Drepturi băneşti

Prin cererea  înregistrată sub nr.1464/110/2008 la Tribunalul Bacău, reclamanta P.M. a  chemat în judecată pârâta SC R.  SA ONEŞTI solicitând  obligarea  pârâtei la plata  diferenţelor  salariale cuvenite în perioada martie 2005 – iunie 2006, perioadă în care  reclamanta a fost angajată în funcţia de consilier de securitate şi pază şi de asemenea pentru perioada iunie 2006 –şi în prezent, perioadă în care reclamata a  fost angajată ca jurist nivelul 3. Suma solicitată de  reclamantă a fost de 20.000 lei, ulterior, în final, reclamanta mărindu-şi petitul la suma de 25.447 lei, sumă rezultată  din raportul de expertiză, ce urmează a  fi plătită în valoare  actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Pe cale de consecinţă, reclamanta a solicitat  şi obligarea pârâtei la plata către  bugetul de stat a sumelor datorate  corespunzător  diferenţelor  salariale şi  efectuarea  de menţiuni  corespunzătoare în carnetul de  muncă.

Acţiunea este scutită de plata taxei  judiciare de timbru conform  art.285 Codul Muncii.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în perioadele  sus – menţionate a îndeplinit funcţia de consilier de pază şi securitate şi de asemenea  de jurist gradul 3, însă în nici unul din aceste posturi nu i s-a achitat salariul corespunzător  grilelor de salarizare menţionate în Contactul Colectiv de Muncă la nivel de unitate.

În susţinerea acţiunii, reclamata  a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu şi expertiză contabilă.

Intimata  a formulat întâmpinare prin care a solicitat  respingerea  acţiunii, ca neîntemeiată, în condiţiile în care reclamanta a primit  drepturile salariale astfel cum acestea au fost menţionate  în contractul  individual de muncă  şi în actele adiţionale  încheiate la acest contract. S-a  arătat că,  în intervalul 10.03.2005 – 01.10.2006 au intervenit trei modificări în ceea ce priveşte felul muncii şi salariul şi de fiecare dată acest lucru a fost adus la cunoştinţă reclamantei care a fost de acord, atât cu noua funcţie cât şi cu salariul, condiţii în care s-au şi întocmit actele adiţionale la Contractul Individual de Muncă. Drepturile salariale au fost achitate reclamantei  conform actelor adiţionale ce au avut la bază  negocierea părţilor, astfel încât plata drepturilor salariale suplimentare pe care le  solicită reclamata nu au nici un temei.

În  combaterea  acţiunii s-au depus înscrisuri şi s-a solicitat proba cu interogatoriu.

Analizând  actele  şi lucrările dosarului, în raport de acţiunea astfel cum a fost completată, tribunalul reţine :

Reclamanta a fost angajată la societatea pârâtă începând cu anul 1999,în funcţia de jurist,la data de 23.02.2005 când şi-a  reluat activitatea  după perioada de suspendare a contractului de muncă, având  funcţia de jurist nivelul 3.

Prin comunicarea nr.516/10.03.2005 ( fl.27) reclamantei i se aduce la  cunoştinţă schimbarea funcţiei, începând cu 10.03.2005, de la  jurist nivelul 3 de  salarizare la  funcţia de consilier de securitate şi pază. În exemplarul comunicării de la fila 50 se arată că salariul corespunzător noii funcţii este de 13.080.000 ROL. În  comunicarea aflată la fila 45 dosar se arată că nu  intervin modificări în salariul reclamantei raportat la noua  funcţie de consilier  de pază şi securitate, această comunicare având acordul reclamantei în ceea ce priveşte modificările asupra felului muncii. Urmare a  acestui acord s-a şi  încheiat actul adiţional  79353/2005 ( fl.49 dosar) în care se arată că  funcţia este de  consilier de securitate  şi pază şi salariul este acelaşi.

Prin  comunicarea nr. 987/14.06.2006 s-a adus la cunoştinţă reclamantei  schimbarea postului în referent de pază, începând cu 01.06.2006, post căruia îi corespunde un salariu de 1387 lei ( fl.51 dosar), comunicare  însuşită de reclamantă şi în urma căreia s-a încheiat şi actul adiţional 79353/2006 ( fl.52 dosar), însuşit de ambele părţi.

Prin comunicarea din 2006 ( fl.54 dosar) s-a adus  la cunoştinţa reclamantei schimbarea funcţiei, începând cu 01.10.2006, noul post fiind  jurist – responsabil autorizat pentru  distribuţie carburanţi, comunicare însuşită şi  urmată de încheierea actului adiţional 79353/23.10.2002 ( fl.55), salariul corespunzător noii  funcţii fiind acelaşi.

Pârâta a  susţinut că în cursul perioadei  scurse de la 10.03.2005, reclamata şi-a primit drepturile salariale aşa cum sunt  ele stipulate în contractul individual de muncă şi în actele adiţionale la acest contract, drepturi salariale pe care reclamanta însăşi le-a negociat.

Potrivit  art.238 Codul Muncii, contractele  colective de muncă nu pot conţine clauze care să  stabilească  drepturi la un nivel  inferior celui  stabilit prin  contractul colectiv de muncă la nivel superior şi conform alin.2 al aceluiaşi articol, la rândul lor, contactele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească  drepturi  la un nivel inferior  celui stabilit prin contactele colective de muncă. De asemenea în alin.3 se arată că prevederile legale referitoare la  drepturile salariaţilor, astfel cum sunt ele avute în vedere la  încheierea  contractului colectiv de muncă, au nivelul minimal.

Aceste dispoziţii legale sunt menţionate  şi în art. 8 din Legea nr. 130/1996 şi au fost  preluate ulterior în noul cod al muncii.

Art.238 Codul Muncii şi art. 8 din Legea nr. 130/1996 stabilesc o serie de clauze  prohibitive şi minimale care trebuie avute în vedere la  încheierea Contractului Colectiv de Muncă la nivel inferior şi de asemenea, la încheierea contractelor individuale de muncă.

Aceste dispoziţii legale  se coroborează  şi cu art.38 Codul Muncii, potrivit căruia salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le  sunt  recunoscute prin lege şi orice tranzacţie ce  urmăreşte  renunţarea la aceste drepturi sau limitarea lor, este lovită de nulitate.

Aşadar dispoziţiile art.238 şi art. 38 Codul Muncii, interzic  expres stabilirea  unor drepturi salariale prin  contractele  individuale de muncă  mai mici decât cele stabilite prin contractul  colectiv de muncă, orice act care încalcă aceste dispoziţii fiind nul absolut, în condiţiile ar.38 Codul Muncii. Contractul Individual de Muncă nu  putea cuprinde niveluri de salarizare mai mici decât cele  stabilite, la nivelul minimal, prin Contactul Colectiv de Muncă.

Din expertiza contabilă efectuată în cauză, expertiză ce a verificat grilele de salarizare stabilite prin contractul colectiv de muncă, în perioada  supusă litigiului, s-a  constatat că, între drepturile salariale  cuvenite  reclamantei în baza  contractului  individual de muncă  ţi a actelor adiţionale anexă, pe de o parte, şi drepturile salariale  stabilite  pentru funcţia respectivă prin  contractul colectiv de muncă sunt  diferenţe esenţiale, drepturile salariale încasate efectiv de  reclamantă fiind inferioare celor stabilite în grilele de salarizare din  contractele colective de muncă  la nivel de unitate.

Faţă de  constatările  expertizei  contabile ( fl.237 dosar ), tribunalul reţine că pentru  perioada 01.03.2005 – 25.09.2008 ( dată la care  reclamanta a fost  concediată), diferenţele salariale rezultate dintre salariile cuvenite potrivit  grilelor de salarizare negociate prin Contractul Colectiv de Muncă şi cele efectiv încasate,  sunt de  25.447 lei, sumă ce urmează a  fi achitată reclamantei  în valoare actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Faţă de  dispoziţiile art. 40, lit.f Codul Muncii, pârâta va fi obligată şi la plata contribuţiilor  şi impozitelor datorate în condiţiile legii, aferente sumei de 25.447 lei.

În temeiul art. 4 şi 6 din Decretul  nr.92/1976, tribunalul urmează  a obliga pârâta  angajatoare  şi la efectuarea menţiunilor corespunzătoare  drepturilor salariale  câştigate,  în  carnetul de muncă al reclamantei.

În temeiul art. 274, alin.1 cod procedură civilă, pârâta va fi  obligată la plata  cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă, constând în onorariu expert.

Faţă de dispoziţiile  art. 22 din OG nr.22/2000,  va fi dispusă plata sumei de 500 lei către expertul desemnat în cauză.

Domenii speta

Spete similare