Anulare decizie de modificare unilaterală a contractului individual de muncă

Dosar nr.

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr.5386

 Şedinţa publică din de 21.12.2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind pronunţarea dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 17.12.2013 privind acţiunea formulată de reclamantul MP în contradictoriu cu pârâtul CEO, având ca obiect anulare decizie de modificare unilaterală a contractului individual de muncă.

La apelul nominal au lipsit părţile.

Procedura completă din ziua dezbaterilor, cuvântul părţilor fiind consemnat prin încheierea de şedinţă din 17.12.2013, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

TRIBUNALUL

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr., reclamantul MP a chemat în judecată pârâtul CEO, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei şefului de Unitatea CEO, înregistrată în registru special sub nr. 292/04.07.2013, în registru general sub nr. 7411/04.07.2013, prin care s-a dispus modificarea unilaterală a locului muncii şi felului muncii, în sensul că începând cu 04.07.2013 a fost trecut din funcţia de inspector protecţie socială, compartiment inspector social în cadrul Compartimentului Protecţia Mediului, în postul de inginer, cu consecinţa repunerii în situaţia anterioară, respectiv reîncadrarea în postul de inspector protecţie socială EE, CEO şi obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre salariul negociat conform CIM (ultimul act adiţional semnat de salariat, respectiv actul adiţional nr. 1/19.02.2013 şi CCM la nivel de unitate şi drepturile băneşti acordate începând cu luna mai 2013, sume actualizate de la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este salariatul CEO conform contractului individual de muncă nr. 5418/1807/31.05.2012, fiind încadrat ca inspector protecţie socială EE în cadrul SC CEO S.A., totodată fiind emisă şi decizia directorului general nr. 3374/31.05.2012 privind încadrarea pe funcţia de inspector protecţie socială EE, fiind încheiat actul adiţional la CIM în care se prevedea un salariu de bază şi sporuri permanente de 7250 lei, funcţia fiind de inspector protecţie socială.

Că, o altă modificare a CIM însuşită de angajat şi angajator a avut loc prin Semnarea actului adiţional 2/3316/01.09.2012, fiind încadrat tot pe funcţia de inspector protecţie socială EE.

Că, ulterior, după intrarea în vigoare a noului Contract Colectiv de Muncă la nivel de societate CEO, pentru anii 2013-2014 a fost încheiat adiţional nr. 1/19.02.2013, în care era prevăzut ca loc de muncă SC. CEO S.A, acesta fiind ultimul act adiţional semnat de către reclamant ca si salariat cu privire la felul muncii, locul muncii şi salarizare.

S-a arătat de către reclamant că întrucât societatea angajatoare şi-a modificat denumirea în sensul că actualmente se numeşte SC CEO SA, în loc de S CEO, prin actul adiţional nr. 2/01.04.2013 s-a modificat elementul contractului individual de muncă, respectiv locul de muncă, în sensul că activitatea se desfăşoară la CEO.

S-a invocat de către reclamant că este ales în organele colective de conducere ale sindicatelor din cadrul structurilor organizaţiilor sindicale reprezentative şi semnatare, adică a sindicatului afiliat FNME, potrivit CCM la nivel de unitate, care prevede la:

Art.29 „Numirea în posturile de inspectori sociali prevăzute în statul de funcţii al S.C. CEO S.A. şi subunităţilor sale se va face de către administraţie la propunerea organizaţiei sindicale reprezentative semnatare al prezentului contract colectiv de muncă. Numărul total de inspectori sociali în cadrul S.C. CEO S.A. fiind de 38, conform Anexei nr. 19.

Art.30. Funcţia de inspector social va fi ocupată numai de salariaţi care sunt aleşi în organele colective de conducere ale sindicatelor din cadrul structurilor organizaţiilor sindicale reprezentative şi semnatare.

S-a arătat în acest sens că FNME face parte din organizaţiile sindicale care trebuie să nominalizeze inspectorii sociali, din 38 de inspectori sociali aceasta propunând 36, conform anexei 19 la CCM.

Că în cazul de faţă, FNME nu i-a retras avizul, ci în continuare l-a nominalizat pe liste, astfel că pârâtul nu putea să-i modifice felul muncii şi locul de muncă, fără acordul său.

De altfel, prin decizia nr. 522/01.05.2013 a directorului general a fost din nou numit ca inspector protecţie socială la UMC, însă în acelaşi moment cu comunicarea deciziei contestate i s-a adus la cunoştinţă prin adresa nr. 7410/04.07.2013, că societatea îi oferă postul de inginer, compartiment protecţia mediului, conform pregătirii şi experienţei profesionale cu un salariu brut conform anexei nr. 9 din CCM, fără nici o motivare a propunerii de schimbare a locului de muncă, a felului muncii şi a salarizării, informare semnată cu obiecţiuni.

S-a invocat de către reclamant în principal nelegalitate deciziei de modificare unilaterală a contractului individual de muncă, pe considerentul că este dată cu încălcarea disp. art. 41 din C. Muncii, text ce prevede că: „(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor. ,,şi art. 17 din Codul muncii.

Că, potrivit art. 17 (1) Codul muncii, anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice.

(2) Obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adiţional, după caz.

În sensul celor mai sus menţionate, reclamantul a arătat că nu există un act adiţional la contractul individual de muncă.

Tot cu nerespectarea disp. art. 17, alin. 2 C. Muncii, s-a invocat că nu i s-a adus la cunoştinţă funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative şi atribuţiile postului; riscurile specifice postului; alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea plătii salariului la care salariatul are dreptul; durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/săptămână; indicarea contractului colectiv de munca ce reglementează condiţiile de munca ale salariatului, pârâtul nerespectând obligaţia de informare.

Că, decizia contestata concretizează în fapt o măsură de modificare unilaterala a contractului individual de munca, cu caracter definitiv, sub aspectul unor elemente esenţiale: locul de muncă, felul muncii (şi salariul) în condiţiile în care în cauza nu este incidentă nici una dintre situaţiile de excepţie prevăzute de art. 48 Codul muncii care sa permită angajatorului sa modifice unilateral contractul de munca.

De asemenea, s-a invocat că decizia contestată nu cuprinde nici o motivaţie în fapt şi în drept, altfel măsura dispusă nu poate fi încadrata în nici una dintre masurile prevăzute de Codul muncii care să justifice modificarea unilaterala a contractului individual de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 (3) Codul Muncii, modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariul, timpul de muncă şi timpul de odihnă.

Că prin decizia contestată, s-a dispus modificarea locului de muncă al reclamantului, o astfel de modificare neputând fi dispusă decât în condiţiile art. 42 care reglementează delegarea sau detaşarea.

Aceste elemente, conform dispoziţiilor imperative ale Codului muncii pot fi modificate doar cu acordul salariatului ( art. 41 alin. (1) ) şi, doar cu titlu de excepţie, în cazurile şi condiţiile prevăzute expres şi limitativ prin art. 42-48 Codul muncii.

Astfel, deşi angajatorul are, conform art. 38 (1) din CCM, posibilitatea sa coreleze structura de personal cu nevoile unităţii, aceste prerogative pot fi exercitate doar în limitele legale anterior menţionate.

Decizia contestata concretizează în fapt o măsură de modificare unilaterala a contractului de munca, cu caracter definitiv, sub aspectul unor elemente esenţiale: funcţia (postul si felul muncii) în condiţiile în care în cauza nu este incidentă nici una dintre situaţiile de excepţie prevăzute de art. 48 Codul muncii care sa permită angajatorului sa modifice unilateral contractul de munca.

S-a invocat de către reclamant că în contextul în care măsura dispusă de către angajator este una disciplinară, înţelege să invoce nulitatea absolută a deciziei contestate în raport de disp. art. 252, al. 2 Codul muncii.

 În acest sens s-a opiniat că decizia contestată este lovită de nulitate absolută, fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la capacitatea civilă, respectiv fiind emisă de către o unitate care nu are calitatea de angajator şi care nu are atribuţii de încheiere, modificare, desfacere a CIM.

Că, deşi Decizia poartă antetul unităţii angajatoare SC. CEO S.A., aceasta este emisă de către Şeful UMC, actele adiţionale dar şi deciziile anterioare fiind emise de directorul general şi unitatea angajatoare S.C. CEO S.A. şi nu de unitatea minieră.

Mai mult, s-a invocat că din conţinutul deciziei nu rezultă că atribuţiile modificării CIM ar fi fost delegate unităţilor miniere, nefiind indicată nici o astfel de decizie a directorului general.

S-a arăta de către reclamant că începând cu data de 01.05.2013 unitatea angajatoare i-a modificat unilateral salariul, reţinându-i în mod abuziv din salariu diferite sume de bani, fără a exista o justificare legală. Că, acest aspect rezultă şi din răspunsul ITM Gorj înregistrat sub nr. 1121/17.06.2013 prin care s-a adus la cunoştinţă FME că s-a procedat la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, perfectându-se acte adiţionale prin care s-a modificat unilateral salariul de bază cu încălcarea art. 41 alin. 3 din Legea 53/2003, motiv pentru care au fost luate măsuri.

În acest sens, s-a invocat de către reclamant încălcarea de către angajator a obligativităţii contractului colectiv de muncă şi încălcarea principiului nediscriminării în cadrul raporturilor de muncă.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea  pe disp. art. 17, 41, 252 şi urm. Codul Muncii, art. 10 din Legea nr. 62/2011, art. 29 şi 30 din CCM raportat la disp. art. 194 Nou Cod de procedură civilă.

În dovedirea acţiunii s-au depus la dosarul cauzei în copie, decizia contestată, decizii anterioare, copie CI cu menţiunea conform cu originalul, împuternicire avocaţială, acte adiţionale, adresa de aducere la cunoştinţă privind oferirea unui nou post, extras CCM şi anexa 19.

S-a solicitat ca şi probatoriu emiterea unei adrese către pârât pentru a comunica: copie CIM, acte adiţionale semnate de angajat şi angajator şi decizii ale directorului general cu privire la reclamant, hotărârea directoratului nr. 50/02.07.2013 precum şi actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, adresa 7552/2013, acte despre care se face vorbire în adresa de aducere la cunoştinţă privind oferirea unui nou post, actele emise de angajator care au dus la existenta acestei situaţii, ultimele acte adiţionale la contractul individual de muncă semnate de angajat, angajator şi sindicat, a extraselor din CCM cu privire la salarizare, a actelor contabile din care rezultă modul de reţinere si efectuarea operaţiunilor, precum şi a cuantumului drepturilor băneşti reţinute în aprilie, mai si până la zi pentru reclamant; adresa ITM prin care se aduce la cunoştinţă unităţii angajatoare faptul că reţinerile sunt nelegale, măsurile dispuse de ITM şi demersurile făcute de unitate pentru a se conforma îndrumărilor ITM şi dacă a existat răspuns la solicitarea FME de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă.

 S-a solicitat de asemenea, emiterea unei adrese către ITM Gorj, pentru a comunica documentaţia trimisă unităţii angajatoare SC CEO SA cu privire la sesizarea FME înregistrată sub nr. 9646/21.05.2013 şi măsurile dispuse.

În contextul în care unitatea angajatoare contestă drepturile băneşti menţionate prin acţiune s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să verifice care sunt drepturile băneşti cuvenite salariatului conform CCM la nivel de unitate şi actele adiţionale la CIM semnate de către reclamant (capitol salarizare), urmând să se precizeze dacă drepturile salariale menţionate în actele adiţionale la CIM sunt în corelanţă cu dispoziţiile CCM la nivel de unitate privind salarizarea, iar în cazul existenţei unor drepturi inferioare, să se determine cuantumul cuvenit fiecărui salariat conform CCM şi să se determine sumele nete cuvenite salariatului conform CCM şi CIM semnat aplicabil aferente lunii aprilie 2013 şi să se calculeze care sunt diferenţele de drepturi băneşti ce reprezentă diferenţa dintre salariul negociat conform CIM şi CCM la nivel de unitate şi drepturile băneşti acordate începând cu luna mai 2013, sume reactualizate la zi de la data când trebuiau plătite la data întocmirii raportului de expertiză.

Că, în situaţia în care unitatea nu contestă sumele, pentru a evita cheltuielile de judecată suplimentare, este de acord cu acordarea acestora determinabil.

Pârâtul CEO a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

S-a susţinut în esenţă de către pârât că reclamantul are încheiat un contract individual de munca înregistrat sub nr. 8206 din data de 31.05.2012, la care a fost încheiat ulterior actul adiţional cu nr. 3 din 19.02.2013, semnat de reclamant.

Că, posturile de inspector protecţie socială au fost înfiinţate in conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca încheiat la nivelul CEO la data de 19.02.2013, neexistând in structura organizatorica anterior înregistrării acestui nou CCM.

Că, înfiinţarea lor a avut ca temei obligaţia existentă în vechile contracte colective de muncă ale fostelor entităţi care au fuzionat în vederea constituirii CEO.

Ulterior, în conformitate cu prevederile noului Contract Colectiv de Munca încheiat la nivelul CEO, respectiv art. 29, având in vedere adresa nr. 199/02.04.2013 a FM, au fost înfiinţate 37 de posturi de inspectori protecţie socială, care urmau sa fie ocupate de reprezentanţi ai organizaţiilor sindicale, propuşi de aceştia, printre cei desemnaţi fiind şi reclamantul.

Că, in conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca încheiat la nivelul CEO, respectiv art. 29, având in vedere adresa nr. 199/02.04.2013 a FMEN, a fost emisa Decizia nr.522/01.05.2013, prin care reclamantul MP se numeşte în funcţia de inspector protecţie socială la SDM, fiind emis actul adiţional din data de 01.05.2013, la felul muncii fiind trecută funcţia de inspector protecţie sociala conform clasificării CEO.

In acest sens a fost adoptata şi Hotărârea nr. 22/05.04.2013 a Directoratului CEO, prin care s-a aprobat numirea in funcţia de inspector social a unui număr de 37 de salariaţi nominalizaţi de organizaţiile sindicale.

Că, reclamantul nu a semnat actul adiţional, refuzând astfel funcţia inspector protecţie sociala, aspect ce rezultă din nota nr. 770/02.07.2013 prin care s-a constatat această situaţie, cu privire la reclamant şi la alţi 17 salariaţi nominalizaţi de organizaţiile sindicale care au refuzat sa semneze actele adiţionale pentru funcţia de inspector protecţie sociala.

Astfel, prin Hotărârea nr. 50/02.07.2013 a Directoratului CEO la art.2 s-a dispus ca salariaţii care au refuzat semnarea actelor adiţionale pentru funcţiile de inspectori sociali sa fie numiţi in funcţiile deţinute anterior, sau conform pregătirii profesionale, sens în care reclamantul a fost informat prin adresa nr. 7410/04.07.2013 ca urmează sa fie încadrat pe funcţia de inginer, compartimentul protecţia mediului, in conformitate cu organigrama aprobată la nivelul societăţii, statul de funcţiuni si pregătirea sa profesionala.

Numirea pe funcţia de inginer, ca urmare refuzului reclamantului de a accepta funcţia oferită, respectiv aceea de inspector protecţie socială, s-a făcut în conformitate cu pregătirea profesionala a reclamantului, în condiţiile in care aceasta a refuzat funcţia de inspector social.

In ceea ce priveşte salariul, s-a invocat de către pârât că acesta corespunde nivelelor de salarizare aprobate in cadrul CEO, corespunzător funcţiei ocupate, conform Statului de funcţii valabil începând cu iulie 2013, stat de funcţii întocmit in concordanta cu dispoziţiile Hotărârii nr. 29/23.04.2013 a Directoratului CEO, precum si Hotărârii nr. 10/29.04.2013 a Consiliului de Supraveghere al CEO.

Că, aceste nivele de salarizare aprobate de Consiliul de Supraveghere al CEO, implementate începând cu 01.05.2013, au fost adoptate ca urmare a punerii in aplicare a unor principii ce vizează reducerea numărului de nivele ierarhice dintre posturile de conducere si cele de execuţie, având in vedere ca s-au adus modificări majore in structurile subordonate de la nivelul societăţii, s-au constituit cinci Sucursale, respectiv ……., necesitând stabilirea unor similitudini de salarizare pentru toate aceste sucursale.

Raportat la cele mai sus menţionate pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.

În dovedirea celor susţinute prin întâmpinare s-au depus la dosarul cauzei în copie: decizia nr. 353/5264/01.04.2013 privind trecerea reclamantului din funcţia de inspector protecţie socială în funcţia de inginer, actul adiţional nr. 1/19.02.2013, actul adiţional nr. 2/01.01.2013, actul adiţional nr. 4/04.07.2013, actul adiţional din 01.05.2013, adresa de informare 7410/04.07.2013, decizia nr. 522/01.05.2013, extras din Hotărârea nr. 47 a Directoratului CEO din data de 21.06.2013, extras din Hotărârea nr. 29 a Directoratului CEO din data de 23.04.2013, extras din Hotărârea nr. 10 a Consiliului de Supraveghere al CEO din 29.04.2013, evaluarea posturilor TESA, Hotărârea nr. 50 a Directoratului CEO din 02.07.2013, extras din Hotărârea nr. 22 a Directoratului CEO din data de 05.04.2013 şi extras din Hotărârea nr. 32 a Directoratului CEO din data de 29.10.2012.

La primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, respectiv prin încheierea de şedinţă din 26.11.2013, instanţa a pus în discuţia părţilor prezente probele solicitate de reclamant prin acţiune şi răspunsul la întâmpinare.

În temeiul art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă a fost admisă proba cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei de către părţi, fiind respinse probele solicitate de către reclamant privind efectuarea unei expertize de specialitate, a cererii privind emiterea unei adrese către angajatorul pentru a face dovada refuzului semnării actului adiţional pentru funcţia de inspector protecţie socială şi a probei privind emiterea adresei către ITM Gorj pentru a comunica documentaţia trimisă unităţii angajatoare SC CEO SA cu privire la sesizarea FME înregistrată sub nr. 9646/21.05.2012 şi măsurile dispuse.

Potrivit art. 254 alin. 5 şi art. 22 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă instanţa a apreciat că probele nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, sens în care din oficiu a dispus emiterea unei adrese către pârâtul SC CEO SA pentru a depune la dosarul cauzei extras din CCM la nivel de unitate privind drepturile salariale cuvenite angajaţilor începând cu luna aprilie 2013 în copie certificată în conformitate cu originalul cu dovada înregistrării la ITM Gorj şi ştatele de plată privind drepturile salariale ale reclamantului MP începând cu luna aprilie 2013, în copie certificată conform cu originalul.

Înscrisurile solicitate de instanţă au fost depuse la dosarul cauzei la data de 17.12.2013 de către pârâtul CEO.

Tribunalul analizând acţiunea de faţă în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale în materie, reţine şi constată următoarele:

În fapt, reclamantul MP a fost încadrat ca inspector protecţie socială EE în cadrul SC CEO SA aşa cum rezultă din contractul individual de muncă nr. 5418/1807/31.05.2012, în acelaşi sens fiind emisă şi decizia directorului general nr. 3374/31.05.2012 privind încadrarea acestuia pe funcţia de inspector protecţie socială EE.

După intrarea în vigoare a noului Contract Colectiv de Muncă la nivel de unitate  CEO pentru anii 2013-2014 a fost încheiat actul adiţional nr. 1/19.02.2013 cu loc de muncă la CEO, acesta fiind ultimul act adiţional semnat de către reclamant cu privire la felul muncii şi salarizare, respectiv inspector protecţie socială, la CEO.

În timp, societatea angajatoare şi-a modificat denumirea din SC CE SA SC CEO SA, iar prin actul adiţional nr. 2/01.04.2013 s-a modificat elementul contractului individual de muncă al reclamantului, respectiv locul de muncă al acestuia, în sensul că activitatea se desfăşoară la CEO.

Astfel, prin decizia nr. 522/01.05.2013 a directorului general al SC Complexul Energetic Oltenia SA, reclamantul MP a fost din nou numit inspector protecţie socială la UMCJ.

În concret, se reţine că ultimele actele adiţionale semnate de către reclamantul MP, după intrarea în vigoare a noului contract colectiv de muncă la nivel de unitate sunt actul adiţional nr. 1/19.02.2013 şi actul adiţional nr. 2/01.04.2013.

Referitor la actul adiţional nr. 2/01.04.2013, se reţine că părţile au convenit modificarea contractului individual de muncă doar cu privire la elementul ,,loc de muncă,, în sensul că activitatea reclamantului se desfăşoară la CEO.

După intrarea în vigoare a CCM la nivel de unitate valabil 2013-2014 salariile inspectorilor de protecţie socială, respectiv al reclamantului au fost corelate cu grilele de salarizare, respectiv au fost reduse aşa cum rezultă din conţinutul ultimelor acte adiţionale, respectiv actul adiţional nr. 1/19.02.2013 şi actul adiţional nr. 2/01.04.2013, acte semnate de către reclamant.

De reţinut, este faptul că reclamantul este ales în organele colective de conducere ale sindicatelor din cadrul structurilor organizaţiilor sindicale, adică a sindicatului afiliat FNME potrivit CCM la nivel de unitate.

Conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate numirea în posturile de inspector social prevăzute în statul de funcţii al SC CEO SA se face de către administraţie la propunerea organizaţiilor sindicale semnatare al prezentului contract colectiv de muncă. Funcţia de inspector social va fi ocupată numai de salariaţii care sunt aleşi în organele colective de conducere ale sindicatelor din cadrul structurilor organizaţiilor sindicale reprezentative şi semnatare.

În acest sens, FNME face parte din organizaţiile sindicale care trebuie să nominalizeze inspectorii sociali, în cazul de faţă reclamantul MP fiind nominalizat pe liste de către FNME, nefiindu-i retras avizul.

După emiterea deciziei nr. 522/01.05.2013 a directorului general, prin care reclamantul a fost din nou numit inspector protecţie socială la UMC, prin adresa nr. 7410/04.07.2013 reclamantul a fost informat de către angajator că având în vedere hotărârea Directoratului SC CEO SA nr. 50/02.07.2012 începând cu 04.07.2013, va fi trecut pe postul de inginer la Societatea CEO – Compartimentul protecţia mediului, informare semnată de către reclamant.

La aceeaşi dată, a fost emis şi actul adiţional nr. 4/04.07.2013, prin care angajatorul modifică elementele CIM, respectiv ,,felul muncii şi retribuţia”, reclamantul fiind trecut din funcţia de inspector protecţie socială, în funcţia de inginer producţie la CEO.

De asemenea, tot în data de 04.07.2013 angajatorul emite decizia înregistrată în registru special sub nr. 292/04.07.2013, în registru general sub nr. 7411/04.07.2013, prin care reclamantul MP, inspector protecţie socială – compartimentul inspector social este trecut în cadrul compartimentul protecţia mediului, în postul de inginer.

În drept, instanţa reţine că prin decizia contestată, respectiv decizia înregistrată în registru special sub nr. 292/04.07.2013, în registru general sub nr. 7411/04.07.2013, prin care reclamantul MP, inspector protecţie socială – compartimentul inspector social se numeşte în funcţia de inginer la compartimentul protecţia mediului în cadrul CEO, angajatorul a procedat la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă cu încălcarea dispoziţiilor art. 41 Codul muncii republicat.

Clauzele referitoare la felul muncii, locul muncii, condiţiile de muncă fiind clauze fundamentale ale contractului individual de muncă, nu pot fi modificate, de regulă, decât prin acordul părţilor. Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului; locul muncii; felul muncii; condiţiile de muncă; salariul; timpul de muncă şi timpul de odihnă.

Executarea contractului individual de muncă este guvernată de principiul stabilităţii, care presupune ca modificarea sau încetarea lui să nu poată interveni decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor şi numai cu titlu de excepţie modificarea unilaterală a contractului individual de muncă se poate face fără consimţământul salariatului.

Aceste situaţii de excepţie sunt reglementate prin art. 48 Codul muncii, potrivit cărora angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului, şi în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.

Prin decizia contestată pârâtul SC CEO SA a modificat unilateral contractul individual de muncă al reclamantului, respectiv funcţia şi retribuţia, fiind trecut din funcţia de inspector protecţie socială conform contractului individual de muncă încheiat şi înregistrat sub nr. 5418/1807/31.05.2012 şi a ultimelor acte adiţionale semnate după intrarea în vigoare a noului CCM la nivel de unitate, în funcţia de inginer în cadrul compartimentului protecţia mediului.

Referitor la informarea cu privire la clauzele esenţiale din contract, instanţa reţine că potrivit art. 17 (11)2) obligaţia de informare a reclamantului se consideră împlinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adiţional, după caz.

În concret, instanţa reţine că în speţă nu există acordul salariatului în ceea ce priveşte schimbarea funcţiei şi a salariului, şi nu se află în nici unul din cazurile acceptate de legiuitor pentru modificare unilaterală de către angajator a contractului de muncă.

Art. 41 din Codul muncii este o expresie a principiului consensualismului relaţiilor de muncă, transpus la nivelul contractului individual de muncă.

Este evident că modificarea unor clauze ale oricărui contract sinalagmatic civil sau comercial, inclusiv ale contractului individual de muncă, nu se poate realiza prin voinţa unilaterală a unei singure părţi, ci necesită şi manifestarea acordului de voinţă a părţii cocontractante.

În aplicarea acestui principiu fundamental al contractelor, legiuitorul de dreptul muncii stabileşte regula conform căreia, nici angajatorul şi nici salariatul nu pot modifica nici o clauză a contractului individual de muncă fără acordul expres al celuilalt.

Acordul de modificare trebuie să fie expres şi nu tacit sau subînţeles, şi trebuie să se manifeste fără nici un viciu de consimţământ.

În speţă, angajatorul a procedat la modificarea cu caracter definitiv a contractului de muncă, acest lucru fiind posibil doar în baza realizării acordului părţilor în acest sens, orice modificare unilaterală cu caracter definitiv a contractului de muncă fiind ilegală.

În ceea ce priveşte apărarea pârâtului CEO SA, în sensul că trecerea reclamantului MP pe funcţia de inginer s-a datorat refuzului acestuia de a accepta funcţia oferită, respectiv aceea de inspector protecţie socială, nu poate fi reţinută de instanţă câtă vreme semnarea actului adiţional din 01.05.2013 nu era necesară, deoarece privea aceeaşi funcţie, aceea de inspector protecţie socială.

Astfel, prin acest act adiţional prin care reclamantul are aceeaşi funcţie de inspector protecţie socială, nu s-a realizat efectiv o modificarea a contractului individual de muncă, actul neavând forţa probantă a unui înscris sub semnătură privată, nefiind valabil ca instrumentum în condiţiile în care nu a fost semnat de către părţi.

Prin urmare operaţiunea juridică nu poate fi dovedită cu acest mijloc de probă.

Raportat la aceste considerente instanţa reţine că angajatorul a procedat la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă fără a respecta dispoziţiile imperative ale art. 41 alin. 1 Codul muncii, astfel încât se impune anularea măsurii dispuse de angajator, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei, în sensul reintegrării reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei, acela de inspector protecţie socială.

Referitor la drepturile băneşti cuvenite reclamantului, instanţa reţine că începând cu 01.05.2013 angajatorul a procedat la reţinerea din salariu a diferite sume fără o justificare legală. Virarea unor drepturi băneşti diminuate începând cu luna mai 2013 reiese din statele de plată ataşate la dosarul cauzei (filele 90-97).

În acest sens, reclamantului i se cuvin drepturile băneşti reprezentând diferenţa dintre salariul stabilit prin contractul individual de muncă, respectiv actul adiţional nr. 1/19.02.2013 şi drepturile băneşti acordate, începând cu luna mai 2013, sume ce se vor actualiza de la data la care trebuiau acordate şi până la data plăţii efective în baza prevederilor art. 166 alin. 4 Codul muncii.

Pentru aceste considerente şi cu motivarea mai sus expusă;

Văzând şi dispoziţiile art. 453 (1) Noul Cod de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul MP CNP  domiciliat , în  contradictoriu cu pârâtul CEO.

Anulează decizia înregistrată în registrul special sub nr. 292/04.07.2013, în registrul general sub nr. 7411/04.07.2013, emisă de pârâta SC CEO SA.

Repune părţile în situaţia anterioară emiterii deciziei.

Dispune reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei, acela de inspector protecţie socială.

Obligă pârâta SC CEO SA la plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre salariul stabilit prin contractul individual de muncă, respectiv actul adiţional nr. 1/19.02.2013 şi drepturile băneşti acordate, începând cu luna mai 2013, sume actualizate de la data la care trebuiau acordate şi până la data plăţii efective.

Obligă pârâta SC CEO SA la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 350 lei reprezentând onorariu avocat.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 20 decembrie 2013, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare