măsurile recurentei pârâte au fost abuzive, justificate de raţiuni politice şi nicidecum de natură economică.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate Curtea a reţinut următoarele :

Procesul de restructurare/reorganizare a unei entităţi economice este atributul exclusiv al acesteia.

Legiuitorul a instituit măsuri de protecţie a salariaţilor în aceste situaţii, măsuri care reglementează competenţele instanţelor de judecată de a verifica legalitatea  procedurilor de concediere dispuse în cadrul  reorganizării, restructurării etc.

În prezenta cauză instanţa de fond a verificat respectarea, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, a condiţiilor impuse de art. 65  din Codul muncii, de către angajator.

Potrivit textului de lege invocat anterior, concedierea trebuie să fie dispusă din motive ce nu ţin de persoana salariatului, iar desfiinţarea postului să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Analizând aceste condiţii, Curtea a constatat că sunt îndeplinite.

Măsurile de reorganizare ale unui agent economic sunt impuse de regulă de motive de ordin economic şi în egală măsură de raţiuni ce ţin de competitivitatea acestuia pe piaţă. Măsurile globale de reorganizare/restructurare, necesitatea sau oportunitatea lor nu sunt supuse cenzurii instanţelor de judecată, cu alte cuvinte, instanţele pot interveni  numai în acele situaţii în care angajatorul nu respectă condiţiile legale privind concedierea individuală sau colectivă. 

Concluzia instanţei de fond în ceea ce priveşte caracterul efectiv al desfiinţării postului este cel puţin greşită.

Comparând cele două organigrame rezultă, evident, că la nivelul oficiului judeţean de poştă existau două posturi de director, respectiv: director judeţean şi director operaţional judeţean. În urma reorganizării, cele două posturi au fost comprimate într-unul singur, respectiv acela de şef oficiu judeţean de poştă.

 Astfel fiind, concluzia potrivit căreia din organigramă a fost suprimat doar postul de director  judeţean, menţinându-se în fapt postul reclamantului, dar cu o altă denumire, nu poate fi reţinută.

Analiza făcută de instanţa de fond privind atribuţiile noii structuri şi  caracterul nereal al desfiinţării postului reclamantului sunt greşite în sensul în care noul post de conducere are în subordonare directă toate structurile de poştă ale judeţului. Cu alte cuvinte, atribuţiile de conducere ale noului post vizează, aşa cum susţine recurenta, acţiuni de conducere operativă directă care, anterior , în vechea structură, erau repartizate ierarhic, fiind în competenţa directorului operaţional judeţean.

În vechea structură, directorul judeţean avea în subordonare directă doar directorul operaţional, compartimentul funcţional administrativ şi punctele judeţene de poştă rapidă ( filele 214 şi 216 fond).

În actuala structură,  postul de conducere  rămas – şef oficiu, pe lângă structurile subordonate arătate mai sus,  presupune exercitarea de activităţi în conducerea directă  a OP, OPDC şi OPRM. În atare condiţii  este evident că fişa postului directorului judeţean nu poate cuprinde aceleaşi atribuţii cu ale şefului oficiului judeţean, ci au fost preluate atât atribuţii din vechea structură,  cât şi atribuţii privind compartimentele aflate acum în subordonare directă.

 Păstrarea aceluiaşi cod CNPR, respectiv F – 6.2.2 – 01, corespunzător fişei postului de director judeţean şi actualmente de şef oficiu nu poate fi reţinută ca argument în dovedirea caracterului nereal al desfiinţării postului, întrucât reclamantul, aşa cum s-a arătat, ocupa funcţia cea mai înaltă în ierarhia companiei pârâte la nivelul judeţului, iar noul post are, în mod evident, acelaşi statut. 

Potrivit actelor aflate la dosarul cauzei şi a deciziei de concediere atacate, motivul încetării raportului de muncă al reclamantului l-a constituit desfiinţarea postului deţinut de acesta, desfiinţare care a fost efectivă şi a avut un caracter real şi serios.

Având în vedere cele de mai sus Curtea a admis recursul declarat şi, modificând sentinţa atacată a respins acţiunea reclamantului.

Domenii speta

Spete similare