Apel. Suspendare conform art. 244 c.p.civ. Nepronunţarea instanţei de fond asupra cererii de suspendare.

Potrivit art.244 c.pr.civ., instanţa nu are obligaţia de a suspenda cauza în cazurile anume enumerate de textul de lege, ci are facultatea de a putea suspenda cauza, deci rămâne la aprecierea acesteia dacă suspendă sau nu cauza în baza acestui temei juridic.

Nepronunţarea asupra cererii de suspendare de către Judecătorie nu poate echivala cu necercetarea fondului,  atât timp cât această suspendare are caracter facultativ, instanţa fiind chemată să aprecieze dacă este sau nu oportună sistarea judecăţii.

Dacă instanţa de apel considera că se impunea suspendarea cauzei pentru a se cunoaşte soluţiile adoptate în respectivele litigii, fiind instanţă cu caracter devolutiv, avea posibilitatea ea însăşi de a face aplicarea dispoz.art.244 c.pr.civ., din oficiu, urmând să se reia judecata la momentul soluţionării cauzelor invocate ca temei al suspendării.

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr.8508/318/2007 pe rolul Judecătoriei Tg.Jiu, reclamanţii BI, BM, BI, DF au chemat în judecată pe pârâţii B.I., R.E.M., G.M., M.F.A., T.V., V.F., P.A., M.G., A.C., C.N. şi B.S., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să permită ridicarea barăcilor în care locuiesc conform cu dispozitivul sentinţei civile nr.2430/2005, în sensul desfiinţării acestor barăci, imobile aflate în Tg.Jiu, Cartier Colonia A.C.H.

În motivarea acţiunii au arătat că, prin sentinţa civilă nr.2430/2005 a Judecătoriei Tg.Jiu, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.747/2006 a Curţii de Apel Craiova, SC HIDROCONSTRUCŢIA SA a fost  obligată să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 1,5315 ha. şi să ridice barăcile de locuit existente pe acest teren, iar  în caz de neexecutare au fost abilitaţi reclamanţii să le ridice pe cheltuiala pârâtei.

Pe terenul în suprafaţă de 1,5315 ha. SC HIDROCONSTRUCŢIA SA a executat cu rea credinţă o serie de barăci considerate locuinţe pentru muncitorii şi salariaţii săi (pârâţii din cauza de faţă) în regim de organizare de şantier, pentru amenajarea râului Jiu, în baza consimţământul autorului reclamanţilor pe numele de BI, care a fost de acord să cedeze folosinţa terenului, dar nu şi proprietatea.

Au arătat că, în baza Legii 18/1991 au obţinut titlu de proprietate pentru suprafaţa de 5,1249 ha.ce include şi suprafaţa de  1,5315 ha. ocupată de barăcile în care locuiesc pârâţii şi  pentru punerea în executare a sentinţei civile  nr.2430/2005 rămasă definitivă şi irevocabilă au apelat la executorul judecătoresc, dar cu toate că Hidroconstrucţia a fost de acord cu desfiinţarea barăcilor de pe acest teren, locuitorii barăcilor (pârâţii) refuză  să se conformeze unui titlu definitiv şi irevocabil şi să părăsească aceste imobile aflate într-un grad avansat de uzură improprii unei locuinţe normale şi al  căror scop a încetat de aproape 20 de ani de la data cânt s-au construit de către Hidrocentrale Tg.Jiu.

Aceeaşi reclamanţi au arătat că pârâţii au formulat şi contestaţie la executare asupra titlului definitiv şi irevocabil, dar aceasta a fost  respinsă prin sentinţa civilă nr.1151/2007 a  Judecătoriei Tg.Jiu.

Prin sentinţa civilă nr. 6087/24.09.20097, pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu în dosarul nr.8508/318/2007a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâţi; a fost admisă acţiunea reclamanţilor B.I., B.M., B.I., D.F. împotriva pârâţilor B.I., R.E.M., G.M., M.F.A., T.V., V.F., P.A., M.G., A.C., C.N. şi B.S.

Au fost obligaţi pârâţii să permită reclamanţilor ridicarea barăcilor în care locuiesc,conform  cu dispozitivul sentinţei civile nr.,2430 din 22.04.2005, pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu, în sensul desfiinţării acestor imobile aflate în Tg.Jiu, colonia ACH.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că reclamanţii din cauza de faţă deţin un titlu executoriu definitiv şi irevocabil, opozabil pârâtei SC Hidroconstrucţia SA Tg.Jiu şi anume sentinţa civilă nr.2430 din 22.04.2005 a Judecătoriei Tg.Jiu, prin care au fost obligate pârâtele SC Hidroconstrucţia SA Bucureşti, Sucursala Tg.Jiu (fostă ACH) şi SC Hidroconstrucţia SA Bucureşti să lase acestora terenul în suprafaţă de 1,5315 ha. situat în Tg.Jiu, Cartier ACH şi totodată să-şi ridice de pe teren barăcile existente, iar în caz de neexecutarea obligaţiei au fost abilitaţi reclamanţii să le ridice pe cheltuiala pârâtelor.

După obţinerea acestui titlu reclamanţii au încercat punerea în executare a sentinţei menţionate mai sus, cu ajutorul executorului judecătoresc Olaru Constantin şi au obţinut din partea pârâtei SC Hidroconstrucţia SA Tg.Jiu o adresă la data de 04.12.2006, prin care aceasta a arătat că este de acord cu ridicarea barăcilor de reclamanţi pe cheltuiala pârâtei, dar nu s-a putut finaliza această executare datorită pârâţilor din cauza de faţă, care locuiesc în barăcile ce urmează a fi ridicate.

S-a reţinut  că pârâţii din cauza de faţă nu au nici un drept locativ propriu asupra barăcilor pe care le deţin, acestea  fiind construite în organizarea de şantier de către Hidroconstrucţia SA Tg.Jiu.

Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii C.M., B.I., R.E.M., M.G., A.C., C.N., B.S., criticând-o pentru  netemeinicie şi  nelegalitate.

Au susţinut că în mod greşit a fost admisă acţiunea, deoarece la data judecării în fond a cauzei erau incidente dispoz.art.244 pct.1 c.pr.civ., întrucât exista o excepţie de neconstituţionalitate, trimisă spre soluţionare Curţii Constituţionale, căreia nu i s-a fixat termen de judecată şi procesul civil aflat pe rolul Judecătoriei Piteşti, privind constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate asupra terenului în litigiu.

În concret, au invocat apelanţii că împotriva sentinţei civile nr.2430/22.04.2005, pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu au formulat contestaţie la executare, fiind respinsă prin s.c.nr.1151/20.02.2007 a Judecătoriei Tg.Jiu.

Soluţionarea recursului declarat de apelanţii din cauza de faţă împotriva acestei sentinţe a fost suspendată, deoarece au invocat o excepţie de neconstituţionalitate, dosarul tribunalului fiind trimis la Curtea Constituţională la 13.09.2007.

Au invocat apelanţii  că pe rolul Judecătoriei  Piteşti se află dosarul pentru anularea titlului de proprietate al reclamanţilor, în care aceştia au calitatea de intervenienţi.

Prin decizia civilă nr.22 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 8508/318/2007, s-a admis apelul declarat de pârâţi; s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele :

Prin întâmpinarea aflată la fila 73 din dosar pârâţii au invocat faptul că pe rolul Judecătoriei Piteşti se află un proces în rejudecare după casarea sentinţei civile nr.7356/21.11.2006, pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu, în care aceştia au calitatea de intervenienţi, prin care s-a solicitat anularea titlului de proprietate al reclamanţilor pentru terenul în litigiu, ceea ce constituie un motiv de suspendare a cauzei dedusă judecăţii.

Fără a verifica susţinerile pârâţilor şi fără a pune în discuţie cererea de suspendare formulată prin întâmpinare, prima instanţă a soluţionat pe fond pricina.

Mai mult, împotriva  sentinţei civile nr.2430/22.04.2005, pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu, apelanţii pârâţi au formulat contestaţie la executare, ce a fost respinsă prin s.c. nr.1151/20.02.2007, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Soluţionarea recursului declarat împotriva  acestei sentinţe a fost suspendată la data de 13.09.2007, întrucât s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate, dosarul Tribunalului Gorj fiind trimis la Curtea Constituţională.

Cum prima instanţă  nu a verificat susţinerile pârâţilor privind existenţa pe rolul Judecătoriei Piteşti a unui litigiu având ca obiect anularea titlului de proprietate al reclamanţilor privind terenul în litigiu, precum şi a unei contestaţii la executare a s.c. nr.2430/22.04.2005, pronunţată de  Judecătoria Tg.Jiu, formulată de pârâţi şi, în raport de aceasta, să pună în discuţie cererea de suspendare invocată  prin întâmpinare, sentinţa pronunţată este nelegală.

Soluţionând astfel cauza, prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, motiv  pentru care s-a desfiinţat sentinţa, cu trimiterea pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

Împotriva acestei decizii civile au formulat recurs reclamanţii B.I., B.M., D. F., considerând-o nelegală, deoarece nepronunţarea asupra unei cereri de suspendare a judecăţii cauzei nu echivalează cu necercetarea pe fond a cauzei, aşa cum a reţinut instanţa de apel,  aceasta având posibilitatea ea însăşi de a administra probele necesare.

Criticile formulate sunt întemeiate.

Tribunalul a considerat că atât timp cât instanţa de fond a soluţionat cauza fără a verifica susţinerile părţilor privind existenţa unor litigii legate de anularea  titlului de proprietate ale reclamanţilor şi o contestaţie la executare, fără a se pronunţa asupra cererii de suspendare conform art. 244 c.pr.civ., în drept şi în fapt prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, ceea ce a dus la desfiinţarea cu trimitere a cauzei.

Sentinţa civilă atacată cu apel este însă, amplu motivată, în considerentele acesteia răspunzându-se la toate capetele de cerere şi făcându-se o analiză contradictorie a probelor administrate, care au format convingerea instanţei pentru soluţia adoptată.

Verificând dosarul de fond se constată că la prima zi de judecată, respectiv 27 aug.2007, pârâţii prezenţi au solicitat termen în vederea angajării unui apărător, termen care a fost acordat la data de 10 sept.2007. La acest ultim termen, după şedinţă, s-a depus întâmpinare de către pârâţi, prin care, alături de apărările formulate s-a solicitat şi suspendarea cauzei în baza art.244 c.pr.civ., invocându-se existenţa unor litigii legate de anularea titlului de proprietate al reclamanţilor şi o contestaţie la executare.

La data soluţionării cauzei, apărătorul prezent al pârâţilor nu a mai susţinut cererea de suspendare a judecării cauzei, situaţie în care nici instanţa nu a mai luat-o în discuţie şi nu a mai  supus-o dezbaterii contradictorii a părţilor.

Trebuie precizat că potrivit art.244 c.pr.civ., instanţa nu are obligaţia de a suspenda cauza în cazurile anume enumerate de textul de lege, ci are facultatea de a putea suspenda cauza, deci rămâne la aprecierea acesteia dacă suspendă sau nu cauza în baza acestui temei juridic.

Nepronunţarea asupra cererii de suspendare de către Judecătorie nu poate echivala cu necercetarea fondului, aşa cum a susţinut instanţa de apel, atât timp cât această suspendare are caracter facultativ, instanţa fiind chemată să aprecieze dacă este sau nu oportună sistarea judecăţii.

Pe de altă parte, dacă instanţa de apel considera că se impunea suspendarea cauzei pentru a se cunoaşte soluţiile adoptate în respectivele litigii, fiind instanţă cu caracter devolutiv, avea posibilitatea ea însăşi de a face aplicarea dispoz.art.244 c.pr.civ., din oficiu, urmând să se reia judecata la momentul soluţionării cauzelor invocate ca temei al suspendării.

Potrivit art.292 c.pr.civ., instanţa de apel poate încuviinţa şi administra probe a căror necesitate rezultă din dezbateri, ceea ce determină caracterul devolutiv al acestei căi de atac, situaţie în care Tribunalul trebuia să se pronunţe pe fondul cauzei, sau dacă considera că se impune suspendarea legală, putea să ia această măsură şi să continue judecata după rămânerea definitivă şi irevocabilă în cauzele care au determinat sistarea judecăţii.

În considerarea celor expuse se constată că se impune în cauză aplicarea art-312 alin.5 c.pr.civ., şi constatându-se că tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, să se caseze decizia şi să se trimită cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare