Cont.adm: Taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule. Reglementare internă: Legea nr.9/2012. Jurisprudenţă cjue. Dobânda legală. Incidenţa dispoziţiilor og nr.13/2011

CONT.ADM: Taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule.  Reglementare internă: Legea nr.9/2012. Jurisprudenţă CJUE. Dobânda legală. Incidenţa dispoziţiilor OG nr.13/2011

1.) – Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr.8220/114/2012 din 27.12.2012, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâtele:  DGFP Buzău şi AFM Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: a) obligarea pârâtelor în solidar la restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 9609 lei achitată pentru un autovehicul  achiziţionat dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum şi  b) la plata în solidar a dobânzii legale, calculată de la data efectuării plăţii până la data restituirii ei integrale, cu cheltuieli de judecată .

2.) – Motivarea acţiunii

2.1.) În fapt,  reclamantul a învederat că în baza certificatului de proprietate din data de 19.09.2011, a achiziţionat un autovehicul de provenienţă dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene: marca Audi, tip A6 număr de identificare X,  an de fabricaţie 2008, înmatriculat pentru prima data la 27.02.2008, pentru care a achitat o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 9609 lei, impusă în temeiul dispoziţiilor  Legii nr.9/2012 . Consideră că taxa achitată contravine normelor Tratatului privind funcţionarea  Comunităţii Europene,  care prevalează asupra dreptului naţional, astfel că se impune restituirea acestei sume.

2.2) În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 148 din Constituţia României, paragraful 110 ( ex articolul 90) din Tratatul privind funcţionarea Comunităţii Europene şi prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

3.) Probe

3.1.) - În sprijinul susţinerilor formulate prin acţiunea introductivă, reclamantul  a depus la dosar : actul de proprietate al autovehiculului (certificatului de proprietate:  filele 12,16), certificat de înmatriculare a autovehiculului cu care se atesta şi data primei înmatriculări ( filele 18), cartea de identitate a autovehiculului ( fila 14),  decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ( fila 9), chitanţa privind plata taxei pentru emisiile poluante (fila 8) şi dovada efectuării procedurii instituite la art.117 alin.1 lit.d) din Codul de procedură fiscală (fila 10-11).

3.2.) – Pârâţii nu au solicitat administrarea de probe .

4.) – Întâmpinarea

4.1.) – Citată la cererea reclamantului, DGFP Judeţ Buzău a formulat întâmpinare în temeiul prevederilor  art.115-118 din Codul de procedură civilă invocând excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive (filele 22-23).

4.2.) – Urmare admiterii excepţiei lipsei calităţii procesual pasive invocată de DGFP Buzău, la termenul de judecată din 08.04.2013 a fost introdusă în proces pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Rm.Sărat (denumită în continuare AFPM Rm.Sărat): fila 26.

4.3.) – Citată legal, pârâta AFPM Rm.Sărat (denumită în continuare AFPM Rm.Sărat) nu  a formulat întâmpinare în cauză.

4.4.) Citată legal, pârâta AFM Bucureşti nu  a formulat întâmpinare în cauză .

 5.) – Analiză . Constatări . Considerente

Examinând cererea formulată de reclamant în raport de actele şi lucrările dosarului şi de prevederile legale incidente , tribunalul reţine  :

5.1.) – Situaţia în fapt dedusă judecăţii

5.1.1.) – În baza  certificatului de proprietate din data de 19.09.2011, reclamantul a achiziţionat un autovehicul de provenienţă dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene: marca Audi, tip A6 număr de identificare X,  an de fabricaţie 2008, înmatriculat pentru prima data la 27.02.2008.

5.1.2.) – În vederea înmatriculării autovehiculului  în România, reclamantul a fost obligat să achite o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 9609 lei , stabilită în aplicarea dispoziţiilor Legii nr.9/2012,  conform deciziei de calcul depusă la fila 7/verso, fiind achitată la Trezoreria Municipiului  Rm.Sărat  în baza chitanţei seria TS9  nr.0764684 din 06.12.2012.

5.1.3.) - Anterior formulării acţiunii introductive, cu cererea înregistrată sub nr. 24414  din 12.12.2012 la AFPM Rm.Sărat, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 9609 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante pentru autovehiculul dobândit  în condiţiile expuse.

5.1.4.) – Cu adresa nr.24414  din 13.12.2012, AFPM Rm.Sărat a comunicat reclamantului că nu i se restituie taxa pentru emisii poluante achitată, întrucât a fost stabilită cu respectarea prevederilor Legii nr.9/2012.

5.1.5.) – Atacând în instanţa de contencios administrativ refuzul autorităţii fiscale de a-i restitui  taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule achitată cu încălcarea dispoziţiilor  legislaţiei comunitare în materie, reclamantul  se consideră vătămat în dreptul său legitim, apreciind că sunt  îndeplinite  condiţiile de admisibilitate  a acţiunii, prevăzute de art.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ .

5.2.) – Cadrul juridic . Reglementarea internă

5.2.1.) - Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) şi N(1)-N(3), astfel cum sunt definite în art.3 din Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 a fost instituită prin Legea nr.9 din 06.01.2012, care a abrogat prevederile OUG nr. 50/2008 referitoare la taxa pe poluare.

5.2.2.) - Conform art.4 alin.1 lit.a) din Legea nr.9/2012: ” Obligaţia de plată a taxei intervine : a) cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare”, fără ca textul să facă distincţie între autovehiculele  produse în România şi cele produse în afara ei, şi nici între autovehiculele  noi şi cele de ocazie.

5.2.3.) - În forma iniţială a Legii nr.9/2012, aplicabilă în perioada 13 ianuarie 2012 - 30 ianuarie 2012,  la  alineatul 2 al aceluiaşi articol se prevede că: „ Obligaţia de plată a taxei intervine şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule , conform Legii nr.571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule şi care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la data înmatriculării”, modul de calcul al taxei fiind stabilit de art.6 .

5.2.4.) - Potrivit art.2 lit.i) din Legea nr.9/2012:” prima transcriere a dreptului de proprietate” înseamnă „primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a prezentei legi”.

5.2.5.) Prin OUG nr.1din 30.01.2012, intrată în vigoare la data de 31 ianuarie 2012, s-a prevăzut ,  însă, că dispoziţiile art.2 lit.i) şi ale art.4 alin. 2 din Legea nr.9/2012 se suspendă până la data de 31 decembrie 2012, cu consecinţa că taxa pentru emisiile poluante nu se achită cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculelor  de ocazie înmatriculate anterior datei de 1 ianuarie 2007.

5.3.) – Art.110 ( ex articolul 90 paragraf 1 TCE ) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) , publicat în Jurnalul Oficial la data de 30.03.2010 ( versiune consolidată )

5.3.1.) – Conform prevederilor art.28 din Tratat, versiunea consolidată, Uniunea  este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri şi care implică interzicerea  între statele membre, a taxelor vamale la import şi export  şi a oricăror taxe  cu efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţări terţe.

5.3.2.) – La art.30 şi art.31 din Tratat, se dispune în sensul că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicţie se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state  membre impozite interne  de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare . De asemenea, niciun stat membru  nu aplică produselor altor state  membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.

5.3.3.) – Dispoziţiile art.110 ( ex articolul 90 paragraf 1 ) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect , produselor naţionale similare.

5.4.) – Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

5.4.1.) – Cauza Costa / Enel ( 1964) : Legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent  de drept –  nu ar putea să ducă la anularea lui , dată fiind natura sa originară şi specială , fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială. Decizia a definit şi relaţia dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre , arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă , care are prioritate de aplicare chiar şi în faţa dreptului naţional ulterior.

5.4.2.) – Cauza Weigel ( 2004): Obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele comunitare în condiţiile normale de concurenţă , prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre. Prin urmare , scopul acestei reglementări o constituie  interzicerea discriminării fiscale între produsele importate şi cele similare autohtone.

5.4.3.) – Hotărârea din 15 septembrie 2005 , Comisia / Danemarca, C – 464/02 : Toate autovehiculele comercializate  pe piaţa unui stat membru sunt ” produse naţionale ” în sensul prevederilor art.110 TFUE, iar cele similare acestora cumpărate de pe pieţele altor state spre a fi importate în acest stat membru devin ” produse concurente ” ale celor dintâi , în măsura în care sunt similare  din punct de vedere al tipului de produs , al caracteristicilor şi al uzurii. În contextul asigurării liberei circulaţii a mărfurilor şi a unui regim vamal nediscriminatoriu , instituirea la nivelul statului membru a unor măsuri fiscale de natură să favorizeze produsele naţionale în defavoarea produselor concurente , reprezintă o evidentă încălcare a acestor principii. Prin urmare , statele membre sunt obligate să se abţină de la instituirea oricăror  măsuri de natură să favorizeze produsele naţionale în defavoarea produselor concurente provenite din statele membre .

5.4.4.) – Cauzele reunite C – 290 Nadasdi şi C – 333/05 Nemeth / 2006: O taxă care nu este percepută pentru faptul că un  autovehicul traversează frontiera unui stat membru , ci pentru prima înmatriculare pe teritoriul acestuia , în vederea punerii în circulaţie, nu constituie o taxă vamală în sensul art.25 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor şi trebuie examinată în lumina art.90 din tratat.

5.4.5.) – Hotărârea din 18.01.2007 , Brzezinschi, C -313 / 05 , pct.27 : Art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană reprezintă în cadrul tratatului o completare a dispoziţiilor privind eliminarea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent . Această dispoziţie are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor  între statele  membre în condiţii normale de concurenţă , prin eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre.

5.4.6.) – Hotărârea din 20.09.2007, Comisia / Grecia , C – 74/06, pct.24; Ordonanţa din 10.12.2007, Kawala, C – 134/07, pct.28; Hotărârea din 17.07.2008, Krawczyunski , C – 426/07, pct.31: În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate , art.90 din Tratat  vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele din import.

5.4.7.) – Hotărârea pronunţată de CJCE în cauzele reunite C -393/04 şi C – 41/05 , Air Liquide Industries Belgium , par.55 : Prevederile art.110 ( ex articolul 90 par.1 ) TFUE interzic , fără excepţii , discriminarea fiscală şi orice măsură de protecţie care poate rezulta prin aplicarea unor taxe sau impozite , între produsele din statele membre ale comunităţii şi cele din producţia internă a unui stat membru , în scopul asigurării respectării şi aplicării principiului circulaţiei mărfurilor.

5.4.8.) – Hotărârea din 17.07.2008 pronunţată în cauza  Krawczy: În materia importurilor autovehiculelor de ocazie , art.90  CE urmăreşte să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne , în privinţa concurenţei dintre produsele importate şi cele care se află deja pe piaţa naţională.

5.4.9.) – Hotărârea din 19.03.2009 , Comisia / Finlanda , C – 10/08, pct.24 : Un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea  ca produsele importate  să fie mai aspru taxate decât produsele naţionale  şi să nu producă  în nici un caz efecte discriminatorii. Art.90 din Tratat  nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatoriu  şi numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene .

6.) – Compatibilitatea taxei pentru emisiile poluante cu dispoziţiile  art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii  Europene TFUE

6.1.) – Ca urmare a incidenţei prevederilor OUG nr.1/2012 , dată fiind similitudinea dintre taxa pe poluare instituită prin OUG nr.50/2008 şi taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită prin Legea nr.9/2012 , tribunalul apreciază că jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care interpretează articolul 110 TFUE este aplicabilă în cauză.

 6.2.) – Examinând compatibilitatea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată  de Legea nr.9/2012  pentru instituirea taxei pe poluare cu prevederile art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii  Europene ( ex articolul 90 din TCE ) : prin Hotărârea preliminară din 7.04.2011 pronunţată în cauza C – 402/09, Tatu s-a statuat în sensul că ”articolul 110 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene trebuie interpretat în sensul că se instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor  cu ocazia primei înmatriculări  în acest stat membru , dacă regimul acestei măsuri fiscale  este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie , în statul membru menţionat , a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte  state membre , fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională ”.

6.3.) – Curtea a decis , deci , prin această hotărâre preliminară , că art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii  Europene trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale , taxa pe poluare ,  doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008, deşi nediscriminatorie , creează un efect protecţionist  pe piaţă, descurajând importul de maşini de ocazie fără a descuraja în egală măsură şi cumpărarea de maşini de ocazie existente pe piaţă anterior ordonanţei evocate.

6.4.) – În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea preliminară din 07.07.2011 în cauza C – 263/10 , Nisipeanu v. România, la cererea formulată în temeiul art.234 CE de către Tribunalul Gorj .

6.5.) – Curtea a arătat în considerentele hotărârii pronunţate că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă , vizează eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenite din alte state membre , interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naţionale similare, vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele de import.

7.) – Obligativitatea respectării dreptului comunitar. Prioritatea dreptului comunitar faţă de reglementările interne

7.1.) – Prin Legea nr.157/2005 , România a ratificat Tratatul privind  aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană .

7.2.) – Efectele ratificării Tratatului sunt reglementate de art.148 alin.2 şi 4 din Constituţia României , conform cărora :

” (2) Ca urmare a aderării , prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu , au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne , cu respectarea prevederilor actului de aderare .

(4) Parlamentul , Preşedintele României , Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din  prevederile alineatului (2) ”.

8.) Competenţa instanţei de a evalua conformitatea legislaţiei interne cu dispoziţiile din dreptul comunitar şi de a da eficienţă acestora

8.1.) – Prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene din 9 martie 1978 pronunţată în Cauza 106/77 , Administrazione delle Finanze dello Stato c. Simmenthal s-a statuat în sensul că : ” … judecătorul naţional însărcinat, potrivit competenţei sale , să aplice dispoziţiile dreptului comunitar, are obligaţia de a asigura deplina eficacitate a acestor norme , lăsând neaplicată , din oficiu dacă este necesar , orice dispoziţie contrară a legislaţiei naţionale , chiar ulterioară , fără a solicita sau a aştepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu ”.

8.2.) – Aşadar , în raport de dispozitivul hotărârii evocate , instanţelor române le revine obligaţia de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar , ele fiind competente să procedeze la evaluarea conformităţii legislaţiei române cu dispoziţiile din dreptul comunitar şi să înlăture de la aplicare orice dispoziţie contrară a legislaţiei naţionale .

9.) – Soluţia tribunalului

9.1.) – Prin efectul aplicării directe a dispoziţiilor art. 110 paragraf 1 TFUE , instanţa este datoare să constate că prevederile Legii nr.9/2012  privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule  sunt reglementări contrare, astfel că nu pot fi reţinute ca aplicabile în cauză.

9.2.) – În condiţiile în care taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule  ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislaţiei fiscale interne apreciată ca fiind contrară normelor comunitare , tribunalul apreciază că este aplicabil principiul consacrat în sensul că în situaţia în care un stat membru a impus sau a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, el este obligat să restituie taxa percepută astfel .

9.3.) –Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit ferm că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat , cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi îmbogăţirea fără justă cauză, în astfel de cauze putând fi plătite şi daune pentru pierderile suferite  ( sens în care se  invocă : Cazul nr.68/79 , Hans Just I/S c. Ministère danois des impôts et accises , precum şi Cauza conexată C – 290/05 şi C – 333/05 Akos Nadasdi şi Ilona Nemeth)

9.4.) – În contextul elementelor de fapt şi de drept expuse, tribunalul a apreciat că reclamantul  are dreptul la restituirea integrală a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule  încasată în baza unor dispoziţii legale interne contrare normelor comunitare în materie.

9.5.)– Pentru considerentele expuse, prin sentinţa nr.2599 din 10.06.2013 s-a admis ca întemeiată acţiunea formulată de reclamant în sensul obligării în solidar a pârâtelor AFPM Rm.Sărat şi AFM Bucureşti la restituirea către reclamant a sumei de 9609 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule  .

9.6.) - Pârâtele au fost obligate în solidar şi la cu  dobânda legală  prevăzută de OG nr. 13/2011, aferentă sumei achitate cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată de la data plăţii sumei şi până la restituirea integrală a acesteia, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat reclamantei, compus din cuantumul taxei şi folosul nerealizat , reprezentat de dobânda invocată.

9.7.) – Conform art.274 Cod procedură civilă pârâtele au fost obligate să plătească în solidar reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxe de timbru ).

Domenii speta

Spete similare